14-02-2008, 09:11 PM
Mikomi_Aikou
Multumesc ca citesti ficul. Sper sa-ti placa noul capitol! Pe data viitoare.:1
Cap. 3 : Decizia lui Hiashi
In dreptul portii resedintei Hyuga, Hinata se opri din mers. Vazand ca fata s-a oprit, se opri imediat si el, curios sa vada ce s-a intamplat. Afara incepuse sa se intunece treptat, fiind parca o invitatie la intimidate, gandi Neji. Aerul se racorise usor datorita vantului care batea destul linistit.
- Neji, murmura ea. Stiu ca ti-am spus ca tata are o surpriza pentru tine, de fapt o surpriza pentru noi doi. Te rog sa nu te superi pe mine pentru orice ti-ar spune. Desi cred ca o sa te bucuri, mi-e frica de reactia ta, din cauza orgoliului tau.
- Am inceput sa te apreciez, sa tin la tine ca la fratele pe care nu-l am. Chiar daca Hanabi si tata au inceput sa se poarte mai frumos cu mine, relatiile noastre sunt atat de reci.
Cuvintele ei il injunghiara drept in inima. Era o lovitura asteptata si totusi atat de dureroasa. Desi stia ca-l vede doar ca un prieten, ca un cel mult frate, asta nu o facea mai putin dureroasa.
- Tu, Kiba si Shino ati fost singurul meu punct de sprijin in toti acesti ani de cand Naruto a plecat. In momentele in care ma simteam slaba, neimportanta, fara forta de a ma ridica si de a lua de la capat, cand credeam ca nimanui nu-i pasa de mine, voi ati crezut in mine, v-ati sacrificat o parte din timpul vostru ca sa ma antrenati, sa nu mai fiu acea persoana ciudata de care se fereau toti.
- Hinata, meritul de a te schimba e numai al tau, al nimanui altcuiva. Un om devine, ceea ce el doreste sa devina. Dar asta nu se intampla fara efort, fara suferinte sau fara esecuri. Am realizat ca oamenii se pot schimba. Noi doi suntem cele mai bune exemple. Si in plus, macar atat puteam face pentru tine dupa toata suferinta pe care ti-am provocat-o. A te antrena a fost singura posibilitate prin care puteam sa ma revansez. Si nu-ti poti inchipui cata bucurie imi produceai cu fiecare pas pe care il faceai pentru a deveni mai puternica, mai sigura pe tine. Stiu ca antrenamentele au fost mai mult decat dureroase, dar aceasta era singura modalitate.
- Niisan! Il imbratisa emotionata de cuvintele lui. Incearca sa nu te superi prea tare!
- Promit! Raspunse ravasit de ce tocmai se intamplase, era a doua imbratisare intr-un timp atat de scurt. Posedand un bun control al emotiilor sale, nimic nu-l dadu de gol, pe fata lui nu se citea nimic, ramanand pasiva ca de obicei.
- E timpul sa intram. Tata o sa se supere daca mai intarziem
Cei doi intrara in incaperea in care se afla Hiashi care nota ceva intr-un registru. Camera era slab luminata pentru ca acum un an in urma incepuse sa aiba probleme cu ochii, lumina puternica il deranja. Era frumos mobilata, cu bun gust, desi se observa limpede ca toate obiectele din acea incapere trebuiau sa fie foarte scumpe, nu atrageau atentia printr-o ornamentatie exagerata, inutila.
- Hiashi-sama am inteles ca doriti sa-mi comunicati ceva.
Neji invatase sa-l respecte pe unchiul sau, desi nu-l iertase niciodata pentru ceea ce se intamplase in trecut, dar intre timp invatase o lectie importanta: razbunarea e arma prostutului. Nu avea rost sa-si petrece intreaga viata distrugandu-se pe el.
Nu mai avea nici puterea, dar nici dorinta necesara. Era prea obosit sa mai lupte, oamenii il dezamagisera prea tare, ii distrusera sperantele si visurile sale, dar nu mai avea chef sa lupte impotriva lor, a prejudecatilor sau sa dea vina pe altii. Era timpul sa-si asume responsabiltatea, chiar daca asta nu-l facea fericit. Dar nici sa dea vina pe ceilalti nu-l facea sa se simta mai bine.
- Da. Vreau sa-ti propun ceva. Hinata e acum destul de mare, e timpul sa devina independenta, un adevarat ninja. Asa ca m-am gandit ca ar fi mai bine sa locuiasca singura.
- Dar, domnule. Atunci cine o sa mai protejeze? E mostenitoarea clanului, foarte multi ar incerca sa o rapeasca daca ar afla ca e singura. Presupun ca o sa-i puneti la dispozitie o persoana ca sa o protejeze, spuse Neji calm, necitindu-i-se pe fata ingrijorarea provocata de vestea data. Nu inteleagea oarecum ce legatura are aceasta decizie cu el.
- Aici doream sa ajung. M-am gandit la aceasta problema. Ai dreptate, normal ca o sa insarcinez pe cineva sa aiba grija de ea, rosti cuvintele rar, usor amuzat de naivitatea adolescentului. Oare nu-si da seama nici pana acum, se gandi Hiashi.
- Tu o sa fi acea persoana. Vreau sa te muti cu Hinata. Am incredere ca o sa ai totul sub control. Esti singura persoana in care pot avea incredere pentru aceasta sarcina.
-Dar domnule. Lumea o sa vorbeasca, nu ar fi bine pentru reputatia Hinatei sa locuiasca cu cineva de sexul opus, ar aparea zvonuri.
Desi isi dorea din toata fiinta lui sa accepte, nu dorea s-o puna pe fata intr-o lumina defavorabila sau sa apara zvonuri rautacioase despre ea.
- Neji sunteti veri. Lumea nu are motive sa vorbeasca, sunteti rude. In plus majoritatea satenilor cred ca tu inca urasti familia principala. Nu ai nici un cuvant de spus, totul s-a decis, e un ordin.
Tanarul ramase fara cuvinte. Nu-i venea sa creada ca la asta se referise Hinata. Cum s-ar fi putut supara!?
- Maine o sa va mutati, continua. Uite adresa si cheia ca sa poti sa-ti muti lucrurile. Chiria si toate cheltuielile o sa fie suportate de mine. Asa am stabilit impreuna cu consiliul. Acum puteti sa va retrageti.
Va urma!
Multumesc ca citesti ficul. Sper sa-ti placa noul capitol! Pe data viitoare.:1
Cap. 3 : Decizia lui Hiashi
In dreptul portii resedintei Hyuga, Hinata se opri din mers. Vazand ca fata s-a oprit, se opri imediat si el, curios sa vada ce s-a intamplat. Afara incepuse sa se intunece treptat, fiind parca o invitatie la intimidate, gandi Neji. Aerul se racorise usor datorita vantului care batea destul linistit.
- Neji, murmura ea. Stiu ca ti-am spus ca tata are o surpriza pentru tine, de fapt o surpriza pentru noi doi. Te rog sa nu te superi pe mine pentru orice ti-ar spune. Desi cred ca o sa te bucuri, mi-e frica de reactia ta, din cauza orgoliului tau.
- Am inceput sa te apreciez, sa tin la tine ca la fratele pe care nu-l am. Chiar daca Hanabi si tata au inceput sa se poarte mai frumos cu mine, relatiile noastre sunt atat de reci.
Cuvintele ei il injunghiara drept in inima. Era o lovitura asteptata si totusi atat de dureroasa. Desi stia ca-l vede doar ca un prieten, ca un cel mult frate, asta nu o facea mai putin dureroasa.
- Tu, Kiba si Shino ati fost singurul meu punct de sprijin in toti acesti ani de cand Naruto a plecat. In momentele in care ma simteam slaba, neimportanta, fara forta de a ma ridica si de a lua de la capat, cand credeam ca nimanui nu-i pasa de mine, voi ati crezut in mine, v-ati sacrificat o parte din timpul vostru ca sa ma antrenati, sa nu mai fiu acea persoana ciudata de care se fereau toti.
- Hinata, meritul de a te schimba e numai al tau, al nimanui altcuiva. Un om devine, ceea ce el doreste sa devina. Dar asta nu se intampla fara efort, fara suferinte sau fara esecuri. Am realizat ca oamenii se pot schimba. Noi doi suntem cele mai bune exemple. Si in plus, macar atat puteam face pentru tine dupa toata suferinta pe care ti-am provocat-o. A te antrena a fost singura posibilitate prin care puteam sa ma revansez. Si nu-ti poti inchipui cata bucurie imi produceai cu fiecare pas pe care il faceai pentru a deveni mai puternica, mai sigura pe tine. Stiu ca antrenamentele au fost mai mult decat dureroase, dar aceasta era singura modalitate.
- Niisan! Il imbratisa emotionata de cuvintele lui. Incearca sa nu te superi prea tare!
- Promit! Raspunse ravasit de ce tocmai se intamplase, era a doua imbratisare intr-un timp atat de scurt. Posedand un bun control al emotiilor sale, nimic nu-l dadu de gol, pe fata lui nu se citea nimic, ramanand pasiva ca de obicei.
- E timpul sa intram. Tata o sa se supere daca mai intarziem
Cei doi intrara in incaperea in care se afla Hiashi care nota ceva intr-un registru. Camera era slab luminata pentru ca acum un an in urma incepuse sa aiba probleme cu ochii, lumina puternica il deranja. Era frumos mobilata, cu bun gust, desi se observa limpede ca toate obiectele din acea incapere trebuiau sa fie foarte scumpe, nu atrageau atentia printr-o ornamentatie exagerata, inutila.
- Hiashi-sama am inteles ca doriti sa-mi comunicati ceva.
Neji invatase sa-l respecte pe unchiul sau, desi nu-l iertase niciodata pentru ceea ce se intamplase in trecut, dar intre timp invatase o lectie importanta: razbunarea e arma prostutului. Nu avea rost sa-si petrece intreaga viata distrugandu-se pe el.
Nu mai avea nici puterea, dar nici dorinta necesara. Era prea obosit sa mai lupte, oamenii il dezamagisera prea tare, ii distrusera sperantele si visurile sale, dar nu mai avea chef sa lupte impotriva lor, a prejudecatilor sau sa dea vina pe altii. Era timpul sa-si asume responsabiltatea, chiar daca asta nu-l facea fericit. Dar nici sa dea vina pe ceilalti nu-l facea sa se simta mai bine.
- Da. Vreau sa-ti propun ceva. Hinata e acum destul de mare, e timpul sa devina independenta, un adevarat ninja. Asa ca m-am gandit ca ar fi mai bine sa locuiasca singura.
- Dar, domnule. Atunci cine o sa mai protejeze? E mostenitoarea clanului, foarte multi ar incerca sa o rapeasca daca ar afla ca e singura. Presupun ca o sa-i puneti la dispozitie o persoana ca sa o protejeze, spuse Neji calm, necitindu-i-se pe fata ingrijorarea provocata de vestea data. Nu inteleagea oarecum ce legatura are aceasta decizie cu el.
- Aici doream sa ajung. M-am gandit la aceasta problema. Ai dreptate, normal ca o sa insarcinez pe cineva sa aiba grija de ea, rosti cuvintele rar, usor amuzat de naivitatea adolescentului. Oare nu-si da seama nici pana acum, se gandi Hiashi.
- Tu o sa fi acea persoana. Vreau sa te muti cu Hinata. Am incredere ca o sa ai totul sub control. Esti singura persoana in care pot avea incredere pentru aceasta sarcina.
-Dar domnule. Lumea o sa vorbeasca, nu ar fi bine pentru reputatia Hinatei sa locuiasca cu cineva de sexul opus, ar aparea zvonuri.
Desi isi dorea din toata fiinta lui sa accepte, nu dorea s-o puna pe fata intr-o lumina defavorabila sau sa apara zvonuri rautacioase despre ea.
- Neji sunteti veri. Lumea nu are motive sa vorbeasca, sunteti rude. In plus majoritatea satenilor cred ca tu inca urasti familia principala. Nu ai nici un cuvant de spus, totul s-a decis, e un ordin.
Tanarul ramase fara cuvinte. Nu-i venea sa creada ca la asta se referise Hinata. Cum s-ar fi putut supara!?
- Maine o sa va mutati, continua. Uite adresa si cheia ca sa poti sa-ti muti lucrurile. Chiria si toate cheltuielile o sa fie suportate de mine. Asa am stabilit impreuna cu consiliul. Acum puteti sa va retrageti.
Va urma!
It's a game...