1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja

[DeMentă]

mda... :| am adus next...

Cap. 08 ~ Teorii nesigure ~

Sasuke P.O.V.

-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca 20 de copii?! Sau, nu, doar 18. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegeti rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lumea. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri!

Sakura a plecat plangand si simteam cum mi se rupe inima in mine. De cand l-am omorat pe Orochimaru si am aflat ca nu Itachi a fost vinovat pentru distrugerea clanului, m-am apropiat foarte mult de ea.

A spus atat de mult adevar acolo. Stiam cat de greu poate creste un baiat fara tata. Eu si Naruto am patit-o. Probabil ca in 100 de ani lumea nici nu va mai sti ca au exista ninja. Cei de la Akatsuki au mai mormait ceva, apoi mi-am dat seama de ceea ce trebuie sa fac. I-am cerut lui Naruto o clona. Mi-a dat-o si in timp ce fugem pe urmele Sakurei, i-am explicat ceea ce vroiam sa fac. Trebuia sa se descarce. Si in mine avea incredere. Desi probabil ar fi preferat sa vorbeasca cu Hinata sau Ino, ele nu erau aici. Macar merita sa incerc.

Dupa cateva minute de cautat am gasit-o langa un copac, plangand. Isi imbratisa genunchii la piept, suspinand, udandu-si pielea cu lacrimi sarate. M-am apropiat usor de ea, sperand sa nu o speri. Parea atat de mica acolo…

M-am asezat langa ea, ridicand un genunchi, sprijinindu-mi spatele de scoarta tare ce invelea pomul. Am privit cerul plin de stele.

-Vrei sa vorbesti despre ce s-a intamplat mai devreme? – am soptit, calm, intorcandu-mi fata spre ea. S-a uitat la mine, aproband din cap.

-V-am mintit. V-am mintit pe toti. Chiar si pe Hinata, care nu a gresit cu nimic… sau cel putin mie nu mi-a gresit cu nimic. V-am mintit pentru ca era mai bine si pentru mine si pentru voi. Numai Tsunade-sama stie ce s-a intamplat cu adevarat. Tu crezi ca tatal meu a trait pana acum cateva luni, nu? – a spus, eu pivind-o cu ochii mari, aproband din cap.

Ea a zambit amar, cercetand stelele. Lacrimile inca roiau pe obrajii sai.

-A murit inainte sa ma nasc cu cateva luni. Nici macar nu l-am cunoscut. Iar mama… s-a recasatorit, considerandu-se prea tanara sa ramana la un singur barbat. La doi ani am aflat despre iesirile ei in oras, despre intalnirile ei nu tocmai ortodoxe. Cand am implinit 3 ani, mi-a facut o ‘surpriza’, aparand la brat de ziua mea cu barbatul caruia i-am spus ‘Tata’ timp de 12 ani. Ii spuneam asa doar pentru ca ma obliga. De la 9 ani, asa zisul meu tata a incaput cu avansuri si cand a venit si a 10-a mea aniversare, la cateva saptamani dupa ce v-am cunoscut pe voi, s-a intamplat totul. M-a violat chiar de fata cu mama mea, care dadea note pozitiilor in care se ‘juca’ cu mine.

Am amutit. Violata… la 10 ani… Asta era crima. Iar ea a tinut totul inchis, crezand ca e mai bine?! Macar se ducea la Hokage sau al un Jounin care se putea ocupa de… asa zisul ei tata. Ma uitam la ea cum se chinuie sa povesteasca si strangeam pumnii atat de tare pe o radacina a copacului, incat am auzit lemnul poctind, facandu-se bucati. Ea s-a prefacut ca nu observa, continuand.

-De atunci, asa a fost fiecare seara, pana in ziua in care el a murit. Sincera sa fiu, nu eram de loc demoralizata de moartea lui, ci mai de graba eram ingrozita de… gemenii ce cresteau in interiorul meu. Din ziua inmormantarii, mama mea ma batea zilnic, majoritatea loviturilor in burta. Nu puteam da in ea, totusi, buna sau rea, era mama. Si desi nu erau copii facuti din dragoste nu vroiam sa ii omor. Ce vina aveau ei? Nici una, nu doi copilasi l-au pus pe el sa faca tot ce era nevoie ca eu sa fiu destul de maleabila noaptea cat sa nu ma pot apara sau impotrivi. De multe ori ma trezeam cand sarea pe mine, pentru ca imi dadea somnifere sau ma anestezia, incat sa nu imi pot misca membrele. Era prieten bun cu Tsunade, la fel ca mama. Dar Moegeo nu vroia ca altcineva sa poarte copiii lui Sebastian in pantece, asa ca a facut tot posibilul sa ma bage in coma, sa imi omoare ingerasii. De aceea am stat in spital 3 saptamani. A inventat povestea cu ‘Atacatorul Mascat’, ca ea sa scape basma curata. Venea zilnic la mine in salon, cu cutitul in geanta. Ma ameninta cu moartea prietenilor daca spun ceva. Ii lua exemplul ‘tatalui’ meu. De aceea nu am spus nimic timp de 5 ani. Daca pierdeam si prietenii, nu numai doi ingerasi, pentru ce mai traiam?! Macar asa, cand ma gandesc la ei stiu ca sunt intr-o lume mai buna. – a spus toate astea inecandu-se in propriile lacrimi si cu mana pe burta ei. Nu puteam spune nimic, doar am pus un brat in jurul umerilor ei, tragand-o cu capul la pieptul meu.

Pierduse, asa cum i-a numit ea, doi ingerasi. Acum intelegeam de ce reactionase asa cand auzise de dorinta lui Sato. Nu vroia sa mai pateasca cineva ca ea. Am distrus rapit clona lui Naruto, destul de silentios incat sa nu auda si ea. Nu imi venea sa cred. Desi eu si Naruto am fost plecati 2 ani, timp in care ea avea nevoie de consolare, Sakura rezistase tuturor notilor de cosmar si zilelor pline de antrenament doar pentru a nu-si pierde prietenii. Se prefacea incantata atat de bine cand isi vedeam parintii pe strada sau asteptand-o la poarta academiei incat nici unul nu isi dadea seama de asta. Eram atat de invidios pe ea pana cand i-au murit ‘parintii’… iar acum… aflu ca ei i-ar fi fot mai bine fara.

-Imi pare rau… – i-am auzit vocea, strangulata de atatea lacrimi. M-am uitat in jos, la ea.

-De ce iti ceri scuze? – am soptit, neintelegand ce vrea sa zica. S-a ridicat de la pieptul meu.

-Nu e prima oara cand te imbarlig cu problemele mele, desi le ai pe ale tale. Imi pare rau! – a spus, mai tare, zambind amar, privindu-ma. M-am incruntat.

-Daca nu vroiam sa faci asta, te lasam sa te descarci singura, pentru ca stiam ca ai sa vii inapoi imediat ce te vei simti mai bine. Dar tu sti la fel de bine ca mine ca e mai bine sa vorbesti despre problemele tale, decat sa le ti inchise. E mai usor de suportat… – am tras-o inapoi la pieptul meu, lasand-o sa planga inca. Ea nu s-a opus, eliberandu-se in continuare. Stiam ca nu mai era prea mult timp, asa ca mi-am sprijinit frundea de un umar de al ei. Poi mi-am amintit ceva,

-De aceea ai fost acolo, la iesirea din oras cand am plecat? A fost doar o coincidenta ca te aflai in acea parte a satului, tu nu vroiai sa te dici acasa… – am spus, marindu-mi ochii.

-Oarecum. Totusi, stiam ca ceva grav avea sa se intample in acea noapte. Atunci ai plecat tu, atunci am aflat ca eram insarcinata si atunci am hotarat ca nu le voi spune parintilor nimic despre gemeni. Oricum, atunci veneam de la o predica luuuuanga de la Tsunade-sama, pentru ca a crezut ca m-am culcat cu cine-stie-cine. Iar eu ce am facut?! Am aprobat-o. Nu puteam sa ii zic ca propriul meu tata a facut asta. – mi-a raspuns, putin mai calma. Am inceput sa calculez. Daca Sebastian a murit acum cateva luni, ea cum de a pierdut sarcina abea atunci? Ar fi trebuit sa nasca la 9 luni, nu? Iar eu am fost plecat 2 ani.

-De cate ori ai ramas insarcinata? – am intrebat, inca sprijinindu-mi fruntea de umarul ei. Sincer, nu era prea important pentru mine, dar macar ea se putea descarca. Am simtit cum a tresarit, apoi a suspinat.

-De… (a inghitit in sec) trei ori… Iti dai seama? Am omorat 5 copii nevinovati, pe care nu ii meritam. Multe femei se roaga sa ramana insarcinate, iar eu… eu aveam distruse toate sansele la o viata normala. – incepuse sa planga iar. O intelegeam. Nu era usor sa treci peste asemenea lucruri. Ma mir ca a putut zambii atat de mult cand era cu noi la Academie. Si cand te gandesti ca erau doar zambete false… I-am sarutat ceafa. Nu stiu ce imi venise, dar asa facuse si ea cand ma calmase ultima data. Mereu ma imbratisa de la spate si ma saruta pe ceafa, iar eu automat ma calmam. Am simtit-o tresarind, apoi oprindu-se din tremurat si usor usor a ramas doar la suspine.

-Multumesc… – am putut sa o aud soptind, cand si-a strans bratele in jurul meu. –Putem merge? Arishima cred ca se va trezi, vreau sa fiu acolo. Macar cineva sa o sprijine daca toti ceilalti nici macar nu se gandesc la dorintele ei. – a zis ea, pe o voce normala ce nu trada nici un sentiment. M-am holbat la ea. Cum poate sa ascunda asa de bine sentimentele? Era… uimitor. Am aprobat din cap, ridicandu-ma o data cu ea. Am tinut-o de talie tot drumul ea sprijinindu-si capul de un umar de-al meu. Am zambit, tragand-o mai aproape. Mergeam linistiti, iar in cateva minute eram in fata casei lui Allen. Nu imi pasa ce comentarii va face Naruto, eventual daca va face comentarii dupa ce a flat ce i s-a intamplat rozaliei. Lee pariez ca nu se va putea abtine, dar Dumnezeu mi-a dat calm de otel cand ea e langa mine. Am intrat in livingul spatios. Deidara si Sasori erau la cativa pasi de canapea, Sato era in denunchi, tinand-o de mana pe Ari’, coechipierii nostri ii priveau ingrijorati, iar Kakashi se uita ciudat la noi. Dar nu il vedeam nicaieri pe Itachi.

In fine, i-am dat drumul Sakurei, iar ea s-a indreptat spre canapea, ignorand privirile care ii erau adresate. A pus palma pe fruntea Arishimei, pulsand chackra. A inchis ochii, deschizandu-I peste cateva clipe.

-Aproximativ 30 de minute. – a spus, luand-o de mana, pulsand si acolo chackra.

-Destul cat sa vina Itachi cu Kisame… – a mormait Sasori spre Deidara. M-am uitat la ei. Se vedea de la o posta ca tineau amandoi foarte mult la Ari’. La fel ca Lee. Nici unul nu a luat in calcul ca nu vor trai destul de mult incat sa nu o raneasca pe Arishima. Iar ea pare atat de mica, dar in acelasi tip atat de matura. Sakura are dreptate. In interior se afla un copil de 8 ani care habar nu are cat de cruda poate fi viata.

Oare ea intelege sensul cuvintelor “Te iubesc!” ? Ea intelege sensul vietii? Noi, ca ninja, avem indatoria de a ne proteja satul. Dar asta nu ne da dreptul sa il parasim sau sa il abandonam la greu. Viata de ninja acum nu prea mai are rost. Este foarte greu sa iti dai seama ca tot ce facem noi ca ninja inseamna sa scurtam viata. “Ucide sau vei fi ucis!”, asta ar trebui sa stim toti. Cu ce suntem mai buni ca cei rai, daca omoram? O lupta se termina numai atunci cand unul din oponenti nu mai poate continua, cand moare. Sa zicem ca lupta binele contra raul. Daca binele omoara raul, mai e bun? Pentru ca, totusi, a ucis. Un om bun iarta, asa imi zicea mama inainte de… incident. Era de parca stia ca urma sa moara si ma pregatea pe mine. Am inchis ochii si am strans din pumni. ‘Nu te mai gandi la trecut!’

Itachi a intrat rapid pe gaura usii, urmat de o tipa cu par albastru, scurt cu un trandafir bleo deschis, facut din hartie. In urma lor a aparut unu’ cu fata de peste, tot albastru… Ce au toti cu aceasta culoare?!

-A insistat sa vina cu noi… – a spus Itachi, cand a ajuns langa ceilalti doi.

-A lipsit prea mult… – a mormait nemultumit Sasori, uitandu-se urat spre femeie Akatsuki. Aceasta doar a scos limba spre el.

-Ne face de ras! – s-a plans si Deidara, dar ca rasplata a fost imbracat in hartie. –Vai, mi-a fost tare dor de prietenia ta, Konan!”– a ironizat blondul abea putand sa respire. Am pufait amuzat.

-Frate, dar nu puteti ramane acasa? Sau ce, nu va mai primeste? M-am saturat sa ma simt aiurea cu atatia criminali in casa! – a bombanit Naruto. Toti Akatsuki s-au intors spre el.

-Tipule, daca vroiam sa te luam, te aveam de cand am ajuns. Dar i-am promis ca nu ne atingem de tine sau Shukaku, de prietenii ei, asa ca nu am chef sa ma trezesc in aer, iar, pentru ca am incercat sa ma apropi de tine! – a spus si Sasori, nemultumit.

-De fapt, pe mine nu m-a pus sa jur nimic, dar stiu ca daca ma ating de el Ari’ si Zoe ar fi prea suparate ca sa mai vorbeasca cu mine. – a ranjit femeia, ridicand nepasatoare din umeri. Sakura a oftat, i-a dat drumul Arishimei de la mana si s-a indreptat spre Naruto. L-a pleznit peste ceafa, incat blondul a cazut in nas.

-Daca mai scoti un sunet, jur, ramai fara par in cap! – Lee a vrut sa comenteze, dar tanara s-a intors si spre el. –E valabil si pentru tine, dar mai degraba te pensez!

-Uhu, imi place pustoaica! – a mormait ranjit Konan, apoi amandoua fetele s-au intors spre Arishima. Sakura continua ceea ce incepuse, iar Konan o privea ingrijorata. Sato avea acum capul surorii ei in poala si inca plangea. Nu a mai durat mult, iar adormita a inceput sa se miste. A deschis ochii si s-a uitat usor speriata in jur. Ochii I s-au pozitionat pe rozalie.

-Multumesc, Sakura. – a soptit, apoi a imbratisato. Doar nu a auzit ceea ce spusese, nu? Atunci, s-a zis cu prietenia dintre ea si sora ei. –Kisame! – a strigat, ridicandu-se in picioare. Fata de peste s-a dus la ea, au dat mana, iar ochii lor au fost cateva minute bune pe alta lume. Exact ceea ce facuse cu Naruto. Am pufait, nerabdator. Imediat ce i-a dat drumul tipului a luat-o la fuga, iesind din camera. Sato a vrut sa mearga dupa ea, dar Kisame a parut in fata ei.

-Imi pare rau papusa, dar vrea sa fie singura. E dezamagita. Pe Deidara ca a facut-o aproape sa il omoare pe Lee, pe Sasori ca nu a intervenit intre ea si Lee cand l-a atacat, pe Itachi pentru ca nu a oprit-o in mod corespunzator, a actionat inpulsiv, pe Naruto ca este nesuferit cu noi, pe Lee ca nu a contracarat cand ea a atacat. Iar pe Sato… este absolut oripilata de ideea de a ramane insarcinata. Si sunt de acord cu ea. La ce sa ii trebuiasca un plod? Si e foarte recunoscatoare Sakurei, ca a spus exact ceea ce vroia ea sa spuna. Si vrea sa ii multumeasca lui Sasuke ca a adus-o inapoi pe rozalie. Oh, da, si-a amintit tot. Chiar si dinainte sa o gaseasca Allen. Apropo, sunteti siguri ca nu va face vreo prostie? Are in minte numai ‘Madara, trebuie sa il gasesc pe Madara!’ si ceva de un blestem. – a insiruit Kisame tot ceea ce vroia sa spuna Arishima, doar ca pe un ton nepasator. Toti cei de care a spus ca este dezamagita au lasat capul in jos.

-De ce vrea sa il gaseasca pe acest Madara? Si mai exact cine e el? – Sakura, nestiind despre ce este vorba, a intrebat. M-am uita la Itachi care a aprobat din cap. Am oftat. Va fi destul de naspa.

-Madara… Uchiha este fondatorul clanului Uchiha si se pare ca si distrugatorul lui. Acum nu mai stiu cati ani a descoperit Sharinganul si pentru ca la folosit tot timpul, a orbit. Era conducatorul clanului si avea mari sanse sa devina Hokage, asa ca pentru a-si lua vederea inapoi si-a omorat fratele, luandu-i ochii. Asa a descoperit Mangekyo Sharingan, sti, ala care vroiam eu neaaparat sa il am. In fine, cert e ca s-a certat cu primul Hokage, Hashirama Senju, cu care a intemeiat Konoha si a fost izgonit din sat. Desi majoritatea Konohai crede ca Vulpea cu 9 cozi a aparut dintr-un accident, ea a fost scoasa din Kushina Uzumaki la marginea satului de Madara. Minato Namikaze a fost obligat sa isi dea viata salvand satul, sigiland Vulpea in corpul propriului fiu. Naruto Uzumaki. Abea peste cativa ani a revenit in Konoha si a distrus clanul Uchiha. Dupa ce a dat vina pe Itachi, s-a imprietenit cu Orochimaru, care vroia corpul unui Uchiha. De fapt vroia Sharinganu-l si imortalitatea. El avea impresia ca daca intra in alt corp devine nemuritor. Au distrus impreuna clanul Narikin, clanul de vampiri al Arishimei si a lui Sato. Acum… poarta numele de Tobi si e cel mai nou membru Akatsuki… am spus, dar am fost intrerup. Si la naiba ca nu asta era adevarul. Mai aveam de spus si cealalta varianta pe care o aflasem de la Itachi.

-Da-te la o parte, Kisame, ma duc sa il omor. Acum! – a tipat Deidara nervos. Dupa el, Sasori il prinsese pe tipul peste cu sfori de chackra si l-a dat la o parte din usa, lasandu-le cale libera. Dar, intr-o secunda, picioarele lor au devenit gheata. M-am holbat al ei. Chiar atat de mult tineau la Arishima? Waw. In fata lor a aparut coechipiera noastra, incruntata.

-Daca il omorati voi, cu ce veti fi mai buni ca el?! Si eu?! V-ati gandit macar la alegerile mele? Nu, pentru ca suntei foarte egoisti. Niciodata nu m-ati intrebat daca vreau sa fac ceva, doar spuneati, iar eu, de obicei, indeplineam. Nu il vreau mort pe Madara. Cu ce as fi mai buna daca as omora? Akatsuki este o organizatie care se respecta, cu membri care se respecta intre ei. Iar Madara face parte din Akatsuki, totusi. Mai stiti ce m-ati pun sa promit? “Jur solemn sa nu lupt cu nici unul din membri organizatiei atata vreme cat nu am autorizatie de la conducatorul acestora!” mi se pare ca si voi ati facut acelasi juramant, nu?! Si pana la urma, nu imi mai pasa! Cati mi-au facut rau? Ar trebui sa ii omor? Pai… ar fi multi pe lista, nu, Kisame?

Toti am fost uimiti de seriozitatea pe care o determina Ari. Parca nu era aceeasi fata de acum cateva zile, zambareata ce raspundea afirmativ la orice strigat de ajutor. Nu conta cum, doar ajuta.

-In plus, pot paria pe ce vreti voi ca Pain are planuri cu Tobi, asa ca stati cuminti in banca voastra si ganditiva concret. Vrezi sa se enerveze? Daca Madara a reusit sa omoare doua clanuri, care dupa parerea mea erau destul de puternice, ar sta mai mult de zece minute la voi?! Tot ce este in capul vostru este razbunare. Da, vreau sa il gasesc, dar nu pentru al omora. Vreau sa vorbesc cu el despre problema lui cu sora mea. Eu nu sunt de acord sa fac un copil. Cand va creste si ma va intreba de tata? Ce sa ii zic? ‘A pai sti, ai o matusa dementa, care vroia libertatea de a ucide si m-a obligat sa te fac pe tine si pe fratii tai, asa ca tati nu exista.’ Nici nu imi vine sa cred ca v-ati gandit macar la acea posibilitate. Sunt… total dezamagita. Dupa ce a terminat de vorbit, a facut katon, topindu-le gheata de la picioarele celor doi Akatsuki nesabuiti. Sakura s-a dus langa ea, punandu-I mana pe umar, pulsand chackra. Care e treaba cu asta?! Probabil o calma… dar linistea nu dura mult.

-Konan, te duci, te rog, sa ii spui lui Tobi ca vreau sa vorbesc cu el? Spune-I sa ma astepte in cel mai indepartat colt al campului de trandafiri albastri. Vreau sa fim singuri.

Konan doar aproba din cap, apoi dispare intr-un nor de fum. Arishima ii urmeaza exemplul femeii, doar ca luand-o cu ea si pe rozalie. M-am holbat la locul gol. Unde naiba s-au dus?! Deidara fierbea, Sasori parea disperat, iar Itachi mai avea putin rabuvnea. Il intelegeam. Si eu vroiam sa ma duc acolo, sa il rup in bucatele pe Madara. Dar inca era devreme. Dar, care sunt adevaratele motive pentru care Arishima nu il vrea mort pe Madara? Bine, am inteles ca nu poate din cauza juramantului, dar ar putea foarte bine sa vorbeasca cu “conducatorul anonim” pe care nu l-am cunoscut si sa il convinga sa il dea afara pe Tobi. Sato se uita in jos, privind la locul unde acum cateva secunde fusese albastrita. Stia ca vrea sa vorbeasca cu nenorocitul ala pentru ea, dar pentru ca sora-sa vroia sa fie singura si se pare ca doar cu Sakura, nu se putea duce langa Ari’.

-Nu puteti pur si simplu sa il dati pe Tobi afara?! – l-am auzit pe Naruto, la fel de disperat ca ceilalti. Itachi ca chicotit fara umor. S-a uitat chioras la blond, cautat o explicatie pe care sa o inteleaga si el.

-Tu, daca ai sti toate secretele Konohai, ai mai avea voie sa pleci din sat? – a inceput fratele meu, proptindu-se de un copac, parand relaxat.

-Probabil ca daca as face ceva destul de rau, m-ar da afara Tsunade… – bombanit Naruto, incruntandu-se. am pufait.

-Prost esti. Nu te-ar izgonii, pentru ca oricum sti prea multe, te-ar omora. In asa fel secretele ar fi in siguranta. Dar din cate am inteles, Tobi nu a facut nimic rau in Akatsuki, deci nu au motivul necesar. Cand a distrus cele doua clanuri, nu facea parte din organizatie. – i-am explicat cat s-a putut de clar.

-Deci daca vrem sa scapam de ghimpele ala in coaste trebuie sa ii gasim motive?! – a zis enervat Sasori. O mana de-a lui a zburat intr-un copac, prinzandu-se de o creanga, apoi aterizand langa ea.

-Nu e atat de usor. Spune-mi tu o singura data cand Tobi a facut ceva fara cap, desi isi joaca rolul de tantalau foarte bine! Are toata strategia gandita dinainte. Mai stiti ce a zis Ari’ cand am intrebat-o cum i se par mirosurile noastre? A zis ca toti, mai putin Kakuzu, Hidan si Tobi nu miros bine. Asta inseamna ca personalitatea lor e patata cu mult sange. Adica m-ai au un tel, pe langa cel al nostru. Sti, cateodata stau si ma gandesc de ce astia trei lipsesc in toiul noptii sa mearga cine stie pe unde. – a inceput Deidara, oprindu-se cand vazu fata exasperata lui Lee.

-Astea nu sunt chesti prea ‘personale’ pentru a le sti noi?! – ironic, Sprancene-Stufoase a scos pe gura numai prosti. El chiar nu a inteles nimic?!

-Lee, macar spune ca esti confuz, fiind ironic nu ne ajuti! Asta este un fel de alianta. Atat pentru Arishima, cat si impotriva lui Madara. Ca sa luptam impreuna trebuie sa stim cat de putin despre coechipieri. Daca imi amintesc bine, asta a fost printre primele lectii la Academie! Ah si parca Sakura v-a spus sa nu scoateti nici un sunet! – mi-am dat ochii peste cap. M-am uitat urat la amandoi coechipierii mei si au facut cate un pas in spate. Apoi m-am intors spre cei din Akatsuki. –Deci vrei sa spui ca isi face echipa? – Deidara a dat din cap nesigur.

-Nu stiu. Doar dispar pe la miezul noptii, toti trei si nu ii mai vad pana dimineata.

Am tacu, gandindu-ma la posibilitati. Sa luam in calcul ca isi face echipa.

Care ar fi motivul?

Alte asasinari? Sau isi face pur si simplu rezerve? Ori folosirea. Ei sa curete in urma lui… Sau sa dea vina pe ei. Dar, ce motiv are?! Nimic nu are sens daca nu va avea un motiv concret.

Am scos un kunai, incapand sa ma “joc” cu el, invartindu-l pe deget. M-am uitat la fiecare in parte. Kisame nu mai era in raza mea vizuala. Nici sensei, doar Itachi, Deidara, Sasori, Naruto, Lee si Sato.

Sato… s-ar fi presupus sa fie mai atenta, atata vreme cat vorbim despre sora ei. Nu scosese nici un sunet, doar strangea pumnii, tremurand usor. Ma incruntasem. Credeam ca s-a calmat in prezenta noastra si ca deja se obijnuise in prezenta oamenilor. Itachi imi prisnese privirea confuza, devenind la fel ca mine. Doar daca nu cumva… oh, Doamne.

-Te gandesti la acelasi lucru, nu?! – l-am auzit soptind spre mine. Am aprobat din cap, strangand pumnii mai rau. In palma mi-au aparut cateva adancituri, care, usor, usor, se umpleau cu sange. Vampirita si-a intors capul automat spre mine, ochii ei luand o culoare diferita. Aproape de negru. Am ranjit la ea, scuturand palma, picaturile de sange prelingandu-se pana pe iarba verde. Sato a intins o mana spre mine, de parca vroia sa ma prinda, dar apoi a retras-o greu. Mi-am infipt kunai-ul cu care ma jucam in picior, sangele curgand siroaie mari. Nu a rezistat. A sarit la mine, dar mi-am activat Sharingan-ul si m-am ferit, inca ranjind. Acum stiam ce se intampla. Toate planurile cu Hidan si Kakuzu erau doar sa ne bage in ceata!

[DeMentă]

Cap. 9 ~ Asteptand moartea… ~

Itachi P.O.V:

De la inceput stiam ca este ceva ciudat cu ea. Cand a intrat, a acctionat foarte ciudat. Arishima isi da seama de personalitatea cuiva dupa miros, normal ca si Sato si-a dat seama. Dar ea a zis ca nu are incredere in noi. Nici macar in ea nu are. Cand mi-a atacat fratele, toate banuielile mele au devenit realitate. Si se pare ca si banuielile lui Sasuke. Se ferea destul de usor de atacurile impulsive ale vampiritei, ranjind triunfator. Probabil nu mai avusese parte de o lupta de ceva vreme. Am sarit in fata fetei, cu Sharingan-ul activat, calmand-o cat s-a putut.

-Du-te si opreste sangerarea! – i-am spus, cat am putut de calm. Ma abtineam sa nu fac la fel ca el. Aproband, pleaca in casa, intorcandu-se peste cateva minute cu un bandaj la picior. Si-a reluat locul, sprijinit de peretele casei.

-Sasuke, esti nebun?! Te putea omora! Ce dracu, omule! - a inceput Naruto sa tipe. Sasuke a ignorat injuraturile lui, axandu-se doar pe “Te-ar fi putut omora!”.

-Exact! M-ar fi putut omora. Iar Arishima nu vrea sa ne omoare. Si ce reiese din asta? Ca Sato nu e sub nici un blestem. Ca joaca teatru foarte bine!

Toti au amutit, uimiti. Deidara s-a intors automat spre mine, la fel ca Sasori, iar eu aprob din cap. Vroiau sa verifice ceea ce a spus fratele meu. Acum, explicatia se intelegea mult mai usor.

-Dar a aparut exact cand Arishima i-a pronuntat numele. Cum… – a inceput roscatul, uimit deadreptul.

-I-a spus Tobi ca Ari’ e la Allen acasa. Aceea era oricum o clona. A facut schimb cand ati plecat la vanatoare. Nu a fost o coincidenta sa apara exact cand a strigat-o. A stat la distanta, destul cat sa nu ii simtim nici unul chackra, dar ea auzea foarte bine ceea ce se vorbea in camera. Iar cand i-a fost pronuntat numele, a alergat pana ce a ajuns. Toata chestia cu blestemul este doar un plan, pentru ca stia ca nimeni de varsta Arishimei nu va fi de acord sa faca atatia copii. Serios, cine ar fi?! Oricum, vroia sa o faca pe Albastrea sa vrea sa se intalneasca singura cu Madara. Nu ati observat ca in momentul in care i-a multumit, i-a spus pe nume Sakurei? Isi amintise tot, iar cand Kisame a oprit-o, nu vroia sa se duca dupa Ari’. Se ducea la Madara, sa ii dea raportul.

-De fapt, ai dreptate doar pe jumatate. – a vorbit Sato, privindu-ma. Am asteptat sa continue. –Eu nu sunt de partea lui Madara. Altcineva e de partea mea. – L-am putut observa pe Sasuke marindu-si ochii venind spre ea. I-a rupt tricoul negru pe care il purta, ochii sai devenind din ce in ce mai ingroziti. M-am dus langa el si mai sa fac infarct.

Am marait pe sub mustata.

-Oh, deci nu te duceai la Madara, te duceai la Kabuto. Kisame, ce ti-a aratat mai exact Ari’?

-Cum Sato o i-a din calea unui Uchiha si o da in bratele lui Orochimaru. – a mormait, iesind din casa cu o farfurie de mancare in mana. L-am privit putin neincrezator. Daca si Ari’ stia asta, de ce s-a mai dus sa vorbeasca cu Madara?! M-am incruntat, ridicandu-mi fata in sus si privind soarele. Ceva era ciudat aici. Apoi un zgomot de lovitura se auzi din dreptul lui Lee. L-am vazut intins pe jos, in fata lui stand Sakura, cu o privire demonica. Fratele meu a tresarit cand a vazut-o asa. A sarit la Lee, dand cu pumnul pe pamant exact langa el, formand o crapatura foarte mare. Acum ce mai era?!

Naruto a sarit peste ea, tinand-o la pamant cu mainile la spate. Sasuke s-a dus langa ei, fortand-o sa il priveasca, dar ea nu schita nici un gest, decat ranji amar. Foarte amar.

-Imi pare rau, dar sunt prea nervoasa sa ma poti adormi acum. Am lucruri mai bune pe care sa ma concentrez decat pe ochii tai. – a zis rozalia, fortandu-l pe Naruto sa ii dea drumul. Fratele meu a parut surprins, apoi a zambit. Blondul s-a uitat stramb.

-Pot sa stiu care e problema?! De ce l-ai atacat pe Sparncene-Stufoase fara nici un motiv?!

-Fara motiv?! Ari’ zice ca are mirosul schimbat, ca nu mai e la fel de dulce ca zilele trecute. Ii vine as vomite cand se apropie de el. Iar asta inseamna ca nu e Lee. – a strigat tanara, sarind iar spre tip, dar fiind oprita de Sasuke de data asta. Deidara l-a prins pe Lee de ceafa, aplecandu-l in fata, apoi punandu-I piedica, lasandu-l la pamant. Mi-am activat Sharingan-ul, desi acum era un risc. Am tusit inconfortabil, dar nerenuntand.

Adevarat, nu era Lee acolo. El nu putea face ninjutu sau genjutsu, ca acum, cand a disparut de sub Deidara.

Am mai tusit o data, acum fiind nevoit sa ma sprijin cu o palma de copacul cel mai apropiat, altfel picam din picioare. Am dezactivat ochii rosii, simtindu-ma automat mai bine. Sasori ma privea usor ingrijorat. Stia, la fel de bine ca orice alt membru Akatsuki, ca nu mai am mult. Vroiam, totusi sa mai rezist pana se termina balamucul asta imbarligat. Am asteptat cateva secunde ca inima mea sa se calmeze, pentru ca batea inebunitor de tare.

-Esti bolnav! – a soptit Sato, uitandu-se la mine. Am zambit, in semn de aprobare. –Daca sti ca nu mai ai mult, de ce te chinui sa o ajuti pe puslamaua ai de sora-mea?! Sti ca nu iti va putea multumi destul de bine incat sa traiesti mai mult de 3 zile. – incepuse, schimband subiectul.

-Draguta incercare, dar nu multumesc. Eu intotdeauna imi tin promisiunile si am promis sa o ajut daca are nevoie. Cu ce ma incalzeste daca ma duc lenevind sau daca ma duc ajutand un prieten? Oricum ma duc… - am ridicat incapatanat din umeri.

-Stai, stai, stai! Cum adica te duci?! Ce tot vorbesti acolo?! – zise Sasuke, dandu-I drumul coechipierei lui, privindu-ma. Am zambit stramb.

-Manghekyo Sharingan ma macina pe dinauntru. Spre deosebire de ceea ce i s-a intamplat lui Madara, la mine e permanent. Adica nu numai orbire, ci moarte. – am explicat, vazandu-l cum isi mareste ochii, apoi am continuat. –Si asta este un motiv pentru care am pastrat distanta fata de tine.

-Sakura, nu poti face nimic? tanara a dezaprobat dezamagita din cap.

-As putea sa ii lungesc viata inca cateva saptamani, dar doar i-as prelungi infernul. Daca il tin in viata, durerile il vor duce la nebunie. Nu v-a mai fi coerent. Cum iti doresti amintiri cu fratele tau: Placute, ca acum oarecum sau sa il vezi sarind de colo-colo imbracat in camasa de forta, vorbind singur, razand din orice il face sa simta mai multa durere, plangand daca durerea dispare chiar si putin, pazit 24 din 24 de cel putin 3 Jounini? Am mai facut-o cu un Chiunin, care mai avea putin si ii omora pe toti din spital pentru ca nu mai era coerent. Gandeste ce s-ar putea intampla la puterea pe care o detine Itachi. Chiar si sa vrea, el nu ar putea fi tinut in frau doar de 3 Jounini. Plus ca eu nu as avea autorizarea sa intru acolo. – ii explica rozalia, privind ba la mine, ba la Sasuke. Stiam toate astea, mi le spusese Konan, care dorea sa devina medic ninja si citise multe carti. Avea cateva cunostinte. Am ridicat din umeri.

-Sunt deja impacat cu ideea. Sincer, probabil v-a fi mai bine asa. Nu pot spune ca ma dau in vant dupa viata de ninja. Daca stai sa o iei logic, singura scapare de aici e moartea. Singurul lucru care ne obliga sa traim este pura constiinta ca nu am facut tot ce se putea sa reducem razboaiele sau luptele fara sens, doar pentru dominatie. Ca sa scapi de viata asta, moartea e singura solutie. Oricat ai incerca sa fugi, nu reusesti sa te ascunzi pana la urma de ura, dragoste, durere. Este ceva ce nu ne permite totusi sinuciderea.

-Stiti, nu va inteleg. Acum, puteati sa fiti in sat, distrandu-va cu altii de varsta voastra, mancand si glumind, apoi antrenandu-va cat de cat. In schimb, voi stati dupa un vampir ciudat, care nu vrea sa omoare si care cauta dreptate. Unde vezi asa ceva?! Nici in ruptul capului nu m-am gandit ca pustoaica aia enervanta va avea atatea ajutoare. Kabuto a fost un prost ca a lasat-o pe Shizune sa il omoare pe Allen, altfel acum erau doar ei doi. – a oftat frustrata Sato, apoi continua pe un ton de fetita cuminte. –Nici acum nu imi pot da seama de ce nu o antrena tati si pe sora-mea, ci doar o tinea in puf, de parca era de portelan. Ea nu mergea niciodata la vanatoare. Ori eu, ori cineva din clan ii aducea sange la sticla, de parca era de cumparat. Eu, pe de alta parte trebuia sa invat sute de Jutsu-ri, iar ea doar se uita la noi, batand din palme, razand, jucandu-se cu… prostul de… Shin, cel ce trebuia sa aiba grija de ea. – am putut observa o ezitare in cuvintele ei, dar nu eram sigur daca mintea sau daca erau alte probleme cu baiatul respectiv. Sasori a ranjit, punandu-si mainile in san.

-Nici nu ai sa intelegi vreodata legutara noastra cu ea. Dar oricum despre acest Shin e vorba, nu? Iti placea de el, dar statea numai cu Ari’. Erai geloasa, vroiai sa atragi atentia asupra ta. Te-ai revoltat cand ai vazut ca oricat de mult incercai, tot sora ta era atractia principala.

Simteam nevoia sa ma asez jos, dar nu am facut-o. Nu era un moment bun de odihna. Inca ma tineam de copac si nu vroiam sa ii dau drumul. Stiam ca cel mai tarziu, peste trei zile imi va suna ceasul, asa ca nu avea sens sa ma prefac ca totul e in regula. Oricum, pentru o viata atat de scurta consider ca am trecut prin multe. Nu regret nimic din tot ce s-a intamplat. Nici macar cand am avut posibilitatea sa il omor pe Orochimaru…


~~~###*** FlashBack ***###~~~

Era al doilea an ca membru Akatsuki. Pain inca nu avea incredere deplina in mine si il intelegeam perfect. Pe atunci toti credeau ca eu am fost de vina pentru nenorocirea clanului. Eram decat cativa in echipa, cinci. Eu, Pain, Konan, Sasori si Orochimaru. Fiind cel mai nou membru, trebuia sa ma tin dupa Sasori si Orochimaru, care deja aveau vechime de cel putin trei ani.

Pain ne trimisese dupa Nibi, in Satul Ascuns in Nori. Frate si uram matele. Sasori avea o fata de parca ii murise cainele, iar Orochimaru parea incantat. Ne despartisem, sa acoperim o arie mai mare. Dar totusi, eu ma simteam urmarit si stiam ca sarpele e pe urmele mele. Nu ma scapa nici o clipa din privire.

Cand intr-un final am dat de Nii Yugito, Sasori lupta cu ea. Era deja transformata in pisica, facandu-mi-se scarba cu cat ma apropiam mai mult de ea. Cele doua cozi ale ei se miscau de colo-colo, aducandu-mi aminte de dezastrul provocat cu 9 ani in urma de Kyuubi, cand a murit cel mai mare Hokage care a fost vazut vreodata. Minato era un exemplu demn de urmat. Isi condamnase propiu fiu la o viata de singuratate, se omorase pentru sat.

Nibi se agita in atacurile lui Sasori, care parea foarte relaxat si obijnuit cu ceea ce face. Focul Bijuu-u-lui nu afecta cu nimic papusile roscatului, iar asta o speria serios pe saraca fata. Eu am ramas undeva la distanta, stiind prea bine ca (,) coechipirului meu nu i-ar placea sa intervin, asa ca am asteptat frumos in banca mea. Insa Orochimaru se gandea ca daca stau imi sta norocul asa ca m-a atacat pe la spate, fortandu-ma sa ajung mult mai aproape de Sasori decat m-as fi gandit vreodata.

-Ce dracu te-a apucat?! – a strigat roscatul, privindu-ma, apoi bulbucandu-si ochii cand vazu ca ma aparam de Orochimaru. Cat timp se uita la mine primise cateva lovituri de la Yugito, destul cat sa ma faca sa apar in fata lui si sa bag monstrul in Manghekyo Sharingan.

-Facem schimb de parteneri? Nu cred ca Pain va fi incantat daca ma lupt eu cu Orochimaru! – el, doar a aprobat din cap, incepand lupta cu tipul cu ochii galbeni.

Ma concentram la tortura pe care i-o dadeam lui Nii, facand-o sa creada ca este injunghiata de zeci de sabii, ca este decapitata, asa facand-o sa isi piarda cunostintele. Tanara a revenit la forma ei initiala. Dintr-o mata uriasa, albastra inconjurata de foc, a devenit o domnisoara blonda cu ochii mov deschis. M-am aplecat, luanhd-o in brate, apoi intorcandu-ma spre Sasori, care se pare ca ma privea. Orochimaru plecase, amenintand cu intoarcerea sa, ca in desene animate.

~~~###*** End FlashBack ***###~~~

@@@_ _ _ peste cateva ore _ _ _@@@

Am ridicat ochii spre cer, sa vad luna. Ciudat, dar era luna plina, perfect rotunda si avea o noanta de rosu sangeriu, care iti dadea fiori. Ca in seara masacrului. Arishima inca nu revenise, iar pe Sato nu o scapa nimeni din privire, astfel incat nu avea cum sa scape si sa se duca la Kabuto. Deja incempeam sa imi fac grij pentru Albastrea. Daca vroia doar sa discute, ar fi trebuit sa se intoarca deja.

Konan a aparut dintre copaci, foarte zambitoare. Ne-a examinat pe toti la rand. Sasori parea disperat de gija, Deidara mai avea putin si ramanea fara lut la cat distrusese ca sa ii mai treaca nervii si nerabdarea, Naruto parea nervos, ochii sclipindu-I rosiatici, dar se abtinea sa nu faca scandal, Sakura desena pe o bucata de pamant cu degetul, cu ochii melancolici, iar Sasuke… Parea chinuit. De parca avea dureri interioare extraordinar de groaznice. Eu pur si simplu zambeam la orice imi mai aducea cate o amintire pe care o consideram pierduta.

-Unde… unde e Arishima? – a intrebat, gatuita Konan, nezarind-o printre noi. Toti ne-am indreptat privirile spre ea.

-Inca nu s-a intors…

-Dar Tobi e acasa de cateva ore bune! Si daca ea nu vine aici voi stati sa va plangeti de mila?! – Konan a intrerupt-o surprinzator pe Sakura, care imediat ce a auzit ca Tobi era de mult acasa s-a urcat in varful copacului cel mai apropiat, privind in directia campului cu trandafiri. A inchis ochii pentru cateva secunde, timp in care am simtit o persiune chackra mai mare decat de obicei. Apoi i-a deschis speriata, incepand sa alerge spre un loc anume. Asta m-a facut sa sar in picioare si sa ma tin dupa rozalie. In urma mea i-am putut auzi certandu-se care sa ramana cu Sato. Apoi, langa mine au aparut Sasori si Deidara, insotiti de Sasuke, care a marit viteza si a ajuns langa coechipiera lui, luand-o la intrebari.

-Pe bune, ce se intampla?!

-Pai in afara faptului ca Arishima doar se apara, nu lupta, nimic! – raspunsese acid, ceea ce ne facu sa marim pasul. Dar ea se opri, inchizand iar ochii. Aceeasi presiune puternica imi lasa umerii in jos. Dar nu dura mai mult de doua secunde. –Grozav! Aria mea de cautare scade din ce in ce mai mult. Probabil pantru ca aproximativ toata chakra mea am folosit-o sa ii calmez durerile Arishimei. Ok, folosim altceva! – atat ca zis, pentru ca a sarit pe pamant muscandu-si trei degete, din care a tasnit sangele. A facut un semn cu mana, pe care nu l-am recunoscut, apoi s-a impins cu palma in pamant, cutremurand copacii din imprejurimi. Mi-am simtit picioarele incatusate pentru cateva minute bune, apoi, cand libertatea ne-a izbit, Deidara a cazut in fund.

-Ce a fost asta?! E tare ciudat, macar ne atentionai sa ne asezam jos! – a inceput blondul, vaicarindu-se.

-Unul din elementele mele e pamant. Daca ma concentrez destul, pot gasi o persoana la doua mile departare, atata vreme cat se poate misca sau poate fi vazuta cu ochiul liber. Iar Arishima nu e in stare prea buna. Are nevoie de cateva minute de odihna, sa se vindece cat de putin. In rest, nu recunosc persoana cu care se lupta. Nu e Kabuto, nici Madara, as recunoaste chakra Sharingan-ului. Si, in schimb, sunt doi.

Ce Doamne iarta-am face fata aia?! De ce nu riposta? Am inceput sa alergam iar, spre campul cu trandafiri de aceasta data.

Daca tot mor, macar sa mor fiind de folos. Acum chiar ca imi astept moartea…

[DeMentă]

Cap 10 ~ Regrete ~
Arishima P.O.V.


-Itachi, NU! – am strigat cat am putut de tare, in momentul in care s-a bagat in fata mea si a fost injunghiat de Hidan.

-Stai linistita, pustoaico! Nu regret nimic! – a soptit, cazand la pamant, vlaguit de sitoatie. Nu regreta nimic?! Ba da! Acum, cand relatia cu fratele lui e in floare el nu regreta ca moare in fata ochilor lui Sasuke?! Vezi sa nu! Am inghitind in sec.

-Poate tu nu regreti nimic, dar eu da! Deidara, Sasori, aveti grija ca astia doi sa nu se apropie la mai mult de cinci metri. Sakura, vezi ca poti face. Sasuke… – nu am putut continua, lacrimile ma impiedicau. Am zburat langa Itachi, intorcandu-I fata spre mine. Sharingan-ul ii era inca activat, ceea ce doar inrautatea sitoatia. –De ce ai facut asta?! Imi era destul ca Allen a fost omorat din cauza mea, acum tu… fratele pe care mi l-am dorit mereu… D..de ce?!

Tot ce a facut a fost sa zambeasca si sa imi arate, cu greu, luna plina.

-Mai sti ce iti spuneam acum cativa ani? – ma intreba, cu ochii melancolici.

-Cum as putea uita?! ‘Luna Plina inseamna un nou inceput! Nu te teme de Noapte!’, spuneai asta cand iti ziceam ca imi e frica de intuneric. Si niciodata nu am inteles la ce te refereai. De ce Luna? De ce nu Zorii Diminetii? - ii raspunsesem, tinandu-l de mana. Zambetul I s-a marit.

-Pentru ca asta esti tu! Acum cativa ani, nu erau Vampiri. Erau Oamenii Noptii sau ai Lunii. Clanul tau se aduna de cele mai multe ori in jurul unui foc de fiecare data cand Luna era Plina, cu noante sangerii. In acea perioada, nici unul dintre voi nu se hranea. Se considera ca daca Luna e Rosie, se varsase prea mult sange. De aceea iti spuneam sa nu te temi de noapte si ca Luna Plina e un nou inceput. In plus, pe atunci se credea ca Soarele va omoara. – tusi, un firicel de sange aparandu-I in coltul gurii si totusi a zambit. –Sasuke, iti pot simtii nelinistea de aici. Promite-mi ca vei avea grija de ele si ca daca inchid ochii nu vei actiona impulsiv!

-Hai sa nu ne grabim cu concluziile… – a incercat brunetul sa se autolinisteasca, in acelasi timp simtind ca era si pentru mine adresat asta. Lacrimile nu se mai opreau, erau nonstop pe obrajii mei.

-Daca vrei sa mai traiasca, sanatos si fara probleme, transforma-l! – am auzit vocea lui Sato, venind din spatele meu. Am tresarit. Sa il transform?! Dar… cum?!

~*Ii dai sa bea din veninul tau. Il va vindeca, facandu-l vampir in cateva ore. Nu pot garanta ca va mai avea Sharingan-ul sau daca isi va mai amintii ceva. Dar merita, incercarea moarte n-are!*~ Dar acum avea. M-am uitat la Sasuke.

-Vrei sa fac asta?

A stat o clipa sa se gandeasca. In ochii lui vedeam sclipirea refretului, dar si a sperantei. A aprobat din cap, ceea ce mi-a fost de ajuns. Am rupt pelerina pe care o purta si tricoul de dedesupt, lasandu-I pieptul la vedere, doar pentru a ma asigura ca ranile se vindecau. Apoi m-am muscat de palma, iar lichidul usor trasparent, cu o noanta vernila s-a adunat. L-am luat in gura, apoi am apasat pe obrajii lui Itachi, punandu-mi buzele peste ale lui. I-am simtit pe toti tresarind vazandu-mi gestul.

Nu, nu un sarut. Doar asa ii puteam da veninul, pentru ca deja nu mai era constient. Daca ii dadeam din palma, riscam sa ii ajunga pe piele si sa il descompuna. Nu aveam de gand sa ii fac mai mult rau decat i-am facut pana acum.

-Deci ca sa ma sarute Arishima trebuie sa ma prefac ca sunt mort?! Super tare! – A inceput Deidara, dar a fost readus la tacare de o lovitura de la Hidan. –Hei, aveam o fantezie! – tipa, aruncand cateva bombe. L-am vazut strecurand una in buzunarul pelerinei lui Hidan, apoi l-a luat de gat, tragandu-l la distanta mai mare de 50 de metri departare. A disparut intr-un nor de fum, aparand fix langa noi. Cand am simtit ca nu mai am venin in gura, m-am despartit de Itachi. Brunetul si-a deschis ochii brusc, gemand usor de durere.

-In cateva ore va fi bine. Pana atunci… – l-am lovit in stomac, trimitandu-l iar in incostienta. Deidara a tresarit langa mine. –E mai bine sa doarma decat sa simta arsura. E o durere inimaginabila… – i-am linistit pe toti. M-am intors spre blond. –Unde e Sasori?

Uitandu-se imprejur, isi mari ochii surprins.

-Era aici acum cateva minute…

Inchizand ochii, auzeam sapte inimi. Sasori inca lupta?! Dar… unde?!

Desi era papusa, cutiuta chakra a ruscatului era ca o inima. Intotdeauna am crezut ca el este mai mult decat o papusa si asa e. El simte afectiune, iubire, durere, ura. E ca un om mai special. Ca… mine. Apoi mi-am amintit ca era si Sato’ aici.

-Cum se face ca tie nu iti aud inima?! – am intrebat-o, inca atenta la zgomotele din imprejurimi.

-Noi suntem surori doar de tata. De aceea tu ai ochii verzi, iar eu albastri. Tu ai fost mereu fata tatei, cea care i-a mostenit tot. Chiar si frumusetea... Eu… doar culoarea parului, care oricum e mai deschis decat ar fi trebuit sa fie, cred ca din cauza ca mama mea era blonda. In fine, eu am fost nascuta de un vampir, tu de un om. Valle nu a rezistat mai mult de 2 ore de la nasterea ta. In mod normal, nu ar fi trebuit sa reziste actului si asa scapam de doua belele. Tu nu ai doar 8 ani. Esti mai mare ca mine cu cinci. Ceea ce inseamna ca ai 15. In schimb, Madara ti-a facut corpul de nou-nascut, ca sa nu iti amintesti acele momente in care tata a semnat tratatul intre Uchiha, Narikin si Namizake. Am spus Namizake nu Namikaze! Ca Madara sa accepte, dragul nostru tata i-a promis ca una din fetele lui se va casatori cu el. Si ia ghici tu pe cine a ales…

Marindu-mi ochii, ma holbam la sora mea, care imi spunea ca una din noi era promisa unui Uchiha. Speram sa nu fiu eu aia…

Ea, zarindu-mi tremurul mainilor si ochii bulbucati, continua.

-Ciudat, dar pe mine m-a ales. Iar eu, normal ca nu am fost de acord. De aici a si pornit razboiul. Ma rog, din cauza asta Madara s-a aliat cu Orochimaru sa distruga clanul nostru. Abea apoi au macinat si clanul Uchiha. Pentru ca ei nu au fost de acord cu ceea ce facuse si au incercat sa il omoare.

-Deci, lasa-ma sa inteleg. Imi spui ca tu de fapt, daca ai fi acceptat sa ti se spuna “Doamna Uchiha” ai fi salvat ambele clanuri?! Atat de proasta sa fi, sa nu te gandesti putin si la familia ta?!

-Proasta esti tu! Daca deja erai indragostita, ai fi acceptat sa te mariti cu cineva care venea noaptea si te ameninta?!

-Si de cine erai indragostita?! Trebuie sa fie un norocos, saracul! – s-a bagat Deidara ca musca-n lapte. Dar avea dreptate cu acea ntrebare…

-De… de Itachi!
Am inghetat, la fel ca toti ceilalti care se aflau langa mine.

‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’… numai atat aveam in cap.

-De aceea mi-ai spus sa il transfom? Nu pentru el sau pentru mine, cat pentru tine. – am soptit, dezamagita. Tot la ea se gandea.

-Bine inteles. In caz ca ai uitat, te urasc!

-Si atunci de ce Orochimaru? De ce nu Madara? Cu ce te incalzeste chestia asta? Ca esti acolo sau pe partea cealalta tot impotriva mea esti. Cu ce te incalzeste ca nu esti langa Madara ci langa Kabuto?! Care e diferenta?! - Deja incepusem sa imi pierd cumpatul. Ce pacat ca nu e Lee aici sa ma calmeze…

-Spre deosebire de Uchiha, Kabuto ma iubeste. Madara ma foloseste! Tu nu ai de unde sa sti pentru ca ai fost inconjurata numai de iubire si fericire, ai avut o a doua copilarie in care te-ai distrat cu prostul de Lee si tampitul de Allen care te tineau in puf.

Am stans pumnii cat am putut, incercand sa nu sar la bataie. Bine inteles ca nu am reusit.

Acum stateam deasupra soramii, cu mainile la gatul ei, abea abtinandu-ma sa nu o omor.

-Daca il mai insulti o singura data pe Allen, nu mai prinzi rasaritul soarelui! – am marait, strangand mainile pe pielea ei dura. –Ai macar idee de cine era Allen? L-ai vazut vreodata? Iti spun eu cine era! Era acel Shin care te iubea, acel Shin care se tinea dupa tine sa nu patesti nimic. Memoria ta inca are probleme, pentru ca Shin statea cu mine numai cand aveai tu antrenamente! In schimb, nenorocitul de Shon cel ce avea “grija” de mine, sau mai bine zis nu avea grija de mine tot ce facea era sa stea cu ditamai creanga in mana si daca nu faceam ce zicea ma trezeam intre aschii de la copacii pe care ii darama cu mine. Ce copilarie ti se pare tie asta?! Ziceai ca tata tinea mai mult la mine,dar te inseli. Avea o ranchiuna pe mine pentru ca mama nu supravietuise nasterii mele incat abea daca il vedeam o data pe saptamana!”

-“D…De unde sti tu toate astea?!” – a zis sugrumata Sato, abea respirand, desi nu avea nevoie.

-“Sharinganul lui Madara scade din ce in ce mai mult. Incep sa imi amintesc mult mai multe decat sti tu. Am impresia ca de data asta la el nu va mai fi doar orbire. Insa nici moarte nu cred.

M-am ridicat de pe ea, indepartandu-ma putin, ca sa fiu sigura ca nu ajungem iar atat de departe.

-Arishima! – am auzit de la o departare destul de mare. Automat am intors capul spre Nord, de unde venea vocea.

-Sasori… – am murmurat, ascultat mai atent.

-Ari’, cred ca l-am gasit pe adevaratul Lee! – se auzi iar. Am luat-o al afuga, cu Sato in spatele meu. Mirosul de sange uscat m-a facut sa incep sa alerg si mai tare. Auzeam o inima batand mult prea slab, aproape in surdina, lasandu-mi un gust amar in gura. Ce s-a intamplat pama la urma?! Nu imi puteam da seama cand Lee fusese schimbat cu un timp transfomat. Si totusi, erau doi cu Sharingan in acele momente langa el, chiar sa nu isi fi dat seama nici unul? Nu… probabil nu au fost atenti… Dar chiar si asa, era oricum ceva ciudat la acel Lee. Am auzit cand l-a strigat pe Sasuke “Uchiha”, iar el pe nici unul nu ne striga pe numele de familie. Probabil inlocuitorul se scapase si nici macar nu si-a dat seama. Sau a facut-o intentionat? Sa vada cat de atenti sunt cei ce erau prezenti?

Mai important, cine era inlocuitorul? Nu-i recunosteam mirosul, dar imi provoca gerata. Era dulce si in acelasi timp foarte scarbos. Miros frumos imbinat cu miros urat. Dar ce inseamna asta? Mirosul frumos sa fi fost doar sangele care ma atragea, iar mirosul urat personalitatea murdara? Sau mirosul frumos insemna ca avea si o parte buna? Am scrancit din dinti, alergand mai repede. De ce acum veneau tot felul de intrebari?

Stomacul mi s-a strans, respiratia mi-a ramas in gat, ochii incepeau sa ma usture.

Lee era sprijinit de un copac, nemiscat, abea respirand, cu pieptul gol. Avea rani ce inca sangerau, lasand urme rosiatice pe pielea lui acum ciudat de bronzata. Dar nu era bronz normal, parea a fi unul bolnavicios, ca atunci cand stai prea mult la soare, iar pielea incepe sa te usture in asa hal incat nu te poti atinge de nimic. Partea stanga ii era zdrobita, aproape inexplicabil de ranita.

Parul mai dezordonat decat de obicei imi dadea de inteles ca a folosit acea tehnica…

Doamne! Si Gai-sensei i-a spus sa nu o foloseasca decat daca este vorba de o urgenta. Mai important… cum de nu am auzit cand a deschis cele 8 Porti Lotus de Chakra. L-am ridicat cu telechinezia, apoi m-am uitat dupa Sasori. Statea pe o creanga, privindu-ma atent. I-am zambit trist.

-Multumesc foarte mult! Tu esti bine?

Respira foarte greu, semn de oboseala. A zambit inapoi spre mine.

-Da, cred ca sunt bine. Probabil voi dormi ceva mai mult, dar nimic altceva. – a sarit langa mine, facand putin pasi, apoi un “trosc” la oprit. S-a holbat la piciorul lui, injurand printre dinti.

-Eu cred ca (,) Kakuzu ti-a stricat niste jucarii… Priveam crapatura care se formase in bucata care ii acoperea “scheletul”. Parea cam instabila. El doar umbla putin prin buzunare, luand un sigiliu mic, punandu-l la ‘buba’. In cateva momente acolo ramasese ceva ce semana cu o cicatrice, putin mai mare.

-Mai bine o iei inainte, pustiul are nevoie de ingrijiri medicale! – ma avertizeaza, dar neg cu hotarare din cap. Il prind de mana, apoi incep sa alerg destul de repede cat sa ajungem in aproximativ 10 de minute inapoi la ceilalti.

Exact asa a si fost, ajungand exact cand Deidara se pregatea sa vina dupa noi. Cand Sakura l-a vazut pe Lee, a ramas usor paralizata de uimire, la fel ca Sasuke.

L-am lasat usor pe pamant, invitand-o pe rozalie sa isi spuna parerea despre ranile foarte adanci. Verdictul ei insa m-a cam ingrijorat.

-Trebuie dus de urgenta la spital, sa se ocupe Tsunade-sama. Eu nu mai rezist mai mult de 30 de minute, toata chakra mea am folosit-o sa iti clamez durerile. Oricum e caz prea complex, sar putea chiar sa aiba nevoie de operatie, iar un camp cu trandafiri nu e chiar cel mai potrivit loc.

-Poti macar sa il stabilizezi? – l-am auzit pe Sasuke intreband. Rozalia a dat din cap nesigura, impingand chakra in mana dreapta. Pentru o secunda palma ei era inconjurata de o putere verzuie. Apoi totul s-a dus pe apa sambetei cand a tusit si a dus automat mana libera la burta, strangand ochii.

-Imi pare rau, dar deja cred ca si eu voi ocupa un pat de la spital pentru cel putin o zi…

-Ai nevoie de chakra, asa-i? – ea a aprobat din cap la cuvintele mele. I-am intins mana. –Eu dispun de multa, ia cata ai nevoie cel putin sa il stabilizezi pe Lee. Apoi ia si pentru tine, nu arati tocmai odihnita.

Mi-a apucat bratul inchinzand ochii. Am simtit furnicaturi mici de la cot pana in palma, semn ca ideea mea functiona. Imi simteam ochii din ce in ce mai grei, dar nu vroiam sa cedez. Scuturam din cap destul de des, pentu a alunga somnolenta ce ma acapara. Cand mi-a dat drumul, m-am clatinat usor, aproape cazand daca Deidara nu era atat de aproape de mine.

-Albastreao, cred ca Sasori nu e singurul care are nevoie de un somn lung si linistit… Ma ridica in brate, eu punandu-mi capul pe pieptul lui, inchizand ochii.

-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – a fost ultimul lucru care l-am auzit, provenit de la Sasori, ce pare foarte nemultumit. Am adormit instantaneau.


Deidara P.O.V.


-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – spuse Sasori, destul de enervat. I-am facut semn sa taca, pentru ca Ari’ adormise instantaneu. Transferul chakra mereu a obosito. Chiar si cand mi-a dat mie acum cativa ani putina a lesinat imediat dupa.

Insa acum nu m-a lasat sa spun ceva, pentru ca mi-am dat seama cand deja se tineau de mana. Arishima e foarte incapatanata cand vine vorba de sanatatea prietenilor ei.

-Multumesc, Deidara! – am auzit-o soptind in somn, in timp ce isi pusese capul mai aproape de inima mea. Zambesc apoi ma intorc spre ceilalti. Tipa rozalie il vindeca pe Lee, Sasuke statea pe langa ea, fiind atent la toate miscarile pe care le facea cochipiera lui. Si aceasta era destul de obosita din cate vedeam. O ajutase pe Ari’ toata ziua, chakra ei se terminase si era total epuizata.

-N-ar fi mai bine daca i-am duce pe acesti adormiti la Allen acasa? – am intrebat, vazand ca trei persoane nu puteau merge. Pe Ari’ o duceam eu, pe Lee il putea duce Sasuke iar pe Itachi, Sasori ar fi trebuit sa fie in stare. Abea apoi mi-am amintit de lutul care zabovea prin saculet. Am asezat-o pe Arishima mai bine pe mana stanga, sa nu o scap, apoi pe cea drepta am bagat-o in sac, sa creeze arta mea proprie. Apoi, am lasat lutul sa cada pe pamant, luand o forma ciudata, dar destul de mare cat sa poata fi pusi Uchiha si Lee, sa nu se chinuie nimeni cu ei in brate pana la casa.

-Sasori, ii pui tu pe astia doi aici, sa nu te cari cu Itachi in brate pana in camera Albastrelei?! Aproba din cap, asezand corpurile vlaguite pe chestia care mergea singura.

Dupa ce termina cu Sprancene-Stufoase, Sakura s-a ridicat in picioare, stergandu-si fruntea de transpiratie.

-E stabilizat, dar daca maine dimineata nu e dus la spital, ramane paralizat. Iar asta nici macar nu e sectiunea mea medicala. Acolo este… pardon, era Shizune. – a zis spre tanarul Uchiha, clatinandu-se pe picioare.

-O cunoasteti pe pramatia aia? – spun, holbandu-ma. Amandoi au aprobat din cap. Ranjind, am continuat. -Tipa mai avea putin si o omora pe Arishima daca nu interveneam. Aveti idee de unde a invatat sa foloseasca Rassengan? – Sakura ofta greu, obosita si ridica din umeri, pierzandu-si echilibrul. Sasuke o prinde inainte sa loveasca pamantul.

-Abea astept sa ajung maine in Konoha… – a murmurat fata, incercand sa se ridice pe picioarele ei, dar bunetul a strans-o mai tare, obligand-o sa ramana acolo. Am zambit, observand cat de mult tineau unul la altul si nu faceau nimic in privinta asta. Albastreaua din bratele mele a inceput sa se foiasca.

-Lee… – ii iesi pe gura, cand incepu sa ma stranga de brat, incat am fost nevoit sa ma incordez sa nu o scap.

-Oh, la naiba, cum se face ca are cosmaruri tocmai cand o tin in brate?! – oftez, uitandu-ma la ea. Cuta dintre sprancene imi spunea ca adormise ingrijorata. –Hei, unde e Sato?! Si, mai importand, cum a venit aici? Credeam ca ramasese Jouninul cu Kyuubi acolo impreuna cu Konan… – zic, uitandu-ma imprejur, atragand atentia celor inca treji.

-Sa fi fost iar o clona? Sau au lasat-o sa mearga, desi la mintea lui Naruto ma indoiesc ca ar fi fost atat de indulgent. Poate il gasim impachetat… – spera Sakura, mai mult adormita.

Chicotesc incet, apoi incep sa sar de pe creanga pe creanga, fiind atent si la “patul” miscator sa nu se loveasca si sa darame cele doua corpuri. Sasori aparu in stanga mea, sarind si el, iar in drepta, Sasuke avea grija sa nu o loveasca pe coechipiera lui.



Hei dragilor ;;) M-am gandit sa aduc un capitol acum de Craciun si sa va urez Sarbatori cat mai fericite, sanatate multa si sper ca ati primit de la Mosu' ceea ce va doriti. Ne vedem de Anu' Nou :)) sau mai devreme ;;)
Week'end fericit in continuare :D