Iluzii [+16 / +18]

[Denny]

Am venit cu capitolul 6. ^^ Sper ca nu ati asteptat prea mult.:)))

Fantasy Eyes -> Mersi ca citesti. ^^

Deasemenea mersi celor care citesc. ^^

Capitolul 6

Nu stiu, cum, cand au trecut orele asa de repede. Cand m-am trezit soarele stralucea pe cer. Pana la urma, avusem dreptate, orele au trecut foarte repede. M-am ridicat buciumac din pat incercand sa-mi aduc aminte ceea ce se intamplase aseara. A da, o alta respingere a lui Kate. Ma durea foarte tare acest lucru. Totusi cred ca am exagerat si eu destul de tare. Adica ... eu chiar o iubesc, nu cred ca ar trebui sa o mai presez. Cred ca mai tarziu o sa imi cer scuze. Si cred, ca ar fi timpul sa i-o prezint pe Amber lui Kate. Pana la urma, Amber era una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Am iesit din camera incercand sa nu il trezesc pe Josh. Am mers pe holurile lungi ale casei, si m-am oprit in fata usii camerei lui Amber. Am apasat pe clanta fara sa ma gandesc si am intrat inauntru. Totusi am regretat ca am facut acest lucru ... sau poate ca nu. Fiinta pe care eu o consideram cea mai adorabila din lume era acolo, in fata mea, complet dezbracata. Sanii aveau o forma perfecta, iar picioarele ei, desi nu erau foarte lungi, erau deasmenea superbe. Parul ei ud o facea si mai provocatoare decat era. Dumnezeule mare ! Dar ce spuneam ? Ea era ca si o sora pentru mine. A ramas muta cand m-a obsevat, am vazut cum a apucat ceasul de pe noptiera si l-a aruncat in mine, nu m-am ferit, prostul de mine. M-a lovit direct in cap. La dracu ! Asta urma sa ramana cu o vanataie urata. M-am dat in spate cativa pasi si am inchis usa. Am inceput sa injur fara rusine. Dar apoi mi-am dat seama ceea ce faceam. Am reintrat in camera, iarasi, incaodata fara sa ma gandesc. De data aceasta avea un prosop pe ea.

- Scuze ! Imi cer scuze !! am inceput eu sa spun.
- Pleaca ! a strigat catre mine, dar nu am bagat-o in seama. Jay, pleaca ! mi-a mai spus odata am facut asa cum a spus.

Am inchis usa si m-am rezmat de peretele de langa ea, mai apoi punandu-ma pe jos. Stateam si priveam in gol, amintindu-mi corpul ei. Ce mama dracului, nu numa ca era drguta, avea un zambet gingas si o personalitate 'delicioasa' ci corpul ii era perfect, daca pot sa spun asa. Dupa cateva minute am auzit usa deschizandu-se. Pe ea si-a facut aparitia Amber, imbracata. Nu a schitat niciun gest. M-am ridicat cu o viteza uimitoare si am imbratisat-o. I-am rostit un 'Imi pare rau'. M-a strans si ea in brate fara sa-mi spuna ceva.

- Mi-a fost dor de tine, piticanie. i-am spus in timp ce o strangeam si mai tare la piept.

Nu stiu ce era cu mine, cred ca obsesia mea pentru a avea o sora mai mica ma ducea sa fac gesturile acestea. Am intrerupt imbratisarea mai apoi luand-o de ambii umeri si am privit-o lung in ochi. I-am zambit mult prea afectuos si ea mi-a raspuns la zambet.

- Ce zici ... vrei sa o cunosti pe Kate ? am intrebat-o putin rusinat.
- Desigur ! mi-a spus zambind. Cand mergem ? m-a intrebat nerabdatoare.
- Chiar acum, daca vrei.

A dat din cap si a zambit. Si-a inchis usa la camera si am mers la iesirea din casa. Odata ajunsi prin aglomeratia orasului, fata de langa mine imi povestea tot felul de lucruri pe care le vazuse prin alte tari, orase si in plus despre viata ei intr-un internat. Am ajuns la Kate destul de repde, sau asa mi s-a parut. Povestile ei erau fascinante. Am urcat la etajul unde era apartamentul ei, si am ciocanit la usa. Ne-a deschis roscata mea mult prea frumoasa. A sarit la gatul meu si m-a sarutat. Am incercat sa o dau jos de pe mine, nu prea imi placea sa fac asta de fata cu Amber. Cand a vazut-o s-a incruntat si m-a intrebat isterizata: Cine e ea ? Amber a avut amabilitatea de a se prezenta. Indata ce Kate a auzit cine era, a sarit si a imbratisat-o si a inceput sa-i faca tot felul de complimente, au intrat amandoua in casa si au inceput sa vorbeasca. Defapt Kate vorbea mai mult, Amber se rezuma doar sa zambeasca. Au stat asa cam o ora, iar eu de parca nu existam. Mai spre sfarsitul vizitei noastre m-au bagat si pe mine in seama, eu mi-am cerut scuze de la Kate pentru vorbele de aseara, iar ea, ca intotdeauna m-a iertat. Am plecat cu Amber de la Kate pe la vreo unu si ne-am indreptat direct spre casa ei. Dupa o lunga convorbire cu mama la telefon, care a durat aproape tot drumul, am ajuns acasa iar Josh ne-a intampinat cu zambetul pe buze. Nu intelegeam de ce e asa de fericit dar apoi am auzit-o pe Caroline din sufragerie cum striga nu stiu ce nebunii. Am pasit inauntru casei si cele doua prietene s-au imbratisat iar apoi Caroline a venit si a sarit pe mine imbratisandu-ma. A luat-o pe Amber si a dus-o sus sa o schimbe intr-un costum de baie, dupa ideile lui Caroline avea sa fie o petrecere in patru. Eu cu Josh am mers la piscina, mi-am dat tricoul pe care il purtam jos si incaltamintea la fel. M-am aruncat in piscina si am inceput sa inot. Uitat printre ganduri nu mi-am dat seama decat in momentul in care Josh a sarit pe mine, ca eram sub apa. Nebunu' asta ! Avea sa ma omoare intr-o zi. L-am dat la o parte de pe mine si m-am dus la mal sa ma prind de ceva, abia ca mai respiram. Radea ca prostu'n gara, iar eu ii aruncam priviri ucigatoare. Apoi ca printr-o minune s-a oprit din rasul lui isteric si l-am vazut ca se uita atent la ceva anume. Mi-am intors si eu privirea si le-am vazut pe cele doua fete. Erau superber amandoua, de Caroline stiam ca arata mult prea bine, iar de Amber ... pai .... Amber e alta poveste, cred ca m-a traumatizat faptul ca am vazut-o dezbracata, nu in sensul rau. Piticania era cam rusinata, era prea draguta ! Varamea de idoata ce era uneori a imprins-o pe Amber in piscina. saraca fata, cred ca a si uitat sa inoate. A plonjat pe burta. Auch ! Aia cred ca a durut ! Am inotat pana la ea si am scos-o la suprafata, respira destul de greu. S-a speriat in ultimul hal. M-am uitat urat catre Caroline care radea si ea ca o proasta. Fara indoaiala, Josh si Caro se potriveau mai mult decat credeau ei doi. Am scos-o din piscina, pe printesa matusii Elisse si am pus-o pe unul dintre sezloane, ca sa poata sa respire si sa se intinda. Am stat cu ea cateva minute, in timpul acela Caroline si Josh isi faceau de cap prin piscina. Mare e gradina Domnului !

[Kripterya]

Hello, in sfarsit sunt prima :yes:
Se pare ca Kimi si Schumacher are back. Ati revenit in forta cu doua capitole foarte frumoase. :bv:
Jay este cam nesigur, adica o place mai mult pe Kate sau pe Amber? Ar fi frumos sa scape de majoreta, dar pare destul de de treaba, cel putin la fatada.
Am o nelamurire: cine e David si celelalte personaje noi?
Cea mai interesanta si mai amuzanta parte a fost aceea cand Jay a intrat in camera la Amber :ha: cred ca de acum o sa se fereasca de ceasuri "zburatoare" :ha:.

Va salut, as avea atatea sa mai scriu, dar dupa o saptamana asa de obositoare am nevoie de somn, asa ca Good Night everyone.
:bye:

PS: Wildrose, I did it! :ha:

[Khonsu]

hmm...se pare ca am fost detronata:(...dar asta nu conteaza, atat timp cat ati pus capitol nou . Imi place la nebunie mai ales partea in care jay a intrat peste Amber. cat despre intalnirea ei cu Kate...nu prea mi-a placut. Am impresia ca Kate vrea sa o vrajeasca pe Amber :|....dar sper ca nu va fi asa . Abia astept ca Jay sa-si intensifice sentimentele pentru surioara lui Josh :X: ...si sa-si dea seama cat de ipocrita e Kate a lui .
Hmm....am gasit si o greseluta:P: :
"superber " -superbe
Cam atat am avut de zis...si acum astept un nou capitol de la Teh :X:

Bye & kissu girls :*

[Teh]

Bună D: Îmi scuzaţi întârziereaaa :]]. Dar, capitolul este oricum scris la 1 noaptea, iertaţi dacă sunt greşeli. K? D:
@Kripterya - merci că ai trecut pe aici :]] indeed, first. Uite părerea lui Amber asupra lui Kate.
@Fantasy Eyes - O să vezi cum o să fie treaba cu Jay şi Kate ceva mai târziu D: merci de coment.

Lectură plăcută X:


[center]
Capitolul 7
[/center]

Probabil acela a fost un moment pe care nu îl puteam uita, vreodată.
Eu – dezbrăcată şi udă , el – privindu-mă.... Intens? Nu am ştiut să descriu, nici acea privire şi nici ce era în spatele acelor ochi verzi minunaţi. Dar aş fi vrut să nu se fi întâmplat, să mă vadă aşa. Era evident că am reacţionat „ agresiv” . Ştiam sigur că oricum acesta nu se gândea la ceea ce văzuse, oricum eu eram doar o „ surioară ” şi ca fată probabil nu aveam nimic interesant şi foarte provocator de arătat, aşa că nu simţise nimic special, nu îmi plăcea să cred asta, dar era adevărul. Apoi, nu cred că aş fi putut accepta gândul că s-ar fi putut gândi la „ ceea ” ce văzuse, fapt oricum imposibil...
Fusese cu mult prea negliljent să intre aşa în camera mea. Am simţit spaimă văzându-l, sau ruşine.. Nu îmi amintesc, pentru că fusese totul prea rapid. Am prins primul lucru din jurul meu şi am aruncat în el, aş fi vrut să dispară, să nu se mai uite la mine. De ce o făcea? Oricum nu avea nimic special de văzut, şi mă făcea să mă simt groaznic... Pentru că niciun alt băiat nu mă mai văzuse „ aşa ” . Într-un fel fusese călcată în picioare onoarea mea de fată virgină. Sau cel puţin, aşa gândea mintea mea. Am trecut cu vederea acest fapt, nu am vrut să aduc în discuţie subiectul şi m-am bucurat enorm când nici el nu o făcuse... Pentru că nu ştiam ce aş fi putut spune. Ce? „ Îmi pare rău de ceea ce ai văzut . ” ? , „ De ce ai intrat în camera mea? ”. Toate îmi păreau inutile, întrebări fără sens. Mă mulţumeam cu o îmbrăţişare... O clipă în care puteam simţi că totul era de domeniul trecutului. Când aveam să fim mai „ mari ” urma să ne amintim râzând aceste întâmplări. Şi până atunci... Doar mintea mea urma să ţină în gând acea clipă... Mult prea intimă pentru cineva ca mine, mult prea neprevăzută... Şi nesavurată pe tot timpul necesar... Şi nu ştiam nici ce mă deranja mai tare. Faptul că totul se întâmplase atât de repede, cu mult prea repede, sau doar că se întâmplase?! Nu căutam un răspuns. . . Poate că îmi era teamă să îl aflu.
Am decis să mă concentrez asupra faptului că urma să o întâlnesc pe faimoasa fată ce îi furase inima lui Jay. . . Fata pe care probabil urma să o admir, şi aşa mai departe. Eram încântată, într-o anumită măsură. Pe de altă parte, tristă.

Kate. Kate era o fată minunată. Nu pot exprima ceea ce am simţit atunci când ea s-a aruncat la gâtul lui Jay, poate deprimare? Nu ştiu, dar am zâmbit. Speram să îmi fi ieşit mica disimulare căci mare plăcere nu îmi făcea acea întâlnire. Nu ştiu de ce. Pe de altă parte.... Eram invidioasă, şi mă uram pentru asta. Era foarte frumoasă , nu exagerez. Părul lung şi roşcat lăsat pe umerii săi supli, o făceau să arate fabulos. Se vedea că este majoretă datorită condiţiei fizice , să nu mai menţionez faptul că avea un trup de fotomodel , plus înălţime corespunzătoare. Ochii albaştrii... Ei bine, poate că aceştia mi s-au părut chiar cei mai atractivi.. Erau asemenea unei mări, una plină de valuri , puternică, independentă... Ceea ce cucerea pe toţi şi toate; domina. Nu m-am speriat, cum în mod normal se poate înţelege. Era prea drăguţă şi chiar mi-a făcut foarte mare plăcere să o ascult, indiferent despre ceea ce ce vorbea. Nu puteam scoate prea multe cuvinte , doar am privit şi zâmbit. Pentru că nu puteam scoate vorbele adecvate. Nu ştiam ce puteam spune. Nu aveam atât de multe în comun . Eu nu făceam atât de multe exerciţii , nu aveam atât de multe prietene şi cu siguranţă nu îmi petreceam timpul liber făcând cumpărături. La prima vedere părea o tipă mai superficială, dar în afara acestui fapt nu aveam ce să îi reproşez. Cred că înţelegeam ceea ce vedea Jay la ea - era superbă, dulce... Şi provocatoare, sexi. Tot ceea ce are nevoie o fată pentru a fi iubită, nu? Da.
Aşa că eram iar geloasă că eu nu eram ca ea. Poate atunci eu aş fi fost cu Jayson. Eram imatură... şi rea. Rea pentru că mă gândeam, în aceste clipe , că aş fi putut să „ i-l fur ” dacă aveam toate acele calităţi. Şi ştiam că nu judec bine. Pentru că superficială nu aş fi putut fi niciodată. Cu Jay nu puteam ajunge într-o relaţie oricum, chiar dacă aş fi fost mai „ extraordinară ” decât Kate. Da. Pentru că eu eram „ sora ” şi ea „ fata pe care o iubea ” . Îmi era clar acum, după ce o întâlnisem, după ce îi văzusem împreună. Şi era timpul să renunţ, pentru că nu mai avea rost. Pierdusem, în cel mai umilitor stadiu. Poate... Dar încă îmi rămăsese cel din copilărie, şi aveam să îl preţuiesc pentru a înlătura tot egoismul de care dădusem dovadă, prin gânduri..

- Spune Jay...
- Ă? M-a privit întrebător când mergeam spre casa lui . Mi-am ferit ochii. Da, Amber? S-a adresat puţin neliniştit. Maşina tocmai se oprise, noi fiind la semafor. Tăcere... Doar sunetul maşinilor. Când a pornit iar autovehiculul, am vorbit.
- Prietena ta este minunată. Vă potriviţi, sunt sigură că o să aveţi o relaţie foarte frumoasă.. Nu ştiu ce spun ceilalţi despre asta dar mie mi-a plăcut de ea. Cel puţin la prima vedere. Este perfectă, puţin superficială ... Dar, ştii... Eu cred că este Ok. Felicitări..
Mi-a zâmbit .. Cât mi-am dorit să nu o fi făcut, pentru că era prea fericit . Pentru ea. Şi durea. Dar mi-am retras acest gând. Trebuia să fiu veselă, el se simţea bine. Ce mai conta cauza? Într-adevăr, nu trebuia şi nu era la fel de importantă. Nu era! Trebuia să mă conving de asta.
- Merci Amber. Cred că aveam nevoie să aud asta. Pe o parte, ca să fiu sincer, de asta am vrut să o cunoşti. Pentru că ştiam că tu o să o accepţi şi o să fi de partea mea. Mereu a fost aşa, şi când eram mici. Nu ştiu dacă făceam bine sau dacă acum fac asta, mie nu îmi pasă. O iubesc şi chiar vreau să fiu cu ea. Tot ceea ce am nevoie este ca şi ceilalţi să înţeleagă asta. Şi doar sunt băiat, ar trebui doar să fie mulţumiţi că respect o fată. A râs. După care a încercat să rectifice ultimele vorbe. Nu vreau să zic că.. .Adică... Oricum, ideea e că nu voi lăsa să se apropie de tine vreun cretin care vrea doar.. Alte lucruri. În fine.. Ideea e..
- Am înţeles, Jay. . . Nu îţi face griji. Eu mereu voi fi alături de tine. Aşa a fost întotdeauna. Nu? Nu are de ce să se schimbe acum, cel puţin nu din partea mea. Plus că, e viaţa ta. Dacă trebuie să greşeşti, o vei face oricum... Nu contează. Doar că ceilalţi îţi vor binele. Şi asta cred că trebuie înţeles.
Ajunsesem deja în faţa casei sale, aşa că mi-a deshis portiera maşinii , eu coborând. I-am mulţumit şi el şi-a aruncat iar mâna în părul meu buclat, deranjându-l . Cred. Am dat o mână prin el, pentru a-l „ rearanja ” şi l-am urmat în locuinţă.
Nu îmi mai aminteam atât de bine înăuntrul casei, era ... Diferit. Da , cred că acesta era cuvântul. Mătuşa Angelique era pe acolo – nu ştiu ce făcea. A zâmbit călduros la vederea mea şi s-a apropiat de mine, îmbrăţişându-mă. A trebuit să se aplece pentru asta. Mi se părea stânjenitor, pentru amândouă. Dar am acceptat oricum.
Trăsături ale feţei sale puteau fi regăsite la Jay, ochii aceia verzi îi moştenise într-u totul...
- Bună Amby. Ce faci? Intră, intră. Mi-a făcut semn să mă îndrept în sufragerie. Am intrat , fără prea multă ezitare. Cu mult timp în urmă aceasta fusese a doua mea casă, cum îmi petreceam o mare parte din timp aici... Acolo era şi unchiul Takumi cu domnul Jack. Am salutat politicos , presupun însă că nu a fost îndeajuns. Unchiul s-a ridicat de pe canapea şi a venit la mine . M-a ridicat în aer sărutându-mă pe obraz şi îmbrăţişându-mă.
- Bună îngeraş.
Am chicotit.
Am fost smulsă după câteva secunde din acel loc, de către Jay.
- Frate, lăsaţi-o să respire. Cred că o spusese pe un ton amuzat. Oricum, am trecut până aici să iau ceva pentru Josh şi ne îndreptăm spre terenu’ de baschet. Revin.
Acesta a plecat, îndreptându-se spre etaj. Am fost îmbombardată cu câteva întrebări din partea domnului Jack, la care am răspuns cu sfială. Cele mai multe erau legate de Caro în orice caz. Cred că era îngrijorat pentru notele ei decât pentru ceea ce făcea. Nu o criticase niciodată pentru că ieşea, sau se comporta într-un anumit mod, dar ar fi vrut să aibă notele ceva mai ridicate decât media de 8 pe toată linia şi 9 pe alocuri. Şi în fond, mie nu mi se părea aşa de rău. Era fată deşteaptă – chiar dacă nu învăţa. Dacă toţi se aşteptau să fie ca mine, atunci nimeni nu ar mai fi avut o viaţă socială...
Nu am reuşit să stau prea mult la discuţii pentru că a apărut şi „ salvatorul ”.
- Pf, chiar nu o pot lăsa singură câteva minute, că o terorizaţi ? A fost un ton mai mult decât glumeţ . M-a luat de mână, salutând şi eu de abia am apucat să spun un „ la revedere ”. Nu mă puteam concentra decât pe mâna ce o ţinea strâns pe a mea... Momente din copilărie treceau rapid prin minte în timp ce mergeam, aşa încet spre autovehicul.

*În urmă cu câţiva ani *
Două leagăne se mişcau într-un ritm perfect. Acelaşi , şi doi copii se priveau inocent, fără a gândi nimic. Prea mici pentru a avea o minte dezvoltată. Părul meu , chiar şi pe atunci blond , deşi mai scurt, ştiam că era plin de praf din cauza acelei zile pline. Dar băiatul brunet tot îmi zâmbea şi mă privea atât de frumos.
M-a luat de mână într-un final, şi începuserăm să ne plimbăm, până spre casă.
- Când o să fim mari, eu vreau să fiu doar cu tine Amber. O să stăm mereu împreună, în aceaşi casă. O să fim ca mama şi ca tata. Sau ca mătuşa Elisse şi unchiul Eric.
Roşisem şi îmi ţineam mâna în degetele sale mai mari ca ale mele şi pe acea vreme. Cred că aveam şase ani...
Buzele sale s-au lipit de fruntea mea, lăsând în urmă un sărut... Poate primul. Am zâmbit şi am continuat să merg în spatele acelui băiat mai mare decât mine, simţindu-mă protejată şi legată de el. Doar prin acel legănat al mâinii şi faptul că le ţineam împreunate..

- Am ajuns.
Da. Înapoi în realitate. Unde acel vis prostesc al meu era doar... Ei bine, aceasta era realitatea. Şi eu trebuia să ştiu că Făt- Frumos este doar un basm şi că ceea ce mi se întâmpla cu adevărat , nu era o poveste de dragoste sau de dramă. Ci viaţa adevărată, în care noi eram numai şi doar prieteni. Iar eu nu aveam de gând să stric relaţia – niciodată. Îl iubisem şi încă o făceam, probabil asta urma să fie pentru totdeauna. Pentru că eu şi el, eram Jay şi Amber, aceia ce nu erau legaţi prin sânge dar erau fraţi. Da. Asta eram.
- Hai să jucăm baschet. L-am auzit pe Josh ţipând entuziast şi Jayson a fugit de lângă mine cât ai clipi. M-am bucurat să văd iar acea imagine. Adoram să îi privesc jucând. Şi asta este exact ceea ce am făcut. Am admirat acei băieţi pasându-şi mingia, driblând şi aruncât la coş. Graţios. . . Aceasta era viaţa, iar eu trebuia să învăţ să trăiesc în realitate. Şi aceasta nu este un meci în care doar o echipă câştigă. Există şi eşecuri, important este ca echipa să nu se destrame niciodată... Astfel, întotdeauna vor exista câştiguri...

[marya]

Yeee! Sunt prima! ;))
Imi place mult fic-ul vostru, am citit ambele sezoane si abia astept sa vad continuarea....
Mi se pare ca ati cam grabit actiunea in ultimele capitole....dar nu foarte mult....sau poate doar mi se pare :D
Oricum abia astept continuarea si sa vad ce se intampla! Bye bye!!! :D

[Denny]

Am revenit si eu cu greu, cu al 8-lea capitol al acestui sezon. Sper ca nu ati asteptat prea mult. :]

marya02 -> iti multumesc ca citesti acest fic >:D<. Ma bucur ca-ti place.

Multumesc si celor care citesc.

Capitolul 8

Ziua aceea a fost mult lunga si foarte amuzanta. Am jucat baschet desigur, nu aveam idee cat noroc are Amber sa dea la cos. A nimerit de vreo zece ori. Eu si Caro ne-am decis sa mai stam si la noapte, asa aveam sa facem mai multe chestii amuzante. Josh deja avea planuri marete ca sa le sperie si sa le faca tot felul de lucruri scarboase, nu in sensul rau. Eu desigur jucam pe doua fronturi, nu aveam sa il las pe Josh sa o sperie pe Amber inca din primele zile aici. Asa ca aveam sa ii pregatesc niste surprize lui Joshua. In timp ce ne 'jucam' telefonul meu a sunat. Am raspuns vazand ca e antrenorul. M-a anuntat ca maine dimineata trebuia sa plecam in cantonament. Ce dracu ! Trebuia sa ne spuna mai devreme. Oh frate ! Am inceput sa-l strig pe Josh, dar fara rezultat. Atunci mi-am dat seama unde era. Am fugit catre caamera lui Amber si am intrat, din nou, fara sa bat la usa. Amandoua era in lenjerie intima. Ce naiba ! Asa pateam de fiecare data.

- Nu ma uit ! am strigat si mi-am pus mana la ochi.

Au inceput sa rada, m-am dus spre dulapul lui Amber, inca cu mainile la ochi. Cand am dat de usa am dechis-o. Am auzit o bubuitura si pe fete strigand. Mi-am dat mana de la ochi, si l-am vazut pe Josh pe jos. Interesant, cum de instinctul meu m-a adus aici ? L-am privit dezaproband din cap. L-am ajutat sa se ridice iar apoi 'l-am dat afara' din camera. I-am povestit despre anuntul facut de catre antrenor. Reactia lui a fost mai mult decat nervoasa, a dat cu pumnul in perete. Cred ca nu i-a piriit. Asta e viata ! Nici mie nu-mi placea. M-am intors in camera fetelor, dar de data aceasta am batut la usa, mi-am luat la revedere de la ele, deoarece nu le mai vedeam timp de trei saptamani. Le-am imbratisat pe rand iar apoi inainte sa plec le-am urat noapte buna. M-am dus si la Josh sa-i spun ca plec. Am iesit din casa mergand spre masina mea si am urcat in ea. Am stat timp de cateva minute gandindu-ma sa-i spui lui Kate sau sa tac ? Am preferat sa tac, si asa avea sa afle, plus ca nu vroiam sa ma faca sa ma duc pana la ea. Am pornit autovehiculul si am pornit in graba. Am ajuns acasa repede, mi-am parcat automobilul la locul lui si am intrat in casa. Am salutat-o pe mama si pe matusa Bibi, cand a venit si ea ? M-a intrebat pe Caro si eu o informasem ca ea urma sa stea in noaptea asta la Amber.

- Mama, ma duc sa-mi fac bagajul. Maine ma duc in cantonament prin SUA ca in fiecare an. i-am spus zambind.
- Dar cum ca mergi maine ? m-a intrebat putin deranjata.
- Nu stiu ce prostie a intervenit pe ultima suta de metri, si au schimbat pe maine.

Cu asta am plecat in camera si am inceput sa-mi pun echipamentul si niste haine intr-o valiza. Mama a venit la mine in camera cu matusa Bibi, mi-a dat niste bani, poate prea multi, de drum. A inceput sa-mi refaca ea bagajul, punandu-mi mai multe haine groase si geci. Am inceput sa rad, imi placea sa fie grijulie cu mine, dar uneori exagera, aveam deja o varsta la care stiam sa-mi port de grija, sau cel putin asa credeam. Dupa ce a temrinat bagajul meu au mers amandoua jos in sufragerie, dar nu inainte sa imi dea fiecare cate un sarut pe oraz. M-am aruncat in pat si i-am scris un mesaj lui Kate : Noapte buna, iubirea mea ! . Am pus telefonul undeva prin pat si am incercat sa dorm. Mi-a venit in minte sa ii trimit si lui Amber un mesaj, am inceput sa tastez destul de repde mesajul pentru ea : Noapte buna ! ... Ingeras :] . Apoi am fost impacat, am incercat sa dorm. Nu stiu cum am adormit si cand, dar gandul mi-a fost la 'surioara mea'.

Dimineata a venit cu pasi repezi, mama s-a trezit devreme ca sa ma trezeasca pe mine. Ciudata treaba. Puteam sa bag mana in foc ca mi-am pus ceasul sa sune. M-am ridicat lenes din pat si m-am dus sa-mi fac toaleta de dimineata. Mi-am luat o pereche de pantaloni si o bluza destul de subtire. Mi-am luat valiza cu inca un ghiozdan dupa mine si telefonl plus portofelul si am iesit din camera. Am coborat in sufragerie ca sa iau micul dejun cu mama si cu tata. Am mancat in liniste, cam ciudat pentru mama, care in oricare alta dimineata era mai vorbareata. Cand am terminat de mancat toti trei ne-am ridicat de la masa si am mers la masina tatei. Mi-am pus bagajul in portbagaj si am intrat alaturi de mama pe bancheta din spate. Am parcurs un drum destul de scurt pana la locul in care trebuia sa ne intalnim cu echipa noastra si cu antrenorul. Il cautam pe Josh cu privirea dar nimic. Se pare ca nu a ajuns. Dintr-o data mi-am auzit numele. M-am intors sa vad cine era. Fata care m-a strigat era chiar Amber. Cum naiba o fata ca si ea se tezeste asa de devreme si inca nu eram la scoala. Era ora sapte pentru Dumnezeu ! Spre deosebire de Kate care dormea pana la doisprezece, cel putin, ea se trezea devreme. M-a condus pana la locul unde era Josh. Era impreuna cu Caroline, se pare ca erau cam apropiati. Din pacate nu prea am putut sta de vorba deaorece antrenorul ne-a spus ca plecam, asa ca sa ne urcam in autocar. Mi-am luat la revedere de la parintii mei si de la cela doua fete iar apoi am urcat imrepuna cu Josh in autocar. Locurile din spate erau rezervate expres pentru noi si inca cativa prieteni. In alte dati, cand am mai fost in cantonament as fi foarte bucuros. Dar ma intrista faptul ca nu mai puteam sta cu Amber, acum ca am revazut-o. Incepea scoala, asa ca nu aveam sa stau cu ea prima zi de scoala si nici sa o apar de toti libidinosii care incercau sa o cucereasca. Pff, mi se facea pielea de gaina doar gandindu-ma la asta. Mi-am luat telefonul si castile din ghiozdanul pe care il avea si mi-am pus muzica incercand sa ma relaxez. Avea sa fie un drum poate scurt, azi urma sa jucam pirmul meci, cu cei de la Washintong, au o echipa slaba asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji. Totusi m-am plisctisit repede sa ascult muzica si am preferat sa le pun la locul lor.

- Josh, nu te temi pentur Amber ? l-am intrebat in timp ce imi desfaceam o punga cu chipsuri.
- Pentru ce sa ma tem ? m-a intrebat privindu-ma ciudat.
- Adica ... incepe scoala, orice prost din liceul acela poate sa se lege de ea.
- O are pe Caroline langa ea, stii ca fata aia e o bestie cand vine vorba de cineva cunoscut. mi-a spus razand.
- Cam da. Atunci stau linistit.

Chiar si asa eram, o avea pe Caroline, in plus si David cu Danny urmau sa fie acolo. Nu aveam de ce sa ma ingrijorez. Pana la urma, cine se lega de ea, avea sa si-o capete de la mine sau de la Josh. Am oprit destul de brsc asta facandu-ma sa tresar. I-am auzit vocea antrenorului anuntandu-ne ca ajunsesem la Washintong. Mi-am luat ghiozdanul si am coborat din autocar privirea atintindumi-o spre un hotel. Acolo urma sa stam, nu era deloc rau. Am mers sa ne cazam. Urma sa ne antrenam pentru meciul 'maret' pe care aveam sa il castigam. Zambeam doar cand auzeam batjocoririle facute de catre colegii mei la adresa jucatorilor din Washintong.

[D@n@]

Buna!
Se pare ca ati revenit in forta cu un nou capitol care este intradevar impresionant la fel ca si celelate. Imi place la nebunie. Chiar daca nu am lasat comm-uri, sa stiti ca sunt o mare fana a acestui fic. Sezonul unu a fost de-a dreptul fascinant, iar sezonul doi la fel.
Imi place ca abordati ficul din doua puncte de vedere. Nu mai am cuvinte.
Eu cred ca de fapt Jay simte doar atractie fizica fata de Kate, in schmb fata de micuta Amber simte ceva mai profund si poate ca e asa de profund ca nici nu-si da seama, dar mai e timp. Abia astept urmatorul/urmatoarele capitole.
Bye bye!!!

[Khonsu]

yupyy...capitole noi :X
Scuze ca nu am comentat la celalalt....am invatat la psiho :( ....dar ma bucur ca ati postat asa de repede .
Sarmanul Jay ..numai in momente din astea intra la Amby :| ...SI Josh ...ce pervers poate sa fie. Mi-a placut cand la dat Jay de gol :)): .
SE pare ca JAyson incepe sa aiba sentimente tot mai puternice pentru surioara lui....si tot sper sa scape mai repede de Kate aia x(. Imi pare rau ca au plecat asa repede in cantonament ...dar poate o gaseste pe "frumusetea" lui cu altu :P

Astept capitolele urmatoare ....pana atunci kissu :*

[AoiButterfly]

Doamne... cate se mai intampla pe aici. Am citit sa stiti chiar daca nu am mai dat nici un reply. Imi place si serios eu vreau mai mult, cred ca daca ati putea posta din jumatate in jumatate de ora ar fi cel mai bine :) .
Cel mai mult mi-a placut faza cand Jay intra peste draga si scumpa lui surioara, o gaseste goala si nu isi poate reveni din soc, a fost superba faza aia. Imi place cuplul Josh&Caro [sunt hotarata, cu ei votez]. Kate e o persoana interesanta, deocamdata pusa in lumina de fata cuminte, insa de abia astept sa vad cum o sa decurga treburile, ceva e putred cu tipa asta.
As cere prea mult daca v-as ruga sa faceti capitolele mai mari? Pe bune acum, is prea mici, prea mici... nu imi ajung la nici o masea. Si vreau actiune, multa, buna si frumoasa.
Eu sper ca in seara asta o sa puneti continuarea, ca deh... Teo vrea sa citeasca mai mult de cateva randuri [am zis ca nu imi ajung nici la o masea]
Spor la scris si felicitari pentru ceea ce aveti pana acum.




Ja ne...

[Teh]

Bună. Sorry de întârziere, bla bla, am venit cu cel de-al 9 lea capitol. Sper să vă placă :]].
E scris iar la 1 noaptea, deci vă imaginaţi :]]. Nu l-am corectat încă de greşeli [ fac asta mâine că sunt prea obosită acum :- " ]

D@n@ -- mulţumim că citeşti şi sper să o faci în continuare. Ne bucurăm că îţi place, enorm !
Iar ceea ce simte Jay pentru Kate... O iubeşte, într-un fel şi ea îl iubeşte, poate, sau poate nu :]] aflaţi dacă citiţi D:

Fantasy Eyes -- WOW, toată lumea o urăşte pe Kate. Mă întreb ce o să simţiţi faţă de ea după ce ve-ţi citi acest capitol..hmmmm Merci că ai trecut pe aici şi că ai comentat >:D<
AoiButterfly -- Scuze Teo, e tot ceea ce am putut scrie la ora asta :]] . Cum o să putem, o să încercăm să creem capitole mai lungi. Mă bucur că ai continuat să citeşti şi că îţi place.

Cât despre celelalte personaje Danny şi David, veţi afla la timpul potrivit cine sunt şi ce rol au în poveste D: . În capitolul ăsta , o dezvălui pe '' adevărata Kate '' , sau doar o parte din ea. D: .
De asemenea, avem un capitol în care Amber este " nervoasă" :]].

Lectură plăcută.

[center]Capitolul 9[/center]

- Ok, trebuie să închid acum. Am antrenamente. Ai grijă de tine. Te pup. Da, da. Şi Jay la fel. Pa .
- Pa. Am reuşit să zic înainte ca Josh să închidă telefonul. Am pus micuţul obiect în buzunar şi m-am privit în grabă în oglindă. Purtam o pereche de pantaloni scurţi de blugi, devenise o obişnuinţă să port pantaloni scurţi şi un tricou în stil sport. Tricou primit de la tatăl meu – de aceea era atât de roz. Nu am dat prea mare importanţă, luându-mi o pereche de adidaşi şi coborând rapid scările. Ştiam că prietena mea deja ajunsese în faţa casei.
Trecuseră câteva zile de când fratele meu şi Jay plecaseră în cantonament, aşa că eu am rămas să mă „ distrez ” cu Caroline. Nu că nu aş fi făcut-o. Mă plimba în fiecare zi peste tot. Era plăcut. Dar îmi era dor de Jay, acum că îl revăzusem speram că puteam să dau ochii cu el în fiecare zi şi să primesc zâmbetul său. Presupun că iar eram egoistă, am încercat să îmi alung gândul.
- Uau ! Arăţi foarte bine. Am complimentat-o pe Caro când am ajuns lângă ea . M-a sărutat pe obraz şi am început să mergem la o mică plimbare.
- Mda, mersi. Şi tu. A schiţat un zâmbet plictisit iar eu am privit în altă parte. Tăcere, monotonie. Încă odată mă întrebam cum arătam din spate, eu şi ea. Una lângă alta . . . Probabil ciudat. Adolescenta de vreo 17 ani ( rolul jucat de Caroline ) şi sora ei mai mică , vitregă din cauza trăsăturilor nu prea asemănătoare, în vârstă de 14 ani ( eu ) . Mi se părea amuzant aşa că am împărtăşit acest gând cu ea. Am râs o bucată bună de vreme pe această temă, şi doar atât.
- Hai să mergem la mall, vreau să îmi iau nişte haine şi oricum nu avem altceva de făcut. Şi nu mai am chef să stau în casă; altfel ajung să joc iar baschet cu Jack. Ce dracu’ . E super, dar mai tare e când fac asta cu Josh. El măcar mă împinge, tata mă lasă să câştig. Şi-a rotit ochii, falsând un oftat. M-am mulţumit cu un rânjet drept răspuns, după care mi-a venit în minte o „ curiozitate”.
- De ce nu joci cu Danny?
S-a uitat surprinsă la mine, după care şi-a revenit la expresia de dinainte.
- Nu s-a întors din Anglia, o să vină când începem liceul. Am vorbit cu el ieri. Te salută, a zis că de abia aşteaptă să te vadă. Ştii tu, lucruri de genul.
Mă bucuram să aud veşti de la acela. Nu mai vorbisem cu el de foarte multă vreme, şi îmi era dor de glumele şi cuvintele sale încurajatoare . De el în principiu.
- De abia aÅŸtept!
Am exclamat vizibil fericită, făcând-o pe Caroline să grăbească pasul, falsând o stare de furie. Am început să râd, urmând-o. Am intrat în mall şi am cotrobăit după câteva haine, de fapt nu am cumpărat cine ştie ce, dar am probat o mulţime de lucruri. Prin asta vreau să zic : colega mea de „ cumpărături ” a luat fiecare pereche de încălţăminte posibilă, fiecare fustă şi rochie, probându-le doar pentru a se „ admira ” . Cred că o aştepta vreo petrecere „ trăznet ” cum le numea ea adesea. Am refuzat să fac acelaşi lucru aşa că m-am învârtit după ea.
Ziua a trecut destul de repede, aşa că am decis să mergem să mânăm ceva şi să bem un suc, după care să ne îndreptăm spre casă.
- Dormi la mine azi. Am fost anunţată în clipa în care m-am aşezat pe scaun.
- Da, să trăiţi. Am răspuns pe tonul aprobator pe care îl foloseam adesea. A rânjit şi eu nu mi-am putut abţine un chicot.
- Uite cine e aici, dacă nu faimoasa „ zeiţă ” a lu’ Jay. Paraşută cretină. E cu grupu’ ei de păpuşele din plastic. Frate, ce le urăsc pe curvele astea.
- Caro! Nu mai vorbi aşa, ar trebui să îl sprijini, plus că este chiar o tipă drăguţă. Am vorbit şi eu cu ea. Şi chiar dacă nu îmi place să o recunosc, nu ai ce să îi reptojezi. Se mai şi potrivesc...
Nu ştiu cât de hotărât a sunat tonul meu dar eu am încercat să îl fac să pară autoritar. Evident, nu a mers.
- Hai, te rog Amber. Pentru tine şi Adolf Hitler a fost un tip drăguţ, doar că a avut şi el „ momente grele cu mintea ” sau ceva de genu’. Oricum, ţi-am mai zis deja : e o târfuliţă . Eu înţeleg că nimeni nu o crede, pentru că se poartă ca un înger când e de faţă cu iubiţelul ei, dar în rest... În fine, stai să merg să îmi mai iau un suc. Vrei şi tu ceva?
- Nu, nu mai vreau nimic...
Am oftat şi am lăsat-o să plece, privind ezitant spre locul în care se afla Kate şi celelalte fete. Am zâmbit în clipa în care aceasta s-a uitat spre mine – deşi a fost un zâmbet cam comercial. Nu mi-a arătat nicio expresie frumoasă, ci una vizibil indiferentă.
„ Hmm, nu m-a văzut ... ” a fost primul meu gând. Dar am realizat că mă înşelasem atunci când s-a ridicat de pe scaunul său, apropiindu-se mine. După ea au mers şi celelalte fete, nu cunoşteam pe niciuna dintre ele.
- Bună...
Am rostit pe un ton aproape străin dar ce contura o „ veche cunoştinţă ” . Mă întrebam dacă mă mai ţine minte, sau doar este o glumă proastă.
- Hei, blondino. Ce faci aici?
- Ä‚h, bine. La un suc.. Tu?
M-a privit cu dispreţ.
- Bine. Ai mai vorbit cu Jay?
Nu ştiam ce să răspund la asta. Dacă aş fi spus că „ da, în fiecare zi ” probabil ar fi fost suspicios, deşi normal că nu era ceva de care să se îngrijoreze. Şi dacă spuneam „ nu ” , era evident că miţeam. Nu am răspuns, evitându-i privirea.
- Auzi, altceva vreau să îţi zic eu..
Mi-am întors ochii instinctiv spre ea şi i-am „ găsit” adevărata uitătură. Sau poate nu era adevărata, dar mă speria. Într-un mod ciudat. Stătea încruntată, privind „ urât”, sau „ rău ” . Nimic care să se asemene cu acelaşi chip drăgăstos şi superficial pe care mi-l arătase cu câteva zile în urmă când o întâlnisem pentru prima dată.
- Ce anume?
Am reuşit să spun într-un final, pe un ton politicos ce cred că a sunat indiferent. Am realizat că acest fapt a deranjat-o.
- Uite ce e, păpuşică, eu nu mă joc cu nimeni şi nici cu tine nu o să o fac. Îţi zic clar, Jayson e băiatu’ meu, aici şi peste tot. Pentru totdeauna, şi e doar treaba mea ce face, cum face şi cu cine e. Dacă te prind că te apropii prea tare de el, o păţeşti rău de tot.
Mă deranjau spusele ei. De parcă eu aş fi putut sta departe de Jay doar pentru că iubita lui îmi cerea asta. Eram prieteni, foarte buni. Îl iubeam şi vroiam să fiu alături de el întotdeauna. Roşcata aceasta probabil nu înţelegea ce sunt sentimentele adevărate, ce înseamnă dragoste adevărată.
Am gândit că poate e doar gelozie. Asta trebuia să fie, sau doar o glumă proastă. Îmi venea să întreb asta. Dar ea a continuat să vorbească fără a-mi da o adevărată şansă să dau un răspuns.
- Aşa că, stai departe de el mironosiţo. Nu e doar o glumă, ce credeai? Că o să mă port frumos cu fata de care îmi vorbeşte într-una? De parcă îmi pasă mie că vă aveţi voi doi ca fraţii, mă bucur că nu are vreo legătură de-asta de sânge ca să trebuiască să suport. Sunt doar eu şi Jay, nu avem nevoie de prietenii lui. Ai face bine să înţelegi asta, nici el nu are nevoie de tine . Îi stai doar în cale.
M-am ridicat de pe scaun, fără să gândesc gestul şi curând m-am aflat în faţa ei. Am regretat-o o secundă mai târziu. Se vedea diferenţa de înălţime. Dacă aş fi avut cuvinte urâte, aş fi înjurat în gând. Dar mi-am păstrat calmul şi am privit-o sfidător.
- Piticanie.
Acest cuvânt nu mai suna, brusc, atât de simpatic. Atunci când era rostit de brunet era un cuvânt superb.. Îmi alina urechile şi chiar îmi făcea plăcere , mă bucuram că aveam această înălţime şi că puteam fi strigată aşa de către el. Nu vroiam să o las pe roşcata aceasta prefăcută să îmi fure toate lucrurile frumoase. Nu ! Orice, dar nu el.
Înţelesesem de mult asta în sufletul meu.
- Jay e doar al meu, căţeluşul meu. Pricepi?
- Căţeluş, pe naiba! Jay nu este un animal , nu este un obiect pe care îl „ ai ” . Încetează să mai vorbeşti despre el de parcă ar fi un nimic pe care îl ai în posesie. Eu şi cu el suntem prieteni şi vom rămâne mereu împreună. Nu îmi pasă dacă ţie îţi convine sau nu, Kate. Nu o să mă depărtez niciodată de el!
Am putut deosebi în sfârşit tonul meu „ nervos ” de cel adevărat caracterizat astfel. Deşi tonalitatea vocii mele era încă subţire, de parcă nu puteam ridica glasul şi nu puteam întări autoritatea , părea tot copilăros. Şi totuşi, diferit. Pentru că aşa o simţea şi sufletul meu. Şi folosisem şi un cuvânt urât . Nu îmi amintesc când mai făcusem asta...
Atunci m-a pocnit. Da. Palma acesteia s-a aflat curând pe obrazul meu drept , şi a durut. Am simţit sângele urcându-mi până spre acel loc, de parcă se strânsese tot lichidul din corpul meu într-acolo. Ardeam. Dar nu aveam sete de răzbunare, vroiam să pun punct doar prin cuvinte, şi să terminăm discuţia asta. Nu aveam de gând să renunţ la amiciţia lui Jayson, pentru nimic în lume. Mai ales acum când îl numise „ căţeluş ” . Şi când el o credea „ zeiţă ” . Într-adevăr, nu merita adoraţia lui.. Îmi venea să plâng. Şi cred că aş fi făcut-o, pentru că deja mâna mea stătea alipită de obrazul rănit, dacă nu ar fi venit „ salvatoarea ” mea.
Palma ce fusese aruncată asupra mea fusese întoarsă acum. Răzbunare, poate. Dar ştiam că îi făcuse plăcere să îi returneze favoarea. Şi palma lui Caroline este grea, din câte am înţeles de la fetele bătute de ea. Prin acelaşi gest pe care îl făcusem şi eu, Kate şi-a pus mâna în jurul feţei.
- Uite ce e, curvuliţă, dispari din faţa mea până nu te fac file. Ai noroc că nu e văru-meu în oraş, că până acum erai arsă. Dar se întoarce, şi asta nu rămâne neplătită. Căţea.
Nu am reuşit să aud dacă a mai spus ceva, pentru că am fost luată de mână şi îndreptată spre ieşire. Am tăcut, mergând în spatele ei, în drumul spre casa sa. Nici ea nu a zis nimic o perioadă bună de timp, lăsându-mă să vărs aceleaşi lacrimi în continuare. Apreciam asta. Începusem să plâng, şi nu din cauza durerii. Nu puteam găsi un adevărat motiv chiar acum...
- O s-o plătească , Amber. Totuşi, am fost uimită.
- Ăh? Am schiţat apropiindu-mă de ea, şi ştergându-mi ochii, încercând să opresc bobiţele lipicioase ce îmi cădeau pe piele. Mi le-a şters bruneta.
- O să vadă ea, doar să se întoarcă văru-meu. Nimeni nu se atinge de tine. Căţeaua o s-o păţească rău de tot, o să am eu grijă de asta. Era nervoasă, un ton atât de greu de suportat pentru mine . Nu mă speria, dar mă îngrijora. Pentru bunăstarea persoanei sale.
- Ştii bine că nu vreau aşa ceva, i-am dat răspunsul meu, aşa că nu mai contează. Am anunţat-o deja, poate să facă ce vrea. Şi eu voi face la fel.
A stat uimită lângă mine preţ de câteva secunde ,şi nici eu nu m-am mişcat până ce nu am întrebat un „ S-a întâmplat ceva? ” pentru a o face să clipească.
A început să râdă într-un final, grăbind pasul. Am urmat-o.
- Nu te-am mai văzut atât de hotărâtă până acum. Şi să ştii că am auzit acel „ la naiba ” , să nu se mai întâmple.
M-am înroşit.
- Îmi pare rău. A fost o scăpare urâtă din partea mea... Doar că m-a... enervat.
- Uau. Şi unde e acea Kate drăguţă ? Dar ce a vrut, oricum?
Am încercat să nu iau în seamă cuvântul „ drăguţ ” . Era evident că mă înşelasem, nu ştiam dacă să mă bucur sau nu că o făcusem.
- Să nu mă mai apropii de verişorul tău, pentru că este „ animăluţul ” ei . Nu am acceptat să îl văd sub forma unui câine.
A început să râdă la cuvintele mele, punându-şi o mână în jurul gâtului meu.
- Mda, nu e un canin, într-adevăr. Şi, ce ne facem? Îi spunem sau nu de întâmplare ? Trebuie să afle.
- Nu ! Am răspuns ferm încăpăţânată.
- Uau. Ce ton. Ok, ok. Deci? Ce facem? Îl lăsăm să fie batjcorit?
- Dar nu este. Ştii.. Eu cred că dacă o să ne „ băgăm ” nu va mai vorbi cu noi, se va supăra. Va afla, mai devreme sau mai târziu. Eu nu voi merge cu bârfa la el, dacă mă va întreba cum mă trateză aceasta, îi voi răspunde adevărul. Dacă nu, voi tăcea. Nu vreau să fiu motivul despărţirii lor.. Şi ca apoi el să mă urască tot pe mine..
- Cine te mai înţelege? ! Ştiam că era o întrebare retorică.
- Tu ! Am răspuns categoric , provocându-i un oftat în sens de : „ Oricum nu am de ales .”

Nu am ştiut ce s-a întâmplat cu mine. În mod normal nu aş fi acţionat aşa, dar mă deranjaze. Pentru că nu vroiam să nu fiu alături de brunet, orice s-ar fi întâmplat. Îi promisesem că nu îl voi lăsa singur, şi eu mă ţineam de cuvânt... Nu era acesta faptul, dar şi eu îl vroiam lângă mine. Am adormit cu gândul la o întrebare : „ Cum se poartă Kate cu tine? ” ... Nu ştiam dacă îi puteam spune adevărul...