Iluzii [+16 / +18]

[Khonsu]

Doamne...deci ..daca ai sti cat am asteptat eu capitolul asta :(....credeam ca o sa innebunesc...dar probabil ca asta o sa fac pana pune Teh urmatorul :(.
Deci...greselu nu cred ca sunt....si capitolul mi-a placut la nebunie. MA bucur ca Jay si-a dat in sfarsit seama ca o iubeste pe Amby...acum ii trebuie doar curaj sa-i zica....s-au sa-i demonstreze:P....
Cred ca CAroline este foarte satisfacuta acum, cand Jay a recunoscut in fata ei....iar Danny...sper ca-si va cere scuze de la Amby.

Astept urmatorul capitol...pana atunci bye & kissu :*

[Kripterya]

Ehhhh, iar am intarziat.
Pana la urma visul meu se implineste:Jay o place pe Amber :yes:.
Am asteptat momentul asta inca de la primul capitol al sezonului 2. Acum chiar incepe sa-mi placa chiar mai mult povestea, de fapt iubirea e frumusetea la un fic nu? Si inca cea adevarata.
Deci ma pregatesc pentru capitole din ce in ce mai hot, nu?
:bye: and many, many kisses :*:*:*

[Bad Blood.]

ahhh..in sfarsit si a dat seama ca este indragostit de ea:X:X

saraca Amber...ce rau imi pare ca a trebuit sa treaca prin asta:-< sper sa il poata ierta pe Danny pentru ca pana la urma era inconstient,nu stia ce face...desi eu in locul ei nu as putea[-(
ahhh..si cand o sa mai vedem si noi un sarut intre Jay si Amber? sau poate si ceva mai mult?:D:X
abia astept nextul:X

succes! Ja' ne!:x

[Aylin]

Hai ca pana la urma am decis sa trec si eu pe aici sa las un comment, astazi am ajuns si eu intr-un sfarsit la zi cu ficul @_@ Nu credeam ca o sa citesc atat de repede dar fratilor, e pur si simplu genial. Si povestea, si personajele.. :)) Referitor la poveste pot spune ca e aici o telenovela, la cum s-a ajuns la sezonul II, dar una foarte buna. Buna? Uhm, stati, cred ca "buna" ar fi un cuvant jignitor sa descrii povestea asta, e nevoie un cuvant mult mai mirobolant :))
Anyways, il.ador.pe.Jay. =p~ Teh stie asta de pe mess, eu ador TOTI bunocii din povestea asta =)) Si pe Josh, Danny [aww mi-e mila de el <3], Dave [mhm ce nume =p~]. Si cum sa uit eu de minunatul meu Eric, ca doar de la el se trage minunatia de Josh :> =))
Stati ca deja o iau pe aratura :)) Abia astept capitole noi si mai ales extras :> Stii tu Teh ;))

Mult succes in continuare, sper ca o sa mai aiba vreo 100 de capitole /:)
:*

[edit]: da, Simply.Mirage are dreptate, avem nevoie de un sarut JayxAmber dar la care sa participe si ea, ce dracu :)) Oh da, si multa descriere, like every single feeling she had cand o saruta Jay =)) Crazy much? Yup, stiu ca sunt ;))

[Teh]

Mulţumim tuturor de comentarii. Sunt foarte obosită aşa că nu o să iau fiecare reply în parte să comentez [ sincerele mele scuze ] . Am avut o săptămână cam grea, dar capitolul este scris încă de marţi. Aşa că sper să vă placă, îmi scuzaţi şi întârzierea dar nu am reuşit să intru până la ora actuală : p .
Lectură plăcută !

[center]Capitolul 33 [/center]

Îmi simţeam peoapele grele, aşa că le-am ridicat foarte uşor. Lumina din cameră nu era prea generoasă pentru starea mea de ameţeală foarte puternică. Deşi am încercat să nu mă ridic prea brutal, mi-am amintit brusc cele întâmplate şi am sărit din pat.
Nu ştiu cum s-a întâmplat că am început să tremur, dar m-am calmat după câteva secunde. Sau cel puţin ,aşa credeam. L-am zărit pe Jay stând în pat – eram la Caroline în cameră. Am oftat, văzând cu ce eram îmbrăcată. Mi-am permis să iau ceva din garderoba prietenei mele . O pereche de pantaloni de trening tre sferturi – adică trei sferturi îi veneau ei şi un tricou. Cel mai mic pe care l-am găsit. Mi-am spus că voi face duş când ajung acasă, aşa că m-am schimbat. Jayson dormea, aşa că nu am dat importanţă faptului că era în cameră. Eram prea derutată şi vroiam să plec de aici, fără să fac zgomot. Când am ieşit din încăpere, am trântit uşa – din greşeală. Cred că asta îi provocase trezirea brunetului. Totuşi, m-am gândit să plec.
Am regretat-o o clipă mai târziu . Pe holul larg se afla Danny privindu-mă pierdut ; vedeam în ochii săi tristeţe, regret, dezamăgire de sine. Şi nu puteam să îl iert, nu acum.. Nu curând. Nu puteam să îl văd, să îl privesc. Lacrimile mai aveau puţin şi cădeau, nu ştiam cât le mai puteam reţine şi .. Am început să tremur, inconştientă de gest. Acesta s-a apropiat de mine şi involuntar am făcut un pas în spate. A încercat să întindă mâna spre faţa mea şi am simţit o secundă că voi muri. Inima mea a început să bată îngrozitor de tare şi mă simţeam brusc foarte obosită. De parcă urma să cad, şi cred că dacă nu apărea Jay în spatele meu, asta se şi întâmpla. M-am simţit într-un fel uşurată când el m-a strâns în braţe şi mi-a ascuns faţa la pieptul său. Am început să plâng, dar el încă îmi ferea ochii înlăcrimaţi de privirea lui Danny. Ştiam că se simţea vinovat acesta din urmă, dar nu puteam.. Cel puţin, nu acum, să îl iert . Pentru că îmi făcuse aşa ceva, pentru că îmi trădase prietenia şi cel mai important, pentru că mă iubise în tăcere. Iar eu... Eu îi spusesem de atâtea ori că îl consider doar un amic şi că el şi Dave ar fi singurii băieţi la care nu m-aş uita în acel sens. Nu l-aş mai fi rănit de atâtea ori dacă ştiam. Şi chiar şi aşa, nu puteam ierta gestul în sine. Mă durea, adânc în inima mea, să ştiu că a avut astfel de gânduri cu mine. Că nu îmi auzea glasul plin de disperare când îi ceream să se oprească. Cum mai puteam, în cazul de faţă, să îmi opresc lacrimile? Nici măcar nu am mai încercat când brunetul s-a aflat lângă mine.
- Danny, noi ar fi mai bine să plecăm. Şi tu gândeşte-te de două ori mai bine înainte să bei. S-a făcut?
Nu ştiu dacă a făcut vreun gest, pentru că nu i-am auzit vocea şi încă nu conteneam să îl privesc. Îmi ţineam ochii ascunşi în tricoul lui Jayson. Doar când am ajuns în maşina sa mi-am înlăturat mâinile din jurul feţei şi l-am privit.
Era... Speriat , într-un fel, şi îngrijorat. Cred că pentru starea mea mentală. Am realizat vag că nu purtam sutien şi mă întrebam ce s-a întâmplat cu el. Mi-am amintit agresivitatea lui Daniel şi nu am mai zis nimic, ochii mi –au fost aţintiţi asupra geamului.
- La dracu Amber, zii ceva. Mă omori cu tăcerea asta.
Dar nu am zis. Nu puteam să vorbesc pentru că ştiam că lacrimile vor începe să curgă iar. I-am mulţumit doar când am ajuns în faţa casei.
- Mulţumesc.
Nu mi-a răspuns. A ieşit şi el din autovehicul şi m-a luat în braţe. Am fost fericită să văd că părinţii mei nu erau acasă. M-a urcat în dormitor, punându-mă în pat, dar nici atunci nu l-am privit fix în ochi. Încă simţeam că mă sparg, că în orice secundă mă voi destrăma şi nu va mai rămâne nimic din mine – psihic...
S-a aşezat lângă mine iar eu m-am ghemuit, aşezându-mi faţa între genunchi. Cred că mă clătinam pentru că a pus mâna pe spatele meu. M-a făcut să ridic capul şi să mă dau lângă el. M-a îmbrăţişat.
- Amber.. Era beat..
Am reflectat puţin la asta. Aş fi vrut să îi zic : şi ce? şi ce ? !!
- Tu mi-ai fi făcut aşa ceva dacă erai sub influenţa alcoolului? Asta înseamnă că nu ar trebui să stau pe lângă nimeni când este „ beat ” ? Mă doare oricum Jay.
Nu suna exact ca un reproş , dar nici o simplă afirmaţie nu era.
Am văzut că nu mai găseşte alte cuvinte pentru a mă consola, în fond ce putea spune? Am întrebat.
- Vrei să-mi aduci nişte îngheţată?
Cred că a chicotit şi eu am scos limba la el. Deşi am vrut să par veselă, cred că nu am fost. A adus o cutie de îngheţată cu ciocolată şi două linguri. M-am înfipt în ea fără să mă gândesc prea mult şi el a început să râdă de gestul meu copilăros. Măcar aşa mai uitam de probleme. A mâncat cu mine până când am zis : Gata, eu nu mai pot.
Am scos un rânjet prefăcut şi el a strâns îngheţata rămasă şi a dus-o în bucătărie. După ce s-a întors şi s-a pus iar lângă mine, l-am îmbrăţişat.
- Mersi pentru tot.
Stăteam foarte apropiaţi şi ştiam că nu se aşteaptă la asta. Dar nu mai puteam, simţeam că o să încep iar să plâng. Sufletul meu era distrus şi aveam nevoie neapărată de consolare. Când am văzut că nu se gândea la asta, i-am sărutat buzele.
Când am făcut contact am început iar să tremur, dar nu era „ teamă ” şi inima a început să îmi bată cu foarte mare acceleraţie. Parcă ştergeam săruturile din ziua trecută, parcă mă făcea să uit... Tot ceea ce mi se întâmplase, pentru o secundă, sau pentru mai multe clipe cât a durat sărutul. Acesta şi-a introdus limba în gura mea, clipă în care m-am pus peste el. Stăteam aşa îmbrăţişaţi până mi-am dat seama CE făceam. M-am desprins din braţele sale.
- Jay... Eu ... Scuze.. Sau.. mersi..
Nu ştiam ce să zic, dar el a venit lângă mine şi mi-a pus mâna în cap.
- Piticanie . Mi-a dat şi el un sărut scurt şi eu iar am tremurat. Cred că eram roşie toată, nu doar la faţă.
- Trebuie să plec , te descurci?
Am dat din cap dar nu l-am urmărit cu privirea. CE făcusem? Nu îmi venea să cred că fusesem în stare de aşa ceva, şi într-un mod ciudat, nu regretasem. Mă bucuram într-un fel că plecase. Altfel ştiu că i-aş fi spus şi alte.. Lucruri. Ca de exemplu : Ştii Jay, vorbesc de Danny dar şi eu te-am iubit toată viaţa mea. Diferenţa e că nu te atac. Şi ups, tocmai asta făcusem doar că fără vorbe. Nu aveam pic de ruşine. Şi aşa, am gândit să intru sub duş. Mi-am dat hainele jos şi am intrat tăcut în baie lăsând apa să mi se strecoare peste piele. O senzaţie atât de plăcută , îmi simţeam gâtul îndurerat şi mi-am amintit vag de muşcături. Am ieşit din baie doar cu un prosop pe mine , pentru a merge la oglinda mare din cameră. L-am dat jos şi m-am privit.
În zona gâtului, pe abdomen, pe braţe şi în jurul sânilor eram plină de muşcături. Cum aveam să explic asta părinţilor mei? Am început iar să plâng, îmbrăcându-mă cu o bluză cu mâneci lungi şi punându-mi o eşarfă la gât. Mi-era ruşine de mine însămi, scârbă de corpul meu... Şi aş fi vrut să îmi treacă şi umflătura buzelor. Şi acelea erau muşcate.
M-am aruncat înapoi în pat şi am auzit pe cineva bătând la uşă . Speram din suflet să nu fie mama, sau tata.
Dar era, tata.
- Amber, ce ai păţit? M-a întrebat alarmat. L-am văzut pe Jay în josul holului şi nu ştiam ce să zic.
- Nimic. .Tata.. Eu..
M-a luat în braţe şi m-a sărutat pe frunte. Parcă atunci aveam cea mai mare nevoie de tine.
- Prinţesa mea..
Nu ştiu ce îi zisese fratele meu, dar mă bucuram că nu îmi mai aduce nimic în vorbă. M-a răsfăţat toată ziua, el , mama şi Josh. Au stat pe lângă mine în aşa fel încât să nu mă simt singură. Deşi mă durea şi compania lor într-un fel, dar nu găsisem o explicaţie. Spre seară a apărut şi Caroline la noi acasă.
- Îmi pare rău.. S-a adresat părinţilor mei dar aceştia nu îi purtau nici un fel de ranchiună. M-au lăsat singură cu ea.
M-a luat repede în braţe.
- Amby, îmi pare foarte, foarte ,foarte rău pentru ceea ce a făcut Danny. Îţi jur că regretă, era beat de-a binelea. Nu ştia ce făcea, sau zicea... Eu..
I-am dat o palmă peste umăr în joacă.
- Hei, sunt bine. Cu cine crezi că vorbeşti. Sunt cea mai bună prietenă a ta, nu mă doboară pe mine .. atâta lucru. Deja la ultimele cuvinte rostite mă aflam cuprinsă între mâinile sale protectoare şi plângeam.
- Nu e ... Nu am nimic cu Danny doar că.. Nu îl pot vedea... Nu pot vorbi cu el, măcar o perioadă. Am nevoie de timp...
Erau adevărate aceste lucruri şi nu vroiam să o rănesc pe ea, sora lui.
- Dar , Caro, o să treacă şi ... Şi , nu vreau ca asta să ne afecteze pe noi două..
S-a uitat tristă la mine.
- Promiţi că nu o să ne afecteze?
Am întins degetul mic de la mâna dreaptă spre ea.
- Jur pe roz.
A oftat şi a făcut acelaşi gest ca al meu.
- Nu se poate pe albastru?
- Nope.
Am început amândouă să râdem . Oricum nu ştiam ce altceva să fac, nu puteam sta certată sau supărată pe ea , plus că nu avea nicio vină . Iar cât despre Danny... Încă nu ştiam ce şi cum urma să rezolv dar îmi era frică să mă gândesc. Mai târziu, când voi avea curajul să îl înfrunt voi vorbi deschis cu el.. .Dar nu acum.
- Vrei să stau cu tine?
Stăteam de câteva minute uitându-ne una la alta şi vorbind lucruri stupide.
- Cum aşa? E sâmbătă seara , cum să stai în casă? Josh o să mă omoare dacă fac aşa ceva.
Am chicotit şi ea a încercat să protesteze.
- Nu înseamnă nu, dar tot mai trebuie să mă lămureşti „ nişte lucruri ” .
M-am uitat suspicioasă la ea.
- Ok, data viitoare, bine? M-a pupat pe obraz şi a ieşit din încăpere iar eu am condus-o. Desigur că doar până unde se terminau scările, căci acolo era Joshua.
- Ăă, apropo, am nişte haine să îţi dau. Le-am luat azi de..Dimineaţă.
- Nu-i bai! A rânjit şi l-a luat de mână pe fratele meu acesta dându-i un sărut rapid. A apărut şi tata lângă ei şi i-a dat una în cap lui Joshua . Era în glumă, şi acela a zâmbit.
Am crezut că o văd pe Caroline înroşindu-se – doar puţin, şi totuşi cred că am avut eu păreri.
- Noi am plecat. Pa sis. M-a îmbrăţişat rapid şi au dispărut. De abia am reuşit să strig şi eu un „ pa ” înainte să închidă uşa.
- Tu nu ieÅŸi?
Se uita la mine ciudat şi am dat negativ din cap. Atunci a sunat cineva la uşă. Mi-am rotit ochii.
- Deschid eu.
Cred că a mers în spatele meu, pentru că atunci când am deschis uşa era lângă mine.
- Salut Dave.
- Salut domnu’ Eric. Ce mai faceţi?
David a zâmbit atât de cald că nu m-am putut abţine să nu îl îmbrăţişez.
- Pot să o fur pe Amber? Am nevoie de o părere la un nou cântec.
Salvatorul meu. Nu aveam cuvinte cât de fericită m-a putut face Dave cu acele vorbe. Un singur câtec de-al lui mă putea duce în trecut, acolo unde nu mi se întâmplase încă aşa ceva. Am acceptat rapid . Nu am mai stat să mă schimb. Eram încă îmbrăcată într-o pereche de blugi simpli, bluza cu mâneci de culoare albă şi o eşarfă ce îmi acoperea gâtul. M-am încălţat după ce mi-am luat telefonul şi l-am pupat pe tata pe obraz.
- Să o aduci acasă întreagă.
Asta a spus-o foarte serios şi Dave l-a privit aprobator şi m-a luat de mână.
Am văzut că aştepta o maşină afară, un taxi mai precis şi am chicotit. Acesta a oftat.
- Mda, pot da de carnet doar la 16 ani, asta dacă o să mă lase mama. A început să râdă zgomotos.
- Eh, cum să nu te lase? Vorbesc eu cu ea.
Am zâmbit urcând în taxi-u şi el a făcut la fel. I-a dat indicaţii unde mergeam.
- Pe tine sigur o să te asculte, dadi.
Pe drum am vorbit despre diferite lucruri . Ca de exemplu, ce mai făcea Mimi ? Fata de care îmi zisese acum câteva luni că era îndrăgostit. Sau ce cântec a mai scris, la ce concerte a mai fost. Cum a fost excursia mea în Europa şi aşa mai departe. Nu adusese deloc vorba de Danny şi asta mă încânta. Când am intrat în casă am simţit miros de prăjituri abia coapte. Parcă stomacul meu a făcut zgomot şi ne-am îndreptat spre bucătărie. Acolo stătea doamna Anne cu domnul Jack.
- Bună Amber.
- Bună seara. Am reuşit să zic ruşinată.
Ne-a dat nişte prăjituri şi am mers în sufragerie. David a apucat într-o mână vioara şi în cealaltă chitara.
- La ce îţi cânt?
Am început să râd.
- Vioară.
În fond, era preferata mea. Şi scotea nişte sunete atât de minunate, aş fi ascultat încontinuu – atunci când Dave era cel ce atingea corzile. Şi a început, acele note muzicale ridicându-se în aer şi făcându-mă să visez la paradis, o lumea atât de ireală.
- Cânţi acel cântec? M-a întrebat făcând o pauză din apăsatul corzilor. M-am înroşit.
- Dar nu l-am mai cântat de mult.
În cameră a apărut Jay, înfulecând o prăjitură.
- Şi eu vreau să aud. S-a aruncat pe canapea, luând platoul cu prăjituri şi eu am început să cânt. Ca în vremurile vechi, Dave continua să apeze corzile viorii , eu îmi mişcam buzele scoţând aceleaşi sunete vechi iar Jay ne privea pe câtă vreme ne şi asculta... Pentru mai multe clipe, am reuşit să uit tot ceea ce suferisem până atunci.

Când am ajuns acasă, m-am aruncat foarte obosită în pat şi am adormit. Însă imagini terifinante au apărut în capul meu. Îmi imaginam iar ceea ce mi se întâmplase cu fratele lui Caroline , şi încercam să mă calmez , să respir mai uşor. Dar nu puteam, îmi accelerase pulsul, şi parcă dintr-o dată eram într-o pădure; aveam hainele sfâşiate şi fugeam pentru a –mi salva viaţa. Acum nu mai ştiam ce fuge după mine, dar mă auzeam ţipând, gâfâind şi încercănd să scap de acel întuneric.
După acel vis, nu am mai putut dormi.

[Khonsu]

yupyyy:X...in sfarsit ai pus capitolul...
Mi-a placut la nebunie...ma bucur ca Jay a ajutat-o ...si ca Amby a luat atitudine un pic, si l-a sarutat ...Sper ca ceea ce s-a intamplat cu Danny nu va afecta relatia lu' Amby cu Caro....Dave se pare ca mereu stie cum sa o inveseleasca.
AStept urmatorul capitol ...ca altfel nu pot invata pentru teze :(

Bye &kissu :*

[Sushiiushii]

Doamne..in sfarsit..am crezut ca cine stie ce-ai patit =[
M-ai ingrijorat, insa iti urez bun venit =]

Wow, se pare ca lucrurile au cam evoluat, si inca sunt surprinsa de sarutul dat de Amby ...

App m-ai facut curioasa, ce-ar fii facut Jay daca era in locul lui Danny :D ? [beat]

In fine...cred ca raspunsurile la toate intrebarile stau in urmatoarele capitole..si ce pot sa spun decat felicitari pentru aceasta munca minunata, si mult succes in continuare..si abia astept vacanta..k sa putem citi mai mult XD

Bye Bye

[Bad Blood.]

offf..saraca Amber! cred ca o sa i ia ceva timp pana o sa si revina si sa l poata ierta pe Danny:|
ma bucur ca s a sarutat Amber din nou cu Jay..ahhh:x dar vreau ceva mai mult>:):x..desi au mai evoluat:>:X:love:
darrr...astept astept :(:X

abia astept urmatorul capitol:X

Ja' ne!:bye:

[cathy*angel]

Buna!Srry ca nu am mai lasat comm dar chiar nu am avut timp cu scoala asta de 2 lei 5 zeci am avut teze si mai una(care e luni)dar m-am pliktisit de invatat...Soooo am mai trecut si eu p-aci...ce pot sa spun la fel de tare ca intotdeauna greseli d tastare nu prea am vazut sau dak a fost erau minuscule..asa ca nu am vazut :-p :-D si totul e bn in rest
Abia astept continuarea si sper sa nu dureze moolt..ca ma plictisesc si ma arunc de la balcon(spun asta pt k nu am balcon ca dak aveam...ma aruncam de mult :-p)Concluzia:vreau continuarea..
Spor la scris si...
Bye-bye!and kissu:-*

[Denny]

Waaaah. Fetelor, mersi mult pentru commenturi. Nu stau sa va multumesc in parte pentru ca stiu ca asteptati cap 36 mai mult decat astea. Mersi incaodata si sper sa nu va dezamagesc ! >:D<

Enjoy !


Capitolul 34

Eram fericit dar in acelasi timp dezorinetat. Imi aminteam sarutul care pot sa spun ca mi l-a furtat. A fost printre cele mai bune saruturi primite, nu, nu aberez, cel mai bun. Inca nu stiam de ce naiba m-a sarutat. Ea intotdeauna m-a privit ca pe un frate. Inca imi amintesc ochii ei, mari si verzi, parul ei lung si buclat, parand aur in razele soarelui, era pe un leagan si zambea. Eu m-am dus catre ea si in acel moment a incercat sa sara dar a cazut. Stiu, si imi amintesc foarte bine ca m-am speriat al dracu' de tare. Cred ca de atunci am inceput sa fiu un fel de 'protector ascuns' pentru ea. Nu pot sa nu-mi amintesc zambetul ei gingas la ziua ei de nastere, cand, mama ii cumpara un cadou superb, ca deobicei. Nu puteai sa nu zambesti la vederea expresiei de copil mic, care asta era, si inocent. Erau niste vremuri superbe daca pot sa spun asa. Totusi, dupa ce am ajuns acasa m-am dus direct in camera mea. M-am trantit ca deobicei pe pat si am inceput sa reflectez asuprea problemei mele : 'Iubea pe care o simteam pentru Amber, era ca un frate sau ca un baiat ? '. Aveam o antiteza in mintea mea, una pe care o sustineam eu cu tarie si alta cu care inima mea lupta. Am analizat situatiile din toate punctele de vedere, aveam dovezi, sa spun asa, dovezi concrete. Nu cred ca orice baiat, care ar fi iubit o sora ar saruta-o doar pentru ca vrea sa fie primul. Sau orice frate o desparte pe sora'sa de baiatul pe care ea il placea. Era o impocrezie din partea mea sa neg totul. Pana la urma tot adevaratele mele sentimente vor iesi la suprafata. Dar aveam o indoiala superficial de enervanta. Ea ma iubea ? Adica ma privea ca si pe un baiat, nu doar ca si Jayson, ci ca un barbat, care chiar sa-i placa. Am privit din toate puncturile de vedere negasindu-mi o explicatie concreta, sau mai bine zis un raspuns la intrebarea mea. M-am ridicat de pe pat si am iesit din camera mea. M-am dus pana la mama in camera sa vad daca era, dar era goala. Am coborat in sufragerie si am inceput sa ma uit dupa ea, ochii mei, au fugit instinctiv in gradina, si acolo am zarit-o. Am zambit. M-am dus la ea si am imbratisat-o. M-am asezat pe scaunul din fata ei si m-am uitat la ea cu interes, ea m-a privit stupefiata si chiar curioasa.

- Jayson, ce te framanta ? m-a intrebat pe un ton dulce, cum o mama nu putea sa-si cunoasca copilul ?
- Pai ... e vorba despre o ... problema, sa spun asa, speram ca tu sa ma poti ajuta. i-am spus zambind.
- Daca nu imi spui nu am cum sa te ajut. mi-a raspuns inapoi.
- E vorba despre ceva mai complica. Adica ... sa punem o teorie, cu doua nume diferite, fara ca ele sa fie din acest oras sau chiar sa apartina vietilor noastre. i-am spus gesticuland agitat cu mana.
- Continua. mi-a spus aceasta dupa ce m-am oprit.
- Jane si ... Mike. Ei sa fie personajele. Jane si cu Mike sa fie prieteni de familie, Mike isi da seama ca o iubeste, dar nu tocmai ca un frate cum Jane il priveste. Dar Mike are o nelamurire totala, Jane il priveste ca si pe un baiat sau doar ca pe un frate si nimic mai mult ? Tu ce ai zice, mama ? am intrebat-o folosind un ton suparat.
- Hmm ... cam greu de zis, dar sunt aproape sigura ca pentru Jane, Mike, tot un frate ramane. mi-a spus zambind.

Am fost dezamagit, clar dezamagit. Mi-am incruntat privirea si m-am ridicat rapid si cu o miscare brusca de pe scaun. I-am aruncat mamei un 'multumesc' mult prea rastit. Nu am asteptat reactia ei. M-am enervat pur si simplu. M-am enervat ca sentimentele nu imi erau impartasite. Era enervant sa iubesti o persoana care te vede ca pe un frate. M-am dus la mine in camera si am trantit toate sile pe care am intrat intr-un final ajungand aici. Eram mult prea nervos, de mult nu am fost asa. Mi-am luat perinile de pe pat si le-am aruncat in perete. Nu stiam ce e aia sa imi ascund sentimentele fata de cineva. Mai ales de cineva ca si Amber. Dar totusi eu nu voiam sa stric totul, prietenia, 'iubirea' ca intre frati. Ma inebunea acest lucru. Pentru un moment mi-am imaginat-o pe amber in bratele unui baiat care nu sunt eu, jur ca era sa turbez de gelozie. Mi-am luat cheile de la masina si amiesit afara din camera, din nou am trantit toate usile.Am urcat grabit in masina si am pornit BMW-ul si apoi am mers la drum. Am accelerat nepasandu-mi de trafic. Mi-am luat telefonul si l-am sunat pe Josh, la prima incercare nu mi-a raspuns, am incercat a doua oara iar apoi mi-a raspuns.

- Care mortii masii ma trezeste ? a strigat baiatul somnoros.
- Fratitu'. i-am raspuns plictisit.
- Nu am frati ! Stai putin, Jayson ? m-a intrebat buciumac.
- Aleluia ! am strigat parand enervat.
- Care e treaba ?
- Ai chef sa mergem undeva ? l-am intrebat in timp ce am oprit masina la un stop.
- Nu prea. Scuze, dar inca nu mi-am revenit de ieri. mi-a spus iar apoi ca cascat, cred.
- Hmm ... ok. hai ca te las. Pa !

Mda. Toata lumea era ocupata. Am accelerat masina si m-am indreptat spre iesirea din oras. Voiam sa ma duc pana la Washintong, dar am abandonat ideea si m-am reintors in orasul Boston. Fara sa ma gandesc m-am dus la un bar cunoscut. Am parcat masina si am intrat in incinta cladirii. Mi-am comandat ceva de baut nu prea tare dar nici sec sa nu fie. Am baut primul pahar rapid. Mi-am luat altul si acela a mers mai greu. M-am oprit dandu-mi seama ca nu era nicio solutie sa beau, puteam sa fac ceea ce a incercat si Daniel. M-am reintors in masina si am mers spre casa. Cand am intrat i-am vazut pe mama si pe tata plus unchiul Eric si matusa Elisse in sufragerie, luau cina impreuna. I-am salutat scurt si le-am zambit. Am zabovit inca vreo zece minute raspunzand la intrebarile mamei si ale matusii Liss. Apoi m-am dus in camera mea si mi-am pus niste muzica ca sa ma relaxez. Aveam de gand sa ma uit la un film dar nu stiam care. Am inchis muzica si mi-am cautat un film prin laptop care sutn sigur ca le-am downloadat si nu le-am vazut. Am ales o comedie, cred. Am inceput sa ma uit la aceea 'poveste' care mi se parea mult prea enervanta. Am inchis programul in care urmaream filmul si laptopul la fel. M-am pus pe pat incercand sa adorm. M-a intors pe o parte si pe alta incercand sa adorm. Da in zadar, gandul imi era la Amber. Ca sa pot sa dorm linistit cred ca ar trebui sa iau o decizie. Aceea de a o ignora, adica nu pe ea, ci pe sentimentele mele. Ea ma vedea ca pe un frate, nimic mai mult. Trebuia sa ma impac cu aceasta idee chiar daca o uram cat de poate de mult. Dupa vreo ora de stat si de incercat sa dorm a avut rezultat.

Dimineata a venit rapid. Poate prea rapid. Mi-am indreptat capul spre ceasul de pe comoda si m-am uitat la ora. Mi-am dat seama ca de nu porneam la drum in minutul acela urma sa intarziu la ore. M-am ridicat din pat mult prea grabit si mi-am tras pe mine pantalonii de la uniforma. Mi-am periat dintii si in acelasi timp imi incheiam si nasturii camasii. Mi-am luat ghiozdanul si mi-am dat cu piaptanul de vreo doua ori prin par, si gata. Am luat cheile de la masina grabit si am fugit spre usa fara sa imi mai salut parintii. Am urcat in vehicol si am pornit grabit. In timp ce eram in trafic am calcat acceleratia vazand ca nu era nimeni in fata mea. Dintr-o data o masina, un jeep mai exact, mi-a traversat calea. Nu am avut cum sa pun frana la timp, am vazut o copila care statea chiar pe partea unde avea ca masina mea sa o ciocneasca.

- La dracu ! am strigat iar apoi am virat volanul in partea dreapta.

Ele au scapat, eu nu. Alta masina a venit si s-a ciocnit din plin cu a mea. Am dat cu capul de volan si mi-am simtit piciorul strivit. Iar apoi intuneric total. Fara simturi, fara constiinta, doar un corp muribund.