20-03-2011, 01:41 PM
Hii !! Deci wow, am revenit cu nextul si va multumesc la toti de comm. :*
De data aceasta am scris mai mult, sper ca actiunea nu este foarte grabita. :(
Greseli stiu ca am de aceea am sa revin cu un edit, mai incolo.
Sper sa va placa si acest capitol. :-)
Capul ma doare ingrozitor, incerc sa imi revin din ameteala. Reusesc din cauza unui miros ce imi dezgusta narile. “Sange!†exclam eu in gand, cand observ ca pe podea erau pete de sange.
Imi scutur capul de cateva ori, parul imi era ravasit, transpirasem si imi era frig. Privirea mi-am invartit-o in toate partile, doar nu aveam de gand sa inchid ochii si sa ma gandesc la un camp cu flori.
Cinci insi stateau si pazeau o usa mare, metalica, erau neclintiti, pareau puternici. Se observa, deoarece tot ce purtau era o pereche de blugi negri si un maieu negru, ce le scotea in evidenta trupul bine cladit si masiv.
Culoarea asta ma deruta, ma punea pe ganduri... era sezonul negrului anul acesta ? Erau modele de scena, prezentau moda sau ce ? Insa infatisarea lor palida, pielea alba, ochii luminosi, ma speriau, ma ingrozeau.
Picioarele am vrut sa mi le dau inapoi, insa am simtit ceva rece atingandu-mi spatele, deja eram gol ? Asa se parea, tot ce aveam deasupra a fost indepartat, cat timp eu am fost ametit. Dar de ce ? Si cum de am ajuns aici.
- Pentru un pusti de saptesprezece ani, pui multe intrebari, se aude o voce, venea de la usa. Inainte era inchisa, acum era deschisa, iar cineva, un barbat pe care il mai vazusem sigur, isi facuse aparitia increzator si cu un zambet pe gura.
Nu i-am dat nici un raspuns, de fapt nu aveam de gand sa-i dau. Cine era el de fapt ? Imi spun eu in sinem mea si din nou vocea acestuia sparge linistea mortuala ce se instalase in incapere.
- Lixender, Lixender Renkar, poate iti improspatez memoria pustiule, isi dezvaluie numele inca odata, insa degeaba tot nu-mi aduceam aminte. M-au drogat, in asa fel incat sa uit ? Sigur asta au facut, poate eram doar un intrus, insa nu uitasem ca le auzisem conversatia.
Tresarisem, facandu-l pe saten sa rada putin, arucandu-mi privirea sfioasa in alta parte. Putea sa-mi citeasca gandurile, al naiba.. ca om sigur nu era, numai daca il lasam sa ma priveasca in ochii, putea cu usurinta sa sparga irisul verde si sa patrunda in mintea mea.
“Vampir...†mi-am spus uimit in gand, iar privirea din nou mi-am atintit-o la el.
Si de data aceasta am putut sa vad cu adevarat, era o creatura a nopti, ceva stiut din basme si povestile de groaza pentru speriat copii, era vampire.
Ochii ii straluceau, iar culoarea sangerie usor, incet se combina cu cea albastra, a irisului sau. Pe chip aparandu-i un ranjet sadic, aratandu-si coltii bine dezvoltati. Ascutiti, mari si al naiba de infricosatori. Ma treceau toti fiorii, numai uitandu-ma la el. Arata bine: trupul ii era bine lucrat, chipul ii era frumos, insa inima ii era intunecata, puteam sa simt asta.
- Te temi, nu este asa ? Am tresarit, inima parca imi iesise din piept, batea mai tare ca ceasul. Trupul ii era aproape de al meu, clipisem doar odata si deja era in faţa ochilor mei. Am vrut sa-mi misc mainile sau picioarele, sa fug insa nimic... eram legat.
Privirea lui sangerie, aprinsa ma inspaimanta, mi-am inchis ochii si mi-am intors capul in alta parte, nu doream sa-l vad. Dar mi-a cuprins barbia intre primele degete de la mana, obligandu-ma sa-l privesc in ochii.
- Sa nu crezi ca ai sa scapi viu de aici, soptit s-a facut pronuntat, buzele lui erau foarte aproape de ale mele.
Insa nu am putut scapa nici acum de anumite gesture iesite din comun. Satenul si-a trecut limba peste buzele mele, lingandu-le, oprindu-se si apoi doar dintr-o bataie de degete am cazut jos pe podea, sprijinindu-ma in maini si sprijinindu-ma pe rotule.
La naiba, nu mai inteleg nimic, ce era acest om, rectific vampire, cine se credea ? Si ce naiba dorea de la mine ?
- Poate ai dori sa-ti vezi salvatorul, care din pacate a esuat tragic, ajungand la mine, spune pe un ton amuzat, usile s-au deschis inainte ochilor mei, un peisaj nu foarte placut ma intampinat.
Era brunetul ce pana si el a fost legat si au indraznit sa-l atinga, era ranit, julit, avea rani grave, unele inca erau ude de sange.
Mi-am dus mainile al gura, nu imi era rau, insa m-am speriat groaznic.
M-am pus imediat pe picioare si am alergat spre el, usor evitand contactul cu acel vampire sadic ce ne prinse in capcana lui.
Lovituri, zagarietui, doar asta am apucat sa “admir†la brunet. Era foarte grav ranit si vina apartinea acelui saten, ce acum se amuza pe seama lui, zambetul acela nebun nu-i disparea de pe chip.
I-am atins faţa salvatorului meu, era ametit, inconstient, de abia de reusisem sa-l readuc la realitate, bine ca nu murise. L-am lovit cu palmele peste obraji ca sa se trezeasca mai repede.
Se trezea, am putut sa-l intampin cu un zambet trist, dar degeaba, tot ma temeam. Din nou mi-am aruncat privirea la acel individ, cu ura il priveam, insa tot ce putea arata era decat raceala, un suflet, o inima pustie ce doar sa-si satisfaca placerele putea sa faca. Nimic altceva, putina mila, compasiune, ceva mic nu putea si el sa arate ?
Glasul brunetului s-a auzit in incapere, am ramas uimit, ca inca mai avea forta sa vorbeasca, dupa cete rani putea sa gazduiasca trupul sau, acum dezvelit partial, macar blugii de ii avea pe el.
M-am uitat in jur sa vad daca gasesc ceva, ca sa pot sa-i sterg sangele ce se scurgea si lovea podeaua rece. Sigur pierdu-se mult sange, imi era teama sa nu moara, dar tot nu gaseamn nimic.
- Hey, pustiu ! ma striga el in timp ce-si dezmeticeste ochii prin clipire.
- Da ! raspund eu grabit si ma apropii de el mai mult.
- Lasa dracu' ranile,mai bine acoperati urechile si lipesteti spatele de mine, spune increzator, apoi imi zambeste.
Fac ceea ce-mi spune, insa nu prea imi placea cum suna.
O explozie mare a acaparat zidul din spatele nostru. Toti au sarit in sus, pana si satenul ce acum era pe jos, iar garzile lui il ajutau sa se ridice.
Am simtit cum doua maini imi cuprind talia, mi-am deschis ochii si mi-am fixat in spate. Brunetul isi eliberase mainile, zambind usor apoi adresandu-se lui Lixender.
- Jocul inca nu s-a terminat Lixender..., satenul a incercat sa fuga dupa noi, ca sa ne prinda, insa in zadar.
M-am pomenit pe o motocicleta neagra, frumoasa.
Stateam in faţa, in bratele brunetului, ce ma tinea cu grija ca sa nu cumva sa pic.
Motorul s-a facut auzit si imediat am gonit-o ca nebuni pe strada. Sigur era trecut de ora de culcare, adica doisprezece noaptea.
Fiind confuz am incercat sa-l intreb pe cel ce conducea unde mergem. Raspunsul a fost scurt: “La cimitirâ€. Mi-am inghitit intrebarea, deja imi era si mai frica, dar macar acolo era mai pace si liniste.
Cu greu am ajuns, fiindca a trebuit sa ne mai oprim pentru ca nebunii acelui tip ne-au urmarit, aveam noroc ca brunetul a avut o arma la el si i-a exterminate rapid. Insa consecinta a fost ca, din nou a fost ranit.
Am coborat usor de pe motocicleta, deoarece am dorit sa-l ajut sa se poata pune pe picioare, insa mi-a dat peste mana atunci cand am dorit sa-l tin.
- Sunt bine, nu am nevoie de mila ta, s-a rastit el la mine, in timp ce a coborat de pe automobile si s-a indreptat spre intrarea de la cimitir, asezandu-se pe o banca.
M-am alaturat si eu lui, asezandu-ma la celalat capat al bancii. Atentia mi-a fost atrasa de cristalul verde ce il purta la gat, nu mai imi luam ochii de pe el. Ce ma facea sa-l privesc si mai mult era faptul ca stralucea.
Nu m-am putut abtine, imi placeau lucrurile stralucitoare, asa ca mi-am apropiat trupul de al sau, nu foarte mult si am incercat sa ating micul obiect cristalin si luminous.
L-am atins putin si a inceput sa licareasca si mai puternic, faţa de prima data. Privirea brunetului a fost imediat socata de ceea ce facusem.
Mi-am dus privirea in sus, spre el si i-am zambit prieteneste, vazand ca nu mai era asa de violent, am inceput sa-i analizez ranile.
Nu aveam cu ce sa-l sterg, dar idea de a-mi rupe o bucata din bugi a fost buna, ca tot ii aveam lungi la calcaie.
Incet si cu grije am sterg tot sangele ce ii patase abdomenul, bratele, cat si faţa.
Si rana cea mai adanca si mai dureroasa, pe acea am si bandajat-o.
O avea la mana stanga, iar in contact cu materialul acesta a scrancit umpic, insa imediat s-a facut tacut.
Cat putea sa indure, nici nu arata putina panica, frica in privire. Cu cat curaj a putut sa lupte impotriva acelor creature, pe deasura si-a riscat viata pentru mine.
Ii eram recunoscator, trebuia sa fac ceva si eu pentru el. Stateam pe ganduri, iar prin minte imi treceau tot felul de scene, mai ales prima scena in care il cunoscusem, cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut lung. Doar gandindu-ma, obrajii mi s-au inrosit rau de tot, iar privirea mi-am afundat-o in palme.
Acesta a zambit in coltul gurii, aproape ca il bufnea rasul, facandu-ma sa tresar umpic.
- Imi cer scu..
- Iti sunt recunoscator..
Vorbele lui mi-au strapuns inima, de ce imi era recunoscator ?
Nici macar nu am fost in stare sa-l salvez, eu doar ma panicam si ma pierdeam in situatie.
El era eroul, nu eu, eu ar fi trebui sa ma pun in faţa lui si sa ingenunchez. Si asta am si facut, el insa bufnind in ras si ordonandu-mi sa ma ridic. Astfel am reusit sa-i intalnesc din nou ochii verzii si stralucitori, care imediat m-au facut sa rosesc.
Ce era cu amalgamul acesta de fiori, sentimente ce ma nelinisteau. Ma pierdeam in cu totul in ochii lui, iar trupul mai ca avea sa cada jos pe pamant.
- Esti in pericol pustiu’, spune el inchizand ochii, intorcandu-si capul intr-o parte si apoi treandu-si degetele prin par, dandusi-l pe spate.
- Stiu.. insa nu am vrut sa asist la conversatia lor, eram beat, ametit, dar nici acum nu am putut sa uit, ma panicam din nou si gura numai imi tacea. Si deodata m-am pomenit cu brunetul in faţa mea, ma privea adanc in ochii, analizandu-mi parca fiecare gand.
Trupul lui era asa e aproape de al meu, iar obrajii din nou mi se aprinsera, inima isi accelera bataile, ce era cu mine ? Pute-am sa-i simt respiratia pe cipul meu, isi rasucea capul in toate partile, ba ajungea spre urechea mea, ba spre buzele mele, si tot asa. Ametindu-ma si facandu-ma sa inebunesc. Insa de data aceasta nu a mai actionat, pur si simplu m-a analizat pret de cateva minute, pana cand razele soarelui au inceput sa sparga intunericul.
Se facea dimineata deja, m-am uitat la ceas era ora cinci, iar lumina incetul cu incetul incepea sa-si faca aparitia, spargand cortina intunecata plina de stele.
- Vino ! Sunt sigur ca parinti tai sunt ingrijorati.
Ne-am urcat amandoi pe motocicleta, eu insa stateam in spatele lui si ii acoperisem talia cu ambele brate. Nu il strangeam foarte tare, deoarece stiam ca am sa-i ating ranile.
Cand in sfarsit am ajuns la poarta casei, am coborat si apoi l-am privit pe acesta cum se uita in jur, apoi si-a atintit privirea spre casa mea si a inceput sa o priveasca intesn.
- Inainte sa pleci, am spus eu soptit.
- Poftim ? imi raspunde el, dandu-mi de inteles sa vorbesc mai tare.
- Inainte sa pleci, am spus eu cu toata gura, poti sa-mi spui care iti este numele ? am intrebat eu umpic rusinat. Nu doream sa plece asa, macar numele sa ii aflu.
- Black Shadow. Un raspuns direct, a pornit motocicleta si s-a facut disparut de pe strada mea. Lasand in urma un mister de ne deslusit.
De data aceasta am scris mai mult, sper ca actiunea nu este foarte grabita. :(
Greseli stiu ca am de aceea am sa revin cu un edit, mai incolo.
Sper sa va placa si acest capitol. :-)
Capitolul III
Capul ma doare ingrozitor, incerc sa imi revin din ameteala. Reusesc din cauza unui miros ce imi dezgusta narile. “Sange!†exclam eu in gand, cand observ ca pe podea erau pete de sange.
Imi scutur capul de cateva ori, parul imi era ravasit, transpirasem si imi era frig. Privirea mi-am invartit-o in toate partile, doar nu aveam de gand sa inchid ochii si sa ma gandesc la un camp cu flori.
Cinci insi stateau si pazeau o usa mare, metalica, erau neclintiti, pareau puternici. Se observa, deoarece tot ce purtau era o pereche de blugi negri si un maieu negru, ce le scotea in evidenta trupul bine cladit si masiv.
Culoarea asta ma deruta, ma punea pe ganduri... era sezonul negrului anul acesta ? Erau modele de scena, prezentau moda sau ce ? Insa infatisarea lor palida, pielea alba, ochii luminosi, ma speriau, ma ingrozeau.
Picioarele am vrut sa mi le dau inapoi, insa am simtit ceva rece atingandu-mi spatele, deja eram gol ? Asa se parea, tot ce aveam deasupra a fost indepartat, cat timp eu am fost ametit. Dar de ce ? Si cum de am ajuns aici.
- Pentru un pusti de saptesprezece ani, pui multe intrebari, se aude o voce, venea de la usa. Inainte era inchisa, acum era deschisa, iar cineva, un barbat pe care il mai vazusem sigur, isi facuse aparitia increzator si cu un zambet pe gura.
Nu i-am dat nici un raspuns, de fapt nu aveam de gand sa-i dau. Cine era el de fapt ? Imi spun eu in sinem mea si din nou vocea acestuia sparge linistea mortuala ce se instalase in incapere.
- Lixender, Lixender Renkar, poate iti improspatez memoria pustiule, isi dezvaluie numele inca odata, insa degeaba tot nu-mi aduceam aminte. M-au drogat, in asa fel incat sa uit ? Sigur asta au facut, poate eram doar un intrus, insa nu uitasem ca le auzisem conversatia.
Tresarisem, facandu-l pe saten sa rada putin, arucandu-mi privirea sfioasa in alta parte. Putea sa-mi citeasca gandurile, al naiba.. ca om sigur nu era, numai daca il lasam sa ma priveasca in ochii, putea cu usurinta sa sparga irisul verde si sa patrunda in mintea mea.
“Vampir...†mi-am spus uimit in gand, iar privirea din nou mi-am atintit-o la el.
Si de data aceasta am putut sa vad cu adevarat, era o creatura a nopti, ceva stiut din basme si povestile de groaza pentru speriat copii, era vampire.
Ochii ii straluceau, iar culoarea sangerie usor, incet se combina cu cea albastra, a irisului sau. Pe chip aparandu-i un ranjet sadic, aratandu-si coltii bine dezvoltati. Ascutiti, mari si al naiba de infricosatori. Ma treceau toti fiorii, numai uitandu-ma la el. Arata bine: trupul ii era bine lucrat, chipul ii era frumos, insa inima ii era intunecata, puteam sa simt asta.
- Te temi, nu este asa ? Am tresarit, inima parca imi iesise din piept, batea mai tare ca ceasul. Trupul ii era aproape de al meu, clipisem doar odata si deja era in faţa ochilor mei. Am vrut sa-mi misc mainile sau picioarele, sa fug insa nimic... eram legat.
Privirea lui sangerie, aprinsa ma inspaimanta, mi-am inchis ochii si mi-am intors capul in alta parte, nu doream sa-l vad. Dar mi-a cuprins barbia intre primele degete de la mana, obligandu-ma sa-l privesc in ochii.
- Sa nu crezi ca ai sa scapi viu de aici, soptit s-a facut pronuntat, buzele lui erau foarte aproape de ale mele.
Insa nu am putut scapa nici acum de anumite gesture iesite din comun. Satenul si-a trecut limba peste buzele mele, lingandu-le, oprindu-se si apoi doar dintr-o bataie de degete am cazut jos pe podea, sprijinindu-ma in maini si sprijinindu-ma pe rotule.
La naiba, nu mai inteleg nimic, ce era acest om, rectific vampire, cine se credea ? Si ce naiba dorea de la mine ?
- Poate ai dori sa-ti vezi salvatorul, care din pacate a esuat tragic, ajungand la mine, spune pe un ton amuzat, usile s-au deschis inainte ochilor mei, un peisaj nu foarte placut ma intampinat.
Era brunetul ce pana si el a fost legat si au indraznit sa-l atinga, era ranit, julit, avea rani grave, unele inca erau ude de sange.
Mi-am dus mainile al gura, nu imi era rau, insa m-am speriat groaznic.
M-am pus imediat pe picioare si am alergat spre el, usor evitand contactul cu acel vampire sadic ce ne prinse in capcana lui.
Lovituri, zagarietui, doar asta am apucat sa “admir†la brunet. Era foarte grav ranit si vina apartinea acelui saten, ce acum se amuza pe seama lui, zambetul acela nebun nu-i disparea de pe chip.
I-am atins faţa salvatorului meu, era ametit, inconstient, de abia de reusisem sa-l readuc la realitate, bine ca nu murise. L-am lovit cu palmele peste obraji ca sa se trezeasca mai repede.
Se trezea, am putut sa-l intampin cu un zambet trist, dar degeaba, tot ma temeam. Din nou mi-am aruncat privirea la acel individ, cu ura il priveam, insa tot ce putea arata era decat raceala, un suflet, o inima pustie ce doar sa-si satisfaca placerele putea sa faca. Nimic altceva, putina mila, compasiune, ceva mic nu putea si el sa arate ?
Glasul brunetului s-a auzit in incapere, am ramas uimit, ca inca mai avea forta sa vorbeasca, dupa cete rani putea sa gazduiasca trupul sau, acum dezvelit partial, macar blugii de ii avea pe el.
M-am uitat in jur sa vad daca gasesc ceva, ca sa pot sa-i sterg sangele ce se scurgea si lovea podeaua rece. Sigur pierdu-se mult sange, imi era teama sa nu moara, dar tot nu gaseamn nimic.
- Hey, pustiu ! ma striga el in timp ce-si dezmeticeste ochii prin clipire.
- Da ! raspund eu grabit si ma apropii de el mai mult.
- Lasa dracu' ranile,mai bine acoperati urechile si lipesteti spatele de mine, spune increzator, apoi imi zambeste.
Fac ceea ce-mi spune, insa nu prea imi placea cum suna.
O explozie mare a acaparat zidul din spatele nostru. Toti au sarit in sus, pana si satenul ce acum era pe jos, iar garzile lui il ajutau sa se ridice.
Am simtit cum doua maini imi cuprind talia, mi-am deschis ochii si mi-am fixat in spate. Brunetul isi eliberase mainile, zambind usor apoi adresandu-se lui Lixender.
- Jocul inca nu s-a terminat Lixender..., satenul a incercat sa fuga dupa noi, ca sa ne prinda, insa in zadar.
M-am pomenit pe o motocicleta neagra, frumoasa.
Stateam in faţa, in bratele brunetului, ce ma tinea cu grija ca sa nu cumva sa pic.
Motorul s-a facut auzit si imediat am gonit-o ca nebuni pe strada. Sigur era trecut de ora de culcare, adica doisprezece noaptea.
Fiind confuz am incercat sa-l intreb pe cel ce conducea unde mergem. Raspunsul a fost scurt: “La cimitirâ€. Mi-am inghitit intrebarea, deja imi era si mai frica, dar macar acolo era mai pace si liniste.
Cu greu am ajuns, fiindca a trebuit sa ne mai oprim pentru ca nebunii acelui tip ne-au urmarit, aveam noroc ca brunetul a avut o arma la el si i-a exterminate rapid. Insa consecinta a fost ca, din nou a fost ranit.
Am coborat usor de pe motocicleta, deoarece am dorit sa-l ajut sa se poata pune pe picioare, insa mi-a dat peste mana atunci cand am dorit sa-l tin.
- Sunt bine, nu am nevoie de mila ta, s-a rastit el la mine, in timp ce a coborat de pe automobile si s-a indreptat spre intrarea de la cimitir, asezandu-se pe o banca.
M-am alaturat si eu lui, asezandu-ma la celalat capat al bancii. Atentia mi-a fost atrasa de cristalul verde ce il purta la gat, nu mai imi luam ochii de pe el. Ce ma facea sa-l privesc si mai mult era faptul ca stralucea.
Nu m-am putut abtine, imi placeau lucrurile stralucitoare, asa ca mi-am apropiat trupul de al sau, nu foarte mult si am incercat sa ating micul obiect cristalin si luminous.
L-am atins putin si a inceput sa licareasca si mai puternic, faţa de prima data. Privirea brunetului a fost imediat socata de ceea ce facusem.
Mi-am dus privirea in sus, spre el si i-am zambit prieteneste, vazand ca nu mai era asa de violent, am inceput sa-i analizez ranile.
Nu aveam cu ce sa-l sterg, dar idea de a-mi rupe o bucata din bugi a fost buna, ca tot ii aveam lungi la calcaie.
Incet si cu grije am sterg tot sangele ce ii patase abdomenul, bratele, cat si faţa.
Si rana cea mai adanca si mai dureroasa, pe acea am si bandajat-o.
O avea la mana stanga, iar in contact cu materialul acesta a scrancit umpic, insa imediat s-a facut tacut.
Cat putea sa indure, nici nu arata putina panica, frica in privire. Cu cat curaj a putut sa lupte impotriva acelor creature, pe deasura si-a riscat viata pentru mine.
Ii eram recunoscator, trebuia sa fac ceva si eu pentru el. Stateam pe ganduri, iar prin minte imi treceau tot felul de scene, mai ales prima scena in care il cunoscusem, cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut lung. Doar gandindu-ma, obrajii mi s-au inrosit rau de tot, iar privirea mi-am afundat-o in palme.
Acesta a zambit in coltul gurii, aproape ca il bufnea rasul, facandu-ma sa tresar umpic.
- Imi cer scu..
- Iti sunt recunoscator..
Vorbele lui mi-au strapuns inima, de ce imi era recunoscator ?
Nici macar nu am fost in stare sa-l salvez, eu doar ma panicam si ma pierdeam in situatie.
El era eroul, nu eu, eu ar fi trebui sa ma pun in faţa lui si sa ingenunchez. Si asta am si facut, el insa bufnind in ras si ordonandu-mi sa ma ridic. Astfel am reusit sa-i intalnesc din nou ochii verzii si stralucitori, care imediat m-au facut sa rosesc.
Ce era cu amalgamul acesta de fiori, sentimente ce ma nelinisteau. Ma pierdeam in cu totul in ochii lui, iar trupul mai ca avea sa cada jos pe pamant.
- Esti in pericol pustiu’, spune el inchizand ochii, intorcandu-si capul intr-o parte si apoi treandu-si degetele prin par, dandusi-l pe spate.
- Stiu.. insa nu am vrut sa asist la conversatia lor, eram beat, ametit, dar nici acum nu am putut sa uit, ma panicam din nou si gura numai imi tacea. Si deodata m-am pomenit cu brunetul in faţa mea, ma privea adanc in ochii, analizandu-mi parca fiecare gand.
Trupul lui era asa e aproape de al meu, iar obrajii din nou mi se aprinsera, inima isi accelera bataile, ce era cu mine ? Pute-am sa-i simt respiratia pe cipul meu, isi rasucea capul in toate partile, ba ajungea spre urechea mea, ba spre buzele mele, si tot asa. Ametindu-ma si facandu-ma sa inebunesc. Insa de data aceasta nu a mai actionat, pur si simplu m-a analizat pret de cateva minute, pana cand razele soarelui au inceput sa sparga intunericul.
Se facea dimineata deja, m-am uitat la ceas era ora cinci, iar lumina incetul cu incetul incepea sa-si faca aparitia, spargand cortina intunecata plina de stele.
- Vino ! Sunt sigur ca parinti tai sunt ingrijorati.
Ne-am urcat amandoi pe motocicleta, eu insa stateam in spatele lui si ii acoperisem talia cu ambele brate. Nu il strangeam foarte tare, deoarece stiam ca am sa-i ating ranile.
Cand in sfarsit am ajuns la poarta casei, am coborat si apoi l-am privit pe acesta cum se uita in jur, apoi si-a atintit privirea spre casa mea si a inceput sa o priveasca intesn.
- Inainte sa pleci, am spus eu soptit.
- Poftim ? imi raspunde el, dandu-mi de inteles sa vorbesc mai tare.
- Inainte sa pleci, am spus eu cu toata gura, poti sa-mi spui care iti este numele ? am intrebat eu umpic rusinat. Nu doream sa plece asa, macar numele sa ii aflu.
- Black Shadow. Un raspuns direct, a pornit motocicleta si s-a facut disparut de pe strada mea. Lasand in urma un mister de ne deslusit.