Pentru Winterfell, toamna era ceva special. Toamna era anotimpul care il reprezenta. Uneori, visa sa fie ca toamna, urat si iubit in acelasi timp. Sa fie momentul ala din an pe care il urasti cand vine si sa-ti doresti sa revina atunci cand se termina. „Ziua asta e asa cum imi place.” Isi spuse Leto, inainte sa intre in barul in care obisnuia sa intre deobicei. Prima data cand a ajuns acolo, i-a fost teama. Cand a pasit atunci, l-a izbit mirosul de alcool, de sudoare. Ceva ce nu mai simtise niciodata pana atunci. Acum, cand intra acolo, zambeste. Sau, cel putin, asa crede el. „In sfarsit am ajuns, scaunul meu preferat, barmanul meu preferat. Sunt obsesiv, ce naiba. Da-mi un whisky dublu, doar asa, de gust!” Dupa ce termina primul pahar, langa el aparu un om, un om oarecare, fara nume si fara o fata de care sa-ti aduci aminte. „Ah, iarasi! Niciodata nu scap de betivi care considera ca e momentul potrivit sa faca pe psihologul, de parca viata lor e ceva extraordinar, nu o prostie ce si-o irosesc intr-un bar. Trebuie sa-mi strice si mie seara, ca deobicei.De ce ma mai mir?” „Mocofanule, ce dracu cauti intr-un bar? Nu-mi spune, te-a parasit prietena si acum vii sa plangi ca un prost.” „Ai putea sa pleci, scuza-ma ca-ti spun, dar nu am chef de tine.” „Cand ai intrat aici trebuia sa te astepti sa dai de un betiv plictisit si singur ca mine! Intr-o zi, poate sit u o sa faci la fel.” „Da.Si probabil ca o sa fiu si un cretin sa stau de vorba cu un strain fara niciun motiv.” „Hai, spune-mi un nume, sa stiu cui sa-I spun ca are o viata mult mai buna ca a mea!” „Leto.” „Ok, Leto, hai sa-ti spun cum am ajuns eu aici. Totul a inceput intr-o zi de marti. Niciodata nu mi-a placut martea, mereu am avut ghinion in ziua asta. Trebuia sa plec de la munca si, ajungand la colt, aud telefonul cum imi suna in geanta. Politia imi spune ca baiatul a murit intr-un accident de masina si printr-o coincidenta sumbra, nevasta-mea s-a sinucis la 30 de minute dupa ce a auzit vestea. Imagineaza-ti cum m-am simtit in acel moment.” „Jalnic.” „Nici pe departe. Adevarul e ca nu-mi mai aduc aminte nimic, momentul In care mi-am revenit eram intr-un spital cu fratele meu langa mine. Idiotul, mi-a spus ca nu e vina mea.De parca eu nu stiam asta.” „Stii, devine interesant, barman, inca un whisky.De fapt, stai, adu o sticla!” „Asa, unde ramasesem? Ah da, dupa ce am iesit din spital, am ajuns sa stau impreuna cu idiotul, parca asa suna mai bine.Cu el langa mine, am reusit sa fiu dat afara de la munca. Mereu trebuia sa ma cheme, sa fac ceva pentru el. Eheee, dar o data am avut ocazia sa-I multumesc pentru stresul creat! Bataie ca aia nu am mai dat la nimeni si nici nu cred ca o sa mai dau. Acum sunt pe strazi. Stii, aici am de a face cu o comunitate extraordinara, ma simt mai bine ca acum 7 ani, cand pot spune ca aveam tot ce imi doream. Sau, de fapt! Stai, ce? Unde esti, ba Leto, tampitule?” „Nu mai pot sa-l ascult, trebuie sa ma plimb, sa scap o data de gandurile astea.” Parc. Ce isi mai dorea Leto sa se plimbe printr-un parc, sa stea pe banca si sa vada luna. Sa se gandeasca la vremurile de mult apuse. Parca nici nu ar mai exista pentru el. „Ce naiba se intampla acolo? Ce face fata asta la o ora ca asta? Cat e ceasul? Ah, firar, iar mi l-au furat cat timp il ascultam pe omul ala!” „Hmmm, interesant! Hai sa vedem cum ma mai descurc in forma aia de mult uitata.” „Hai sa ne jucam un pic, sa vedem daca alcoolul imi dezvolta imaginatia mie, asa cum le dezvolta dobitoacelor printre care sunt obligat sa traiesc.”
Însă cand, ocupat cu Alida, Ama fuse atatcata, pentru a ma asigura că nu o sa fie ranita grav, scosei pumnalul, desi era destul de tocit... moment in care atacurile se Oprira, moment in care toti au ramas blocati(?) si cineva a spart linistea asurzitoare, spunand...