Okay, so... Este pentru prima data cand scriu un 1Shot, dar sper ca pe parcurs ma voi perfectiona. In acest thread voi posta doar Yaoi so, don't expect me to write anything else. Astept pareri, comentarii and so on. Enjoy!
Varsta: In cazul in care se mai tine cont de limita de varsta, let's say 13 years old is okay.
Gen: Romance, romance, romance, etc.
Limba: Romana
Observatii: Voi anunta atinci cand va fi cazul.
Tipul de critica: Mi-as dori sa fiti subiectivi in comentarii, thanks!
Manutele tale ma strangeau atat de tare, iar capsorul tau era ascuns in scobitura dintre gatul si umarul meu. Pletele ciocolatii erau ravasite pe pieptul meu dezgolit, trupul firav imi invada spatiul personal si, cu atingeri indecente, te cuibareai langa mine. Ochisorii tai albastrii, atat de inocenti... De ce ii ascundeai de mine? Genele lungi, feminine, ii acopereau. Buzele trandafirii murmurau in inconstienta ta, iar nasucul adorabil abia imi atingea pielea infiorata. Erai adormit, micul meu inger. Adormit, in siguranta, langa mine. Te admiram in intuneric, ca un nebun indragostit. Iti admiram si adoram gingasia, iubeam nobletea ta si eram imbatat in dragostea ta.
Facusem dragoste, iar acum ma parasisei. Eram dezamagit. Imi doream sa ma bucur alaturi de tine de aceste momente. Dupa ce gustam din Paradis, voiam ca, macar o data, sa fi fost eu cel care adormea in bratele tale, sa impartim fericirea pe care o simteam ori de cate ori iti priveam chipul angelic. Si sa fi fost tu cel care ma alinta, care imi rostea cuvinte dulci, cel care ma admira. Eram constient de iubirea ta, dar nu imi parea rau pentru ca imi doream mai mult, pentru ca eram egoist. Voiam ca tu sa fi al meu, sa fim noi doi... Pe vecie.
Oh, Doamne... De-ai fi stiut, numai de-ai fi stiut... Cata bucurie incoltea in inima mea cand iti auzeam glasul, iti simteam mangaierea si iti sarutam buzele.
"Nu te trezi, micutul meu... Mai dormi.", iti sopteam incet, sarutandu-ti din cand in cand crestetul. Nu voiam sa te trezesti. Pentru ca in momentul in care pleoapele iti descoperau ochii albastrii, eu ma raceam. Tu nu stiai, dar singurele clipe in care ma aveai erau acelea cand nu erai aici, cu mine. Erau acelea cand eu nu ma mai ascundeam, dar tu nu profitai. Tu doar... Dormeai. Erai un copil.
"Cum mi-a putut un copil rapi inima si a adus in sufletul meu atata fericire? Cum ai reusit sa ma transformi intr-un dement, dependent de tine?"
Iti ceream sa nu ma abandonezi, caci in absenta ta, inima mea avea sa inghete, iar eu aveam sa mor.
Maine. Maine aveam sa iti impartasesc sentimentele mele. Urma sa iti fac o propunere, iar tu sa accepti. Nu ma indoiam de acest lucru. Nu imi puteam reprima dorinta de a mi te insusi.
Te zbateai in somn, iubitul meu. Visai? Aceea era lumea in care te retrageai, trist, ranit, dupa ce, de cele mai multe ori, cuvintele mele te amageau? Trebuia sa am remuscari, dar acele sentimente de neincredere si durere pe care le simteai tu imi hraneau orgoliul si imi cresteau dorinta de a te manipula. Nu te gandeai niciodata ca puteam fi atat de posesiv, nu-i asa? Cu atat mai putin te gandeai ca te-as putea vreodata dori atat de tare. Sau ca orice gest, privire sau grimasa de-a ta mi-ar putea face inima bolnava sa bata atat de tare. Tu nu stiai aceste lucruri si, daca eu decideam, nu aveai sa sti niciodata. Dar, daca continuam sa iti ascund adevarul, ramaneai, oare, tu alaturi de mine? Caci eu ma resemnasem deja. Nu as mai putea renunta la tine vreodata. Nu voiam sa mai repet aceleasi greseli ca in trecut. Greseli ce te faceau sa suferi, si pe mine, in acelasi timp. Te adoram... Buzele tale rosteau cel mai dulce "te iubesc" si innebuneam gandindu-ma ca, intr-o zi, vei fi satul de indiferenta mea si te vei refugia in bratele altcuiva, si-i vei sopti cu acelasi patos declaratii de dragoste, care numai mie imi era permis sa le aud.
Imi inclestasem degetele intr-ale tale, iar tu imi strangeai mana in palma ta. Te avusesem, dar juram, si Dumnezeu mi-era martor, ca mi-era sete de tine. Te voiam, mai mult ca orice pe lume. Si durea. Durea cand stiam cat te iubeam. Mi-era atat de teama sa infrunt adevarul si obosisem. Nu-mi doream aceasta viata. Insa, tu fusesei ingerul care imi redase speranta. Si pentru asta iti eram recunoscator. Tu erai singurul posesor al inimii mele. Puteai face cu ea tot ceea ce pofteai. Imi ofeream viata tie. Dar, in schimb, te doream pe tine. Trup, minte si suflet.
That was my first OneShot, everyone. I hope you liked it. Sper ca a fost mult romance si, imi pare rau daca va doreati mai mult din prima incercare. Sper ca ma voi complica in cele ce urmeaza. :"3
Varsta: In cazul in care se mai tine cont de limita de varsta, let's say 13 years old is okay.
Gen: Romance, romance, romance, etc.
Limba: Romana
Observatii: Voi anunta atinci cand va fi cazul.
Tipul de critica: Mi-as dori sa fiti subiectivi in comentarii, thanks!
Iubitul meu
Manutele tale ma strangeau atat de tare, iar capsorul tau era ascuns in scobitura dintre gatul si umarul meu. Pletele ciocolatii erau ravasite pe pieptul meu dezgolit, trupul firav imi invada spatiul personal si, cu atingeri indecente, te cuibareai langa mine. Ochisorii tai albastrii, atat de inocenti... De ce ii ascundeai de mine? Genele lungi, feminine, ii acopereau. Buzele trandafirii murmurau in inconstienta ta, iar nasucul adorabil abia imi atingea pielea infiorata. Erai adormit, micul meu inger. Adormit, in siguranta, langa mine. Te admiram in intuneric, ca un nebun indragostit. Iti admiram si adoram gingasia, iubeam nobletea ta si eram imbatat in dragostea ta.
Facusem dragoste, iar acum ma parasisei. Eram dezamagit. Imi doream sa ma bucur alaturi de tine de aceste momente. Dupa ce gustam din Paradis, voiam ca, macar o data, sa fi fost eu cel care adormea in bratele tale, sa impartim fericirea pe care o simteam ori de cate ori iti priveam chipul angelic. Si sa fi fost tu cel care ma alinta, care imi rostea cuvinte dulci, cel care ma admira. Eram constient de iubirea ta, dar nu imi parea rau pentru ca imi doream mai mult, pentru ca eram egoist. Voiam ca tu sa fi al meu, sa fim noi doi... Pe vecie.
Oh, Doamne... De-ai fi stiut, numai de-ai fi stiut... Cata bucurie incoltea in inima mea cand iti auzeam glasul, iti simteam mangaierea si iti sarutam buzele.
"Nu te trezi, micutul meu... Mai dormi.", iti sopteam incet, sarutandu-ti din cand in cand crestetul. Nu voiam sa te trezesti. Pentru ca in momentul in care pleoapele iti descoperau ochii albastrii, eu ma raceam. Tu nu stiai, dar singurele clipe in care ma aveai erau acelea cand nu erai aici, cu mine. Erau acelea cand eu nu ma mai ascundeam, dar tu nu profitai. Tu doar... Dormeai. Erai un copil.
"Cum mi-a putut un copil rapi inima si a adus in sufletul meu atata fericire? Cum ai reusit sa ma transformi intr-un dement, dependent de tine?"
Iti ceream sa nu ma abandonezi, caci in absenta ta, inima mea avea sa inghete, iar eu aveam sa mor.
Maine. Maine aveam sa iti impartasesc sentimentele mele. Urma sa iti fac o propunere, iar tu sa accepti. Nu ma indoiam de acest lucru. Nu imi puteam reprima dorinta de a mi te insusi.
Te zbateai in somn, iubitul meu. Visai? Aceea era lumea in care te retrageai, trist, ranit, dupa ce, de cele mai multe ori, cuvintele mele te amageau? Trebuia sa am remuscari, dar acele sentimente de neincredere si durere pe care le simteai tu imi hraneau orgoliul si imi cresteau dorinta de a te manipula. Nu te gandeai niciodata ca puteam fi atat de posesiv, nu-i asa? Cu atat mai putin te gandeai ca te-as putea vreodata dori atat de tare. Sau ca orice gest, privire sau grimasa de-a ta mi-ar putea face inima bolnava sa bata atat de tare. Tu nu stiai aceste lucruri si, daca eu decideam, nu aveai sa sti niciodata. Dar, daca continuam sa iti ascund adevarul, ramaneai, oare, tu alaturi de mine? Caci eu ma resemnasem deja. Nu as mai putea renunta la tine vreodata. Nu voiam sa mai repet aceleasi greseli ca in trecut. Greseli ce te faceau sa suferi, si pe mine, in acelasi timp. Te adoram... Buzele tale rosteau cel mai dulce "te iubesc" si innebuneam gandindu-ma ca, intr-o zi, vei fi satul de indiferenta mea si te vei refugia in bratele altcuiva, si-i vei sopti cu acelasi patos declaratii de dragoste, care numai mie imi era permis sa le aud.
Imi inclestasem degetele intr-ale tale, iar tu imi strangeai mana in palma ta. Te avusesem, dar juram, si Dumnezeu mi-era martor, ca mi-era sete de tine. Te voiam, mai mult ca orice pe lume. Si durea. Durea cand stiam cat te iubeam. Mi-era atat de teama sa infrunt adevarul si obosisem. Nu-mi doream aceasta viata. Insa, tu fusesei ingerul care imi redase speranta. Si pentru asta iti eram recunoscator. Tu erai singurul posesor al inimii mele. Puteai face cu ea tot ceea ce pofteai. Imi ofeream viata tie. Dar, in schimb, te doream pe tine. Trup, minte si suflet.
That was my first OneShot, everyone. I hope you liked it. Sper ca a fost mult romance si, imi pare rau daca va doreati mai mult din prima incercare. Sper ca ma voi complica in cele ce urmeaza. :"3
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::