I like pretending

[Mitsukai Yoru]

Si am privit geamul. Ploua. Daca as fi putut descrie ploaia in acel moment as fi spus ca e eficienta. Nu stiu exact la ce ma gandeam, doar ca privirea imi era astupata de felul in care apa se meamorfoza in negru. Ma gandeam cate nuante de negru exista … si ea cadea din nou.
Tulbure, zgomotoasa, as fi putut sa ii dau insusiri umane, pentru asta s-a inventat personificarea, nu? Insa ea imi vorbea. Prin proprietatea ei de a aparea, de a exista, nemuritoare, de a lovi totul cu aceeasi infuzie tulburatoare de praf, ma facea sa ma desprind de eul meu.
Apoi a disparut. Cateva dovezi care dispar la fel ca o crima in serie, iar uneori absenta ei devine chiar suspecta. M-am asezat pe scaun si am inceput iar. Ciudat cum tastele mele, in contrastul de pagina alba, puteau sa loveasca la fel ca si ploaia. Eram inconjurata de alb, alb curat, alb murdar, alb strain, ma intrebam cate nuante de alb exista.
M-am oprit, se pare ca nu aveam deloc perspectiva asupra finalului, pentru ca de curand norii se subtiara ca paginile unei carti, lent, in timp, pana ce devenira aproape opaci. Ma uitam prin ei, cat de adanc, ma duceau cu gandul la o plaja, la un soare, la o bucata de mare tanara si salbatica. Cum putea luna devenii la fel de stralucitoare?
Iar aici aud, mai suav decat orice sunet si mai exact decat orice culoare, despre tine.

Are we machines
Obsolete alone
With symbiotic self indulgence
And if we dig deep
The circuitry burnt out, bends
Into neurotic repetition.

[IAMX - I like pretending]

[Katarina]

Pune un disclaimer, te rog. Că i-ai postat versurile ca şi cum ţi-ar aparţine.
Am văzut că te-ai băgat în nuanţe de alb şi nuanţe de negru. Daca tot o luam pe nuanţe, nu exista alb şi negru, ci doar nuanţe de gri.
s-a inventat personificarea- asta a durut. Să zici că o figură de stil a fost "inventată" e mecanic şi astfel smulgi sufletul artei.
alb curat, alb murdar, alb strain- îmi place mult repetiţia asta.
tastele mele, in contrastul de pagina alba-ceva scârţâie. Ar merge tastele mele, contrastând cu pagina albă/ în contrastul cu pagina albă. Nu văd cum poate să contrasteze de.
Îmi place continuitatea pe care ai realizat-o începând cu ,, şi,,.
Nu înţeleg ce simulezi aici, având în vedere titlul.
baftă. you can be happy :)

[Mizantropul]

Hmm, ia încearcă propoziţii scurte, cam 5-10 la rând, pentru o descriere, cred că ar ieşi ceva.
comparaţia asta cu tastatul şi ploaia, chiar nu m-am gândit niciodată, şi eu mă gândesc mereu la astfel de comparaţii, m-a impresionat mult.
Katarina deja a spus ce mai vroiam să spun şi eu :P

A şi nu înţeleg titlu cu textul, la cine te refereai, acea fiinţă misterioasă dispare şi apare?

[Mitsukai Yoru]

Nu scriu de fel propozitii scurte, nu stiu mi se pare ca isi pierd din esenta. Desi uneori, din cauza ideii trase de par se pierde continutul, imi place uneori sa exagerez prin comparatii, iar deseori am chiar si cateva pleonasme de care sunt constienta. Ceea ce am scris mai sus nu e ceva gandit, eram intr-o zi cand tocmai plouase si ma uitam pe geam si mi se parea wow cum pamantul inghite apa, si cum isi inchide culoarea aia deschisa, imi pare o asemanare cu mine.
Cat cu inventare a personificarii, am vrut sa para ceva mecanic, pentru ca ceea ce am scris eu era mult prea din floare in floare si era nevoie de ceva greu care sa traga textul. Fiecare scriitor are imaginea lui despre ceva anume, nu ii poti cere nimanui sa vada culoarea florii un rosu foarte aprins daca el pana la urma vede rosul ala pal, poate ca vedeti diferite nuante de rosu. Asa e si cu acolo.
Titlul, pai titlul are o mare legatura atat cu melodia cat si cu ceea ce am scris mai sus. Pana la urma a te preface inseamna a ascunde ceva, a te ascunde, nu neaparat intr-un mod negativ, nu cred ca exista prefacuti negativi si pozitivi, oamenii doar se prefac, nu se gandesc in ce fel. Totul a fost ceva de moment, doar sentiment, fara niciun pic de adaos, retusare, caci pana la urma ceea ce am surprins eu este o imagine a ploii care se terminase personificata.

[Mizantropul]

Ai surprins precum un pictor simbolist, 15 minute oimagine, ceva scurt pe moment...
Să pictezi un răsărit sau un apus, pâi trebuie să pictezi rapid fără detalii în 10 min ute că altfel pierzi imaginea, astfel iese ceva simbolistic.
Nu eşti singura, am o "boală" cu comparaţiile, o grămadă, şi-mi place că şi tu faci astfel de comparaţii.
Acuma depinde de tine când mai vrei să surprinzi o scenă, un colţ, din lumea înconjurătoare.
:)