Hot domination (yaoi)

[Hetalia]

Buna syyyys. Ce ma bucur ca ai postat capitolul asta :D. Imi place foarte mult cum ai descris scena din flash back, deja ai descris perfect din punct de vedere literar, chiar daca la gramatica ai avut ceva grselute, cred ca mai degraba de tastare. Am mai observat din pacate o greseala un pic cam grava de context. In scena aceea din flash back, care se petrecea intr-un timp stravechi (2585 de ani i. Hr.), aparea o chestia ciudata: "cureaua de la pantaloni" o_O. Adica, ciudat, nu?
Acestea sunt greselile de gramatica si de tastatura:
"cabitate" = cavitate (asta am mai intalnit-o la tine, se pare ca e o greseala care se face in graba, deci, nu e grava)
" pentru a'l oprii"= pentru a-l opri, "desii" = desi (chestia asta cu dublarea "i"-urilor cred ca este cea mai frecventa greseala posibila, so, tot de tastare este, parerea mea)
"sa stins" = s-a stins (se mai intampla)
"vrand sa iese" = vrand sa iasa
"intr`un hal de nehal" - poate ca nu e gresit cum ai scris sintagma asta, dar cred ca mai bine se potrivea: "intr-un hal fara de hal"
Si, inca una mica: pui semnele de punctuatie fara spatiu intre cuvinte. Sa luam un exemplu: "- Nu acum,spune roscatul,tragandu`l de mana spre iesire,chemandu`l si pe Dony la o conversatie privata." - asta arata mai bine asa: "- Nu acum, spune roscatul, tragandu-l de mana spre iesire, chemandu-l si pe Dony la o conversatie privata."
In rest, ai narat si mai ales ai descris foarte bine, ceea ce e un lucru excelent, parca nu-mi vine sa cred. Fatza de faza de la inceput, acum stai cat se poate de bine :D.
Cum ai spus si tu, mi-am dat seama cine era misteriosul barbat, dar din pacate se poarta urat cu Ay, e un prefacut. Totusi, mi-a placut cum s-a purtat Jeff cu el, mai ales atunci cand i-a curatat rana, ce romantiiic
O, si inca ceva, incepe sa devina din ce in ce mai interesanta actiunea, acum ca ai bagat si ceva "vampire", tine-o tot asa :D.
Cam atat am avut de zis, te astept cumintica, cu urmatorul capitol si sper sa-l pui cat de repede poti
Succes in continuare! Kisu and bye bye

[Aliss_anime]

*ashya_love* -Hy sysss >D< ms frumos de comm. Waaa deci cand am vazut asa multe greseli am ramas :| , nush de obicei citesc capitolul de vreo 4-5 ori inainte sa`l postez si trec cu vederea peste greseli deoarece ghicesc civintele de dinainte si nu mai sunt atenta la fiecare litera. Ma bucur mult totusi ca ti`a placut capitolul si ai trecut cu vederea peste greseli.
Te pwp dulcee :*
*Kurama^_^Sweet* - Hello, waw commul tau mi`a ridicat mult moralul si nu ma asteptam sa`ti placa atat de mult ficul :X De data aceasta nu stiu daca Jeff chiar isi va exprima iubirea fata de Ay. Ms mult mult mult de tot pentru parere si sper sa citesti incontinuare.
Kiss u :*

ADVERTISMENT:acest capitol ar putea sa contina scene de +18 ani asa ca daca nu va place Nu cititi!

"Capitolul 9"

Never have confidence in the enemy!


Livingul vilei devenise un ambinet antic, ducandu`te cu gantul ca te afli in perioada dinstiei a-XVll-a, o preafrumoasa perioada a arhitecturii bine dezvoltate. Inca de cand deschideai usa din lemn negru, lacuit si finisat pe alocuri cu foite de aur, observai statuile din granit sau calcar pictat. Ce intruchipau corpul atotputernicului Dracula. Atat peretii cat si tavanul fusesera intre timp schimbati cu placi din marmura neagra ce pastrau locul intunecos si rece. Din colt in colt tortele luminau locul si altarul aflat in partea opusa a usii. Iar fastuosul tron al regelui din lemn aurit este impodobit cu scene de lupta dintre oameni si vampiri.
Stand migaloasa pe un pat, aflat la un metru de tronul regal, impodobit cu matase alba si pernite pufose din in, femeia se juca cu o pana trecandu`si plictisita mana prin par. Roschita transpartenta si mulata pe corp ii punea in valoare formele gingase, in timp ce la nivelul buzelor facuse doua cute aproape invizibile. Ochii ei priveau gravurile din perete, facand`o sa para nostalgica la amintirea acelor vremuri, de demult. Aude un zgomot vag, dar nu se sinchiseste sa vada despre ce e vorba, apoi cand isi arunca privirea spre stalpul din fata ei, zambeste multumita. Se ridica galant in sezut din pozitia culcata pe care o adoptase acum cateva minute, isi da parul lung pe spate, lasand sa`i cada pe umar o bretea a rochitei.
- Chiar ma gandeam la tine , vocea ei era joasa asemeni unei privighetori.
Barbatul isi intoarce nervos privirea rece spre ea, strangand cei doi pumni pana ce firicelele de sange ii trasau linii curbate printre degete. Se apropie de pat, asezandu`se pe marginea acestuia, la o distanta mica fata de regina. Ofteaza printre buze, urcandu`si degetele lungi pe umarul ei, mangaiandu`l dezgustat.
- Fiul tau...e aici..-spusese aceste cuvinte abatut, fiindu`i teama de ceea ce va auzi.
- Atunci suntem pregatiti pentru ritual , chipul ei devinse mai luminos acum , iar mainile mai jucause cu parul matasos al lui Jeff.
- Chiar nu`ti pasa de fiul tau , asa`i ?
Insa nu primise vreun raspuns, doar un sarut in zona gatului ce`i spunea clar un "nu" hotarat. Intr`un fel, chiar daca nu intelegea de ce, ii parea rau ca Ay avea sa fie omorat pentru totdeauna. Dar, chiar si asa nu se putea impotrivi vointeti sotiei sale, care pe deasupra ii era si stapana, in plus Ay ii omorase parintii..sau nu. Se ridca de pe pat, plecand ingandurat spre un loc stiut numai de el, avea nevoie de singuratate.
Mergea incet, adaugand pas dupa pas, fara graba, in fata ochilor vdea doar acel chip atat de dulce si vulnerabil, iar gandul ca ar putea sa nu mai existe il macina. Nu mai simtise asta niciodata, era un sentiment nou, dar atat de pur, incat isi simtea inima de om batand din nou in piept. Se asaza pe o banca din acel parc, parcul ce i l`a readus pe Ayumu in fata ochilor. Vantul racoritor al inceputului de toamna, ii rasfira suvitele de par roscat ca cel mai copt strugure de tamaioasa, acoperindu`i ochii sclipitori din cauza a doua lacrimi ce se incapatanau sa ramana acolo. Cateva frunze uscate fosneau sub atingerile lui domoale, sfaramitandu`se in zeci de bucatele. Isi simte obrazul rece atins de un material cald, inchide ochi fermecat de acea finete, deschizandu`i imediat cand simte acel parfum de cirese amare:
- Ayumu!, rosteste cu mirare in voce, incercand sa vada daca viseaza sau nu.
Isi freaca ochii disperat, apoi ii deschide mai larg, insa deziluzia sa accentuat atunci cand a constatat ca cel ce`i atinsese obrazul fusese Kanon. Pe partea cealalta movaliul nu mai stia cum sa`si stapaneasca furia ce`l ardea pe interior. Dar raspira adanc, afisand un zambet multumit pe chip, ce nu trada nimic bun.
- Am scapat de el...afirma acesta, strafulgerandu`l pe Jeff ce`l privea nedumerit, vreau sa spun ca nenorocitul a fugit.
In acel moment, socat si totodata nervos sa ridicat de pe banca fungind catre vila, a ajuns acolo intr`o clipita deschizand usiile larg,era adevarat cel pe care il urase atata timp reusise cumva sa fuga.
*
Merg rapid, uitandu`ma repetat in urma, imi este frica si simt ca sunt urmarit din toate partile. Inima imi bate ca un accelerat in piept, impiedicandu`ma sa respir iar corpul tremura fara orprire ingrijorandu`ma si mai mult. Este intuneric, un intuneric dens ce`mi acopera si vizibilitatea de vampir, cad in genunci reusind sa ma ranesc, insa ma ridic continuand sa merg pentru a scapa...La un momentdat ma izbesc de ceva moale cu parfum intens de afrodisiac, privirea`mi agera de vampir se trezeste la viata. Raman impietrit la vederea acelei persoane ce se intoarce la mine cu spatele, vazandu`si linistita de drum.
Era o femeie, o femeie mai frumoasa decat un inger, cu parul lung , negru si ochii de un caprui orbitor ce emanau multa senzualitate. Imbracamintea o caracteriza ca fiind o persoana mandra de aspectul pe care il are si doritoare de senzatii tari. Purta un sutien negru ce`i punea in valoare sanii perfecti, iar in jos purta bikini de aceias culoare, legati cu o banda din matase ce sustinea dresul de culoarea pielii. In picioare avea o pereche de pantofi albi cu toc inalt, iar peste lenjeria intima purta un sacou ce`i ajungea pana la talpi. Ma simteam ametit, orbit de ea, incat uitasem complet de ce sau de cine fugeam si inconsitent am inceput s`o urmaresc...Facea pasi mici, privindu`ma pe sub genele lungi si dese, corpul ei se misca asemeni unei lebede; lent si migalos. Intra intr`un club, de care sincer habar nu aveam ca exista, la fel fac si eu, insa ma pierd prin multimea de fete ce ma priveau ispititor. O caut disperat prin intreaga incapere, regasind`o undeva in pragul unei usi.
Ma indrept catre acel loc, deschizand usa cu degetele pentru a intra, parea a fi o camera nu prea incarcata cu obiecte inutile, ci doar cu un pat, o oglinda pentru machiaj si cateva comode din lemn. Isi da jos sacoul facandu`ma sa salivez privind`o in toata splendoare, imi intinde mana intratat incat sa`mi cuprinda intre palme trei degete. Isi preseaza buzele de ale mele, sarutandu`ma scurt dar apasat, apoi cand si le indeparteaza, dulceata lor inca imi ramne imprimata. Ma impinge in pat urcandu`se peste mine, uitand ca eu ca barbat ar trebui sa preiau controlul, isi plimba limba umeda peste piele fina a gatului,apoi...
- Ah...i`am simtit coltii ascutiti infrigandu`se in vena
Ce sentiment placut mi`a invaluit trupul! Era ca si cum asi fi plutit printre nori, iar dintr`o data ma simteam atat de...de stapan pe mine insumi. Dar in adancul meu intelegeam ca prin aceasta muscatura deveneam complet om, nu doar un vampir blestemat. Intr`o secunda am schimbat pozitiile, eu fiind acum deasupra ei. Mi`a zambit strengareste, desfacandu`si sutinul pentru a`i putea saruta acei muguri intariti. Am vrut s`o sarut, dar sa indepartat de mine subit, cu teama asteptand ca din clipa in clipa sa se intample ceva. Usa sa deschid din nou, cu un scartait de iale vechi, facandu`si simtita prezenta persoana pe care o uram cel mai mult. Nu stiam ce sa fac, presimteam ca aveam sa platesc scump pentru fuga. Am observat cum i`a facut semn fetei sa plece, inchizand usa cu cheia in urma sa.
- Stii, ma candeam sa`ti redau libertatea, spune el asezandu`se la o distanta minora fata de mine, doar daca...daca vei face dragoste cu mine din propria vointa.
Cum? Asa ceva era total inadmisibil, oricum putea sa ma faca al lui, mai ales acum cand nu mai aveam vreo putere, atunci de ce...de ce vruia asta? Tot ce stiu e ca imi doream sa fiu liber si inca imi doresc...dar..Am inghitit in sec apropiandu`mi buzele de ale lui, l`am sarutat scurt dandu`i de inteles ca accept "propunerea".
M`a intins pe suprafata moale a patului, alungindu`si trupul peste al meu, nu a schitat nici`o emotie parea a fi foarte calm si nerabdator. Ii simteam palma plimbandu`se pe piciorul meu, de jos in sus, apoi atingand fugar acea zona sensibila pe care incepea s`o maseze alarmant facandu`ma sa scot gemete pline de placere. Se comporta chiar frumos, nu ma mai ranea ceea ce ma punea putin pe ganduri. La un moment dat atunci cand si`a introdus mana in boxerii mei am tresarit simtindu`i pielea rece, reusind sa`l lovesc cu degetele peste buza inferioara. Corpul incepuse sa`mi tremure asteptand loviturile ce aveau sa`mi fie date, dar si de aceasta data m`a uimit cand a inceput sa`mi suga degetul aratator in loc sa ma loveasca. Dintr`o miscare mi`a rupt camasa, facand acelasi lucru si cu a lui, mi`a cuprins unul dintre sfarcuri intre degete tragand si sugand acea piele intarita. M`a anuntat din priviri ca avea sa intre inauntrul meu, asa ca am inceput sa strang cat pot de tare cearceaful in maini. S`a impins cu forta in gaura rozalie, miscandu`se inainte si inapoi, organul lui fierbinte ma facea sa simt o placere infinita, nicidecum durere. Respiratia mi se diminua cu fiecare patrundere, iar picaturile de transpiratie curgeau siroaie pe fruntea mea mai fierbinte decat lava. Dupa o jumatate de ora eliberandu`se inauntrul meu de acel lichid albicios, a cazut deasupra mea cu toata greutatea corpului, taiandu`mi respiratia. Si`a pus bratele deoparte si de alta a feselor mele, cuprinzand intre buze varful barbatiei , pe care il lingea pofticios reusind sa scoata din mine gemete si strigate repetate. Nici nu am observat cand mi`a legat mainile de spatarul patului, deschizand usa pentru a mai lasa doua persoane sa intre. Eram complet pierdut vazandu`i pe acei barbati discutand lejer cu el, dupa ce i`au dat niste bani, Jeff mi`a zambit demonic iesind din camera singur, fara acei barbati ce se uitau ciudat spre mine.
Unul dintre ei, un barbat cu parul negru, lung ce parea a fi de varsta lui Jeff, a inceput sa`si desfaca cureaua blugilor asezandu`se langa mine. In timp ce roscatul m`a luat prin surprindre infrigand acul unei siringi intr`una din vene.
Ma simteam ametit, dintr`o data tot locul se invartea cu mine, iar in fata ochilor vedeam o ceata densa. Am simtit numai cum cineva ma patrundea cu duritate razand zgomotos, iar cealalta persoana mi`a deschis gura inclestata facandu`ma sa`i satifac barbatia. Nu mai aveam puterea nici sa plang, eram intr`o stare josnica, cu un singur gand, acela de a`l omora cu mainile mele pe Jeff...

[Yaku-chin]

Hey cmf?Am inceput si eu sa citesc capitolele Iti voi spune acum despre capitolul 8
....Hm, stiam ce se petrecuse in trecut cu Jeff si maica-sa lui Ay, insa...e cam incurcat( felicitari:))Credeam ca sunt singura care incurca situatiile asa mult, dar tocmai asta da farmec si mister povestii, nu?)
Oricum vreau sa iti spun ca ai introdus destul de brutal personajele, si imi e ( mie personal) greu sa le asimilez, nu stiu nici macar cand se petrece toata actiunea, cand , unde, in ce viata?
Observ ca e undeva in viitor? sau trecut?:))Cred k in viitor, de e si Donny si Kanon, sau trecut :((( ? nu stiu..in fine, sa spunem...cand Jeff ii face atat de rau lui Ay( app daca sunt in alta viata nu e cam ciudat sa aiba fiecare tot acelasi nume ? ) era prea obsedat de el. Si desi simtea atat de multa ura contra lui Ay, dupa mine, cand o persoana uraste pe cineva asa de mult, inseamna doar ca simte o iubire ce sangereaza, logic ar fi sa il iubeasca , sa il doreasca, dar cum nu poate sau nu vrea asta, sau cine stie ce motiv, incearca sa ii faca tot rau de pe lume( si eu am simtit-o si am facut-o
Inca ceva , crede-ma persoane false sunt peste tot si nu trebuie sa caute un motiv pt a te trada, fiindca ei au deja destule din prima clipa in care te cunoaste, ah ii urasc pe tradatori, deci Kanon si asa era pe lista neagra, deci de Donny nu trebuie sa mai vorbesc...Totusi Jeff e pe lista grii
Asa parere generala despre capitol: BUuun, desi ingrozitor de infioarata sunt de tradarea idiotilor ala, deci e foarte bun, dar foarte sadicTi-am zis cred ca Jeff e incurcat in : ceea ce simte, ceea ce ar vrea sa simta, ceea ce ii dicteaza orgoliul, vanitatea, caracterul, persoanele din jur, si mintea logic, care pare prea idioata Asa acum despre capitolul 9
Deci masa lui Ay il uraste! E proasta! Si Jeff e un idi,dar tot dragutz Il urase? Si chiar de ii omorase parintii, sunt sigura ca Jeff nu il urase doar se strofoca sa o faca (desi poate ca tu ca autoare, o sa zici ca il urase, dar eu o sa fiu sigura de mn ca nu il urase:)) simt asta:))Deci asta e;;) )
Sincer ? Imi retrag cuvintele acum ca am citit ultimele randuri , Jeff e un prost! Adica aia e tradare curata, cum sa ...frate, Doamne, deci nu pot sa inteleg, il iubeste, sunt sigura de asta, dar ura lui pt el e asa de mare incat e in stare sa ii faca lui Ay rau dar sa isi faca si lui insusi?
Sincer daca il stiam asa de sadic si masochist:)) il omoram eu de mult!
Acum o parere generala: Ma doare inima gandindu-ma la prostia personajelor, si ma doare inima si mai mult fiindca personajele tale, desi sunt vampiri sa exclud aceasta chestie, sunt cat se poate de reale in aceasta lume, ceea ce rezulta ca gandirea omeneasca( vampireasca in acest caz, sau amestecata) e tare PROASTA!
Deci sincer, ma doare sufletul. Dar e o poveste reusita, si sunt curioasa cum o vei sfarsi ! fiindca ca sa reparii ceea ce e stricat intre personajele tale iti va lua foarte mult. Fiiindca daca as fi Ay, l-a omora prima data pe Kanon si pe Donny, ca apoii sa ma razbun ingrozitor de mult pe Jeff, dar nu sa il omor, sa ii ofer o "moarte" prin durere, sa o simta pana in maduva oaselor si chiar mai mult! M-as razbuna, si l-a urma stii ce as face eu? M-as sinucide, fiindca nu as mai avea niciun motiv sa fac altceva, nici sa ma indragostesc, fiindca nu as mai crede in acel sentiment prostesc, nici sa am incredere in cineva , pt as fi constienta ca ar fi o prostie...En fin
Sti imi place ce ai scris! E atat de dureros si realist, incat ma face sa plang. Serios!
Astept nextul, si poate, daca nu te gandesti la personajele tale, gandeste-te la sentimentele mele, si nu mai oferii asa multa suferinta. Se poate?
Kissu si succes!

[Akane]

Hey bună!
Ţi-am citit ficul şi vreau să-ţi spun că nu am luat mâna de pe mouse pâna nu am citit tot.Idee ficului este grozavă.Mă bucur că nu ai grăbit acţiunea precum la toate ficurile cu vampiri.Când am citit prima dată nu am crezut că va fi cu aceste creaturi doritoare de sânge.Mi se pare cam dureroasa situaţia prin care trece Ay.Credeam că Dony v-a simţi ceva pentru el.Şi Kanon ah îmi vine să-i rui gâtul.Cum a putut să-l tradeze?La fel si mama lui,cum poate să-şi urască fiul?Iar Jeff chiar dacă il ador,ii provoacă multe răni fizice şi morale lui Ay.Îl iubeşte dar ura lui este mai presus de toate.Sper să-şi dea seama ce face şi pe cine răneşte.Greşeli de tastare ai câteva minore deci nu sunt grave.Îmi place cum narezi,descrii sentimentele foarte bine,în unele capitolele m-ai facut să plâng când citeam prin ce dureri trecea Ayumu.
Sper să ne încânţi cu un nou capitol foarte curand.
P.S. Sunt cititoare fidela de acum


Chu :love:

[Hetalia]

Ooof, Jeff asta, il urasc. Nu-mi vine sa cred ce a putut sa-i faca saracutului Ay. "Nu mai aveam puterea nici sa plang, eram intr`o stare josnica, cu un singur gand, acela de a`l omora cu mainile mele pe Jeff..." il ajut e Ay sa-l omoare (daca nu te superi :))). Chiar a fost urat din partea lui sa-i puna pe aia sa-si bata joc de el in halul ala. Si maik-sa aia, imi vine s-o strang de gat. Lasand "nervii" la o parte, capitolul asta le-a intrecut pe toate. Ai descris fenomenal si ai povestit la fel, si mai bine :x. Nici nu mai am cuvinte. Grseli gramaticale nu am gasit mai deloc, descrierea si naratiunea sunt perfecte, capitolul lung, ficul perfect :D:X.
Bravo sys, stiam eu ca vei reusi :D. Abia astept urmatorul capitol, care sper sa fie la fel de bun sau poate mai bun ca asta. Ma bucur mult ca ai evoluat si imi place la nebunie capitolul, mai ales partea de inceput cum ai descris castelul si cum ai folosit acele figuri de stil specifice intr-o opera epica.
Succes in continuare si abia astept sa postezi din nou :D. Kisu :*:*

[Aliss_anime]

*Kurama^_^Sweet* -esti o dulce :X imi pare rau ca te`am facut si pe tine sa suferi,de la acest capitol in colo voi fi mai blanda cu el si se vor schimba multe. te pwp :* si ms pentru comm inseamna mult pentru mine!
P.S. Ma bucur ca ai ramas cititoare fidela ;))
*Yaku-chin*- Hy! Si eu pe aici, u ce faci? . Si da ai dreptate imi va trebuii ceva timp pana s`o termin,cand am vazut commul tau am zis:sigur asta nu e de bine, apoi dupa ce l`am citit am putut respira :)) Sincer ma bucur ca ti`ai lasat parerea e important pentru mine sa primesc sfaturi de la persoane care au scris multe ficuri de acest gen. Multumesc mult pentru comm >:D< kiss u :*
*Mafuyu*- Hello.Cred ca ti sa indeplinit dorinta in legatura cu Kanon :)) Tnx pentru ca ti`ai lasat parerea si ai rezistat sa citesti tot ficul de la cap la coada. pwp dulce :*
*ashya_love* -Buna sis,cmf ? Nu ma supar daca il ajuti pe Ay sa`l omoare dar cred ca in adancul sufletului tau ti la Jeff :)) Ms frumos pentru laude,cred ca m`am inrosit cand am citit commul tau si imi cer scuze pentru greseli. kiss uh :*

Multumesc si cititorilor!


"Capitolul 10"

The shortest way to happiness


<<Daca cineva m`ar fi intrebat, in trecut, ce`mi doresc nespus de mult, eu asi fi raspuns: imi dresc cel mai scurt drum catre fericire. Gandeam atat de copilaresc, credeam ca in viata succesul este tot ce conteaza. Si totusi am continuat sa fac greseli, sa gresesc si sa gresesc, pentru ce? Pentru iubire? Pentru siguranta? Pentru mine? Nu, am continuat sa gresesc pentru siguranta sufletului meu, putred de mult. Uneori oamenii au tendinta sa dea vina pe cineva pentru esecurile lor, iar cel mai la indemana este Dumnezeu. Dar nu s`au gandit nici macar o clipa ca prin ura lor se indepartau prea mult de credinta, cazand intr`un abis de suflete pustii, lase...Hm, eu am preferat sa ma vand inloc sa astept ca El sa`mi arate calea cea dreapta, si ce am obinut? Nimic, trupul meu a ajuns un obiect murdar, nu mai am prieteni, familie, nici macar sufletul nu`mi apartine. Insa am invatat ceva, am invatat ca...Nu exista nici`un drum scurt catre fericire! Ca pentru ceea ce dorim trebuie sa luptam!>>

Noaptea se asternuse domol peste orasul nipon, negura ei era patrunzatoare dar linistita. Strazile pareau pustii patate de praful ce se ridica la briza rece a vantului de toamna. Copacii se inaltau falnici catre luna rotunda precum un dovleac, laudandu`se cu multicolorele frunze ce formasera pe alee un covor mirific.
Pe o bancuta, aflata in parcul central al orasului Tokyo, sub un tei batran cu crengile goale desenate pe cer, un barbat privea nostalgic stelele ce pareau a fi mici comori pentru el. Firele de par ii zburau zucause pe frunte, ascunzandu`i ochii ce sclipeau ca doua diamante. Palmele asezate pe genunchi ii tremurau usor la contactul direct cu aerul rece. Iar inima se chinuia sa bata in piept, desi stia ca singurul motiv pentru care lupta, urma sa plece definitiv. Se gandea in continuu ca alta cale nu exista, iar profetia se implinea dureros pentru fratele lui si acel pusti insuportabil, in plus mai era secretul...acel secret bine ascuns. Priveste alaturi, pe banca catre spada perfect lustruita ce astepta de mult sa guste lichidul rosu. Simte cum acea persoana se apropie de el, isi ridica trupul ferm de pe banca ascunzand obiectul taios la spate. La o distanta de doi centimetri movaliul isi tinea bratele incrucisate, asteptand nervos ca Dony sa i se adreseze, ochii lui sclipeau superior in negura.
- Deci, te`ai hotarat? Ori il faci pe Jeff sa ma iubeasca, ori ii voi spune tot? -vocea lui devenise serioasa, in timp ce buzele i se arcuiau intr`un zambet sadic.
- Cred ca am ales a treia varianta.
Spunand asta a scos cu o viteza inimaginabila spada de la spate, infrigand`o in inima lui Kanon, ce a cazut jos precum un pietroi transformandu`se in sange si cenusa. Pret de cateva minute a ramas sa admire peisajul, apoi a inceput sa se indeparteze calm de ramasitele fostului sau partener. Credea ca facuse un lucru bun, fratele lui nu trebuia sa afle ca el isi omorase parintii si Ay este nevinovat.
*
Tortele ardeau mocnit pe sala rece si umeda ce continea doua usi catre doua camere. O silueta de femeie era asezata pe un scaun langa prima usa de unde se auzeau gemete repetate din partea unor barbati trecuti de a doua varsta. Alaturi de ea, rezemat de peretele opus, roscatul isi tinea ambele palme strans pe urechi in incercarea disperata de a diminua acel sunet. Simtea ca in curand avea sa innebuneasca, mii de ganduri nu`l lasau in pace, iar imaginea lui...acelui baiat ii facea inima sa bata precum o sageata albastra ce sta sa plece. Nu intelegea de ce il macina atat de tare constiinta, facuse acest lucru cu zeci de tineri, dar cu Ay totul parea atat de diferit.
- Hm, patetic...zau! daca nu suporti cea ce se intampla de ce nu faci ceva? Doar stai...bravo! -exclama tanara total dezamagita de reactia lui Jeff
Barbatul nu a spus nimic, doar sa dezlipit de perete indreptandu`se catre usa intredeschisa, a ezitat cateva secunde apoi si`a strecurat privirea inauntru. Imaginile il socau, pupilele ochilor se dilatau in incercarea de asi tine lacrimile in frau, vruia sa opreasca totul in acel moment, dar nu putea isi iubea prea mult orgoliul pentru a se inmuia tocmai acum.
In cealalta parte a orasului, un logan gri, decapotabil gonea pe strazi cu o viteza uimitoare. Ochii patrunzatori ai soferului priveau fix parbrizul in timp ce palmele ii erau strans apasate pe volan. Avea o singura destinatie, un singur gand acela de asi salva fratele cu orice pret, doi ani inchis intr`un spital cu mii de ganduri interminabile i`au fost deajuns.
Apasa pedala de acceleratie pentru a spori viteza, apoi franeaza in fata unui club de joasa speta. Coboara din masina cu piciorul drept, expunandu`si trupul binefacut ascuns sub un costum pompos, alb, cu o camasa neagra deschisa la un nasture.
Intra in club fara a cere permisiunea gardianului pe care il lovit puternic cu genunchiul in abdomen. Fetele il priveau sfioase incercand sa se apropie senzual de el, insa nu reusau sa faca cinci pasi ca ramaneau inghetate de acei ochi plini de ura. Ajunsese pe un culoar lung, slab luminat, in dreptul unei usi intredeschise, ofta adanc apoi intra. Se indrepta domol spre pat, incercand sa opreasca tremurul corpului, ajungand in fata acelui trup lesinat, plin de vanatai adanci si urme hidoase. Incerca sa`l atinga dar ii era prea frica sa nu provoace vreo alta durere, intr`un final a inspirat adanc scotandu`si sacoul pentru a`asi inveli fratele. Il lua in brate indreptandu`se catre iesire, desi jurase ca nu o sa mai planga acum nu se putea abtine. Nici prin gand nu`i trecuse faptul ca asa va fi prima intalnire dintre cei doi.
In mai putin de o ora a ajuns in fata complexului de apartamente in care locuia, a introduse cheia micuta in iala deschizand usa, apoi si`a asezat fratele pe canapea invelindu`l cu o patura pufoasa pe care o avea la indemana. Acelasi lucru a facut si el, diferenta facand`o faptul ca se afla in genunchi cu degetele impletite in parul matasos a lui Ay. Respiratia fierbinte resusa sa incalzeasca fruntea celui lesinat, insa nu si sufletul plin de tristete. Minutele treceau nestingherite peste cei doi, linistea dominand intregul joc al noptii patrunzatoare. La un monent dat pleoapele lui Ay incepeau sa se miste, semn ca aceste se trezea din somnul lung pe care il avusese.
- Unde...ma aflu?-intreba nesigur, ridicandu`se in sezut
Barbartul a tresarit auzindu`i vocea, insa imediat ce a vazut chipul confuz al fratelui sau, un zambet dulce si`a facut aparitia pe chipul acestuia. Sa asezat pe canapea lunandu`l in brate, i`a asezat capul pe piept sarutandu`i una din maini.
- Ayumu....a rostit acesta mai mult in soapta
- Cum? Asa ma cheama...?!
Rayen l`a privit ciudat neantelegand ce anume vrusese sa spuna blondul, dar parea ca mintea lui inceta oarecum sa functioneze. Oare socul prin care trecuse ii provocase vreo amnezie? Era o singura cale prin care putea sa afle acest lucru:
- Jeff ti`a facut asta?
- Cine?-a intrebat pustiu confuz dezlipindu`si capul de pieptul lui Rayen
- Nimeni...stai linistit!
Acum era clar faptul ca Ay suferea de amnezie si asta era un lucru cat se poate de bun pentru planurile barbatului. Vruia ca blondul sa uite de trecut, de tot ce a trait pana acum si sa inceapa o noua viata, una normala.
Dimineata a sosit prea repede pentru blondul ce a fost nevoit sa se trezeasca la ora 07:00 din pricina fratelui sau ce alerga di colo pana colo reusind sa`l amesteasca. Isi freca ochii incercanati constatand ca este complet dezbracat sub patura, ridica dintr`o spranceana asteptand explicatiile ce intarziau sa apara. Ofta nemultumit printre buze indreptandu`se spre o camera ce parea a fi decorata pe stilul lui, deschisa larg usile dulapului incercand sa`si decida tinuta de azi. Intr`un final aleasa o perche de blugi albastrii taiati pe aloicuri si o camasa neagra pe care o lasa desfacuta la cativa nasturi, indreptandu`se catre living.
- Hei! esti gata deja..
- Gata pentru ce? -intreba baiatul mirat
Dupa ce sorbi zgomotos dintr`o ceasca de cafea si se asigura ca are cheile de la masina in buzunar, Rayan il lua pe Ay de mana tragandu`l spre iesirea din apartament.
- Pentru salon, de azi vei deveni alt om.
Desi nu intelegea drespre ce e vorba, iar mintea ii refuza trecutul presmitea ca ceea ce`i spunea fratele lui era adevarat, asa ca se lasa intrutotul in mainile lui. Cu acest gand si`a lasat capul pe geamul portierei, visand la marea schimbare din viata sa..

[Yaku-chin]

Hey, draga mea, am ajuns si eu in sfarsit:)) ma mir ca am ajuns:-" Am sa incep sa iti zic intai cateva greseli, apoi parerea generala:D sper sa nu te superi, nu o fac cu rea vointa;)din contra...
-una din greselile tale e apostroful care nu are ce cauta;)) am vazut-o mai in toate capitolele si incearca sa te dezobisnuiesti :D
apoi greseli de tastare care stiu ca sunt o pacoste( eu stiu cel mai bine:))) ) : imi dresc - imi doresc
zucause
nu suporti cea ce se - nu suporti ceea ce se
-exclama tanara total dezamagita de reactia lui Jeff - lipseste punctul :))
doar sa dezlipit de perete - doar s-a dezlipit
de asi tine lacrimile in frau, - a-si tine lacrimile
vruia sa opreasca - vroia/voia sa opreasca
dar nu putea isi iubea prea mult orgoliul pentru a se inmuia tocmai acum. - dar nu putea, isi iubea prea mult orgoliul ...
de asi salva fratele cu orice pret- de a-si salva fratele cu orice pret
deajuns - de ajuns
insa nu reusau - insa nu reiseau
a introduse cheia micuta - a introdus cheia sau introduse cheia, fara a...
intreba nesigur, ridicandu`se in sezut- punct
lunandu`l in brate - luandu-l
neantelegand - neintelegand
a intrebat pustiu confuz dezlipindu`si capul de pieptul lui Rayen - punct
Vruia ca blondul - voia/vroia
di colo pana -de colo pana colo
Cred ca ai probleme cu wordul:)) fiindca s-ar putea sa iti corecteze greselile in alta limba, si eu patesc asa..asa ca ai grija
Acum parerea generala
Hmm...inteleg ca Jeff a vrut sa il faca sa sufere. Inteleg si sunt constienta ca avea sufletul inveninat, dar faza urata e ca si el a suferit si putea alege o alta hm:-? calea sa spunem pentru a il face sa sufere .Oricum Donny nu imi placuse niciodata si acum si inteleg de ce:)) e un idiot( acu observ cat e ceasu tres sa ma grabesc)
In fine, mi-a placut mult, dar grabesti actiunea. Sunt sigura ca Jeff va suferi muuult mai mult in viitorul apropiat si imi pare rau pt el, ca intr-un fel sau altu, nu a fost vina lui ca e asa prost si usor de mintit, si asa e nasol.
Imi place fratele lui Ayumu, dar cred ca planuieste ceva necurat, dar imi place:)))) Rau dar buuun=)))
Astept schimbarea lui Ay, si sper sa vi repede cu urmatorul cap. Acu tres sa plec as zice mai multe, dar timpu e impotriva mea.
Kissu si adu repede nextu! :*:X

[Kurama^_^Sweet]

Oare visez?...Ay are un frate.... @.@
Este bine...Nu mai este singur....Dar,si-a pirdut memoria?...Vai...=.="...Viata asta...Imi place fratiorul...Vrea sa-i ofere lui A o sansa la a avea si el in sfarsit o viata catusi de normala...Sincer,nu stiu ce sa mai spun...Chiar nu stiu...Am ramas stana de piatra cand am citit randurile acestei poveste minunate ^_^ scrise de tine insusi...
Astept urmatorul capitol...Spor la scris!!! Aliss_Anime ^_^ :bye:

[Aliss_anime]

Buna fetelor :D waa ms frumos de comm`uri si pentru ca ati ramas cititoare fidele :*sry pentru greseli si ms Yaku-chin ca mi le`ai corectat au fost o gramada :)) (app nu stiu cum sa folosesc wordul pentru a corecta ;)) ) . Kurama^_^Sweet acum ai doua capitole de citit si apoi va trebuii sa astepti mai mult, app tnx pentru " Am ramas stana de piatra cand am citit randurile acestei poveste minunate ^_^ scrise de tine insusi..." (m`ai atins exact la inima, apropate ca mi`au dat lacrimile cand am citit) Va kiss pe amandoua bomboane ale mele :)) :*
Va multumesc si voua cititorilor!

Acum o veste: Am postat doua capitole deoarece voi fi plecata timp de 3-4 saptamani intr`o excursie, si nu voi putea sa scriu acolo...Iar inca o veste trista pentru mine...Ficul se apropie de final,voi mai posta 3-4 cap si gata :((


"Capitolul 11"

Key to the denouement!


Am incercat sa ma adaptez situatiei de a nu`mi aminti nimic de trecut si nici nu ma prea interesat atata timp cat Rayen mi`a fost aproape. Au trecut doua luni in care m`am schimbat mult fizic. Fata de imaginea mea de atunci acum sunt print, parul blond mi l`am vopsit albstru inchis cu cateva suvite de albastru deschis. Am mers la sala dobandind niste patratele superbe pe abdomen, iar modul meu vestimentar este mai elegant. La ora actuala ma indrept spre facultatea de Arta Japoneza, profilul desen. Da, stiu ca pare aiurea si de moda veche dar profesorii mi`au spus ca am inclinatie catre desen. Iar mie personal imi place foarte mult sa astern pe panza diferite peisaje din natura sau chiar portrete. Rayen ma mai sacaie uneori strigandu`ma prin casa "micutul pictoras" dar nu il bag in seama vazandu`mi de treaba. In ultima luna mi`am facut si un prieten bun pe nume Yuri, frecventam aceias facultate cu profiluri diferite, el fiind la canto. Mi`a povestit ca de opt ani studiaza pianul si de doisprezece ani canta vocal, adevarul este ca are o voce angelica, reusind sa ma calmeze in orice situatie. Mi`a intrat destul de usor la inima prin felul lui de a fi, adica vesel, deschis ca o carte proaspat tiparita, frumos (de ce sa nu recunosc) si prin multe alte lucruri minuscule. Acum de pilda ma indrept catre parcul central, inarmat cu caietul de desen si vopselele, profesora mi`a dat o tema usoara din puctul meu de vedere: sa desenez cerul cu toate minunatiile lui. Desi ma uit prin jur in incercarea de a gasi un loc potrivit pentru pictura, nu`mi gasesc nicidecum inspiratia. Simt cum sunt privit insistent din spate, asa ca ma intorc brusc reusind sa`l lovesc cu cotul in stomac pe Yuri, ce scoasa un sunet imperceptibil.
- Imi cer scuze! -mormai eu scapand obiectele din mana.
Imi zambeste calduros ajutandu`ma sa strang ustensilele de pe jos, apoi imi face semn sa`l urmez. Infatisarea lui era de multe ori oaza mea de inspiratie, parul rozaliu, valvoi in bataia vantului ma inveselea. In timp ce ochii negrii ca cea mai intunecata noapte te partundeau pe nesimtite. Ma duce intr`un loc nou al parcului, undeva unde cerul este pur si pomii isi asaza delicat crengile pe el. Imi face semn sa ma asez pe banca, acelasi lucru facandu`l si el citind cateva portative cu niste note ciudate. Incep sa moi pensula in culoarte fiind in permanenta atent la detaliile norilor, cred ca ne aflam aici de mai bine de o ora, insa nu constientizam asta. La un moment dat Yuri lasa foile alaturi de el, pe banca, privindu`ma insistent.
- Nu ti`e sete? - ma intreaba trecandu`si degetele prin par
- Eh, cam da, te duci tu sa iei ceva?
Se ridica asezandu`si tricoul orange peste locurile goale, ii placea sa fie mereu atent cu infatisarea sa indiferent de loc.
- Da, revin in cinci minute...
Am aprobat din cap continuand sa desenez, pana ce terminasem de facut tema, frunzele fosneau in spatele meu, dar ma gandeam ca Yuri vruia sa ma sperie asa ca nu am schitat vreo emotie. Pana ce un parfum tare mi`a ajuns la nari, abea atunci mi`am intors privirea ramanand socat de ceea ce vad. Acest barbat reusise sa trezeasca in mine un sentiment de nelinste, il priveam in continuu ne putand sa`l scot din minte. Parea un barbat serios datorita vestimentatiei ce`i punea in valoare fiecare muschi. In jos purta o pereche de pantaloni negri din stofa, iar in sus o camasa albastra deschisa la doi nasturi si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Parul roscat, rasfirat pe frunte ii ascundea ochii verzi ca iarba rasarita primavara, insa nu stiu din ce motiv erau inexpresivi. S`a apropiat de mine, continuand sa priveasca desenul, apoi cu o voce rece mi`a spus:
- Dragut, dar sa nu`ti faci iluzii....mai ai mult de lucrat.
Vocea lui ma fermeca, poate si seriozitatea cu care o spunea il facea atat de special, imi parea o fiinta neobisnuita cu multe secrete palpitante. Si`a bagat ambele palme in buzunarele pantalonilor continuandu`si drumul.
Desi am vrut sa`l opresc, socul pe care mi`l provocase nu ma lasa sa fac vreo miscare, in minte facandu`si mereu aparitia imaginea lui...
- Eto vad ca ai discutat cu Jeff -imi intrerupe Yuri gandurile.
- Jeff....?!
Adica pe acel baiat il chema Jeff? Si de unde stia Yuri asta? Doamne cat de confuz puteam fi in acel moment, incat nu eram instare sa asez vreo informatie cap la cap. Ma tras de pe banca aratandu`mi ca se face tarziu, iar dupa ce am strans tot ce aveam insirat acolo, mi`a raspuns:
- Jeff Kenshin, patronul unui faimos club de fite si expert in arta...ma mir ca nu ai auzit de el!
Numele imi suna atat de cunoscut, nu prin valoarea lui in public ci prin ecoul care suna fara oprire in urechiile mele. Trebuia sa`l reantalnesc cumva, dar cum? Nu`i stiam adresa si cu siguranta Rayen m`ar omora daca asi pune piciorul in vreun club. Fara sa`mi dau seama am ajuns in fata blocului de minute bune, iar saracul Yuri astepta sa`mi iau ramas bun, dandu`mi seama de asta l`am salutat urmand sa ne vedem maine.
Am intrat in imensul apartament detinut de frate`miu, ma simteam atat de confortabil in livingul lui incat preferam sa dorm uneori aici decat in propria`mi camera. Peretii aveau o culoarea vesela de un argintiu sclipitor, ca cel a frunzelor de toamna iar tavanul era alb ca spuma laptelui. Pe peretele opus usii se afla o canapea maro din piele cu doua fotolii de aceias culoare si material. In fata lor pe doua etajere din lemn lacuit, jacea o plasma imesnsa alaturi de doua veioze si cateva bibelouri. Fereastra balconului era larg deschisa, semn ca Rayen nu se intorese acasa de dimineata si pana acum, asta datorita meseriei de director al celei mai mari banci din Tokyo. Ma simteam destul de obosit dupa intamplarile neprevazute de azi, in plus maine aveam de predat proiectul si asta ma emotiona oarecum. Nici nu m`am sinchisit sa ma dezbrac de hainele pe care le purtasem in timpul zilei, doar mi`am asezat mai bine perna pe canapea, fiind purtat in lumea viselor...
*
Razele zucause ale soarelui isi faceau cu greu aparitia pe cerul senin al sfarsitului de toamna. In apartamentul lui Rayen linistea domnea placut in atmosfera, in timp ce brunetul isi prepara cafeaua matinala, Ay continua sa doarma precum un inger. Vazand ca ceasul arata ora 07:30, cu miscari usoare si cu o voce blanda barbatul a inceput sa`l trezeasca pe adormit pentru facultate.
- Micutule pictoras e timpul sa te trezesti.-il tachineaza Ray zambind in coltul gurii.
- Parca ti`am zis de o mie de ori sa nu`mi mai spui asa!!.-protesteaza tanarul cascand profund.
- Bine,bine..dar hai grabeste`te altfel vei intarzia la predarea proiectelor.
Mai mult din obligatie, Ay s`a grabit spre dusul atat de monoton avand grija sa`si rasfete fiecare particica a trupului cu picaturile fierbinti de apa. S`a imbracat in uniforma scolara formata din: o pereche de pantaloni crem, un tricou galben cu o cravata de un alb pur si un sacou de aceias culoare cu pantalonii. Iesind de acolo a fost intampinat de fratele lui ce se grabea sa ajunga la banca pentru rezolvarea unor probleme. Fiind gata de plecare, cei doi frati sau imbarcat in masina lunand drumul facultatii.
*
Orele au trecut foarte repede, proiectul meu primind nota zece ceea ce ma incanta in adancul sufletului. Acum ma aflu sprijinit cu spatele de stalpul ce ilumineaza pe timpul noptii intrarea in incinta, asteptandu`l pe zapacitul de Yuri ce intarziase in jur de cincisprezece minute. Aparand intr`un final cu o multime de foi in mana, mi`a zambint in stilul lui caractersistic adica cu mult bun simt, scuzandu`se pentru intarziere. Se facuse ora 18:25 potrivit ceasului meu, asa ca ne`am gandit sa scurtam drumul spre casa prin parc. Soarele incepuse sa prinda o culoare rosiatica pregatindu`se sa apuna in curand, pe langa poteca asfaltata pe care mergeam se inaltau pomii cu frunze multicolore ce prindeau o stralucire aparte in bataia lesene a soarelui. Acest peisaj ma fermeca in adevaratul sens al cuvantului si fara sa`mi dau seama am ramas in urma, Yuri fiind cu mult inaintea mea. Primul gest la care m`am gandit a fost sa`l strig dar...in momentul in care am privit in fata acel barbat se apropia ametitor de mine. Ramasesem impietrit cu picioarele lipite de asfalt, si ca imaginea jenanta in care ma aflam sa fie completata, atunci cand a trecut pe langa mine am simtit ceva cu adevarat ciudat. Se intampla din nou, la fel ca la prima noastra intalnire din acel loc...Aceias caldura...Simt ca iau foc pe dinauntru...atatea imagini fara sens...atatea voci ce`mi rasuna ca un ecou in minte..Ce se intampla cu mine? Am vrut sa`l opresc, dar nu puteam pur si simplu gura imi era inclestata. El...el am continuat sa repet pana la nesfarsit.
- Jeff!
Si in acel moment pronuntand acel nume, baiatul cu parul roscat ce`mi furase inima mi`a pus palma pe umar reusind sa ma sperie teribil incat practic am lesinat in bratele lui puternice.
M`am trezit putin ametit incercand sa disting in ce loc ma aflu, iar dupa ce ceata mi`a parasit pupilele ochilor, tot corpul imi inghetase privind panorama in care ma aflam. Toata aceasta camera semana perfect cu un colt rupt din rai, eu de pilda ma aflam intins pe un pat imens invelit in asternuturi fine din matase rosie cu pernute albe din acelasi material. Fiecare colt al patului continea niste bari metalice din care porneau voaluri albe, ce emanau un miros proaspat de levanitica. Nu puteam sa observ culoarea peretiilor datorita intunericului dens ce persista in incapere, dar cred ca erau in totalitate albi. Intorcandu`mi privirea catre ferseastra imensa ce pornea din tavan si se oprea in podea, ochii mi`au fost incantati de acea priveliste minunata. Luna rotunda stralucea cu intensitate pe cerul negru acoperit cu mici perle argintii, iar briza calduta a vantului flutura perdelele precum o fantasma. M`am ridicat in sezut vrand sa pun talpile pe podeaua din lemn lacuit, insa cand am pasit si m`am uitat in prejur, zeci de lumanari parfumate de diferite culori ardeau deo parte si de alta facand drumul catre fereastra magic...
- Ayumu-sama, deja v`ati trezit?- aud o voce subtire de femeie venind din pragul usii.
Ma intorc brusc spre femeie pe varful talpilor, sprijinindu`ma de una din barile metalice ale patului. Parea a fi o menajera a acestei vile, deoarece era imbracata intr`un chimono albastru, avand parul maroniu prins intr`un coc, iar in maini cara o tava plina cu mancare. Dar ceea ce ma intriga era faptul ca imi stia numele...
- Daaa..-ii raspund eu politicos dupa minute bune, asezandu`ma pe marginea patului.
Imi zambeste calduros, punand tava cu mancare pe o masuta maro, apoi asezand materialul dur langa mine, pe pat. Face o plecaciune vrand sa paraseasca camera, insa eu o opresc vrand sa aflu mai multe detalii despre locul in care ma aflu.
- Te rog...nu pleca, imi poti spune unde ma aflu?
Se intoarce spre mine, dand afirmativ din cap.
- Ayumu-sama, aceasta este resdinta familie Shingen si va aflati in orasul Yamanaka-Shikanosuke.
Cum si ce oras? Nu auzisem de asa ceva pana acum, iar panica incepuse sa puna stapanire pe mine. Cum urma sa ajung acasa? Gandurile ma framantau in continuu facandu`mi inima cat un purice. M`am ridicat de pe pat, indreptandu`ma catre fereastra pentru a respira putin aer, in speranta ca ma voi trezi din acest cosmar...


"Capitolul 12"

Outcome!


Negura continua sa persiste peste intregul oras Yamanaka-Shikanosuke, luna cu o sclipire ciudata radia asupra vilei familiei Shingen. Desi era trecut de ora 02:30, Ay continua sa priveasca abatut pe fereastra. Se simtea incoltit de niste oameni total necunoscuti, in plus se teamea ca Rayan avea sa faca o nebunie cand ii constata disparitia subita. Lacrimile rostunde se rostogoleau pe obraji lui catifelati, cazand mai apoi pe materialul kimono`ului cu care era imbracat. Isi lasa capul sa cada pe geamul aburit, desenand diferite figurine cu ajutorul degetului aratator. Nu mancase, si nici nu avea de gand s`o faca, prefera sa moara decat sa se atinga de acea mancare ciudata in care pluteau chesti negre. Fiind extrem de obosit dupa o zi lunga, se ridica de pe pervazul geamului trantindu`se in pat, unde a fost repede cucerit de somnul dulce.
*

* *

Razele domoale ale soarelui rasfatau picaturile cristaline de roua, vrabiutele cu al lor ciripit melodios incantau auzul putinilor locuitori ai orasului. Masinile circulau cu viteza normala, in ele rasunand melodii lente ce nu deranjau pe nimeni. In mansarda familie Shingen, o familie foarte renumita in oras pentru traditiile pastrate din generatie in generatie, la o masa rotunda patru persoane serveau micul dejun. Incaperea era frumos decorata, dupa traditiile japoneze amestecate cu cele occidentale, noi aparute. Peretii erau albi, pictati pe alocuri cu vopsea verde ce intruchipa flori si plante de ceai, tavanul fiind de aceias culoare lipsindu`i doar picturile. In partea opusa a usii din lemn negru, lacuit, o fereastra mare cu draperie argintie si perdea alba acoperea intregul perete. In partea stanga, erau asezate doua canapele mari de culoare alba si un fotoliu negru, in centru fiind o masuta din sticla. Iar in partea dreapta fata in fata cu fotoliile, o plasma alaturi de cateva boxe infrumusetau textura armonioasa. Masa lunga peste care se prelingea un material albastru ce imita matasea, se afla in centrul mansardei, langa scarile din marmura neagra ce duceau spre etaje. In capul mesei statea o femeie invarsta de saizeci si sase de ani, imbracata in traditionalul kimono. Ea detinea intreaga vila, si era posesoarea unei averi imense lasate de sotul ei Motoyama Shingen. Alaturi de ea in partea stanga, Dony savura linistit un pahar de suc privind abatut spre fereastra larg deschisa, nici verisoara lui, Layla nu se distra mai bine jucandu`se cu o furculita. Spre deosebire de bunica ei, Layla era imbracata modern intr`o pereche de pantaloni albi, multati pe picioare si un maieu de aceias culoare foarte decoltat in ciuda varstei fragede de saisprezece ani. Parul saten, lung, prins intr`o coada la spate ii scotea in evidenta ochii albastrii ca norii puri aparuti dupa ploaie. Dintre cei patru membri ai familie care se aflau la masa, Jeff parea cel mai ingandurat mestecand de cinsprezece minute lingurita in ceasca alba de ceai. Vazand ca atmosfera se tensioneza treptat, batranica decide sa sparga tacerea atingand un punct slab care odata si o data tot trebuia dezbatut.
- Deci, am reusit pana acum sa`l protejam pe stapan...insa lucrurile iau o intorsatura rea in defavoarea noastra. - murmura ea trecandu`si degetele batrane peste fumul emanat de betisoarele parfumate.
Jeff o privea intrebator incercand sa nu faca un atac de nervi, si apoi sa regrete ca si`a jignit bunica.
- Bunic`o cum poti sa spui ca l`am protejat? Doar sti bine ca am fost nevoit sa`mi bat joc de trupul lui atata timp si acum...
Insa nu mai apuca sa`si duca propozitia la bun sfarsit ca femeie il intrerupse, printr`un tusit apasat.
- Exact. Ai fost nevoit, nu ai facut asta din placere in plus trebuia sa fim cat mai credibili in fata lui Dracula si a sotiei sale..si una dintre reguli era sa nu indragostesti de el ,Jeff!
Roscatul o privi cu raceala pret de cateva minute apoi se ridica nervos de la masa iesind pe veranda din lemn. Ajuns acolo isi izbii puternic pumnii de zid lasand cateva firicele de sange sa i se scurga printre degete. Nu`i venea sa credea cu cata usurinta bunica lui vorbea despre faptul ca fusese nevoit sa`l faca pe Ay al lui si asta destul de dur. Se simtea vinovat, de fiecare data cand facea pe durul in fata lui, inima i se rupea in mii de bucatele. Era constient de faptul ca iubirea ce i`o poarta lui Ayumu nu este impartasita, dar spera...continua sa spere ca intr`o zi tanarul il va putea ierta.
In partea cealalta, la masa domina o liniste deranjanta cauzata de excesul de nervi al lui Jeff. Fiind foarte ingrijorata de starea varului ei, Layla isi misca buzele in incercarea de a spune ceva, dar palma bunicii pe obrazul ei o opri.
- Stiu draga mea, asa ca nu iti mai face griji..
Urma o pauza scurta apoi femeia continua.
- Dony l`a sunata pe Rayen si in curand atat acesta cat si Ayumu vor sti adevarul.
Aerul rece al sfarsitului de Noiembrie, il facea pe roscat sa tresara uneori. Prefera sa stea afara decat in casa unde aerul incarcat reusa sa`l enerveze la maxim, privind in fata observa masina brunetului ce tocmai se pregatea sa intre in casa. Ochii lor plini de ura se intersectara parca vrand sa se ucida, insa dorind sa`si vada cat mai repede fratele, Rayen il ignora vazandu`si de drum.
La vederea batranicii, brunetul facu o plecaciune asezandu`se langa Dony la masa. In fata lui stand bineaintes roscatul care nu intelegea mai nimic din vizita fostului sau iubit.
Doamna Shingen tusii de doua ori pentru a`i da de inteles menajerei sa`l aduca pe Ay in mansarda. Si nu dupa mult timp acesta isi facu aparitia total dezorientat privind in toate partile. Se aseza la masa langa fratele lui, ce`i stranse puternic palma intr`a sa, asteptand ca cineva sa vorbeasca.
- Rayen, Ayumu vam chemat aici pentru a lamurii niste lucruri cu adevarat importante. Ay tu ai avut cel mai mult de suferit de pe urma lui Jeff, zise femeia oftand adanc, insa acesta nu te`a ranit din plcere. A fost nevoit sa o faca pentru a te proteja de proprii parinti. Rayen iti poate confirma asta, i`am spus tot adevarul ieri la telefon...
Trupul baiatului incepu sa tremure incontrolabil, imaginile trecutului ii ravaseau mintea, amintindu`si acele clipe de cosmar. Il privi pentru cateva secunde pe roscat cu lacrimi in ochi incercand sa`si aminteasca vorbele acelei femei. Nu`i veanea sa creada, ba chiar putea jura pe orice ca ceea ce se intampla acum era o farsa tampita. Se ridica ametit de la masa fugind spre intrarea in padurea ce inconjura vila. Primul care a vrut sa se duca dupa el a fost Ray, insa roscatul l`a oprit spunandu`i ca e de datoria lui sa clarifice lucrurile.

Fug evitand sa mai privesc in urma, ma simt tradat de toti cei pe care ii iubeam si in care credeam. Nu stiu ce isi imagineaza ei, ca printr`un scop vezi Doamne nobil de a ma scapa de parinti trebuia sa ma badjocorasca?! Si Jeff, el sa prestat la asa ceva, facand acum pe nevinovatul...Fara sa`mi dau seama m`am indepartat destul de mult de casa, vazandu`ma intr`un loc total necunoscut. Simteam cum picioarele se molesesc facandu`ma sa cad in genunchi, nu stiu ce se intampla cu mine dar panica nu ma mai lasa sa gandesc limpede. Plangeam si tremuram ca un copil mic speriat de fantome, insa in momentul in care doua brate puternice m`au imbratisat, incepeam sa ma calmez.
- Lininsteste`te, sunt aici cu tine, mereu voi fi alaturi de tine!
Vorbele lui ma fascinau pentru ca le simteam sinceritatea, mi`am ridicat privirea spre a sa...plangea, ochii lui verzi scapau mici diamante ce`mi mangaiau inimia. Il iubesc si mereu l`am iubit chiar daca nu vruiam sa recunosc asta, nu stiu ce sa mai zic sunt complet coplesit de aceasta imagine...
- Stiu...-i`am raspuns reusind sa`l uimesc.
Si`a asezat degetele pe barbia mea, acaparandu`mi buzele uscate intr`un sarut apasat, lin precum un fum proaspat iesit de pe cos. Povestea noastra ajunsese la final...un final fericit!
- Te iubesc Ayumu!- imi sopteste el la ureche, asezandu`mi capul pe piept lui protector.
- Si eu te iubesc Jeff!

[Aliss_anime]

Bun am venit si cu cap 13, chiar daca am anuntat ca plec, planurile s`au schimbat :P. Eto sunt multe schimbari, interesante cred pe parcurs. Sper sa va placa si pentru a posta cap urmator am nevoie macar de un comm :D

Multumesc cititorilor! kiss`u :*

"Capitolul 13"

Renasterea. Un nou inceput!

- Ah, ce frumos are! Asi da orice sa`l intalnesc. -murmura fata privind insistent coperta revistei.

Soarele era ascuns dupa norii cenusii odihnindu`se dupa munca depusa pe aproape toata perioada anului. Strazile metropolei Japoneze erau inundate de masini luxoase ce se grabeau spre diferite centre comerciale. Magazinele impodobite cu beteala multicolora si beculete stralucitoare, straneau curiozitatea copiilor si parintilor pentru diferite produse, fabricate doar in aceasta perioada a anului. Fulgii pufosi de nea, coborau cu miile dintre nori, asezandu`se intr`un covor alb peste intregul oras. Fragilitatea cu care ei se lipeau de obraji inrositi ai copiilor, ii faceau si mai speciali.
Intr`o vila impunatoare, dintr`un cartier de vipuri, pregatirile pentru cea mai frumoasa sarbatoare a lunii erau pe punctul de a fi terminate. Livingul incapator, vopsit in alb, cu parchet laminat te incanta inca de la intrare. Pe peretele opus balconului ce ducea in gradina, doua canapele de culoare mov si o masuta din cristal, puneau in evidenta frumosul tablou pictat de insusi Ay. Bradul urias, imbodobit cu beteala argintile si globulete albe, statea asezat la intersectia dintre hol si living. Iar etajerele ce contineau plasma, si cateva obiecte decoratieve erau asezate in lateral cu balconul. Nici scarile ce duceau catre etaj nu fusesera uitate, ele fiind impodobite cu beculete si crengute de brad. In bucatarie mirosul puternic de vanilie iti inunda narile, iar urmele de faina ce se intindeau pe toata gresia, anuntau procesul lung al conceperii cozonaciilor. Langa aragaz Ay imbracat doar intr`o camasa lunga de un alb pur patat pe alocuri cu crema, mesteca in continuu zaharul ars pentru chec. Suvitele de par albastre, decolorate in ultimele saptamani, pentru a revenii la cloarea lor naturala ii acopereau ochii sclipitori. Picaturile de sudoare ii traversau fruntea, fiind imediat absorbite de materialul camasii. Isi dorea foarte mult sa termine treaba pana la venirea iubitului sau, care intre timp devenise un cunoscut pictor de manga. Un zgomot vag il face sa tresara, presimtind un lucru straniu isi lipeste spatele de blatul mesei privind speriat spre usa. In tocul ei Dony zambea vesel, apropiandu`se de tanarul ce se mai linistise la vederea cumnatului sau. Satenul isi aseza mana dreapta pe obrazul lui Ay, cealalta avand`o la spate.
- Sti, ma gandeam ca voi mai amana asta dar...esti prea periculos pentru mine- murmura el rece.
- Ce...- a vrut baiatul sa intrebe.
Dar vocea i se intrerupse in momentul in care o durere sumbra ii cuprinse inima, ochii lui sclipitori priveau picaturile de sange se se scurgeau siroie pe gresie. Cazu ca o stana de piatra jos, incercand sa`si scoata cutitul din rana insa totul era in zadar. Incetul cu incetul simtea ca sufletul ii paraseste trupul, o lacrima argintie ii traversa obrazul, amestecandu`se in cele din urma cu sangle. Ultimul gand, si l`a spus in soapta doar pentru el...
- Te iubesc Jeff, te voi iubii mereu...-apoi printr`o suflare apasata, trecu in lumea ingerilor.
Roscatul pasi inmarmurit in bucatarie cazand in genunchi, isi privea fratele ce nu era instare sa spuna nimic, lacrimile ii coborau pe obraji cazand pe picioarele tremurande. Trase aer in piept spunandu`i lui Dony din priviri sa se aplece asupra lui, trase obiectul ascutit din inima iubitului sau punandu`l intre`e palmele satenului.
- Fa`o, ii sopti indreptand cutitul catre propria inima, fara Ay eu nu mai pot sa traiesc...
Dony il privi stupefiat, nu credea ca iubirea lui Jeff pentru acel baiat era atat de mare, crezand ca este cel mai corect pentru ambii, barbatul se supuse dorintei fratelui sau infrigand cu frivolitate cutitul in inima acestuia..
*

Dupa cativa ani...

Razele delicate ale soarelui radiau profund in frumosul oras Tokyo, aglomeratia cotidiana se mai diminuase in ultimii ani, luand un curs normal. Norisorii albastrii se miscau cu viteza redusa luand forme haioase pentru copii. Undeva in centrul orasului, la o frumoasa vila a unui om de afaceri linistea domina pe prima pozitie. In camera lui, Sentaro rasfoia plictisit o revista mondena asteptand nerabdator momentul in care noul antrenor privat isi va face aparitia. Dorinta tatalui sau era ca pana la implinirea varstei de optisprezece ani, adica peste aproximativ un an si jumatate, sa se inroleze in armata. Desi ura chestia asta, nu vruia sa`si dezamageasca familia ce luptase atat de mult pentru bunastarea lui financiara. Se ridica in sezut, trecandu`si mana printre firele de par blonde ce`i stateau rebele pe frunte. Apoi se indreapta lesne spre baie pentru a se revigora putin, ajungand acolo isi da cu apa pe fata, admirandu`si putin tinuta. Adora ca lumea sa`l admire, si ca fetele sa ii ingenuncheze la picioare, de aceea era foarte atent cu tinutele de zi cu zi. In momentul de fata purta o pereche de pantaloni albi, mulati pe picioare, si un tricou negru, larg, putin transparent. La gat avea mereu un medalion primit de la bunica lui, acesta era din argint cu un safir in mijloc. Strigatul menajerei il trezeste din transa, anuntrandu`l ca Fujimori, varul lui ce venea la acelasi antrenament tocmai a sosit. Nu putea spune ca aveau o relatie excelenta, dar nici prea rece, defapt chiar invidia pe aspectul varului sau il indeparta de o relatie mai apropiata. De obicei atunci cand mergeau pe strada, sau la petreceri Fujimori era primul zarit. Poate si pentru ca acesta era mai mare ca el cu un an, insa...asta nu justifica faptul ca tanarul era mai frumos. Ofteaza adanc coborand pe scarile spiralalte ce duceau catre mansarda, isi saluta varul din cap pornind catre piscina unde aveau sa fie antrenamentele. Se asaza pe un sezlong la cativa centimetri indepartate de Fuji ce`si invartea pe deget o suvita din parul roz, si lung. Acesta era imbracat intr`o pereche de pantaloni scurti, albastrii si o camasa alba desfacuta la jumatate din nasturi. Isi strange puternic pumnii in incercarea de a nu face o criza, de ce oare Fuji nu putea sa fie mai decent?! Doamne daca acel antrenor mai intarzia mult, sigur varul sau s`ar fi ales cu un pumn in fata.
- A sosit! - se aude vocea apasata a rozaliului, ce luase o pozitie ferma de militar.
Sen isi intoarce curioas privireas spre antrenor ramansnd socat, era ca si cum cerul i`ar fi picat in cap. Adica baiatul acesta de nouasprezece ani era comandant, si unde isi lsase uniforma? De cand un antrenor de elita al armatei Japoneze, purta blugi stramti si tricouri multate pe un corp...excelent! Inghite in sec in momentul in care ochii verzi ai barbatului il fixeaza, noroc ca firele de par roscate ale acestuia mai atenuau raceala din ei, altfel cu siguranta ar fi lesinat.
- Hm, domnule Sentaro, nu asa trebuie sa te prezinti in fata mea -rosteste roscatul pe un ton superior, indemnandu`l pe baiat sa se ridice in piciore.
- Bun, acum ca suntem in pozitie corecta, permiteti`mi sa ma prezint..
Sen simtea ca viata acestui comandant va fi un iad alaturi de el, nu il suportase inca de cand ii vazuse prezenta, asa ca fara doar si poate zilele lui in aceasta casa erau numarate. Dupa aceste ganduri triumfatoare baiatul a continuat sa asculte acel monolog banal:
- Sunt comandant sef al armatei Japoneze, Leon Miagi si pe parcursul a doi ani va voi antrena.

Ce nume ciudat! Zau ca pare un pishopat cu atitudinea asta de vezi Doamne "comandant", poate comandant la gaini in nici`un caz la oameni. Vai ce`ti mai e si cu armata asta Japoneza, care baga in ea tot felul de calicaturi...In fine, dupa ce ne face fastuasa prezentare scoate din servieta un catalog, privindu`ne pe sub pleoape. Bine, nu chiar pe mine.. mai mult pe acel ticalos de Fuji.
- Vom incepe cu o simpla alergare in jurul vilei, apoi voi decide la ce sa va mai testez..

Sen fierbea de nervi vazand ca Leon il lasase la coada, Fuji fiind la mijloc, se intreba de ce mereu varul lui era considerat mai destept sau mai atletic. Si`a strans pumnii continuand sa alerge, insa spre final o imagine l`a socat. Roscatul il tinea de mana pe varul sau, alergand si razand impreuna de mama focului. Privind acea scena ciudata, nu a observat radacina unui cires, reusind sa se impiedice si sa cada lovindu`se rau la frunte. Vazand imaginea lui Sen la pamant Fuji a inceput sa rada cu pofta, insa roscatul s`a apropiat speriat de adolescent lunandu`l pe jumatate lesinat in brate. Ajungand in vila, blondul a fost asezat pe canapea, si ingrijit de Leon ce`i curatat rana cu spirt.
- Cred ca pe tine va trebuii sa te antrenez mai mult...
Rosteste barbatul oftand adanc.
Sub atingerile delicate ale roscatului, adolescentul simtea cum obraji incep sa`i arda precum lava ce se scurge proaspata din vulcan. Parfumul acestuia ii inunda narile facandu`l sa vibreze cu intensitate, era un sentiment nou, dar totusi placut. Un zambet angelic si`a facut aparitia in coltul buzelor lui, apoi cu o voce joasa a rostit un "multumesc" reusind sa adoarma.
Sa trezit in toiul noptii, invelit cu plapuma sa pufoasa, incerca pe cat posibil sa`si amintesca de cele intamplate cu cateva ore in urma, insa tot ce reusa sa faca era sa`si provoace o migrena insuportabila. Constatand ca este imbracat tot in aceleas haine pe care le purtase, a decis sa se apropie de dulap pentru a`si cauta pijamaua...insa rasetele puternice de afara i`au atras atentia. Si`a trecut degetele prin par coborand tip-til catre mansarda, nu a apucat sa coboare si penultima scara, ca ochii sai au rams atintiti spre fereastra ce arata imaginea completa a piscinei. Fuji statea doar intr`o pereche de boxeri albi pe marginea piscinei, in timp ce roscatul ii facea un fel de masaj pe toata zona spatelui. Adolescentul simtea o furie interiora de nedescris, in primul rand nu putea admite ca antrenorul si varul lui sa aiba o relatie, iar in al doi`lea rand simtea cum inima i se rupe in mii de bucatele din cauza invidiei. Si`ar fi dorit sa simta el din nou palmele catifelate ale lui Leon, mangaindu`i fiecare particica a corpului. S`a lasat abatut in jos, sprijinindu`si capul de bara metalica a scarii, nu intelegea ce i se intampla, era ca si cum s`ar fi indragostit...la prima vedere. Isi scutura negativ capul , incercand sa gaseasca o solutie de razbunare, ce`i va ustura pana in maduva oaselor pe cei "doi", si nu dupa mult timp un zambet satisfacator ii acapareaza buzele. Isi amintise despre o discutie pe care o avusese, nu demult cu tatal sau, in care acesta ii povestea despre roscat cum ca, ar avea o sora de cincisprezece ani care locuia singura. Si pe deasupra devenise boboaca la liceul adolescentului..fara sa mai stea pe ganduri isi scoate telefonul din buzunar formand numarul fetei, pe care il avea din pura intamplare.
Iata conversatia telefonica:
'Ojo-san, ma scuzati ca va deranjez la ora acesta, as dori sa vorbesc cu Ayumi Miagi, va rog! - rosteste pe un ton politicos blondul, prefacandu`se ca nu stie cu cine vorbeste la telefon.'
'Ano, eu sunt Ayumi, cu cine vorbesc?- vocea fetei devenea din ce in ce mai scazuta.'
'Ah, imi pare rau ca nu v`am recunoscut, sunt Sentaro un coleg din liceu si ma gandeam sa va invit maine dimineta la o cafea, ce ziceti?'
'Am auzit de tine...esti dorit de toate fetele din liceu, tremurul tumultos al voceii fetei ii trada nerabdarea de a accepta, bine atunci ne vom vedea la cafeneaua de langa liceu.
'Arigato Ayumi, oyasuminasai!
'Oyasuminasai! '
Satisfacut de reusita, adolescentul s`a ridicat de pe scara, luand drumul dormitorului, asa zisul Leon va plati pentru ca l`a tratat cu indiferenta.

O noua zi se anunta in orasul nipon, mingea rotunda a soarelui arunca raze fierbinti in toate colturile, anuntand o zi toropitoare de vara. La vila familiei Uesughi in care mai nou locuia si Leon din oridinele stapanului casei, ca de obicei linistea era asternuta inca de la prima ora a diminetii. In jurul mesei din lemn negru, lacuit, atat Fuji cat si roscatul savurau micul dejun. Privirile pline de dorina ale rozaliului, erau atintite asupra lui Leon ce parea ca nici nu`l observa, gandurile fugindu`i in alta parte. Insa odata cu aparitia lui Sen, ochii sai se limpezisera privindu`l pe baiat cu o oarecare sclipire. Si nici nu era de mirare la cat de provocator se imbracase, pantalonii albi, transparenti ii subliniau liniile delicate ale picioarelor, in timp ce camasa de aceias culoare ii punea in evindenta abdomenul plat. Baiatul a zambit multumit vazand ca prima parte din plan ii surade, in plus fata palida a lui Fuji ii oferea o satisfactie de nedescris. Dupa ce a murumurat un "buna dimineata" cu jumatate de gura, pasii sai s`au indreptat care iesire, urmand sa ajunga la locul intalnirii cu Ayumi.