Iluzii [+16 / +18]

[cathy*angel]

Buna! Styu ca nu v-am mai lasat comm pana acum dar am citit ficul tau inca de la inceput si imi place ff mult....tot ceea ce scrieti este superb,original,e..e..e super tare ficul si abia astept continuarea.
Dar am doua intrebari:
1.in capitolul urmator ne vei spune ce va anea angel?Fata sau baiat sau gemeni,poate?
2.ne vei da detalii cu privire la nunta ce va avea loc curand?
Ei bine cat atat...astept cu nerabdare continuare.
SUCCES in continuare!:-*

[Denny]

Well, dudelor, capitol nou ^^. Ser sa va placa acest capitol in care o sa se afle ceva fooooaaaarte important :]].

Yumina -> Multumesc ca ne citesti fic-ul. In cap acesta o sa aflii :>.
kiss4_sasuke -> Sper sa-ti placa si acest capitol la fel ca si celelalte.
cathy*angel -> Wow, cititor nou ;)). Multumesc ca ai dat un reply. Si in privinta la intrebarile tale 1. O sa vezi in capitolul acesta. 2. O sa dam detalii la momentul potrivit. ;))

Deasemenea va multumesc si celor care citesc, si sper ca si voua sa ma placa acest capitol ^^


Capitolul 43

Au trecut deja doua luni de cand ne-am cumparat casa. Eram mult prea entuziasmata chiar daca ne mutasem de cateva saptamani acolo. Camera copilului inca nu o decorasem motivul a fost ca nu stiam de ce sex v-a fi. Asa ca am decis sa o las pana cand mergem la un control. In doua luni burta mi-a crescut considerabil, exact cum ma temeam, sau nu exact ma temeam dar exista un sentiment care nu ma lasa in pace. Eu il numeam frica. Il simteam cum se misca in inauntrul meu, cum ma lovea. Era fascinanat. Takumi era alaturi de mine oricand, la orice ora, bien exceptand faptul cand era chemat la servici. Eu si Elisse petreceam foarte mult timp impreuna, acum ca amandoua eram mame. Cand Eric era plecat Liss venea la noi, iar cand Takumi pleca eu mergeam la ei. Era ca si cum am fi incaodata adolescente. Ea era in luna a saptea, avea dureri destul de mari si burta ii era si mai mare. Totusi ea tot zambea si era fericita. Cateodata trebuia sa stea numai in pat, iar eu stateam cu ea ca sa nu se plictiseasca. Casa in care ne-am mutat era superba, avea multe camere si o bucatarie mare. Iar despre sufragerie nu am ce comenta. Anne si Alex ne vizitau din cand in cand. S-au logodit. Era minunat. Ziua de nastere care a trecut a fost superba. Au fost toti la noi, Elisse si Eric, Bibi si Jack, Alex si Anne. Ne-am distrat pe cinste.
Intr-o zi l-am luat pe Takumi si l-am dus la masina ca sa ma duca pana la spital. Vroiam sa alfu ce o sa fie, fata sau baiat ? Peste patru luni urma sa se nasca, si parca nu mai treceau. Abia asteptam sa il strang la piept sa ii simt pielea catifelata. Acum ma gandeam cat noroc poate sa aiba Liss ! Peste doua luni o sa aiba copilul in bratele ei. Eram invidioasa. Am aflat ceea ce o sa fie copilul lor. Un baiat. Mama, ce s-a mai bucurat Liss. Eric deasemenea ca si Takumi vroia sa fie fata. Odata ajunsa la spital m-am coborat foarte repede din masina fara sa-l astept pe Takumi. Eram mai rau ca si un copil de cinci ani. El ma certa iar eu chicoteam. Ca sa-i 'inchid' gura il sarutam. Am mers amandoi inauntru si am intrat la doctor direct. Nu era nimeni in fata noastra. M-a pus pe o masa si m-a facut sa-mi ridic bluza asa burta sa fie la vedere. Mi-a pus un fel de gel care era al naibii de rece si mainile trebuia sa mi le ridic la cap. Imi spunea cand sa respir mai repede si cand sa imi tin respiratia.

- E baiat ! a exclamat doctorul dupa ceva timp.

Am zambit. Takumi la fel, totusi mi s-a parut ca era trist deaorece nu avea sa fie fata. M-am intristat si eu. Doctorul mi-a dat niste servetele sa ma sterg pe burta, Takumi indata m-a ajutat. Zambea, dar nu era zambetul lui. Eu eram serioasa, singura daca cand am zambit, si era mult prea fals, a fost cand am iesit din cabinet si i-am multumit doctorului. Am iesit din cladire si am urcat in masina ajutata de brunetul meu. A urcat si el la volan si a pornit masina.

- Nu ti-a prea placut vestea nu ? l-am intrebat in timp ce priveam inainte.
- Cum poti sa te gandesti la asta ? m-a intrebat calm. Ma asteptam sa fie fata, nu stiu de ce. Dar daca o sa fie baiat o sa-l invat sa joace fotbal si toate celelalte lucruri de barbati. a ras.
- Poti sa spui ce vrei dar te cunosc si stiu ca te doare ca nu a fost fata. i-am spus si mi-am plecat capul. Imi pare rau.
- Angel, de ce sa-ti para ? Pana la urma nu noi decidem. mi-a spus si a zambit.

I-am zambit si eu. I-am propus sa mergem la Liss si sa o luam ca azi era saptamana in care Eric e plecat. A aprobat din cap si a luat-o in partea unde era casa lui Elisse. Am coborat doar eu ca sa o anunt ca eram aici sa o luam. Am iesit din casa la scrut timp si am mers spre masina, Takumi vorbea la telefon. L-am privit curioasa si s-a uitat la mine iarasi. Stiam privirea aceea trebuia sa plece la servici. I-am zambit, cand m-a vazut s-a linistit. Am ajutat-o pe Liss sa intre in masina si eu am urcat in fata. L-am intrebat daca trebuia sa plece, a aprobat dand din cap. I-am zambit. M-am intors la Elisse si i-am spus ca azi era ziua mamicilor singure. A ras, la fel am facut si eu. Am ajuns destul de repede acasa, am ajutat-o pe Liss cu bagajul si l-am sarutat pe Takumi de mai multe ori. Am intrat in casa dupa ce a plecat Takumi. Am inchis usa de la intrare.

- Liss, e timpul sa inchidem tot de prin casa ! i-am spus eu razand.
- De ce ? m-a intrebat uitandu-se uimita.
- Nu ii spune lui Takumi, dar mie mi-e cam frica asa sa stau cu toate deschise pe aici. Asa ca inchid tot si stau in casa. Care e destul de mare.
- Aha. Ti-e teama pentru tine nu ?
- Pentru mine si pentru copil. am corectat-o eu.

A ras. Am mers amandoua prin toata casa inchizand tot ce prindeam deschis. Mai radeam din cand in cand. Dupa un tur al casei involuntar am mers in bucatarie luandu-ne niste gustari si ne-am dus in sufragerie pentru a ne uita la un film. Dupa ce s-a terminat filum am insotit-o pe Elisse in camera unde statea ea, iau eu m-am dus in camera unde dormeam eu si cu Takumi. M-am pus pe pat dar pe cand sa stau mai bine o aud pe Liss care striga ca si nebuna. M-am alarmat si am fugit cum am putut pana la ea. Am intrat in camera si am vazut-o stand in picioare si apa pe jos unde era ea. M-am speriat, nu stiam ce sa fac, i-am spus sa se linisteasca, eu am fugit dupa telefon si l-am sunat pe Takumi sa vina acasa deoarece era o urgenta. Apoi m-am dus inapoi la Liss si am incercat sa o duc din camera jos in sufragerie. Am ajuns in vreo 5 minute deoarece se misca incet de frica sa nu nasca aici. Takumi a ajuns si el destul de repede acasa, am luat niste prosoape si am urcat in spate cu Liss. El a mers pe scaunul soferului si a pornit indata. Eu o tot stergeam si ii spuneam sa stea calma si sa respire asa cum au invatat-o la cursuri. Ma intrebam de ce naiba i s-a rupt apa acum ? Era abia in luna a saptea, sau ce ? O sa fie un copil prematur. Am ajuns la spital si am ajutat-o sa iasa din masina si am dus-o la spital. Acasa apa ii era incolora dar pe masina a devenit un fel de roz. M-am speriat mult prea tare. Doctorii au pus-o pe o targa si au dus-o in sala de nastere. Takumi l-a sunat pe Eric sa vina inapoi, era in Washintong, deci nu avea sa intarzie mai mult de 2-3 ore. Doctorul a iesit dupa zece minute din sala.

- Sunteti rudele ei ? ne-a intrebat.
- Sunt prietena ei cea mai buna. i-am raspuns repede. Ce are ? Nu trebuia sa nasca doar peste doua luni ?
- Se pare ca o sa nasca mai devreme, copilul acela nu mai vrea sa astepte. a ras. Linistiti-va, doamna, din cate vad si dumneavoastra sunteti insarcinata. Prea mult stres nu va face bine. O sa avem grija de ea. Sot nu are ? a intrebat el.
- Ba da, dar e plecat din oras, o sa ajunga in ceva timp. Cred. E doar in Washintong. i-a raspuns Takumi.

A reintrat inapoi in sala iar eu m-am asezat pe scaun si am inceput sa imi controlez repiratia. Si sa ma linistesc. Takumi s-a asezat si el langa mine eu m-am intors catre el si l-am imbratisat. Eram speriata, daca patea ceva Elisse ? Nu vroiam pentru nimic in lume sa pateasca ceva. Am ramas singura in timpul in care Takumi a mers dupa cafea. Dupa vreo doua ore a venit si Eric era speriat si el. I-am spus sa astepte ca nu prea are ce sa faca. S-a asezat pe scaun punandu-si palmele peste fata. Cred ca plangea. Era ciudat sa-l vad pe Eric ... plangand. Takumi s-a dus langa el si a incercat sa-l calmeze. Era speriat ... ma intrebam ce o sa faca Takumi cand o sa trebuiasca sa nasc eu.
Dupa vreo trei ore a iesit doctorul din sala. Ne-a anuntat ca Liss a trecut cu bine peste nastere si ca a nascut un baietel sanatos, pentru un copil prematur. Eric s-a mai linistit a asteptat cuminte pana cand au dus-o pe sotia lui intr-un salon. Takumi s-a dus cu el la salon si eu am ramas sa vad copilul. M-a condus o asistenta destul de draguta pana la locul unde erau copii nou nascuti. Si mi l-a aratat. Era foarte mic si dragut. Asa fragil, isi misca piciorusele si mainile. Doamne cat de frumos putea sa fie ? Abia asteptam sa-l vad si pe al meu.

[Yumina]

Superb superb:X
Parca copilul acela ar fi al meu:)).Abia astept sa fiu si eu mamica mi-ati trezit interesul dar mai am de asteptat cativa ani...Deci si Angel o sa aiba baiat,mie imi convine:D.Greseli de tastare nu am vazut desi nu sunt chiar o cautatoare cu lupa de greseli de tastare:P.Exprimarea a fost buna,coerenta, iar ideile se decug in ritmul normal,adica nu grabesti actiunea.Blavo.Deci astept capitolul lui Teh.Ja ne!spor la scris

[Mitus]

Deci(stiu ca nu e bine sa incep cu deci) si Angel si Liss vor avea baieti. Adica Liss are deja:ha:.
Bietul Takumi e trist... Eh ce sa-i faci se mai intampla:P. Asta este un motiv in plus sa mai faca inca un copil, care poate ca o sa fi e fetita. Mie imi convine si daca e baietel, dar trebuie neaparat sa mai faca inca unul ca sa fie si taticul multumit nu?:pls:
Bietul Erik s-a speriat (lasa dragule ca ai un copil sanatos si frumos). Nu imi plac barbatii care plang, pur si simpu nu le sta bine. De aia reprezinta sexul puternic ca sa se comporte ca o persoana puternica nu ca sa planga ca o muiere (stiu is cam rece...:P)
Capitolul a fost ca de fiecare data extrem de frumos, nu mai am cuvinte cu care sa va laud, imi stiti deja parerea. Pur si simplu iubesc acest fic:love:
:bye:

[Teh]

Bună , bună. Mulţumim de comentarii, aprecieri şi faptul că ne citiţi ficul. AM venit şi cu capitolul 44. Spor la citit ! <3

[center]Capitolul 44 [/center]

Eram proprit pe scaunul meu din birou aranjând nişte bilanţuri când am primit telefonul urgent al lui Angelique. Mi s-a părut ciudat ca Elisse să nască atât de devreme – în acea clipă m-am gândit la copilul meu. . . Nu vroiam ca şi Angel să trebuiască să treacă prin aşa ceva – părea prea dureros. L-am văzut pe Eric stând pe holul spitalului , plângând. Ştiam că era un moment critic dar el nu trebuia să se descurajeze şi să dispere – era copilul lui la naiba. Am mers către el pentru a-l încuraja.
- Frate, calmează-te. Soţia ta o să se bazeze pe tine, la fel şi „ cel mic ” , eşti capul familiei aşa că nu – mi arăta atâta slăbiciune. Clar?
Am ţipat ultimele vorbe. Şi-a şters lacrimile discret şi s-a ridicat . I-am strâns mâna îmbrăţişându-l. A fost un moment.. Un moment în care m-am gândit cum voi reacţiona ea la naşterea băiatului meu. Da, pentru că urma să am un băiat. Mă întrebam cum o să arate.. Cu cine o să semene... Atât de multe lucruri, eram mai entuziasmat decât credeam – deşi îmi dorisem mai mult o fată.
Fiul lui Eric era un copilaş atât de simpatic şi .. Fragil. L-am văzut pe prietenul meu ţinându-l în braţe şi.. Aproape că am fost emoţionat. Era o imagine perfectă, atât de ... Necunoscută. Brusc mi-am dat seama că nu îmi aminteam copilăria mea. Aveam să îi fac acestui băiat o viaţă pe care nu o va uita şi căsătoria mea cu Angelique nu urma să fie una doar reuşită. Mai departe de atât. Împreună.
Am stat la spital mai multe ore, după care am decis să plecăm acasă. Elisse rămânând încă în salonul ei particular şi Eric alături de ea. Noi am decis să mergem să dormim deşi ştiam că Angel urma să fie înapoi a doua zi. Am luat-o în braţe, sărutând-o , lângă maşină. Am urcat , eu conducând.
- Nu-i aşa că e minunat? A rostit ea. Elisse se gândeşte de o grămadă de vreme ce nume să îi dea băiatului. Eric a spus că îl va alege dacă este fată şi viceversa. Cât de frumos poate fi. Şi-a trecut ambele mâini peste pântece. Am zâmbit.
- O să fim şi noi la fel, nu , şi mai fericiţi. Şi că veni vorba, trebuie să ne gândim şi noi la un nume pentru campionul nostru. Nu crezi? A chicotit.
- Campion?
- Desigur. Doar e băiatul meu. A tuşit fals . Al nostru.
- Hm.. Deci nu eşti dezamăgit că nu vom avea o fată?
- Desigur că nu. Aş fi dorit o păpuşică îmbrăcată în roz care să semene cu tine şi pe care să o răsfăţ ... Cum presupun că ar face orice tată, şi mă gândisem deja la un nume, de fapt mai multe.
A lăsat capul în jos, oarecum tristă. Probabil urma să ceară un „ scuze ” care nu era necesar. Am continuat.
- Dar! Dar... Nu pot spune că nu sunt fericit cu situaţia de faţă. O să fie super, o să putem juca fotbal şi chestii de genul. Oricum eu nu am făcut lucruri de genul ăsta când eram mic, şi vreau să le fac cu el. Cred că de asta îmi era teamă.
- Să nu fi un tată bun? M-a întrebat pe un ton mult prea cald. Am recunoscut dând din cap în momentul în care am apăsat uşor frâna maşinii. Ajunseserăm.
Mi-a luat una dintre mâini între ale sale şi m-a privit în ochi. Frate, şi acum mi se părea superbă. Oare avea să treacă vreodată sentimentul ăsta profund pe care îl aveam pentru ea? Nu cred.
- Nu o să fi un tată bun ci unul extraordinar. Crede-mă.
Am sărutat-o .

Am intrat în casă – cât de spaţioasă îmi părea . Când am intrat în dormitor am scos nişte prosoape şi m-am uitat rânjind la iubita mea. I-am arătat baia. A chicotit şi am intrat amândoi în baie. Printre spumă şi baloanele de săpun, am reuşit să o iau în braţe şi să îi mângâi burta. Am sărutat-o pe gât şi am continuat să o spăl pe spate.
După ce am făcut baia Angel şi-a uscat părul – eu m-am mulţumit doar să-l şterg puţin cu prosopul . Am coborât jos să pregătim ceva de mâncare. Lumina mi se părea puternică. M-am uitat atent la mama copilului meu şi am rostit.
- Trebuie să luăm pe cineva care să aibă grijă de casă şi de tine.
- Cum adică? Era nesiguranţă în tonul ei.
- Adică, mi se pare cam mare casa asta şi eu sunt de multe ori plecat. Nu vreau să te ştiu singură aici, şi nu o să putem face pentru eternitate târgul cu Elisse şi Eric, mai ales după ce vei naşte şi tu. Plus că mă gândesc apoi şi la copil.
- Aşa e... Şi-a pus mâinile pe burtă mângâind-o. Dar nu ştiu sigur la ce te referi?
- O menajeră, sau ceva asemănător. Dacă vrei pot angaja şi un portar să stea afară, sau doi. Şi poate o să ai nevoie de ajutor la bucătărie şi prin casă. Mai ales acum cât eşti însărcinată, nu te poţi ocupa de curăţenie şi aşa mai departe. O să am grijă să angajez pe cineva. E bine aşa? Nu realizasem că se mutase şi ea pe un scaun privindu-mă. Îşi ascundea un râset jucăuş. Am privit-o mirat.
- Nimic.. Nimic. S-a justificat când mi-a văzut uitătura. Doar că... Îmi place să te văd atât de îngrijorat pentru mine şi copilul nostru.. Nu vreau să zic că îmi place să fii aşa... Dar mă încântă faptul că ne iubeşti atât de mult.
M-am apropiat de ea. Cum puteam să nu îi iubesc? Mi se părea absurd doar acest gând. Erau tot ceea ce eu aveam mai scump , şi nu conta nimic în lumea asta mai presus decât erau ei. Am sărutat-o lent, limbile noastre jucându-se acelaşi joc atât de bine cunoscut. Mi-am strecurat mâna pe sub bluza ei, aşezând-o pe burtică. După acel contact delicios cu buzele mi-am pus urechea de-alungul pântecelui.
- Ce faci amice? Eh? Vrei să ieşi afară? Trebuie să mai aştepţi. Da, da . O să jucăm fotbal împreună. Ce? Şi tu o iubeşti pe mămica? Da, şi eu. O să o iubim mult şi mereu. Da , da. Şi pe tine , cum să nu.
Am început să port o conversaţie imaginară cu... Ei bine, era ceva înăuntru, încă nu îi ştiam numele, înfăţişarea.. Dar ştiam că este parte din noi, al nostru . Şi doar atât , pentru o bună bucată de timp. Angel mi-a mângâiat capul începând să râdă când m-a auzit vorbind aşa. M-am adresat ei.
- Nu e vina mea că sunteţi atât de adorabili, nu?
- De fapt, în cazul lui, o să fie şi vina ta.
- Hmm, presupun că da. Am rânjit sărutând iar singurele buze pe care doream să le ating.
După ce am terminat de mâncat m-am oferit să strâng masa , după câteva proteste am convins-o pe Angel să urce în dormitor şi să se mai odihnească. Am spart toate vasele vreau să menţionez, dar bine că există şi coşul de gunoi , după care am mers şi eu în cameră. Eram un adevărat dezastru în bucătărie. Angelique era deja în pat citind o carte pentru bebeluşi. M-am apropiat şi am scos şi eu o carte. Ţineam una pentru : „ Nume de fetiţe” dar cum nu mai aveam nevoie de ea, am pus-o de o parte şi am luat-o pe cealaltă. O luasem doar ca o formă de precauţie , : „ Cum să fi un tată bun” . Era destul de utilă, cred. De fapt unele lucruri scrise acolo mi se păreau banale. Era evident că trebuia să îl iubesc, să mă joc cu el, să fiu alături de el, să îi confer un cămin, să îi iubesc mămica, să... În fine, lucruri ce mi se păreau normale . Îmi făcea totuşi plăcere să o citesc. Am pus-o de –o parte când am simţit privirea atentă a soţiei – bine viitoare – mele.
- Da? Am captat o expresie inocentă.
- Te iubesc.
Cât de dulce suna.
- Poftim? N-am auzit. A roşit rostind din nou, de această dată ţipând.
- Te iubesc! Am privit-o.
- Åži eu.
- Şi tu, ce? A rânjit.
- Te iubesc, ador, doresc şi aşa mai departe. Am sărutat-o.
- Şi ce nume îi vom da campionului ?
- Ăăă, ne gândim.. Sunt doar curioasă, ce nume aveai dacă era fată?
- Angelique. M-a privit întrebătoare. Am glumit , aşa nu vă mai puteam deosebi. Amber . A fost de fapt ideea lui Eric, dar cum eram sigur că va fi fată şi al lui băiat am zis că pe ăsta îl vreau.
- De ce? Era mult prea curioasă.
- Pentru că înseamnă „ o piatră preţioasă ” .
Am îmbrăţişat-o şi am stat aşa preţ de mai multe minute, după care am adormit. Am adormit gândindu-mă la un nou nume pentru băiatul meu şi al lui Angelique . . . În cele di urmă ştiam că nu contează, atâta timp cât eram împreună.

[cathy*angel]

Buna!Ma bucur ca ai postat continuarea...deci cele doua mamicii vor avea doi baietei(ma rog prima mamica adik liss are deja un baietel),dar ar fi frumos la angel sa fie fata adik doctorul a spus ca e baiat si defapt sa fie fata ca..na s-a mai intamplat si takumi cred ca ar fi in culmea fericirii.Si ar fi frumosa sa planga si takumi macar o data,ca sa dovediti ca totusi nu este de "piatra" dak imi amintesc eu bn intr-un capitol spunea takumi ca ar vrea sa planga dar nu are lacrimi...sau ceva de genu...!Ei bn ma bucur ca acest fic este unul pe placul meu ca de obicei sunt mai mofturoasa.Deci in final abia astept sa puneti continuarea si sunt sigura ca Denny va face o treaba exceptionala.
Spor la scris!Bye-bye!:-*

[Denny]

Am venit cu capitolul 45 :>. Sper sa va placa si multumesc celor ce au citit.

cathy*angel -> Mersi ca ai dat un reply >:D<. MA bucur c ane citesti fic-ul. Sper sa-ti placa continuarea.

Enjoy.

Capitolul 45

De la nasterea lui Liss nu a fost zi in care sa nu ma duc sa o vad pe ea si pe 'nepotelul' meu. Avea catva fire de par blonde. Era asa dragalas si fragil. Cand mergeam, il tineam cel putin o ora in brate. Adevarul era ca si eu vroiam sa nasc cat mai repede, sa imi strang copilul in brate si sa-l rasfat. Sa-i simt pielea mult prea delicata si sa ii vad ochisorii mari si albi cum ma privesc. Sa ii simt manutele jucandu-se prin parul meu sau sa ii aud plansetul care indica faptul ca si el exista. Vroiam sa simt mai repede cum e sa fi mama. Elisse spunea ca sunt foarte amuzanta cand vorbesc despre copilul meu cu atata adoratie. Totusi ma intelegea, nu cred ca ea e rece si distanta cu copilul, sau ca nu l-ar tine in brate. Cand il vad pe Eic ce incantat e de baiat, nu vreau sa-mi imaginez cum urma sa fie Takumi. Am fost incantata sa aflu numele 'nepotelului' meu. Urma sa fie botezat cu numele de 'Joshua'. Imi placea numele, era dragut. Dar cand voi vorbi cu el ma voi a dresa ca si 'Josh', suna si mai bine.
Stateam acasa si citeam o carte destul de interesanta. O dragoste imposibila intre doi tineri. Protagonistul se numea 'Jayson', imi placea numele m-am gandit pentru o secunda ca acest nume mi-ar place pentru bebelasul meu. L-am vazut pe Takumi venind din bucatarie cu niste sucuri.

- Jayson ! am strigat eu.
- Cine e Jayson ?! m-a intrebat suspicios.
- Asta vreau sa fie numele copilului nostru, Jayson. i-am sus zambind.
- Jayson ... Jay ... hmm, imi place. Cred. mi-a spus razand.

I-am zambit. Aveam un nume, urma sa ii pun aici un patut, in camera noastra. Nu vroiam sa doarma singur si sa risc sa intre cineva in casa sa il ia. Bun, deja eram paranoica, stiam, dar nu ma puteam abtine. Am zambit in sinea mea gandindu-ma la cat m-am schimbat in ultimii ani.

Au trecut lunile zburand de parca inca eram in luna a cincea a sarcinii. Acum eram pe aproape sa nasc. Durerile nu erau asa de mari spre deosebire de lunile trecute. Am avut cateva contractii puternice care m-au facut sa ma alarmez ca o sa se nasca copilul, dar nu s-a intamplat. Cred ca deja doctorul ma stie foarte bine de cate ori m-am dus la spital. Si saracul Takumi, de cate ori l-am speriat. Nu stiam cum ma mai suporta. Eram nervoasa mai tot timpul si nu faceam decat sa dau ordine. Stateam in sufragerie si ma uitam la un film linistita. Cand dintr-o data au inceput niste dureri insuportabile. M-am alarmat si de data aceasta, dar acum stiam ca o sa nasc. Inspiram si expiram cum mi-au aratat doctorii si contractiile erau din ce in ce mai puternice. Am inceput sa urlu de durere.

- Takumi ! am strigat cu putere.
- Ce s-a intamplat ?! m-a intrebat aparand din bucatarie.
- Vine ! i-am spus in timp ce inspiram.
- Cine vine ?
- La dracu ! Nasc ! Si de data asta pe bune ! am strigat eu cu putere incaodata.

Chipul lui exprima o stare de frica, iar eu urlam de durere. Automat a fugit in bucatarie si a luat cheile masinii iar apoi a venit dupa mine. M-a ajutat sa ma ridic de pe canapea si am mers incet spre masina. Am intrat cu greu pe bancheta din spate, continuam sa inspir si sa expir si din cand in cand sa mai urlu. Takumi a pornit autovehiculul destul de agitat, in tot timpul eu ii spuneam sa nu se agite iar el tot asta facea. Durea ca dracu, mai rau ca datile trecute. Vroiam sa o sun pe Liss sa-i spun despre nastere. Dar nu m-am mai gandit la aia cand durerile s-au facut simtite si mai tare. De ce trebuia sa doara asa ? Am ajuns la spital destul de repede, ma miram, la cat de agitat era Takumi ma gandeam ca vom intarzia. A iesit din masina si a fugit pana in cladirea spitalului si apoi a venit inapoi cu niste asistente si cu doctorul meu plus o targa. M-au scos din masina si m-au pus pe targa, doctorul continua sa imi spuna sa stau constienta. Simteam cum picaturi de apa mi se scurgeau pe frunte iar apoi se prelingeau pe fata pana cand se pierdeau. M-au dus in sala de nasteri si m-au putat pe un pat. Asistentele mi-au dat jos pantalonii de pe mine si lenjeria. Takumi a stat tot timpul cu mine tinandu-ma de mana, in momentul acela el era singurul meu sprijin. In fata mea s-a pus doctorul care imi tot spunea sa imping. Faceam ceea ce imi spunea si durerile deveneau si mai mari, in timp ce executam comezile doctorului ma gandeam daca am sa scap cu bine. Durerile foarte mari pe care le-am simtit s-au stins incet cand am auzit un planset de copil. M-am uitat buciumaca la Takumi caruia ii sclipeau ochii in timp ce se uita in directia doctorului. Fata lui Takumi a fost ultimul lucru pe care l-am vazut.
M-am trezit deschizandu-mi ochii dintr-o data dar lumina care inunda camera m-a facut sa ii inchid la loc. Apoi i-am deschis iarasi, era mai bine. M-am uitat in jur si am vazut ca eram intr-o camera de spital. Sunetul aparatului era cicalitor. Mi-am mutat privirea spre o canapea. Acolo era un barbat ... era Takumi. Am zambit. Mi-am ridicat mainile sa mi le pun pe burta si am observat ca nu mai aveam burtica mare. Uitasem de nastere. Atunci mi-am dat seama, unde era copilul meu ? Am dat sa ma ridic insa atunci Takumi a venit langa mine si m-a linistit. M-a strans de mana la fel ca in sala de nasteri. I-am multumit de mai multe ori.

- Cate ore am dormit ? l-am intrebat eu tin timp ce-l priveam.
- Destule. mi-a spus zambind.
- Du-te acasa ! i-am spus. Esti obosit.
- Nu ma duc, stai aici cu tine.
- Du-te, te rog. Daca o sa o suni pe Liss nu o sa raman singura chiar daca asta ti-e ingrijorarea. i-am zambit.
- Bine ... mi-a spus iar apoi m-a sarutat scurt si a mers spre usa mai apoi iesind din camera.

Am ramas singura si am inceput sa ma uit pe pereti. Am incercat sa ma misc dar nu prea am putut, era cam dureros. Nu stiu cat timp a trecut dar am vazut-o pe Liss intrand pe usa, si era speriata. A inceput sa-mi imbarlige cate ceva pe acolo iar eu radeam. M-a saurat pe frunte si a inceput sa povesteasca cu mine de parca nu ne-am mai fi vazut de multa vreme.

[Khonsu]

off :(...iarasi am ratat capitolele
Mi-au placut foarte mult ...ati descris foarte bine momentele nasterii ...si asracii tatici erau amandoi disperati, asa cum si trebuiau sa fie :)):.
Imi plac numele alese pentru bebei...Joshua si Jayson....dar totusi, de ce nu i-au dat sa vada bebelusul atunci cand s-a trezit ?:|: Sper ca nu are nimik....
Am gasit si cateva greselute...dar ...nu sunt asa de grave...presupun ca sunt din cauza ca te-ai grabit...
AStept si urmatorul capitol....care sper sa vina repede :D

ByE & kissu :*

[Hetalia]

Ce frumos a fost :X:X> Imi place cum le-ati pus numele bebelusilor si mi-a placut foarte mult nasterea lui Jayson :D. Se vede ca nu il mai deranjeaza asa de mult pe Takumi ca nu are fetita, desi cred ca ar fi sarit pe pereti de bucurie daca ar fi avut. Dar si asa e bn. Cand am citit ca angel nu a mai "gasit" burtica, deja imi imaginam cum i se pare ca in loc de burta are o gaura acoperita de piele lasata :)), dar mi-am revenit imediat si mi-am dat seama ca nu poate fi atat de SF, :)):P. Mi-a placut foarte mult descrierea, si e foarte bine conturata actiunea.
Succes in continuare si astept cu nerabdare nextu'
Bye and kisu :*:*:-h

[Kripterya]

Hello.
Am revenit. Scoala asta nu ma lasa sa citesc linistita :die:
Oricum nu ma opreste ea asa usor. :ha:
Nu sunt o mare fana a copiilor, dar mi se pare minunat sa simti cum in tine se dezvolta o noua fiinta. Ma bucur ca Angel a reusit sa treaca cu bine peste nastere si sa aduca pe lume intruchiparea iubirii dintre ea si Takumi. Acum ramane de vazut daca Joshua va calca pe urmele parintilor lui. Cred ca va lua ce-i mai bun din fiecare si va avea parte de toata dragostea pe care acestea i-o pot da.
Parca nu de mult Angel si Takumi erau liceeni, iar acum sunt parinti si oameni in toata firea, dar care se iubesc ca doi copii. Ce evolutie!!

Bafta la idei! :zuppy23: :bye: