Illusion’s Highway [yaoi]

[myuu]

Heh de cand vreau sa ma apuc sa scriu ficul asta...tocmai ce am terminat de corectat primul capitol si mi-am zis sa-l postez. Ficul, dupa cum am precizat deja, este yaoi, dar pe langa acest subiect va mai contine si referiri la droguri, ca sa stiti cu ce aveti de a face:)). Povestea e scrisa la persoana 1 din punctul de vedere al unui singur personaj...si ce sa va mai spun...sper sa va placa;;).
Astept comentarii, critici si absolut orice credeti ca are legatura cu ficul. Poze cu personaje nu am, daca voi gasi ceva care sa-mi placa voi pune daca nu, nu, oricum e mai bine sa isi imagineze fiecare personajele asa cum le vede;)).

1. The last sight

„Inainte imi doream ceva cu totul diferit de ceea ce imi doresc acum, mult mai diferit de labirintul vicios in care ma invart fara a gasi iesirea. Universul meu era doar o imagine fictiva a realitatii, mult mai incetosata decat cea pe care o vad acum. Oare cum sunt eu in realitate? Cum sunt Eu cel adevarat, fara miile de masti pe care le port pentru a ma ascunde de prezent? Poate ca aceste masti s-au diluat in sufletul meu si am ajuns sa cred ca Eu sunt acest amestec vag. Poate ca gandurile mele au fost modelate dupa forma fiecarei masti, iar constiinta mea, cea adevarata, zace undeva in cenusa trecutului. Si totusi, daca as da timpul inapoi, as avea puterea sa schimb ceva?”

« Si daca ceea ce vrei nu este ceea ce iti doresti cu adevarat? Vei merge mai departe? »
« Da… »
« De ce ? »
« Pentru ca nu mai stiu cum sa ma intorc… »

Apa trecea pe langa mine imprimand o senzatie de racoare ce-mi cuprindea intreg corpul. Ma miscam atat de repede incat aveam impresia ca nu eu creez valurile, ci ele se izbesc de mine cu o violenta mascata doar de albastrul limpede. Probabil ca racoarea placuta mi-ar fi oferit un moment de meditatie, chiar simteam nevoia de unul, dar plamanii imi ardeau agresiv, luptandu-se cu aerul putin care le mai ramasese. Ma straduiam sa ajung cat mai repede la peretele alb din fata mea pe care ma asteptam sa-l ating in orice moment. Cand degetele mi s-au contopit cu suprafata dura, m-am ridicat brusc deasupra apei, scotandu-mi ochelarii si clipind des pentru a-mi inlatura apa din ochi. Pentru o clipa, imaginea pe care o puteam vedea era incetosata ca intr-un nor de fum, apoi vederea mi-a revenit complet si am putut privi interiorul salii de inot, o sala mare cu pereti de metal ce continea patru bazine. M-am prins cu putere de barele de la marginea piscinii, ridicandu-ma dintr-o singura miscare.
Picaturile de apa trasau linii distorsionate pe pielea mea matasoasa in graba lor de a ajunge pe podea. Imi simteam parul negru ravasit si incercam sa mi-l asez cat puteam de bine, profitand de faptul ca era ud. Mirosul de clor ma facea sa-mi stramb nasul nemultumit, niciodata nu am suportat apa din bazinele de inot. Si atunci de ce practic inot de performanta? Poate pentru a-mi ocupa timpul...defapt nici eu nu stiu, dar nu am timp de intrebari puerile.
- Cat timp am scos? Am intrebat pe un ton sictirit, gandindu-ma ca aveam sa primesc un raspuns satisfacator. Doar am dat tot ce-i mai bun din mine, nu?
- Mai mult cu trei secunde decat data trecuta...Mi-a raspuns un baiat cam de aceeasi varsta cu mine, intinzandu-mi prosopul. Nu era coleg de-al meu, ne vedeam doar le antrenamente, dar devenisem destul de apropiati si chiar iesem uneori impreuna, insa doar ca prieteni. Numele lui era Teru, avea o infatisare interesanta, o combinatie eleganta intre delicatete si rigiditate, dar, cu toate acestea, nu se distingea prin nicio trasatura deosebita de orice tanar japonez cu o frumusete evidenta. Ochii ii erau negrii asemeni parului, iar tenul masliniu parea atat de apetisant incat te ducea cu gandul la ciocolata; totusi nu am incercat sa-l sarut pana acum, nu voiam sa pierd prietenia dintre noi. Eu, pe langa el, aveam acea inaltime necaracteristica japonezilor, fiind inalt, iar ochii imi erau de un albastru sidefat cu tente verzui. Acest lucru se datora tatalui meu care era, de origine, european, dar se stabilise in Japonia unde se casatorise cu mama.
- Hm...I-am raspuns evitand sa dau un raspuns clar. Eram nemultumit de timpul prea mare pe care-l scosesem la doar doua bazine.
- Poate esti doar obosit... a incercat sa ma consoleze, insa, cand i-am aruncat o privire rece, a incetat, schimband subiectul. In jumatate de ora incep cursurile la liceu, eu nu vin asa ca merg cu tine, oricum casa mea e in drumul tau.
- Atunci nu vin nici eu, si asa ma plictisesc. I-am taiat-o din scurt, gandindu-ma cum sa-mi petrec ziua acum ca eram eliberat de chinul a sapte ore de stat in banca. Oricum nu prea ma interesa scoala, chiuleam frecvent si nu invatam mai niciodata, dar asta nu ma oprise sa ajung intr-a XI-a. Poate ca avusesem noroc, sau poate ca soarta tine sa ma tortureze pana la capat cu plictisela anilor de liceu.
- Nu se poate, ai lipsit deja prea mult! Pot sa numar pe degetele de la o mana zilele in care ai venit la liceu. Trebuie sa incetezi cu asta, vrei sa nu mai treci anul? Mi-a raspuns Teru, mustrandu-ma ca un parinte binevoitor ce nu se lasa pana nu te innebuneste cu sfaturile lui exagerate pe care oricum nu dai doi bani.
- Si tu ce te bagi? Deodata a inceput sa te preocupe soarta mea, mi-am dat ochii peste cap, apoi am pus prosopul jos. Pot sa ma leg si eu de problemele tale. Spre exemplu, de ce refuzi sa mai inoti de doua saptamani? La mine sa sti ca nu tine minciuna cu boala subita. Acum ii platisem cu aceeasi moneda, ma simteam mai bine.
El a lasat ochii in jos, refuzand sa ma priveasca, apoi s-a intors brusc cu spatele. Nu-mi placea cand ma ignora, stiu ca sunt prea egoist, dar nu-mi pasa, am invatat, cu timpul, sa ma accept cu tot cu defecte. M-am apropiat de el si l-am luat in brate pe la spate, avand grija sa-i ating materialul bluzei:
- Hei, daca ai luat cateva kilograme in plus sa sti ca nu am sa rad, promit. Iar inotul te tine in forma sa sti, i-am spus pe un ton zeflemitor, sperand totusi sa mai destind atmosfera.
- Tu vorbesti? S-a intors la mine vizibil suparat, apoi m-a ciupit de abdomen insinuand ca el ar fi intr-o forma mai buna decat a mea, dar, cand s-a convins singur de realitate, si-a coborat din nou ochii in pamant.
- Vrei sa-ti arat unde „am mai pus ceva”? I-am spus pe o voce indrazneata, privindu-l cu subinteles.
Mi-a dat un pumn in umar mai mult in gluma, apoi m-am dus sa ma schimb in haine uscate si am pornit pe drum catre scoala. Defapt chiar nu aveam sa merg la liceu, dar drumul oricum trecea pe acolo asa ca nu avem incotro. Puteam ocoli evident, dar de ce as face-o? Nu-mi pasa daca m-ar fi vazut cineva, indiferent daca era coleg sau profesor. Am hotarat sa merg acasa la Teru, avea un apartament modest, inchiriat cu un coleg din liceul sau, iar eu nu mai trecusem de mult pe acolo, asa ca m-am decis sa-i fac o vizita. Pe drum am fumat vreo trei sau patru tigari, nu stiu cate exact, nu le-am numarat. Recunosc ca fumez destul de mult, dar nu am de gand sa ma las de acest viciu atata timp cat imi face placere.
Dupa ce am trecut de poarta scolii am auzit in spatele meu un o voce cunoscuta ce striga suficient de tare cat sa-l aud clar:
- Shun! Hei, asteapta! M-am intors instinctiv auzindu-mi numele si l-am zarit pe Kai care-mi facea cu mana alergand catre mine. Era pustiul de a 10-a pe care-l cunoscusem la o petrecere si sfarsisem prin sa ma saruta cu el. Cred ca as fi mers si mai departe, as fi facut-o si treaz dar apoi beat, insa nu am avut unde, baia fiind plina de tipi care luasera la „bord” mai mult decat pot duce. Patetic.
Kai arata mai mult a fata, sau cel putin trasaturile lui imi pareau mult prea fine pentru a fi ale unui baiat, dar nu de asta il placeam. Avea un corp firav, pielea alba ca de ceara, iar ochii de un verde stralucitor. Parul ii era un blond natural, si el, ca si mine, fiind doar pe jumatate japonez.
M-a intrebat daca mergeam la scoala si s-a intristat in urma raspunsului meu negativ. Era atat de usor de citit, mult mai usor decat o carte de care oricum nu ma apropii decat din lipsa de ocupatie, ceea ce se intampla destul de rar. Imi dadeam seama cand era trist, fericit, plictisit, intrigat sau cand isi dorea ceva. Chiar si asa, de mult ori il ignoram, imi parea o bataie de cap in plus.
L-am expediat repede, satul de oferit explicatii si m-am grabit sa-l ajung din urma pe Teru. Am vrut sa-l intreb de ce o luase inaintea mea si nu m-a asteptat ca de obicei, dar am renuntat fiind sigur ca nici el nu avea chef de tot felul de comentarii. Imi parea distant si oarecum schimbat fata de cum era de obicei, dar voiam sa cred ca ma inselam. Imi dadea impresia ca vrea sa ma indeparteze de el si nu stiam motivul pentru care se comporta asa. Era mai mult decat simpla curiozitate, era acel sentiment ca imi ascunde ceva, ceva destul de grav probabil. Imi dadeam seama cat era de agitat din modul in care mergea si isi ferea privirea de a mea. Ma gandeam cat timp va mai dura intreaga sarada pana sa aflu adevaratul motiv pentru care se comporta astfel. Stiam ca nu avea sens sa ma gandesc la asta, nu as fi facut decat sa-mi pierd timpul cu intrebari retorice si sa devin mai confuz decat eram la inceput. Cel mai bine era sa las lucrurile sa decurga de la sine, in fond, pe mine nu ma puteau afecta prea mult, nu?
Cand am ajuns in fata cladirii in care se afla complexul de apartamente, printre care si al lui Teru, prietenul meu si-a cerut scuze si s-a indepartat de mine pentru a vorbi la telefon. Un alt indiciu ca ceva nu era in regula fiindca de obicei vorbea de fata cu mine, ba chiar ma lasa sa-i umblu prin telefon daca voiam. Nu am auzit mare lucru din ce a spus la telefon, ca sa nu spun ca nu am inteles mai nimic, dar pot sa jur ca a spus ceva de genul „vine chiar acum, nu trebuie sa afle nimic”. Mi-a trecut prin gand ca ar putea fi vorba de mine, dar nu am nici cea mai vaga idee cu cine a vorbit si ce „nu trebuia sa aflu”.
Am ridicat ochii catre cer incercand sa cuprind cat mai mult din bolta de un cenusiu laptos care se intindea la infinit deasupra mea. Soarele de un galbui specific toamnei stralucea timid, iar razele se vedeau pe oglinda cereasca precum fasii de matase desirata. Nu remarcasem initial norii, voiam sa cred ca era o zi senina, dar, acum, observam blocurile masive de un gri deschis ce se apropiau de la apus. Inspir adanc si simt mirosul dulceag al aerului ce-mi mangaie faringele, o aroma stranie si, in acelasi timp, incredibil de placuta. Arunc o ultima privire asupra decorului monoton, specific unui oras mare precum Tokyo, ca si cand acea clipa ar fi fost ultima din viata mea. Ma simteam ca un condamnat la moarte ce isi ia adio de la lumea pe care o stia el, asteptand sa treaca pragul intr-un univers infricosator, rece si necunoscut. Ceea ce nu stiam eu era cat de mult semanam, chiar in acel moment, in mod involuntar, cu acel condamnat la moarte. Insa, pentru mine, moartea ar fi fost de mii de ori mai buna decat acel drum pe care urma sa pasesc. Si, desi stiam ca nu exista nicio cale de intoarcere, am continuat sa merg inca de cand am pus primul pas pe aleea innecata intr-o lumina difuza.

[nolazy]

Ahhhh..deci ah! In sfarsit, dupa atata timp in care m-ai tinut in suspans, te-ai hotarat sa il postezi.
Iar eu, dupa mult timp in care am stat degeaba, voi lasa un comm.Sper ca apreciezi :))
Sa incep cu inceputul..N-am absolut nici cea mai vaga idee despre ce se va intampla de acum incolo.Probabil crezi ca nici n-as avea cum, tinand cont ca este abia primul capitol, insa sunt cazuri in care totul este atat de previzibil incat devine enervat (eh, se exclud cazurile in care chiar sunt curioasa, si cu toate astea sunt tinuta in suspans :-w).Asa ca nu pot spune nimic concret inca.Dar sunt sigura ca va fi pe gustul meu :D
Inceputul si sfarsitul au fost atat de profunde, incat a trebuit sa citesc de 2-3 ori ca sa inteleg pe deplin (se vede faptul ca functionez cam greu..).Si ca tot veni vorba, partea asta mi se pare absolut geniala:

« Si daca ceea ce vrei nu este ceea ce iti doresti cu adevarat? Vei merge mai departe? »
« Da… »
« De ce ? »
« Pentru ca nu mai stiu cum sa ma intorc… »

Ahhh nici nu sti cat de mult imi place 8>
Greseli nu ai, si ma asteptam la asta.Adica ar fi absurd la cat de atenta esti cand vine vorba de asa ceva.Si pana la urma ai dreptate...o poveste buna, dar plina de greseli, este totusi ceva mediocru.Deci, felicitarile mele.
Este un fic bun si asta se poate observa foarte usor (fi atenta ca nu te laud..sunt cat se poate de obiectiva in aceasta afirmatie).
Acum apuca-te mai repede de noul capitol :))
te astept cu nextu :)
bye

[I hate maths.]

:x Alt fic yaoi.MA bucur ca te-ai hotarat sa postezi, mi-ai inveselit ziua:))

Mi se pare o idee interesanta si originala.Teru pare putin cam misterios...parca incearca sa ascunda ceva.
Prima idee care imi vine in cap e cea ca colegul lui de apartament il obliga sa se culce cu el.Dar asta nu e motiv sa nu mai vrea sa inoate...sau da, daca ne gandim ca poate e plin de urme pe corp.Ma rog, logica asta:))
Si Shun pare de treaba...putin arogant(doar putin)dar in regula.
Greseli nu am vazut si sigur nu ai.

Pana acum ficul e super.Sper sa vii repede cu nextul.Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:

[myuu]

Imi pare rau ca nu apuc sa postez suficient de des, dar se pare ca am "calculat" gresit timpul pe care il impart cu scoala8-|..Eh acum am postat, sper sa va placa capitolul si sa nu am foarte multe greseli pentru ca l-am corectat doar o data:D..oricum daca le vedeti nu ezitati sa-mi spuneti :3: Ahh da...tnx de comentarii si pentru ca cititi:*:X

2. 3 days before death

Mergeam in spatele lui Teru, urcand scarile pana la etajul trei unde se afla si apartamentul sau. Peretii erau la fel de ingalbeniti de timp, iar vopseaua se cojise in unele locuri lasand sa se vada igrasia. Nimic nu parea sa se fi schimbat. Aceeasi usa simpla din lemn, acelasi coridor lung ce ducea catre doua camere, o bucatarie mica si o baie ce nu avea cada, ci doar cabina de dus. Teru, m-a condus in camera lui lasandu-ma sa intru primul inauntru.
- Nu s-au schimbat prea multe, am spus eu cercetand camera din priviri, ochii cazandu-mi pe patul catre care m-am dus pentru a ma aseza. Teru mi-a aruncat o cutie de bere de pe masa si a adus o scrumiera pe care a pus-o chiar pe pat. Se pare ca ii pasa de curatenie cat o faceam si eu, adica deloc. Defapt, nu stiu de ce ma mira acest lucru din moment ce hainele zaceau aruncate care pe unde apucau, era ceea ce mama numea „al treilea razboi mondial”.
Am aprins o tigare fumand degajat ca intotdeauna, desi cred ca acum o faceam mai mult din cauza plictiselii. In acelasi timp, am scuturat pachetul de tigari si mi-am dat seama ca nu-mi mai ramasesera prea multe. Ciudat, parca il cumparasem aseara, poate ca ar trebui s-o iau mai usor...
Am stins tigarea pe la jumatate hotarat sa rup tacerea din nou vrand sa aflu ce-l framanta pe Teru. Tocmai cand ma pregateam sa spun ceva, am auzit un zgomot ca si cand s-ar fi spart ceva, un pahar poate, oricum un obiect din sticla dupa sunetul produs.
- Ce-a fost asta? Am intrebat imediat uitandu-ma la Teru care scrasnea din dinti nervos. Teru, ai de gand sa nu ma bagi toata ziua in seama, ce naiba? Nu cred ca am intrebat cine stie ce, nu?
- Nu s-a intamplat nimic, ti s-a parut, mi-a raspuns la fel de iritat, incercand sa-si ascunda furia, fara sa reuseasca insa.
- La dracu’, daca tu nu-mi spui, ma duc sa aflu singur. Mi se pare ca se auzea de dincolo...Am spus ridicandu-ma dupa pat si mergand catre usa.
Am simtit ceva rece care ma prinde de mana, impiedicandu-ma sa inaintez si am tresarit putin. Inca nu ma obisnuisem cu mainile mereu reci ale lui Teru. Imi venea sa tip la el, ma enerva ca incerca sa ascunda totul de mine. De ce ma mai chemase la el daca avea sa se poarte astfel? Sau eu ma autoinvitasem...?
- E Yuzuru, colegul meu de apartament, in cealalta camera, probabil o fi spart ceva. Mi-a spus in cele din urma, fixandu-ma cu o privire ce implora sa nu mai intreb altceva, dar eu m-am smucit incercand sa ajung la manerul usii. Shun, lasa-l, e...”ocupat”, intelegi?
- Cu atat mai bine, i-am raspuns ironic zambind, desi imi venea sa-l lovesc in acel moment. Am vazut dezaprobarea lui, chiar inainte sa-mi spuna cu propriile-i cuvinte, asa ca am continuat: Hai Teru, doar nu e implicat intr-o relatie asa de serioasa incat sa nu mearga un menage a trois..sau daca vrei si tu...
- Nu e vorba de asta, Shun, vrei sa te gandesti macar o data la altceva in afara de sex?
Pana aici mi-a fost, daca are de gand sa ma traga la raspundere si sa-mi spuna ce sa fac, nu are decat sa gaseasca pe altcineva pentru ca eu nu eram dispus sa-i fac jocul. Nu eram suparat pentru ca nu m-a lasat sa ma culc cu Yuzuru, oricum nu era cine stie ce frumusete, as fi facut-o doar de plictiseala ca si tot ceea ce am facut pe ziua de azi, insa ma irita felul in care imi vorbea de parca as fi fost un strain, un oarecare de care vrea sa scape cat mai repede. Mi-am tras violent mana dintr-a sa si mi-am luat jacheta de pe pat aproape alergand catre iesirea din apartament. Mi-am scos adidasii albi din raftul pentru pantofi, aruncandu-i pe jos, unul dintre proastele obiceiuri ale mele - sa dau cu lucrurile de pamant cand eram nervos. Am fost gata in mai putin de un minut, insa Teru a avut suficient timp pentru a ma prinde din urma si a incepe iar cu nonsensurile lui.
- Shun, nu te enerva, nu am vrut sa...
- Chiar nu ma intereseaza ce ai vrut sau ce vrei, m-am saturat pana peste cap de chestia asta. Fa ce vrei, am plecat!
Nu stiu ce a zis dupa aceea, am auzit niste vorbe in timp ce inchideam usa dupa mine, dar am refuzat sa le ascult. Oricum si-a facut-o cu mana lui, voia sa ma indeparteze, a reusit, sper ca acum se simte satisfacut. Si totusi, ce s-a intamplat cu adevarat? Eram prea nervos pentru a ma gandi la o explicatie, asa ca nu avea sens sa-mi mai pun intrebari, cel putin nu acum.
Cand am iesit din scara blocului ploua, ce-i drept, destul de marunt asa ca, daca m-as fi grabit catre casa, probabil nu m-as fi udat prea mult. Insa nu am putut sa-mi pun planul in aplicare, caci altceva mi-a atras atentia. La scara imediat urmatoare, se aflau niste tipi cu care Teru nu se intelegea prea bine, defapt erau dusmani. Tin minte ca acum cateva saptamani mai aveau putin si se luau la bataie daca nu eram eu ca sa-i opresc, acum regret ca am facut-o.
Poate ca am actionat la suparare, sau poate ca imi pierdusem complet ratiunea, nu stiu sigur, cert e ca m-am dus la acel grup vrand sa intru in vorba cu ei si sperand sa-l enervez pe Teru cand va afla ca am „colaborat” cu dusmanul.
- Salut, am spus sec, masurand din priviri pe cei patru tipi care stateau pe treptele din beton sub acoperisul micut. Pareau surprinsi ca ma duc atat de pasnic sa le vorbesc, incat mi-au raspuns abia dupa cateva secunde.
- Tu nu erai amicul lui Teru? A spus unul dintre ei ce parea si cel mai mare. Cred ca era mai mare chiar si decat mine, cam cu vreo doi ani, dar la cat eram eu de inalt, nu se observa prea mult diferenta.
- Corect, eram! I-am spus cu acelasi sarcasm caracteristic mie. Shun, am spus intinzand mana si asteptand sa faca si el acelasi lucru.
- Kisuke, s-a grabit sa spuna strangandu-mi mana atat de impersonal inca nu am stiu ce sa cred, daca era incantat sau nu. Aveam o vaga impresie ca nu ma dorea prin preajma, tocmai de aceea m-a uimit replica lui: Noi voiam sa fumam ceva, te bagi?
De ce mi se parea ca vorbeste despre acest lucru ca despre cine stie ce, un fel de ritual? Probabil nu stia cat fumez...Nu stiu de ce, dar uneori imi placea sa ma mint singur si acest moment nu facea exceptie. Credeam ca daca ignor anumite probleme vor trece de la sine, evident eram prea naiv cand imi imaginam asa ceva.
M-am asezat langa noul meu „amic”, imi venea sa rad pentru ca tocmai folosisem acest cuvant pentru o persoana pe care, pana acum o ora, nici nu as fi bagat-o in seama. Am dat sa-mi scot pachetul de tigari din buzunar, doar nu aveam sa ma uit la ei, nu? Kisuke s-a uitat la mine amuzat de parca as fi venit cu suc la o petrecere unde, evident, consumi alcool. Fara sa spuna un cuvant, mi-a intins o tigare apoi si-a cautat bricheta prin pantaloni. L-am lasat sa mi-o aprinda, profitand de acel timp pentru a-l analiza din cap pana-n picioare. Acum ca ii acordam o oarecare importanta, ii observam parul saten de lungime medie, fiind tuns cu breton, ochiii de un verde intens ce imi aminteau ca am o slabiciune pentru persoanele ce au ochi de acea culoare. Chipul lui avea niste trasaturi frumoase, dar, fara nicio indoiala, masculine, ceea ce-l facea si mai atragator. Am inceput sa fumez imprastiind fumul dens in aerul racoros, ciudat era ca nu-mi era deloc frig. Eram prea preocupat sa ma uit la corpul lui Kisuke care arata atat de bine incat imi facea gandul sa zboare la tot felul imagini care mai de care mai perverse.
Nervozitatea imi disparuse complet, nu mai aveam niciun motiv sa fiu iritat, ci simteam doar un calm care se instala inauntrul meu. Imi aduceam aminte de zilele in care tata traia si cand ieseam impreuna cu el si cu Daito, fratele meu mai mare, in gradina casei unde mereu mirosea a crini, florile preferate ale mamei. Simteam vag mirosul de crini chiar si acum sau doar mi-l aduceam aminte suficient de bine, insa aerul avea un miros mai dulce in orice caz. Iluzia a disparut in cateva secunde si mi-am fixat din nou ochii pe Kisuke care a observat ca ma holbam la el. A zambit, i-am intors zambetul mai indraznet decat o facuse el. Mi-a atins mana vrand sa para o pura coincidenta, eu i-am pus mana pe picior si am tinut-o suficient timp cat sa-si dea seama ca nu a fost doar din gresala. Dupa ce am terminat amandoi de fumat, m-a tras de gulerul tricoului si, in acelasi timp, eu m-am ridicat. Ne coordonam asa de bine incat parca am fi fost legati cu niste sfori invizibile.
Am intrat in scara fara prietenii lui si ne-am asezat pe trepte, un etaj mai sus. Stiam amandoi de ce ne aflam aici, ne doream cu disperare sa se intample ceva intre noi. Am inceput sa-l sarut intai scurt, apoi i-am despartit buzele introducandu-mi limba in gura sa. El a intrat repede in joc cuprinzandu-mi spatele cu mainile si tragandu-ma mai aproape. A incercat sa ma intinda pe una din trepte si l-am muscat de buza de jos, poate putin cam tare, insa nu i-a dat sangele. Atunci l-am sprijinit de zid tinandu-i mainile proptite de perete si am continuat sa-l sarut. Cand simteam amandoi ca nu mai avem aer, ne opream pentru scurt timp, apoi o luam de la inceput, intr-un ritm alert pe care nici noi nu ni-l puteam explica. In pauzele dintre saruturi, mainile lui ajugeau pe sub tricoul meu, iar eu il ciupeam de fund, strangandu-i apoi fesele in maini. Nu stiu cat a durat intreaga nebunie, insa brusc s-a indepartat de mine de parca s-ar fi trezit din transa.
- Scuze... stii, voiam doar sa vad cum e. Mi-a spus in graba, apoi a coborat scarile lasandu-ma in urma.
Sa inteleg ca totul a fost o joaca? Nu-mi vine sa cred, ma gandeam ca la varsta lui nu se va opri la niste simple saruturi. „Voiam sa vad cum e” ce scuza penibila, mai mult ca sigur s-a speriat. Cel mai tare ma enerveaza faptul ca mi-am pierdut timpul cu el. Pacat, arata chiar bine, i-ar fi stat bine sub mine vreo ora sau mai mult, depinde cat rezista.
M-am asezat pe scari lipsit de orice chef de viata pe care il aveam inainte. Teru...Ma gandesc daca e ingrijorat pentru mine ca am plecat astfel, dar sincer nu-mi pasa. M-am saturat de el si de minciunile si secretele lui, imi voi gasi pe altcineva. De ce nu un iubit? Nu, asta ar fi prea complicat, o aventura de o noapte e mai pe gustul meu. Dar cu cine, toti cei de care sunt eu interesat, prefera fetele, mare pierdere, iar cei care sunt interesati de mine, nu ma atrag. Nici macar prieteni nu am...Teru...el era singurul cu care vorbeam depsre problemele mele. Mai sunt vreo doi colegi de clasa, dar ei nu stau cu mine decat pentru ca sunt popular prin liceu. Si ce rost are sa fi popular daca nu ai prieteni adevarati? Acum am ramas singur, nu-i mai pasa nimanui de mine, dar cand i-a pasat cuiva? Cel putin am libertatea de a face ce vreau...
M-am ridicat de pe scari, hotarat sa plec acasa indiferent daca ploua sau nu. Avusesem parte de suficiente intamplari pentru o singura zi si ma gandeam ca revenirea acasa va calma lucrurile cat de cat. Asta daca nu cumva va incepe mama sa-mi tina din nou morala. Nu inteleg de ce tine neaparat sa o iau pe urmele fratelui meu si sa intreprind o firma. Il felicit pentru realizarea lui, dar eu nu sunt asa, nu voi putea nciodata sa-i fac pe plac. Nu-mi place sa o vad trista, invinuindu-se pentru ca nu a fost suficient de buna sa ma creasca si ca aceea ar fi cauza orientarii mele sexuale si a comportamentul total dezinteresat fata de scoala, dar nici nu am de gand sa ma schimb. Crede ca moartea tatei m-a afecatat atat de mult incat am devenit astfel, de parca as fi suferit o trauma sau ceva de asemanator, insa totul e o mare aberatie. De multe ori pretinde ca nu s-a impus suficient in fata mea...sunt satul sa aud astfel de lucruri. Uneori, in certuri noastre, se implica si Daito, tinandu-mi partea, apoi imi spune sa incerc sa ascund de mama ceea ce fac. Nimanui nu-i pasa cu adevarat de ceea ce gandesc, ci toti vad in mine o persoana pe care pot s-o schimbe dupa cu cum au ei chef.
Am iesit din scara blocului si mi-am dat seama ca intr-adevar ploua, ba chiar mai tare decat inainte. Picaturile reci cadeau pe tricoul meu, udandu-l pana la piele, dar nu simteam frigul, nici macar linistea ploii...Tot ce simteam era o stare deplorabila de repulsie fata de orice era in jurul meu, nu stiu cand ajunsesem sa urasc atat de mult. Strada era pustie, eu fiind singurul nebun ce se incumeta sa infrunte o furtuna ca aceea. Incepea sa se intunece si luminile se aprinsesera pe trotoarele acoperite de baltoace in care stropii de ploaie loveau fara mila. Am dat sa traversez strada, incercand sa-mi amintesc o scurtatura pe care o foloseam mai de mult cand ma grabeam sa ajung undeva. In fata mea se vedea vag o lumina rosiatica, dar nici macar nu o bagam in seama. Am pus pas dupa pas pe strada, cand am observat doua faruri ce luminau puternic si care se indreptau spre mine. In mod normal, instinctul mi-ar fi spus sa ma feresc, dar nu mai puteam sa ma misc din loc, eram tintuit de o forta invizibila. Becurile galbui scanteiau din ce in ce mai aproape de mine, iar eu le priveam incontinuu, fara sa ma pot clinti din loc.

[nolazy]

Nuuu...cum adica "nu o sa scot nimic de la tine" ? Adica chiar ai de gand sa ma lasi asa inca vreo doua saptamani? Ehhh...atunci ai de ales : ori te stresez pana vei ceda, ori postezi mai repede :)).
Imi place foarte mult actiunea pana aici.Este destul de incurcat totul si ahhh...sunt curioasa.Abia astept sa aflu mai multe lucruri, dar presupun ca pe parcurs o sa se lamureasca totul.Asta in cazul in care n-o sa-ti vina ideea sa renunti...dar nu cred ca este cazul.
Mi-a placut partea cu sarutul .Se vede ca nu prea stiau ei ce loc sa ocupe fiecare :)).Poate de asta s-a speriat saracul baiat de a fugit :))
Acum sa revin la partea cu "posteaza mai repede".Vezi ca ramane valabila..iar daca nu faci asta repede, vei duce o viata cruda (ia-o ca pe o amenintare >:) ).
Mult succes >:D<
Pa pa :*

[Hetalia]

Superb :X:X. Imi place foarte mult continuarea. Te inteleg cu scoala, am si eu aceeasi problema :(, dar citesc cu placere oridecateori postezi :d.
Ai descris minunat si ai conturat foarte bine caracterele personajelor, in special cel al lui Shun.
Mi-a placut foarte mult faza din scara blocului, daca ii vedea cineva ? :> si mai ales faza cu "Am vrut doar sa vad cum e! :)).
Abia astept continuarea si sper sa vii cat poti de repede cu ea.
Succes in continuare. Kisu and bye :*:-h

[Yaoi Queen]

Ala-i prost? wtf:)) dc nu se fereste? O.o sper k se opreste nenorocita aia de masina si sper sa fie Teru in ea:))
Me loves dis @-)!!
My dear ^-^ Dupa cum ti-am spus si p messenger, ai 2-3 greselute de tastare, dar nah... nu conteaza acum xD
Ti-am mai spus k iubesc felul in care scrii? *-* si faptu k Shun e asa kinky :>
Pacat ca tipu ala, Kisuke nu a stat >.< mi-ar fi trebuit putina actiune, la fel de mult cat i-ar fi trebuit si lui Shun xD
Sper ca data viitoare voi avea noroc in privinta asta :-"
Sa pui rapid nextu! altfel te sacai again :))
Kissez >:D< ^.^

[Yukira1234]

Ti-am citit si eu ficul si pot spune ca-l ador!! :X :love:
Imbini perfect dialogul, descrierea si naratiunea. Pur si simplu ador felul tau de a scrie! :X
Ma asteptam ca Kisuke si Shun sa treaca mai departe, nu doar cateva saruturi... :perv: And...partea cand Kisuke pleaca si zice : "Am vrut doar sa vad cum e" a fost mortala :))
Shun e asa dragut, dar nu inteleg de ce s-a suparat pe Teru atat de tare... :-? Doar pentru ca ii ascunde ceva?
Sper ca sa nu pateasca ceva... Adica sa se fereasca de masina aia... :-/ .
Greseli...vazusem una, dar nu o mai stiu... Oricum, era una minora ;)

Succes in continuare! :* Abia astept nextu! :*

See ya! :bye:

[myuu]

Tnx de comentarii guys...si sper sa va placa in continuare, multumesc si celor care au citit, acum urmeaza continuarea [in sfarsit :))]

Capitolul 3: Not yet

« Promite-mi un singur lucru... »
« Ce ? »
« Promite-mi ca, daca voi muri, nu ma vei uita niciodata. »

In acele secunde in care am privit farurile puternice ca pe niste jocuri de lumini si culori, nu m-am putut gandit decat la moarte. Insa cel mai ciudat era faptul ca nu-mi era deloc frica, ci doar deveneam curios de ce se va intampla dupa. Poate ca tocmai din cauza asta masina sa oprit fix langa mine, doar ca sa-mi faca in ciuda. Defapt m-a atins putin, suficient cat sa ma darame, dar sa nu ma doveasca prea rau.
- Ce dracu’ cauti pe rosu in mijlocul strazii, idiotu...Shun? Shun, chiar tu esti? Ce naiba s-a intamplat cu tine? Am auzit o voce cunoscuta care-mi vorbea, dar nu puteam sa vad chipul persoanei respective din cauza farurilor care-mi bateau in ochi. In cele din urma, am realizat ca era tocmai Daito si am incercat sa ma ridic si plec inainte sa ma traga la raspundere, dar era prea tarziu.
- De unde vi la ora asta? Ai fost la liceu? Mi-a spus, dar parea sa vorbeasca singur pentru ca eu nu-l ascultam. Of, mi-ai promis ca nu mai lipsesti. Hai, intra in masina, vorbim pe drum...A continuat resemnat.
M-am ridicat cam impotriva vointei mele si m-am asezat pe locul pasagerului, cel din dreapta, apoi am trantit portiera desi nu era nevoie. Un timp de vreme am mers fara sa vorbim unul cu celalalt si tot el a fost cel care a deschis discutia:
- Stii, mama va fi suparata...
- Nu-mi pasa, i-am taiat-o scurt.
- Si eu sunt. A continuat pe un ton ceva mai sever.
- Cu atat mai putin imi pasa. De ce va amestecati cu totii in viata mea? Sunt destul de mare sa-mi port si singur de grija. In plus sti ca o urasc pe faptura aia pe care tu o numesti „mama”.
- Ura nu e un sentiment prea frumos pentru mama ta naturala...
Nu i-am raspuns si nici el nu a mai continuat cateva minute bune. Parea ca vrea sa-mi spuna atatea si nu-si gaseste cuvintele, iar eu speram sa nu-mi mai zica nimic, dar cred ca ma asteptam la ceva imposibil. Stiu ca era normal sa-si faca griji pentru mine, nu numai ca eram mai mic, dar nici nu aveam un comportament exemplar...si totusi, acum ma simteam de parca nu gresisem cu nimic.
- M-a sunat Teru...Mi-a spus ca te-ai suparat din senin si ai plecat. Era ingrijorat pentru tine, m-a rugat sa-l anunt ca esti bine dupa ce dau de tine.
- Se pare ca nu a inteles nimic...”m-am suparat din senin”...daca asta e tot ce poate spune mai bine uita ca exist. Nu am nevoie de cei ca el.
- Mai gandeste-te, ok? Mi-a spus Daito, apoi si-a vazut de drum pana acasa.
Dupa ce am coborat din masina, el a ramas sa-si scoata servieta din portbagaj, iar eu am luat-o inainte catre intrarea in casa. Ma asteptam sa o gasesc pe scorpia aia, asa-zisa „mama”, dar nu era acolo si nici mai tarziu nu am vazut-o. Probabil ca as fi neindreptatit sa-mi urasc mama, dar e vina ei pentru fiecare sentiment pe care i-l port. Dupa ce a murit tata, mereu m-a comparat cu Daito, dandu-mi-l ca exemplu pentru ca eu niciodata nu am fost suficient de bun pentru ea. Apoi a inceput sa ma preseze cu scoala pana cand am ajuns sa o las pe ultimul loc, poate si din vina ei. Pe langa asta, nu ma lasa sa ies din casa, tocmai de aceea am fugit de nenumarate ori. Prima data implicase politia, apoi, cand a vazut ca vin singur inapoi, a recurs doar la tipete si lovituri peste fata, depinde de cheful ei. As putea scrie un roman despre cat de incurcata este relatia din familia mea, dar nimeni nu l-a cumpara, ar semana cu o telenovela proasta...exact ca viata mea. Si ca „totul” sa fie complet, mai era si iubitul mamei, un tip mai mic cu cinci ani decat ea, un om insuportabil care mereu ii ia partea in discutiile noastre. Odata a vrut sa ma loveasca si el, cred ca isi imagina ca l-as lasa sa faca asa ceva, dar, cand a vazut ca eram preagatit sa ripostez, a dat inapoi. Jalnic.
Am ajuns in camera mea si mi-am pus telefonul la incarcat fiindca bateria se consumase demult, apoi mi-am scos tricoul, trantindu-ma in pat. M-am lasat cu capul pe perna privind in gol, dar simteam ca ma inghionteste ceva in spate asa ca m-am ridicat si am vazut un bilet indoit. Evident, era vina mea fiindca ma asezasem pe el. L-am luat cu ambele maini, citind scrisul mic al scorpiei. Eram obisnuit sa primesc tot felul de bilete de la ea atunci cand era suparata pentru ca nu vorbea cu mine. Daca ar sti cat imi place sa nu ii aud glasul, cu siguranta s-ar schimba situatia.
„ L-am sunat pe antrenorul tau de inot si i-am spus ca nu mai vi. Incepand de maine Asahi se va ocupa de tine sa te duca la liceu si sa se asigure ca stai la ore.”
La naiba! Inotul era singurul motiv pentru care ma sculam dimineata devreme, acum nici macar asta nu ma mai lasa sa fac...dupa sase ani de cand pactic. Se adauga inca un motiv pe lista interminabila cu lucruri pentru care o urasc. Si pe Asahi, iubitul ei de doi bani, de asemenea, sunt in aceeasi oala amandoi.
M-am saturat de toata prostia asta, mai bine as pleca definitiv de acasa. Mi-as gasi cumva un loc unde sa lucrez si...unde sa locuiesc? Teru ar fi fost o solutie, dar nu vreau sa ma gandesc la el. Cine altcineva...? Gata, stiu. Tipul ala, Kai, e perfect. Am impresia ca ma place, macar putin, deci banuiesc ca ma va lasa sa stau la el, doar pentru un timp. Am luat telefonul, cautand prin agenda numar lui si sperand ca nu l-am sters deja.
Cand l-am sunat, nu mi-a raspuns, dar m-a sunat inapoi mai tarziu cerandu-si scuze si spunand ca era la dus. I-am povestit pe scurt care era situatia mea si l-am rugat sa ma lase sa stau la el un timp, iar el a acceptat imediat. Asta a fost prea usor! Acum trebuia doar sa ies din lagarul asta, iar usa nu era o solutie, asa ca am ales geamul, oricat de ciudat ar parea. Avantajul meu era ca stateam doar la etajul unu si ca, exact in fata fereastrei mele era un copac numai bun de catarat pe el, altfel nu stiu cum as fi evadat.
Am oprit un taxi pe drum pentru ca era destul de departe apartamentul pustiului astuia, iar eu nu aveam niciun chef sa strabat jumatate de oras pe jos. Avem cu mine un rucsac cu cateva haine si niste bani pusi deoparte pentru astfel de situatii. Oricum nu era prima data cand plecam de acasa, nu? Puteam spune ca eram deja expert la astfel de lucruri.
Taxiul a ajuns in doar un sfert de ora in fata complexului in care se afla, printre altele, si apartamentul lui Kai. Nu mai fusesem pana acum la el acasa, dar, din cate imi povestise, stiam ca locuia singur intr-un apartament cu trei camere. Il invidiam cu adevarat pentru acest lucru.
Mi-am luat rucsacul de pe bancheta din spate, apoi am platit taximetristului si am intrat in scara blocului, dar nu inainte de a spuna la interfon. Avea numarul 24, exact ca data mea de nastere, nu aveam cum sa uit. Am urcat scarile cu liftul, chiar daca statea doar la doi, doar nu aveam sa o iau pe jos cand avem ascensorul la dispozitie. Kai ma asteptase, pregatise chiar si niste cartofi prajiti in caz ca imi era foame si bine se gandise fiindca nu mancasem mai nimic toata ziua, asa ca am mancat aproape un castron intreg de unul singur. Dupa ce am terminat masa, ma pregateam sa vorbesc cand l-am auzit pe el incepand:
- Scuze ca nu am facut si altceva de mancare, dar am vrut sa fie gata pana vi tu si...
- Hei, stai calm, nu-i nimic. Oricum eu nu stiu sa gatesc, deci apreciez orice farama de mancare calda. Lasand la o parte asta, ai o casa draguta, i-am spus privind sufrageria ce era unita practic cu bucataria, nefiind despartite de usa si nici macar de un perete complet. In camera erau doua fotolii, o canapea si o masuta alaturi de un televizor, decorul obisnuit, iar bucataria era moderna, cu tot ce-i trebuia.
- Mersi, mi-a raspuns scurt zambindu-mi, dar fara sa se uite la mine. Ce timid era, chiar dulce as putea adauga.
Dupa ce am mancat, mi-am aruncat ochii pe ceasul din living si mi-am dat seama ca era deja ora doua noaptea. Cand trecuse timpul asa de repede? M-am ridicat de pe scaun simtind ca am amortit:
- Scuze ca te tin treaz la ora asta...I-am spus cu jumatate de gura. Pana la urma nu-mi parea cu adevarat rau de el, dar nu voiam sa par mai nesimtit decat eram deja. Pot sa fac un dus? Am continuat cu ceva mai multa convingere.
- Sigur, baia e acolo. A spus aratand cu mana catre o usa din fundul holului. Iti aduc un prosop.
L-am vazut cum se indrepta catre dormitor si nu pot nega ca arata bine chiar si de la spate. Era imbracat in niste pantaloni negrii ce aveau un lant care atarna pe unul dintre picioare, iar in sus un tricou alb ce-i venea perfect. Parul blond avea o stralucire aparte in lumina spoturilor ce-l faceau sa lucesca spre un auriu. Pana sa se intoarca cu prosopul pe care trebuia sa mi-l aduca, i-am spus mai mult in gluma:
-Nu vrei sa facem un dus impreuna? Tocmai ce terminasem de vorbit ca-l si vad aparand cu un prosop alb si cam albastru la fata.
- Ce?? A facut el de parca as fi vorbit alta limba.
- Nimic, glumeam Kai, ok? I-am tras prosopul din maini apoi am trantit putin cam tare usa in spatele meu. Pana la urma nu era chiar un refuz daca stau sa ma gandesc bine, iar eu, cu tipul asta in aceeasi casa...nu stiu cat timp o sa-l las in „viata”. Oricum nu cred ca-mi va lua prea mult sa-l conving.
Am iesit in scurt timp de la dus, imbracat cu niste haine pe care le adusesem cu mine. Mi-am pus un prosop mai mic pe cap pentru a-mi sterge parul, apoi m-am dus catre sufragerie fiindca se auzea zgomotul de la televizor.
- Hm...cum de nu te-ai culcat inca? L-am intrebat apropiindu-ma de el si asezandu-ma pe unul din manerele fotoliului pe care statea el.
- Te-am asteptatat pe tine, mi-a spus rosind usor fiindca eram atat de aproape de el, iar eu m-am ridicat, stergandu-mi parul cu prosopul.
- Acum tu imi propui sa ma culc cu tine? I-am spus facandu-i cu ochiul, iar el de pregatea sa nege, dar i-am pus degetul peste buze. Prinsese din nou acea culoare, un rosu trandafiriu, atat de inocent si dulce incat imi treceau tot felul de ganduri perverse prin cap. Cu toate astea, m-am rezumat la un sarut scurt pe buze, in care abia ce-i atinsesem buzele. Mi-am ridicat ochii spre el pentru a-i vedea reactia si i-am observat chipul uimit. Deci uitase de acea seara? I-am pus mana dupa gat si l-am tras mai aproape pentru un sarut intr-adevaratul sens al cuvantului. Limba mea a patruns in interiorul gurii sale strabatand intreg spatiul, dar el nu raspundea in nicin fel. Putea fi mai timid de atat? Pentru ca, daca nu i-ar fi placut, s-ar fi impotrivit cumva.
Tocmai atunci aud telefonul sunand si rup sarutul, lasandu-l putin ametit. Il scot din buzunar privind ecranul pentru a vedea cine era. Teru...la cine ma asteptam? Stia ca nu-mi plac scuzele la telefon, de ce sa-i raspund? Nici macar eu nu stiam.

* Nu puteam sa ma hotarasc pe care margine a prapastiei sa raman...asa ca am cazut in gol. Acum, abia vad lumina, dar partea cea mai proasta e ca abisul in care am cazut pare fara fund. Nu stiu cat va dura pana cand voi fi inghitit de bezna in jurul meu.*

[Yaku-chin]

Cat de mult imi place persoanjul tau:)) sincer:X
Adica caracteru si felul sau de a fi, modul de a gandi e ceva ce mi se pare foarte cunoscut si totodata foarte straniu si nou:D
oircum capitolul a fost foarte frumos si bine scris, am vazut doar o greseala de tastare:D nu mai stiu exact cum era :)) indiferent era minora

Sunt curioasa, ba nu, extra curioasa sa aflu ce se va intampla in curand:D deci fi te rog buna draga mea Myuu si pune capitolul urmator. Si apropo imi place mai mult Kai decat Teru


Kissu si Bye bye, Spor la scris