03-05-2009, 02:35 PM
Acesta e primul meu fik postat pe acest site...sper sa va placa si nimic mai mult...
Acest fik este dedicat prietenei mele Claudia
Hell or heaven.Poisonous snake of the shadow
Chapter I:Alone is anyone and anyone is alone
E noapte,e noapte si e frig si sufletul meu tremura,iar eu tremur odata cu el si singuratatea rasuna amuzata ca un sunet melancolic rasfrant,ca sunetul unei vieti amare,o viata care poate ramane o enigma sau poate deveni o vorba rostita la intamplare de oricine.Insa orice ar deveni ea ramane viata mea,si viata mea se scurge iar zilele ei trec in timp ce eu astept cu nerabdare sfarsitul lor ca sa ma inec in singuratatea mea,si singuratatea sa ramana cu trupul iar sufletul meu sa urce surazand la cer si sa fie prigonit de singuratate.Oricine ar putea spune ca ma cunoaste dar cand e vorba de adevar acel oricine se diminueaza la nimeni si pana la urma cel care ma cunoaste sunt eu,eu ma cunosc si nimeni ma cunoaste.Sa fiu eu oare nimeni?Da,sunt nimeni.Nu am prieteni,nici familie,deci nu am pe nimeni,iar nimeni fiind eu inseamna ca nu ma am decat pe mine iar eu ma dezgust,deci nu pot fi prietenul meu.
De ce oare fug toti de mine?Si pe ei ii dezgusta un nimeni oare?Probabil ca da,dar de ce nu vor sa incerce sa ma accepte.Dar,nici eu nu ma pot suporta.Daca nu ma pot suporta singur cum ar putea altii sa ma suporte,pana la urma tot nimeni sunt.Ma intreb daca voi fi vreodata cineva.
Luna,cerul,stelele,sunt toate atat de pasnice...acolo,sus in cer chiar si nimeni conteaza.De aceea astept si o sa astept mereu ca nimeni sa se ridice la cer si sa nu mai fie nimeni,sa fie cineva.
De ce e nimeni menit sa fie singur?Nu vreau sa fiu singur,vreu sa fiu ca toti ceilalti ca sa pot fi cineva.De ce dintre toti eu sunt singur si nimeni?
Imi amintesc,nu pot uita.Asa a fost menit sa fie si din acest motiv eu sunt singur.E vina ei,n-o s-o iert vreodata pentru asta.A vrut ca eu sa fiu singur inca de cand m-am nascut si de aceea m-a numit Hitori.Hitori inseamna singur.Imi era scris din nastere sa fiu singur si asta e doar vina ei,ea a vrut sa fie asta.Cand eram mic nu intelegeam,obisnuiam doar sa ma joc cu fratele meu mai mic Hebi.Da,Hebi,fratele meu,cate jocuri,cate zambete.N-o sa uit ziua in care ea a plecat si te-a luat cu ea.A vrut sa fiu singur.M-a numit Singur si m-a lasat singur si pe tine,Hebi,te-a luat de langa mine.N-o sa te iert niciodata pentru asta mama,mi-ai dat blestemul de a fi singur si acum singurul meu scop in viata e singuratatea.Ma bucur ca macar el,Hebi nu e ca mine,el nu e Singur el e Sarpe.
Hebi a plecat cu mama acum 9 ani.Pe atunci eu aveam 6 ani iar Hebi 5.Ne jucam in gradina care era plina de trandafiri rosii si negrii.Oare de ce trendafirii rosii imi dadeau impresia sa sunt facuti din sange iar cei negrii din singuratate?Probabil pentru ca era gradina ei,e mamei.A spus ca vrea sa ne ia cu ea in alta parte,dar pe drum m-a abandonat pe un camp si a mers cu Hebi mai departe.Nu o sa uit strigatele fratiorului meu si cuvintele mamei de atunci "Lasa-l,trebuie sa fie singur."De atunci mereu merg pretutindeni si gasesc nimic,ma gasesc din nou pe mine,pe nimeni si doar nimeni imi vorbeste.
Aproape ca am adormit.Privesc cerul si ma gandesc ca intr-o zi eu ma voi ridica la cer si voi fi cineva.Luna,stelele,cerul,ei sunt atat de departe.As vrea sa pot ajunge mai repede la ele.Natura din jur,si ea e singura dar ea nu e nimeni.De ea stiu si eu,stie si Hebi si tot restul lumii.Ea este cineva si nu nimeni,dar ea e singura ca mine si de aceea o inteleg.
Ce e asta?Cred ca am vedenii.Vad pe cineva la numai 10 metri de mine.Ce face oare la ora asta?Culege flori.E atat de placut sa vezi pe cineva atunci cand tu esti doar nimeni si sa vezi pe acel cineva ca si pe tine cand vei fi si tu ca el.Dar mai bine nu ma mai uit la ea.Oricum nu ma va baga in seama.Prefer sa raman cu cerul meu care ramane numai unul si care e singurul care ma considera cineva.E atat de pur,de albastru,ma pierd in imensitatea lui.Culoarea lui ma farmeca,acel albastru inchis care rasuna ca un cantec al singuratatii.
O voce se aude din apropierea mea.Cred ca e vocea fetei.Nu am inteles exact ce a spus,dar stiu ca vocea ei e atat de melodica...Vreu sa o mai aud o data,sa simt din nou cum fierbe sangele in mine si cum mi se impregneaza cu o unda de emotie care aproape ca imi da fiori.Ma intorc incet,cu privirea spre ea.Abia acum ii pot observa infatisarea.Pe pielea ei alba cad usor bucle negre.Este imbracata toata in alb,parca e un inger.O simt,imi bate inima.E clar,timpul a sosit,timpul in care urmeaza sa devin cineva,si calauza mea este un inger.Ochii ei,sunt asemeni cerului.Ma simt de parca cerul ma suprinde in bratele sale si ma alinta cu priviri albastre.Privirea ei e asa de pura.O vreau,vreau ca privirea ei sa fie doar a mea.Usor,cu glasul ei melodic spuse rar "O sa racesti daca stai la ora asta imbracat asa de subtire.Ranile tale par fatale.Numele meu este Ukiyo.Te rog,vino cu mine."Nu i-am dat inca nici un raspuns insa priveam uluit ochii ei.Numele "Ukiyo" rasuna in mintea mea ca un leac pentru o boala incurabila.Usor am simtit cum mana ei o cuprinde pe a mea si m-am lasat purtat pana cand in ochi mi se arata o casa care stralucea a alb in negrul noptii.
Fata ma conduse pana inauntru.Nu era cine stie ce inauntru,dar ea era tot ce facea privelistea sa para minunata.Ingerul meu pazitor,asta trebuia sa fie.Ma indemna sa-mi dau tricoul jos pentru a vedea ce e de facut cu ranile,si facusem intocmai cum spusese chiar daca nu mai simteam durere inca de cand am vazut-o.Inca de atunci totul era comfuz si nu mai simtisem nimic.Usor,mainile ei se jucau pe corpul meu,masand grijuliu zonele gatului.In cateva minute eram plin de bandaje.Ukiyo se amuza pe tema asta.
"Cum te numesti?"Intreba ea deodata oprindu-se din chicotit.nu stiam ce sa fac,daca sa raspund sau nu.Oricum,inima imi batea si simteam ca ma desprind de pamant."Hh...hito..Hitori"am spus in cele din urma cu mare greu."Interesant nume.De la ce vine?"spuse ea in continuare surazand."Ce vrei sa spui?"o intreb nesigur."De exemplu numele meu Ukiyo vine din limba japoneza si inseamna viata.Al tau inseamna ceva?". Ramasesem mut.Intradevar,Ukiyo era motivul pentru care in sfarsit aveam viata.Dar eu,Hitori,Singur.Pana la urma am hotarat sa-i raspund,dar cu greu"Numele meu vine tot din limba japoneza.Inseamna singur.De la nastere sunt blestemat sa fiu singur."Ukiyo ramase uluita.Nu parea sa aiba de gand sa mai spuna ceva dar in cele din urma isi deschide ocii.Probabil e un semn ca s-a trezit la realitate.Usor,bratele ei se apropiara de mine si ma imbratisa sufocant in timp ce spuse "Imi pare rau ca ai trebuit sa suferi atat,dar acum sunt aici si tu nu mai esti singur.Sunt cu tine,sunt aici pentru tine si voi fi mereu." Apoi cateva picaturi de lacrima ii cazura pe fata.Ma intorc usor spre ea,ii sterg lacrimile cu degetul aratator,ii dau un mic sarut dupa care o intreb ce a patit."Imi amintesc de parintii mei...Au murit intr-o lupta acum 4 luni.Mi-e atat de dor de ei.Si acum ma gandesc la tine care,esti menit sa fii singur.Nu ma pot abtine sa nu plang."La aceste vorbe,ii iau usor mana si o asez chiar pe pieptul meu,in partea inimii."Acum nu conteaza,dar multumesc ca esti cu mine"ii soptesc ridicandu-i usor barbia cu mana dreapta,si unindumi buzele de ale ei intr-un sarut.E asa de unica in mainile mele.Usor isi inchise ochii si ea si raspunse la sarut,pana cand amandoi ne-am lasat purtati de val si am uitat ca mai exsista o lume.Parea ca timpul s-a oprit in loc doar pentru acel sarut.In sfarsit simteam,eram cineva.Nimeni a pierit si a ramas doar cineva.
Usor i-am simtit corpul tremurand in bratele mele,si mainile ei se incrucisara in jurul meu.Cu un glas calm i-am soptit "Dar de ce ai plans pentru mine,de unde stiai ca am fost singur?".Fata inchise usor ochii doar pentru ai deschide la loc.Cateva lacrimi se adunara in jurul ochilor ei "In primul rand tu ai fost cel care mi-ai spus ca te cheama singur nu-i asa?Dar mai e ceva...Intr-o seara,acum 4 luni,chiar in seara in care mi-au murit parintii am visat o stea care a cazut din cer.Era singura mereu si se uita la celelalte stele si la astrul cerului asteptand parca sa se ridice inapoi la cer si sa nu mai fie singura.Apoi o femeie bizara,frumoasa se apleca catre ea si dintr-o atingere o invalui in trandafiri fara culoare,si din stea a cazut sange cu siroaiele si s-a scurs pe trandafirii care au prins noanta rosie,iar singuratatea stelei se scurse pe alti trandafiri si se prefacura in trandafiri negrii.Apoi steaua muri si trandafirii s-au aranjat intr-o gradina unde se jucau alte douaa stele.Tot rosul de pe trandafiri s-au asezat in steaua cea mai mica in timp ce tot negrul in steaua mai mare.Apoi m-am trezit speriata.Iar acum,cand te-am vazut,mi-ai amintit de steaua mai mare,aceia care a absorbit negrul singuratatii din trandafiri."Ramasesem incremenit.Gradina de care spunea,trandafirii.Si daca toata singuratatea a mers in mine...atunci tot sangele e acum al lui Hebi.O nu...trebuie sa-l salvez.Oare sa-i spun sau nu?Pana la urma ea este ingerul meu pazitor...trebuie sa-i spun."Ukiyo,am ceva important de facut,iar tu...vrei sa ma ajuti?"."Hitori,mai intai raspunde-mi!Esti tu steaua mai mare?"Ce sa fac?Sa-i spun oare?Da:Daca oi vreau langa mine,daca ea e ingerul meu pazitor si cea care a si visat trecutul meu merita sa stie."Asa cred,femeia,seamana atat de mult cu mama mea...si trandafirii,mama avea o gradina cu trandafiri negrii si rosii.Iar steaua cea mica cred ca e fratele meu mai mic,Hebi...".Huuu....am reusit sa-i spun.Acum lucruile ar trebui sa mearga de la sine,dar inca astept raspunsul ei."Te ajut orice ar fi Hitori,nu stiu de ce dar,daca tu esti singuratatea atunci iubesc sa fiu singura pentru ca te iubesc Hitori.Orice ai face,nu ma lasa singura.Ia-ma cu tine,promit sa fiu cu tine."E asa de buna.E pentru prima oara cand cineva mi-a spus ca ma iubeste.E prima oara cand ii pasa cuiva de mine."Ukiyo......multumesc!"Asta cred ca e tot ce-i pot spune momentan,multumesc.Sper ca intr-o zi sa-i pot demonstra prin fapte multumirile mele,si nu prin cuvinte."Deci?Unde mergem?Ce facem?Care este scopul nostru?""Destul de simplu...Trebuie sa-mi salvez fratiorul...daca el are sangele ar putea fi in pericol.Intr-un fel sau altul trebuie sa-l gasesc,macar sa ma asigur ca e bine."Sper sa fie deajuns pentru a intelege unde bat."Aha....ok...Inteleg..."
Acesta era doar inceputul,insa ce urma era ceva pe cat de neasteptat tot atat de paranormal.Oricum,pentru inceput nu-mi faceam griji deoarece ingerul meu pazitor era langa mine.Sa speram ca Hebi va fi bine pana ce vom ajunge noi la el.
Acest fik este dedicat prietenei mele Claudia
Hell or heaven.Poisonous snake of the shadow
Chapter I:Alone is anyone and anyone is alone
E noapte,e noapte si e frig si sufletul meu tremura,iar eu tremur odata cu el si singuratatea rasuna amuzata ca un sunet melancolic rasfrant,ca sunetul unei vieti amare,o viata care poate ramane o enigma sau poate deveni o vorba rostita la intamplare de oricine.Insa orice ar deveni ea ramane viata mea,si viata mea se scurge iar zilele ei trec in timp ce eu astept cu nerabdare sfarsitul lor ca sa ma inec in singuratatea mea,si singuratatea sa ramana cu trupul iar sufletul meu sa urce surazand la cer si sa fie prigonit de singuratate.Oricine ar putea spune ca ma cunoaste dar cand e vorba de adevar acel oricine se diminueaza la nimeni si pana la urma cel care ma cunoaste sunt eu,eu ma cunosc si nimeni ma cunoaste.Sa fiu eu oare nimeni?Da,sunt nimeni.Nu am prieteni,nici familie,deci nu am pe nimeni,iar nimeni fiind eu inseamna ca nu ma am decat pe mine iar eu ma dezgust,deci nu pot fi prietenul meu.
De ce oare fug toti de mine?Si pe ei ii dezgusta un nimeni oare?Probabil ca da,dar de ce nu vor sa incerce sa ma accepte.Dar,nici eu nu ma pot suporta.Daca nu ma pot suporta singur cum ar putea altii sa ma suporte,pana la urma tot nimeni sunt.Ma intreb daca voi fi vreodata cineva.
Luna,cerul,stelele,sunt toate atat de pasnice...acolo,sus in cer chiar si nimeni conteaza.De aceea astept si o sa astept mereu ca nimeni sa se ridice la cer si sa nu mai fie nimeni,sa fie cineva.
De ce e nimeni menit sa fie singur?Nu vreau sa fiu singur,vreu sa fiu ca toti ceilalti ca sa pot fi cineva.De ce dintre toti eu sunt singur si nimeni?
Imi amintesc,nu pot uita.Asa a fost menit sa fie si din acest motiv eu sunt singur.E vina ei,n-o s-o iert vreodata pentru asta.A vrut ca eu sa fiu singur inca de cand m-am nascut si de aceea m-a numit Hitori.Hitori inseamna singur.Imi era scris din nastere sa fiu singur si asta e doar vina ei,ea a vrut sa fie asta.Cand eram mic nu intelegeam,obisnuiam doar sa ma joc cu fratele meu mai mic Hebi.Da,Hebi,fratele meu,cate jocuri,cate zambete.N-o sa uit ziua in care ea a plecat si te-a luat cu ea.A vrut sa fiu singur.M-a numit Singur si m-a lasat singur si pe tine,Hebi,te-a luat de langa mine.N-o sa te iert niciodata pentru asta mama,mi-ai dat blestemul de a fi singur si acum singurul meu scop in viata e singuratatea.Ma bucur ca macar el,Hebi nu e ca mine,el nu e Singur el e Sarpe.
Hebi a plecat cu mama acum 9 ani.Pe atunci eu aveam 6 ani iar Hebi 5.Ne jucam in gradina care era plina de trandafiri rosii si negrii.Oare de ce trendafirii rosii imi dadeau impresia sa sunt facuti din sange iar cei negrii din singuratate?Probabil pentru ca era gradina ei,e mamei.A spus ca vrea sa ne ia cu ea in alta parte,dar pe drum m-a abandonat pe un camp si a mers cu Hebi mai departe.Nu o sa uit strigatele fratiorului meu si cuvintele mamei de atunci "Lasa-l,trebuie sa fie singur."De atunci mereu merg pretutindeni si gasesc nimic,ma gasesc din nou pe mine,pe nimeni si doar nimeni imi vorbeste.
Aproape ca am adormit.Privesc cerul si ma gandesc ca intr-o zi eu ma voi ridica la cer si voi fi cineva.Luna,stelele,cerul,ei sunt atat de departe.As vrea sa pot ajunge mai repede la ele.Natura din jur,si ea e singura dar ea nu e nimeni.De ea stiu si eu,stie si Hebi si tot restul lumii.Ea este cineva si nu nimeni,dar ea e singura ca mine si de aceea o inteleg.
Ce e asta?Cred ca am vedenii.Vad pe cineva la numai 10 metri de mine.Ce face oare la ora asta?Culege flori.E atat de placut sa vezi pe cineva atunci cand tu esti doar nimeni si sa vezi pe acel cineva ca si pe tine cand vei fi si tu ca el.Dar mai bine nu ma mai uit la ea.Oricum nu ma va baga in seama.Prefer sa raman cu cerul meu care ramane numai unul si care e singurul care ma considera cineva.E atat de pur,de albastru,ma pierd in imensitatea lui.Culoarea lui ma farmeca,acel albastru inchis care rasuna ca un cantec al singuratatii.
O voce se aude din apropierea mea.Cred ca e vocea fetei.Nu am inteles exact ce a spus,dar stiu ca vocea ei e atat de melodica...Vreu sa o mai aud o data,sa simt din nou cum fierbe sangele in mine si cum mi se impregneaza cu o unda de emotie care aproape ca imi da fiori.Ma intorc incet,cu privirea spre ea.Abia acum ii pot observa infatisarea.Pe pielea ei alba cad usor bucle negre.Este imbracata toata in alb,parca e un inger.O simt,imi bate inima.E clar,timpul a sosit,timpul in care urmeaza sa devin cineva,si calauza mea este un inger.Ochii ei,sunt asemeni cerului.Ma simt de parca cerul ma suprinde in bratele sale si ma alinta cu priviri albastre.Privirea ei e asa de pura.O vreau,vreau ca privirea ei sa fie doar a mea.Usor,cu glasul ei melodic spuse rar "O sa racesti daca stai la ora asta imbracat asa de subtire.Ranile tale par fatale.Numele meu este Ukiyo.Te rog,vino cu mine."Nu i-am dat inca nici un raspuns insa priveam uluit ochii ei.Numele "Ukiyo" rasuna in mintea mea ca un leac pentru o boala incurabila.Usor am simtit cum mana ei o cuprinde pe a mea si m-am lasat purtat pana cand in ochi mi se arata o casa care stralucea a alb in negrul noptii.
Fata ma conduse pana inauntru.Nu era cine stie ce inauntru,dar ea era tot ce facea privelistea sa para minunata.Ingerul meu pazitor,asta trebuia sa fie.Ma indemna sa-mi dau tricoul jos pentru a vedea ce e de facut cu ranile,si facusem intocmai cum spusese chiar daca nu mai simteam durere inca de cand am vazut-o.Inca de atunci totul era comfuz si nu mai simtisem nimic.Usor,mainile ei se jucau pe corpul meu,masand grijuliu zonele gatului.In cateva minute eram plin de bandaje.Ukiyo se amuza pe tema asta.
"Cum te numesti?"Intreba ea deodata oprindu-se din chicotit.nu stiam ce sa fac,daca sa raspund sau nu.Oricum,inima imi batea si simteam ca ma desprind de pamant."Hh...hito..Hitori"am spus in cele din urma cu mare greu."Interesant nume.De la ce vine?"spuse ea in continuare surazand."Ce vrei sa spui?"o intreb nesigur."De exemplu numele meu Ukiyo vine din limba japoneza si inseamna viata.Al tau inseamna ceva?". Ramasesem mut.Intradevar,Ukiyo era motivul pentru care in sfarsit aveam viata.Dar eu,Hitori,Singur.Pana la urma am hotarat sa-i raspund,dar cu greu"Numele meu vine tot din limba japoneza.Inseamna singur.De la nastere sunt blestemat sa fiu singur."Ukiyo ramase uluita.Nu parea sa aiba de gand sa mai spuna ceva dar in cele din urma isi deschide ocii.Probabil e un semn ca s-a trezit la realitate.Usor,bratele ei se apropiara de mine si ma imbratisa sufocant in timp ce spuse "Imi pare rau ca ai trebuit sa suferi atat,dar acum sunt aici si tu nu mai esti singur.Sunt cu tine,sunt aici pentru tine si voi fi mereu." Apoi cateva picaturi de lacrima ii cazura pe fata.Ma intorc usor spre ea,ii sterg lacrimile cu degetul aratator,ii dau un mic sarut dupa care o intreb ce a patit."Imi amintesc de parintii mei...Au murit intr-o lupta acum 4 luni.Mi-e atat de dor de ei.Si acum ma gandesc la tine care,esti menit sa fii singur.Nu ma pot abtine sa nu plang."La aceste vorbe,ii iau usor mana si o asez chiar pe pieptul meu,in partea inimii."Acum nu conteaza,dar multumesc ca esti cu mine"ii soptesc ridicandu-i usor barbia cu mana dreapta,si unindumi buzele de ale ei intr-un sarut.E asa de unica in mainile mele.Usor isi inchise ochii si ea si raspunse la sarut,pana cand amandoi ne-am lasat purtati de val si am uitat ca mai exsista o lume.Parea ca timpul s-a oprit in loc doar pentru acel sarut.In sfarsit simteam,eram cineva.Nimeni a pierit si a ramas doar cineva.
Usor i-am simtit corpul tremurand in bratele mele,si mainile ei se incrucisara in jurul meu.Cu un glas calm i-am soptit "Dar de ce ai plans pentru mine,de unde stiai ca am fost singur?".Fata inchise usor ochii doar pentru ai deschide la loc.Cateva lacrimi se adunara in jurul ochilor ei "In primul rand tu ai fost cel care mi-ai spus ca te cheama singur nu-i asa?Dar mai e ceva...Intr-o seara,acum 4 luni,chiar in seara in care mi-au murit parintii am visat o stea care a cazut din cer.Era singura mereu si se uita la celelalte stele si la astrul cerului asteptand parca sa se ridice inapoi la cer si sa nu mai fie singura.Apoi o femeie bizara,frumoasa se apleca catre ea si dintr-o atingere o invalui in trandafiri fara culoare,si din stea a cazut sange cu siroaiele si s-a scurs pe trandafirii care au prins noanta rosie,iar singuratatea stelei se scurse pe alti trandafiri si se prefacura in trandafiri negrii.Apoi steaua muri si trandafirii s-au aranjat intr-o gradina unde se jucau alte douaa stele.Tot rosul de pe trandafiri s-au asezat in steaua cea mai mica in timp ce tot negrul in steaua mai mare.Apoi m-am trezit speriata.Iar acum,cand te-am vazut,mi-ai amintit de steaua mai mare,aceia care a absorbit negrul singuratatii din trandafiri."Ramasesem incremenit.Gradina de care spunea,trandafirii.Si daca toata singuratatea a mers in mine...atunci tot sangele e acum al lui Hebi.O nu...trebuie sa-l salvez.Oare sa-i spun sau nu?Pana la urma ea este ingerul meu pazitor...trebuie sa-i spun."Ukiyo,am ceva important de facut,iar tu...vrei sa ma ajuti?"."Hitori,mai intai raspunde-mi!Esti tu steaua mai mare?"Ce sa fac?Sa-i spun oare?Da:Daca oi vreau langa mine,daca ea e ingerul meu pazitor si cea care a si visat trecutul meu merita sa stie."Asa cred,femeia,seamana atat de mult cu mama mea...si trandafirii,mama avea o gradina cu trandafiri negrii si rosii.Iar steaua cea mica cred ca e fratele meu mai mic,Hebi...".Huuu....am reusit sa-i spun.Acum lucruile ar trebui sa mearga de la sine,dar inca astept raspunsul ei."Te ajut orice ar fi Hitori,nu stiu de ce dar,daca tu esti singuratatea atunci iubesc sa fiu singura pentru ca te iubesc Hitori.Orice ai face,nu ma lasa singura.Ia-ma cu tine,promit sa fiu cu tine."E asa de buna.E pentru prima oara cand cineva mi-a spus ca ma iubeste.E prima oara cand ii pasa cuiva de mine."Ukiyo......multumesc!"Asta cred ca e tot ce-i pot spune momentan,multumesc.Sper ca intr-o zi sa-i pot demonstra prin fapte multumirile mele,si nu prin cuvinte."Deci?Unde mergem?Ce facem?Care este scopul nostru?""Destul de simplu...Trebuie sa-mi salvez fratiorul...daca el are sangele ar putea fi in pericol.Intr-un fel sau altul trebuie sa-l gasesc,macar sa ma asigur ca e bine."Sper sa fie deajuns pentru a intelege unde bat."Aha....ok...Inteleg..."
Acesta era doar inceputul,insa ce urma era ceva pe cat de neasteptat tot atat de paranormal.Oricum,pentru inceput nu-mi faceam griji deoarece ingerul meu pazitor era langa mine.Sa speram ca Hebi va fi bine pana ce vom ajunge noi la el.