27-11-2010, 11:55 PM
mda... :| am adus next...
Cap. 08 ~ Teorii nesigure ~
Sasuke P.O.V.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca 20 de copii?! Sau, nu, doar 18. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegeti rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lumea. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri!
Sakura a plecat plangand si simteam cum mi se rupe inima in mine. De cand l-am omorat pe Orochimaru si am aflat ca nu Itachi a fost vinovat pentru distrugerea clanului, m-am apropiat foarte mult de ea.
A spus atat de mult adevar acolo. Stiam cat de greu poate creste un baiat fara tata. Eu si Naruto am patit-o. Probabil ca in 100 de ani lumea nici nu va mai sti ca au exista ninja. Cei de la Akatsuki au mai mormait ceva, apoi mi-am dat seama de ceea ce trebuie sa fac. I-am cerut lui Naruto o clona. Mi-a dat-o si in timp ce fugem pe urmele Sakurei, i-am explicat ceea ce vroiam sa fac. Trebuia sa se descarce. Si in mine avea incredere. Desi probabil ar fi preferat sa vorbeasca cu Hinata sau Ino, ele nu erau aici. Macar merita sa incerc.
Dupa cateva minute de cautat am gasit-o langa un copac, plangand. Isi imbratisa genunchii la piept, suspinand, udandu-si pielea cu lacrimi sarate. M-am apropiat usor de ea, sperand sa nu o speri. Parea atat de mica acolo…
M-am asezat langa ea, ridicand un genunchi, sprijinindu-mi spatele de scoarta tare ce invelea pomul. Am privit cerul plin de stele.
-Vrei sa vorbesti despre ce s-a intamplat mai devreme? – am soptit, calm, intorcandu-mi fata spre ea. S-a uitat la mine, aproband din cap.
-V-am mintit. V-am mintit pe toti. Chiar si pe Hinata, care nu a gresit cu nimic… sau cel putin mie nu mi-a gresit cu nimic. V-am mintit pentru ca era mai bine si pentru mine si pentru voi. Numai Tsunade-sama stie ce s-a intamplat cu adevarat. Tu crezi ca tatal meu a trait pana acum cateva luni, nu? – a spus, eu pivind-o cu ochii mari, aproband din cap.
Ea a zambit amar, cercetand stelele. Lacrimile inca roiau pe obrajii sai.
-A murit inainte sa ma nasc cu cateva luni. Nici macar nu l-am cunoscut. Iar mama… s-a recasatorit, considerandu-se prea tanara sa ramana la un singur barbat. La doi ani am aflat despre iesirile ei in oras, despre intalnirile ei nu tocmai ortodoxe. Cand am implinit 3 ani, mi-a facut o ‘surpriza’, aparand la brat de ziua mea cu barbatul caruia i-am spus ‘Tata’ timp de 12 ani. Ii spuneam asa doar pentru ca ma obliga. De la 9 ani, asa zisul meu tata a incaput cu avansuri si cand a venit si a 10-a mea aniversare, la cateva saptamani dupa ce v-am cunoscut pe voi, s-a intamplat totul. M-a violat chiar de fata cu mama mea, care dadea note pozitiilor in care se ‘juca’ cu mine.
Am amutit. Violata… la 10 ani… Asta era crima. Iar ea a tinut totul inchis, crezand ca e mai bine?! Macar se ducea la Hokage sau al un Jounin care se putea ocupa de… asa zisul ei tata. Ma uitam la ea cum se chinuie sa povesteasca si strangeam pumnii atat de tare pe o radacina a copacului, incat am auzit lemnul poctind, facandu-se bucati. Ea s-a prefacut ca nu observa, continuand.
-De atunci, asa a fost fiecare seara, pana in ziua in care el a murit. Sincera sa fiu, nu eram de loc demoralizata de moartea lui, ci mai de graba eram ingrozita de… gemenii ce cresteau in interiorul meu. Din ziua inmormantarii, mama mea ma batea zilnic, majoritatea loviturilor in burta. Nu puteam da in ea, totusi, buna sau rea, era mama. Si desi nu erau copii facuti din dragoste nu vroiam sa ii omor. Ce vina aveau ei? Nici una, nu doi copilasi l-au pus pe el sa faca tot ce era nevoie ca eu sa fiu destul de maleabila noaptea cat sa nu ma pot apara sau impotrivi. De multe ori ma trezeam cand sarea pe mine, pentru ca imi dadea somnifere sau ma anestezia, incat sa nu imi pot misca membrele. Era prieten bun cu Tsunade, la fel ca mama. Dar Moegeo nu vroia ca altcineva sa poarte copiii lui Sebastian in pantece, asa ca a facut tot posibilul sa ma bage in coma, sa imi omoare ingerasii. De aceea am stat in spital 3 saptamani. A inventat povestea cu ‘Atacatorul Mascat’, ca ea sa scape basma curata. Venea zilnic la mine in salon, cu cutitul in geanta. Ma ameninta cu moartea prietenilor daca spun ceva. Ii lua exemplul ‘tatalui’ meu. De aceea nu am spus nimic timp de 5 ani. Daca pierdeam si prietenii, nu numai doi ingerasi, pentru ce mai traiam?! Macar asa, cand ma gandesc la ei stiu ca sunt intr-o lume mai buna. – a spus toate astea inecandu-se in propriile lacrimi si cu mana pe burta ei. Nu puteam spune nimic, doar am pus un brat in jurul umerilor ei, tragand-o cu capul la pieptul meu.
Pierduse, asa cum i-a numit ea, doi ingerasi. Acum intelegeam de ce reactionase asa cand auzise de dorinta lui Sato. Nu vroia sa mai pateasca cineva ca ea. Am distrus rapit clona lui Naruto, destul de silentios incat sa nu auda si ea. Nu imi venea sa cred. Desi eu si Naruto am fost plecati 2 ani, timp in care ea avea nevoie de consolare, Sakura rezistase tuturor notilor de cosmar si zilelor pline de antrenament doar pentru a nu-si pierde prietenii. Se prefacea incantata atat de bine cand isi vedeam parintii pe strada sau asteptand-o la poarta academiei incat nici unul nu isi dadea seama de asta. Eram atat de invidios pe ea pana cand i-au murit ‘parintii’… iar acum… aflu ca ei i-ar fi fot mai bine fara.
-Imi pare rau… – i-am auzit vocea, strangulata de atatea lacrimi. M-am uitat in jos, la ea.
-De ce iti ceri scuze? – am soptit, neintelegand ce vrea sa zica. S-a ridicat de la pieptul meu.
-Nu e prima oara cand te imbarlig cu problemele mele, desi le ai pe ale tale. Imi pare rau! – a spus, mai tare, zambind amar, privindu-ma. M-am incruntat.
-Daca nu vroiam sa faci asta, te lasam sa te descarci singura, pentru ca stiam ca ai sa vii inapoi imediat ce te vei simti mai bine. Dar tu sti la fel de bine ca mine ca e mai bine sa vorbesti despre problemele tale, decat sa le ti inchise. E mai usor de suportat… – am tras-o inapoi la pieptul meu, lasand-o sa planga inca. Ea nu s-a opus, eliberandu-se in continuare. Stiam ca nu mai era prea mult timp, asa ca mi-am sprijinit frundea de un umar de al ei. Poi mi-am amintit ceva,
-De aceea ai fost acolo, la iesirea din oras cand am plecat? A fost doar o coincidenta ca te aflai in acea parte a satului, tu nu vroiai sa te dici acasa… – am spus, marindu-mi ochii.
-Oarecum. Totusi, stiam ca ceva grav avea sa se intample in acea noapte. Atunci ai plecat tu, atunci am aflat ca eram insarcinata si atunci am hotarat ca nu le voi spune parintilor nimic despre gemeni. Oricum, atunci veneam de la o predica luuuuanga de la Tsunade-sama, pentru ca a crezut ca m-am culcat cu cine-stie-cine. Iar eu ce am facut?! Am aprobat-o. Nu puteam sa ii zic ca propriul meu tata a facut asta. – mi-a raspuns, putin mai calma. Am inceput sa calculez. Daca Sebastian a murit acum cateva luni, ea cum de a pierdut sarcina abea atunci? Ar fi trebuit sa nasca la 9 luni, nu? Iar eu am fost plecat 2 ani.
-De cate ori ai ramas insarcinata? – am intrebat, inca sprijinindu-mi fruntea de umarul ei. Sincer, nu era prea important pentru mine, dar macar ea se putea descarca. Am simtit cum a tresarit, apoi a suspinat.
-De… (a inghitit in sec) trei ori… Iti dai seama? Am omorat 5 copii nevinovati, pe care nu ii meritam. Multe femei se roaga sa ramana insarcinate, iar eu… eu aveam distruse toate sansele la o viata normala. – incepuse sa planga iar. O intelegeam. Nu era usor sa treci peste asemenea lucruri. Ma mir ca a putut zambii atat de mult cand era cu noi la Academie. Si cand te gandesti ca erau doar zambete false… I-am sarutat ceafa. Nu stiu ce imi venise, dar asa facuse si ea cand ma calmase ultima data. Mereu ma imbratisa de la spate si ma saruta pe ceafa, iar eu automat ma calmam. Am simtit-o tresarind, apoi oprindu-se din tremurat si usor usor a ramas doar la suspine.
-Multumesc… – am putut sa o aud soptind, cand si-a strans bratele in jurul meu. –Putem merge? Arishima cred ca se va trezi, vreau sa fiu acolo. Macar cineva sa o sprijine daca toti ceilalti nici macar nu se gandesc la dorintele ei. – a zis ea, pe o voce normala ce nu trada nici un sentiment. M-am holbat la ea. Cum poate sa ascunda asa de bine sentimentele? Era… uimitor. Am aprobat din cap, ridicandu-ma o data cu ea. Am tinut-o de talie tot drumul ea sprijinindu-si capul de un umar de-al meu. Am zambit, tragand-o mai aproape. Mergeam linistiti, iar in cateva minute eram in fata casei lui Allen. Nu imi pasa ce comentarii va face Naruto, eventual daca va face comentarii dupa ce a flat ce i s-a intamplat rozaliei. Lee pariez ca nu se va putea abtine, dar Dumnezeu mi-a dat calm de otel cand ea e langa mine. Am intrat in livingul spatios. Deidara si Sasori erau la cativa pasi de canapea, Sato era in denunchi, tinand-o de mana pe Ari’, coechipierii nostri ii priveau ingrijorati, iar Kakashi se uita ciudat la noi. Dar nu il vedeam nicaieri pe Itachi.
In fine, i-am dat drumul Sakurei, iar ea s-a indreptat spre canapea, ignorand privirile care ii erau adresate. A pus palma pe fruntea Arishimei, pulsand chackra. A inchis ochii, deschizandu-I peste cateva clipe.
-Aproximativ 30 de minute. – a spus, luand-o de mana, pulsand si acolo chackra.
-Destul cat sa vina Itachi cu Kisame… – a mormait Sasori spre Deidara. M-am uitat la ei. Se vedea de la o posta ca tineau amandoi foarte mult la Ari’. La fel ca Lee. Nici unul nu a luat in calcul ca nu vor trai destul de mult incat sa nu o raneasca pe Arishima. Iar ea pare atat de mica, dar in acelasi tip atat de matura. Sakura are dreptate. In interior se afla un copil de 8 ani care habar nu are cat de cruda poate fi viata.
Oare ea intelege sensul cuvintelor “Te iubesc!†? Ea intelege sensul vietii? Noi, ca ninja, avem indatoria de a ne proteja satul. Dar asta nu ne da dreptul sa il parasim sau sa il abandonam la greu. Viata de ninja acum nu prea mai are rost. Este foarte greu sa iti dai seama ca tot ce facem noi ca ninja inseamna sa scurtam viata. “Ucide sau vei fi ucis!â€, asta ar trebui sa stim toti. Cu ce suntem mai buni ca cei rai, daca omoram? O lupta se termina numai atunci cand unul din oponenti nu mai poate continua, cand moare. Sa zicem ca lupta binele contra raul. Daca binele omoara raul, mai e bun? Pentru ca, totusi, a ucis. Un om bun iarta, asa imi zicea mama inainte de… incident. Era de parca stia ca urma sa moara si ma pregatea pe mine. Am inchis ochii si am strans din pumni. ‘Nu te mai gandi la trecut!’
Itachi a intrat rapid pe gaura usii, urmat de o tipa cu par albastru, scurt cu un trandafir bleo deschis, facut din hartie. In urma lor a aparut unu’ cu fata de peste, tot albastru… Ce au toti cu aceasta culoare?!
-A insistat sa vina cu noi… – a spus Itachi, cand a ajuns langa ceilalti doi.
-A lipsit prea mult… – a mormait nemultumit Sasori, uitandu-se urat spre femeie Akatsuki. Aceasta doar a scos limba spre el.
-Ne face de ras! – s-a plans si Deidara, dar ca rasplata a fost imbracat in hartie. –Vai, mi-a fost tare dor de prietenia ta, Konan!â€â€“ a ironizat blondul abea putand sa respire. Am pufait amuzat.
-Frate, dar nu puteti ramane acasa? Sau ce, nu va mai primeste? M-am saturat sa ma simt aiurea cu atatia criminali in casa! – a bombanit Naruto. Toti Akatsuki s-au intors spre el.
-Tipule, daca vroiam sa te luam, te aveam de cand am ajuns. Dar i-am promis ca nu ne atingem de tine sau Shukaku, de prietenii ei, asa ca nu am chef sa ma trezesc in aer, iar, pentru ca am incercat sa ma apropi de tine! – a spus si Sasori, nemultumit.
-De fapt, pe mine nu m-a pus sa jur nimic, dar stiu ca daca ma ating de el Ari’ si Zoe ar fi prea suparate ca sa mai vorbeasca cu mine. – a ranjit femeia, ridicand nepasatoare din umeri. Sakura a oftat, i-a dat drumul Arishimei de la mana si s-a indreptat spre Naruto. L-a pleznit peste ceafa, incat blondul a cazut in nas.
-Daca mai scoti un sunet, jur, ramai fara par in cap! – Lee a vrut sa comenteze, dar tanara s-a intors si spre el. –E valabil si pentru tine, dar mai degraba te pensez!
-Uhu, imi place pustoaica! – a mormait ranjit Konan, apoi amandoua fetele s-au intors spre Arishima. Sakura continua ceea ce incepuse, iar Konan o privea ingrijorata. Sato avea acum capul surorii ei in poala si inca plangea. Nu a mai durat mult, iar adormita a inceput sa se miste. A deschis ochii si s-a uitat usor speriata in jur. Ochii I s-au pozitionat pe rozalie.
-Multumesc, Sakura. – a soptit, apoi a imbratisato. Doar nu a auzit ceea ce spusese, nu? Atunci, s-a zis cu prietenia dintre ea si sora ei. –Kisame! – a strigat, ridicandu-se in picioare. Fata de peste s-a dus la ea, au dat mana, iar ochii lor au fost cateva minute bune pe alta lume. Exact ceea ce facuse cu Naruto. Am pufait, nerabdator. Imediat ce i-a dat drumul tipului a luat-o la fuga, iesind din camera. Sato a vrut sa mearga dupa ea, dar Kisame a parut in fata ei.
-Imi pare rau papusa, dar vrea sa fie singura. E dezamagita. Pe Deidara ca a facut-o aproape sa il omoare pe Lee, pe Sasori ca nu a intervenit intre ea si Lee cand l-a atacat, pe Itachi pentru ca nu a oprit-o in mod corespunzator, a actionat inpulsiv, pe Naruto ca este nesuferit cu noi, pe Lee ca nu a contracarat cand ea a atacat. Iar pe Sato… este absolut oripilata de ideea de a ramane insarcinata. Si sunt de acord cu ea. La ce sa ii trebuiasca un plod? Si e foarte recunoscatoare Sakurei, ca a spus exact ceea ce vroia ea sa spuna. Si vrea sa ii multumeasca lui Sasuke ca a adus-o inapoi pe rozalie. Oh, da, si-a amintit tot. Chiar si dinainte sa o gaseasca Allen. Apropo, sunteti siguri ca nu va face vreo prostie? Are in minte numai ‘Madara, trebuie sa il gasesc pe Madara!’ si ceva de un blestem. – a insiruit Kisame tot ceea ce vroia sa spuna Arishima, doar ca pe un ton nepasator. Toti cei de care a spus ca este dezamagita au lasat capul in jos.
-De ce vrea sa il gaseasca pe acest Madara? Si mai exact cine e el? – Sakura, nestiind despre ce este vorba, a intrebat. M-am uita la Itachi care a aprobat din cap. Am oftat. Va fi destul de naspa.
-Madara… Uchiha este fondatorul clanului Uchiha si se pare ca si distrugatorul lui. Acum nu mai stiu cati ani a descoperit Sharinganul si pentru ca la folosit tot timpul, a orbit. Era conducatorul clanului si avea mari sanse sa devina Hokage, asa ca pentru a-si lua vederea inapoi si-a omorat fratele, luandu-i ochii. Asa a descoperit Mangekyo Sharingan, sti, ala care vroiam eu neaaparat sa il am. In fine, cert e ca s-a certat cu primul Hokage, Hashirama Senju, cu care a intemeiat Konoha si a fost izgonit din sat. Desi majoritatea Konohai crede ca Vulpea cu 9 cozi a aparut dintr-un accident, ea a fost scoasa din Kushina Uzumaki la marginea satului de Madara. Minato Namikaze a fost obligat sa isi dea viata salvand satul, sigiland Vulpea in corpul propriului fiu. Naruto Uzumaki. Abea peste cativa ani a revenit in Konoha si a distrus clanul Uchiha. Dupa ce a dat vina pe Itachi, s-a imprietenit cu Orochimaru, care vroia corpul unui Uchiha. De fapt vroia Sharinganu-l si imortalitatea. El avea impresia ca daca intra in alt corp devine nemuritor. Au distrus impreuna clanul Narikin, clanul de vampiri al Arishimei si a lui Sato. Acum… poarta numele de Tobi si e cel mai nou membru Akatsuki… am spus, dar am fost intrerup. Si la naiba ca nu asta era adevarul. Mai aveam de spus si cealalta varianta pe care o aflasem de la Itachi.
-Da-te la o parte, Kisame, ma duc sa il omor. Acum! – a tipat Deidara nervos. Dupa el, Sasori il prinsese pe tipul peste cu sfori de chackra si l-a dat la o parte din usa, lasandu-le cale libera. Dar, intr-o secunda, picioarele lor au devenit gheata. M-am holbat al ei. Chiar atat de mult tineau la Arishima? Waw. In fata lor a aparut coechipiera noastra, incruntata.
-Daca il omorati voi, cu ce veti fi mai buni ca el?! Si eu?! V-ati gandit macar la alegerile mele? Nu, pentru ca suntei foarte egoisti. Niciodata nu m-ati intrebat daca vreau sa fac ceva, doar spuneati, iar eu, de obicei, indeplineam. Nu il vreau mort pe Madara. Cu ce as fi mai buna daca as omora? Akatsuki este o organizatie care se respecta, cu membri care se respecta intre ei. Iar Madara face parte din Akatsuki, totusi. Mai stiti ce m-ati pun sa promit? “Jur solemn sa nu lupt cu nici unul din membri organizatiei atata vreme cat nu am autorizatie de la conducatorul acestora!†mi se pare ca si voi ati facut acelasi juramant, nu?! Si pana la urma, nu imi mai pasa! Cati mi-au facut rau? Ar trebui sa ii omor? Pai… ar fi multi pe lista, nu, Kisame?
Toti am fost uimiti de seriozitatea pe care o determina Ari. Parca nu era aceeasi fata de acum cateva zile, zambareata ce raspundea afirmativ la orice strigat de ajutor. Nu conta cum, doar ajuta.
-In plus, pot paria pe ce vreti voi ca Pain are planuri cu Tobi, asa ca stati cuminti in banca voastra si ganditiva concret. Vrezi sa se enerveze? Daca Madara a reusit sa omoare doua clanuri, care dupa parerea mea erau destul de puternice, ar sta mai mult de zece minute la voi?! Tot ce este in capul vostru este razbunare. Da, vreau sa il gasesc, dar nu pentru al omora. Vreau sa vorbesc cu el despre problema lui cu sora mea. Eu nu sunt de acord sa fac un copil. Cand va creste si ma va intreba de tata? Ce sa ii zic? ‘A pai sti, ai o matusa dementa, care vroia libertatea de a ucide si m-a obligat sa te fac pe tine si pe fratii tai, asa ca tati nu exista.’ Nici nu imi vine sa cred ca v-ati gandit macar la acea posibilitate. Sunt… total dezamagita. Dupa ce a terminat de vorbit, a facut katon, topindu-le gheata de la picioarele celor doi Akatsuki nesabuiti. Sakura s-a dus langa ea, punandu-I mana pe umar, pulsand chackra. Care e treaba cu asta?! Probabil o calma… dar linistea nu dura mult.
-Konan, te duci, te rog, sa ii spui lui Tobi ca vreau sa vorbesc cu el? Spune-I sa ma astepte in cel mai indepartat colt al campului de trandafiri albastri. Vreau sa fim singuri.
Konan doar aproba din cap, apoi dispare intr-un nor de fum. Arishima ii urmeaza exemplul femeii, doar ca luand-o cu ea si pe rozalie. M-am holbat la locul gol. Unde naiba s-au dus?! Deidara fierbea, Sasori parea disperat, iar Itachi mai avea putin rabuvnea. Il intelegeam. Si eu vroiam sa ma duc acolo, sa il rup in bucatele pe Madara. Dar inca era devreme. Dar, care sunt adevaratele motive pentru care Arishima nu il vrea mort pe Madara? Bine, am inteles ca nu poate din cauza juramantului, dar ar putea foarte bine sa vorbeasca cu “conducatorul anonim†pe care nu l-am cunoscut si sa il convinga sa il dea afara pe Tobi. Sato se uita in jos, privind la locul unde acum cateva secunde fusese albastrita. Stia ca vrea sa vorbeasca cu nenorocitul ala pentru ea, dar pentru ca sora-sa vroia sa fie singura si se pare ca doar cu Sakura, nu se putea duce langa Ari’.
-Nu puteti pur si simplu sa il dati pe Tobi afara?! – l-am auzit pe Naruto, la fel de disperat ca ceilalti. Itachi ca chicotit fara umor. S-a uitat chioras la blond, cautat o explicatie pe care sa o inteleaga si el.
-Tu, daca ai sti toate secretele Konohai, ai mai avea voie sa pleci din sat? – a inceput fratele meu, proptindu-se de un copac, parand relaxat.
-Probabil ca daca as face ceva destul de rau, m-ar da afara Tsunade… – bombanit Naruto, incruntandu-se. am pufait.
-Prost esti. Nu te-ar izgonii, pentru ca oricum sti prea multe, te-ar omora. In asa fel secretele ar fi in siguranta. Dar din cate am inteles, Tobi nu a facut nimic rau in Akatsuki, deci nu au motivul necesar. Cand a distrus cele doua clanuri, nu facea parte din organizatie. – i-am explicat cat s-a putut de clar.
-Deci daca vrem sa scapam de ghimpele ala in coaste trebuie sa ii gasim motive?! – a zis enervat Sasori. O mana de-a lui a zburat intr-un copac, prinzandu-se de o creanga, apoi aterizand langa ea.
-Nu e atat de usor. Spune-mi tu o singura data cand Tobi a facut ceva fara cap, desi isi joaca rolul de tantalau foarte bine! Are toata strategia gandita dinainte. Mai stiti ce a zis Ari’ cand am intrebat-o cum i se par mirosurile noastre? A zis ca toti, mai putin Kakuzu, Hidan si Tobi nu miros bine. Asta inseamna ca personalitatea lor e patata cu mult sange. Adica m-ai au un tel, pe langa cel al nostru. Sti, cateodata stau si ma gandesc de ce astia trei lipsesc in toiul noptii sa mearga cine stie pe unde. – a inceput Deidara, oprindu-se cand vazu fata exasperata lui Lee.
-Astea nu sunt chesti prea ‘personale’ pentru a le sti noi?! – ironic, Sprancene-Stufoase a scos pe gura numai prosti. El chiar nu a inteles nimic?!
-Lee, macar spune ca esti confuz, fiind ironic nu ne ajuti! Asta este un fel de alianta. Atat pentru Arishima, cat si impotriva lui Madara. Ca sa luptam impreuna trebuie sa stim cat de putin despre coechipieri. Daca imi amintesc bine, asta a fost printre primele lectii la Academie! Ah si parca Sakura v-a spus sa nu scoateti nici un sunet! – mi-am dat ochii peste cap. M-am uitat urat la amandoi coechipierii mei si au facut cate un pas in spate. Apoi m-am intors spre cei din Akatsuki. –Deci vrei sa spui ca isi face echipa? – Deidara a dat din cap nesigur.
-Nu stiu. Doar dispar pe la miezul noptii, toti trei si nu ii mai vad pana dimineata.
Am tacu, gandindu-ma la posibilitati. Sa luam in calcul ca isi face echipa.
Care ar fi motivul?
Alte asasinari? Sau isi face pur si simplu rezerve? Ori folosirea. Ei sa curete in urma lui… Sau sa dea vina pe ei. Dar, ce motiv are?! Nimic nu are sens daca nu va avea un motiv concret.
Am scos un kunai, incapand sa ma “joc†cu el, invartindu-l pe deget. M-am uitat la fiecare in parte. Kisame nu mai era in raza mea vizuala. Nici sensei, doar Itachi, Deidara, Sasori, Naruto, Lee si Sato.
Sato… s-ar fi presupus sa fie mai atenta, atata vreme cat vorbim despre sora ei. Nu scosese nici un sunet, doar strangea pumnii, tremurand usor. Ma incruntasem. Credeam ca s-a calmat in prezenta noastra si ca deja se obijnuise in prezenta oamenilor. Itachi imi prisnese privirea confuza, devenind la fel ca mine. Doar daca nu cumva… oh, Doamne.
-Te gandesti la acelasi lucru, nu?! – l-am auzit soptind spre mine. Am aprobat din cap, strangand pumnii mai rau. In palma mi-au aparut cateva adancituri, care, usor, usor, se umpleau cu sange. Vampirita si-a intors capul automat spre mine, ochii ei luand o culoare diferita. Aproape de negru. Am ranjit la ea, scuturand palma, picaturile de sange prelingandu-se pana pe iarba verde. Sato a intins o mana spre mine, de parca vroia sa ma prinda, dar apoi a retras-o greu. Mi-am infipt kunai-ul cu care ma jucam in picior, sangele curgand siroaie mari. Nu a rezistat. A sarit la mine, dar mi-am activat Sharingan-ul si m-am ferit, inca ranjind. Acum stiam ce se intampla. Toate planurile cu Hidan si Kakuzu erau doar sa ne bage in ceata!
Cap. 08 ~ Teorii nesigure ~
Sasuke P.O.V.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca 20 de copii?! Sau, nu, doar 18. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegeti rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lumea. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri!
Sakura a plecat plangand si simteam cum mi se rupe inima in mine. De cand l-am omorat pe Orochimaru si am aflat ca nu Itachi a fost vinovat pentru distrugerea clanului, m-am apropiat foarte mult de ea.
A spus atat de mult adevar acolo. Stiam cat de greu poate creste un baiat fara tata. Eu si Naruto am patit-o. Probabil ca in 100 de ani lumea nici nu va mai sti ca au exista ninja. Cei de la Akatsuki au mai mormait ceva, apoi mi-am dat seama de ceea ce trebuie sa fac. I-am cerut lui Naruto o clona. Mi-a dat-o si in timp ce fugem pe urmele Sakurei, i-am explicat ceea ce vroiam sa fac. Trebuia sa se descarce. Si in mine avea incredere. Desi probabil ar fi preferat sa vorbeasca cu Hinata sau Ino, ele nu erau aici. Macar merita sa incerc.
Dupa cateva minute de cautat am gasit-o langa un copac, plangand. Isi imbratisa genunchii la piept, suspinand, udandu-si pielea cu lacrimi sarate. M-am apropiat usor de ea, sperand sa nu o speri. Parea atat de mica acolo…
M-am asezat langa ea, ridicand un genunchi, sprijinindu-mi spatele de scoarta tare ce invelea pomul. Am privit cerul plin de stele.
-Vrei sa vorbesti despre ce s-a intamplat mai devreme? – am soptit, calm, intorcandu-mi fata spre ea. S-a uitat la mine, aproband din cap.
-V-am mintit. V-am mintit pe toti. Chiar si pe Hinata, care nu a gresit cu nimic… sau cel putin mie nu mi-a gresit cu nimic. V-am mintit pentru ca era mai bine si pentru mine si pentru voi. Numai Tsunade-sama stie ce s-a intamplat cu adevarat. Tu crezi ca tatal meu a trait pana acum cateva luni, nu? – a spus, eu pivind-o cu ochii mari, aproband din cap.
Ea a zambit amar, cercetand stelele. Lacrimile inca roiau pe obrajii sai.
-A murit inainte sa ma nasc cu cateva luni. Nici macar nu l-am cunoscut. Iar mama… s-a recasatorit, considerandu-se prea tanara sa ramana la un singur barbat. La doi ani am aflat despre iesirile ei in oras, despre intalnirile ei nu tocmai ortodoxe. Cand am implinit 3 ani, mi-a facut o ‘surpriza’, aparand la brat de ziua mea cu barbatul caruia i-am spus ‘Tata’ timp de 12 ani. Ii spuneam asa doar pentru ca ma obliga. De la 9 ani, asa zisul meu tata a incaput cu avansuri si cand a venit si a 10-a mea aniversare, la cateva saptamani dupa ce v-am cunoscut pe voi, s-a intamplat totul. M-a violat chiar de fata cu mama mea, care dadea note pozitiilor in care se ‘juca’ cu mine.
Am amutit. Violata… la 10 ani… Asta era crima. Iar ea a tinut totul inchis, crezand ca e mai bine?! Macar se ducea la Hokage sau al un Jounin care se putea ocupa de… asa zisul ei tata. Ma uitam la ea cum se chinuie sa povesteasca si strangeam pumnii atat de tare pe o radacina a copacului, incat am auzit lemnul poctind, facandu-se bucati. Ea s-a prefacut ca nu observa, continuand.
-De atunci, asa a fost fiecare seara, pana in ziua in care el a murit. Sincera sa fiu, nu eram de loc demoralizata de moartea lui, ci mai de graba eram ingrozita de… gemenii ce cresteau in interiorul meu. Din ziua inmormantarii, mama mea ma batea zilnic, majoritatea loviturilor in burta. Nu puteam da in ea, totusi, buna sau rea, era mama. Si desi nu erau copii facuti din dragoste nu vroiam sa ii omor. Ce vina aveau ei? Nici una, nu doi copilasi l-au pus pe el sa faca tot ce era nevoie ca eu sa fiu destul de maleabila noaptea cat sa nu ma pot apara sau impotrivi. De multe ori ma trezeam cand sarea pe mine, pentru ca imi dadea somnifere sau ma anestezia, incat sa nu imi pot misca membrele. Era prieten bun cu Tsunade, la fel ca mama. Dar Moegeo nu vroia ca altcineva sa poarte copiii lui Sebastian in pantece, asa ca a facut tot posibilul sa ma bage in coma, sa imi omoare ingerasii. De aceea am stat in spital 3 saptamani. A inventat povestea cu ‘Atacatorul Mascat’, ca ea sa scape basma curata. Venea zilnic la mine in salon, cu cutitul in geanta. Ma ameninta cu moartea prietenilor daca spun ceva. Ii lua exemplul ‘tatalui’ meu. De aceea nu am spus nimic timp de 5 ani. Daca pierdeam si prietenii, nu numai doi ingerasi, pentru ce mai traiam?! Macar asa, cand ma gandesc la ei stiu ca sunt intr-o lume mai buna. – a spus toate astea inecandu-se in propriile lacrimi si cu mana pe burta ei. Nu puteam spune nimic, doar am pus un brat in jurul umerilor ei, tragand-o cu capul la pieptul meu.
Pierduse, asa cum i-a numit ea, doi ingerasi. Acum intelegeam de ce reactionase asa cand auzise de dorinta lui Sato. Nu vroia sa mai pateasca cineva ca ea. Am distrus rapit clona lui Naruto, destul de silentios incat sa nu auda si ea. Nu imi venea sa cred. Desi eu si Naruto am fost plecati 2 ani, timp in care ea avea nevoie de consolare, Sakura rezistase tuturor notilor de cosmar si zilelor pline de antrenament doar pentru a nu-si pierde prietenii. Se prefacea incantata atat de bine cand isi vedeam parintii pe strada sau asteptand-o la poarta academiei incat nici unul nu isi dadea seama de asta. Eram atat de invidios pe ea pana cand i-au murit ‘parintii’… iar acum… aflu ca ei i-ar fi fot mai bine fara.
-Imi pare rau… – i-am auzit vocea, strangulata de atatea lacrimi. M-am uitat in jos, la ea.
-De ce iti ceri scuze? – am soptit, neintelegand ce vrea sa zica. S-a ridicat de la pieptul meu.
-Nu e prima oara cand te imbarlig cu problemele mele, desi le ai pe ale tale. Imi pare rau! – a spus, mai tare, zambind amar, privindu-ma. M-am incruntat.
-Daca nu vroiam sa faci asta, te lasam sa te descarci singura, pentru ca stiam ca ai sa vii inapoi imediat ce te vei simti mai bine. Dar tu sti la fel de bine ca mine ca e mai bine sa vorbesti despre problemele tale, decat sa le ti inchise. E mai usor de suportat… – am tras-o inapoi la pieptul meu, lasand-o sa planga inca. Ea nu s-a opus, eliberandu-se in continuare. Stiam ca nu mai era prea mult timp, asa ca mi-am sprijinit frundea de un umar de al ei. Poi mi-am amintit ceva,
-De aceea ai fost acolo, la iesirea din oras cand am plecat? A fost doar o coincidenta ca te aflai in acea parte a satului, tu nu vroiai sa te dici acasa… – am spus, marindu-mi ochii.
-Oarecum. Totusi, stiam ca ceva grav avea sa se intample in acea noapte. Atunci ai plecat tu, atunci am aflat ca eram insarcinata si atunci am hotarat ca nu le voi spune parintilor nimic despre gemeni. Oricum, atunci veneam de la o predica luuuuanga de la Tsunade-sama, pentru ca a crezut ca m-am culcat cu cine-stie-cine. Iar eu ce am facut?! Am aprobat-o. Nu puteam sa ii zic ca propriul meu tata a facut asta. – mi-a raspuns, putin mai calma. Am inceput sa calculez. Daca Sebastian a murit acum cateva luni, ea cum de a pierdut sarcina abea atunci? Ar fi trebuit sa nasca la 9 luni, nu? Iar eu am fost plecat 2 ani.
-De cate ori ai ramas insarcinata? – am intrebat, inca sprijinindu-mi fruntea de umarul ei. Sincer, nu era prea important pentru mine, dar macar ea se putea descarca. Am simtit cum a tresarit, apoi a suspinat.
-De… (a inghitit in sec) trei ori… Iti dai seama? Am omorat 5 copii nevinovati, pe care nu ii meritam. Multe femei se roaga sa ramana insarcinate, iar eu… eu aveam distruse toate sansele la o viata normala. – incepuse sa planga iar. O intelegeam. Nu era usor sa treci peste asemenea lucruri. Ma mir ca a putut zambii atat de mult cand era cu noi la Academie. Si cand te gandesti ca erau doar zambete false… I-am sarutat ceafa. Nu stiu ce imi venise, dar asa facuse si ea cand ma calmase ultima data. Mereu ma imbratisa de la spate si ma saruta pe ceafa, iar eu automat ma calmam. Am simtit-o tresarind, apoi oprindu-se din tremurat si usor usor a ramas doar la suspine.
-Multumesc… – am putut sa o aud soptind, cand si-a strans bratele in jurul meu. –Putem merge? Arishima cred ca se va trezi, vreau sa fiu acolo. Macar cineva sa o sprijine daca toti ceilalti nici macar nu se gandesc la dorintele ei. – a zis ea, pe o voce normala ce nu trada nici un sentiment. M-am holbat la ea. Cum poate sa ascunda asa de bine sentimentele? Era… uimitor. Am aprobat din cap, ridicandu-ma o data cu ea. Am tinut-o de talie tot drumul ea sprijinindu-si capul de un umar de-al meu. Am zambit, tragand-o mai aproape. Mergeam linistiti, iar in cateva minute eram in fata casei lui Allen. Nu imi pasa ce comentarii va face Naruto, eventual daca va face comentarii dupa ce a flat ce i s-a intamplat rozaliei. Lee pariez ca nu se va putea abtine, dar Dumnezeu mi-a dat calm de otel cand ea e langa mine. Am intrat in livingul spatios. Deidara si Sasori erau la cativa pasi de canapea, Sato era in denunchi, tinand-o de mana pe Ari’, coechipierii nostri ii priveau ingrijorati, iar Kakashi se uita ciudat la noi. Dar nu il vedeam nicaieri pe Itachi.
In fine, i-am dat drumul Sakurei, iar ea s-a indreptat spre canapea, ignorand privirile care ii erau adresate. A pus palma pe fruntea Arishimei, pulsand chackra. A inchis ochii, deschizandu-I peste cateva clipe.
-Aproximativ 30 de minute. – a spus, luand-o de mana, pulsand si acolo chackra.
-Destul cat sa vina Itachi cu Kisame… – a mormait Sasori spre Deidara. M-am uitat la ei. Se vedea de la o posta ca tineau amandoi foarte mult la Ari’. La fel ca Lee. Nici unul nu a luat in calcul ca nu vor trai destul de mult incat sa nu o raneasca pe Arishima. Iar ea pare atat de mica, dar in acelasi tip atat de matura. Sakura are dreptate. In interior se afla un copil de 8 ani care habar nu are cat de cruda poate fi viata.
Oare ea intelege sensul cuvintelor “Te iubesc!†? Ea intelege sensul vietii? Noi, ca ninja, avem indatoria de a ne proteja satul. Dar asta nu ne da dreptul sa il parasim sau sa il abandonam la greu. Viata de ninja acum nu prea mai are rost. Este foarte greu sa iti dai seama ca tot ce facem noi ca ninja inseamna sa scurtam viata. “Ucide sau vei fi ucis!â€, asta ar trebui sa stim toti. Cu ce suntem mai buni ca cei rai, daca omoram? O lupta se termina numai atunci cand unul din oponenti nu mai poate continua, cand moare. Sa zicem ca lupta binele contra raul. Daca binele omoara raul, mai e bun? Pentru ca, totusi, a ucis. Un om bun iarta, asa imi zicea mama inainte de… incident. Era de parca stia ca urma sa moara si ma pregatea pe mine. Am inchis ochii si am strans din pumni. ‘Nu te mai gandi la trecut!’
Itachi a intrat rapid pe gaura usii, urmat de o tipa cu par albastru, scurt cu un trandafir bleo deschis, facut din hartie. In urma lor a aparut unu’ cu fata de peste, tot albastru… Ce au toti cu aceasta culoare?!
-A insistat sa vina cu noi… – a spus Itachi, cand a ajuns langa ceilalti doi.
-A lipsit prea mult… – a mormait nemultumit Sasori, uitandu-se urat spre femeie Akatsuki. Aceasta doar a scos limba spre el.
-Ne face de ras! – s-a plans si Deidara, dar ca rasplata a fost imbracat in hartie. –Vai, mi-a fost tare dor de prietenia ta, Konan!â€â€“ a ironizat blondul abea putand sa respire. Am pufait amuzat.
-Frate, dar nu puteti ramane acasa? Sau ce, nu va mai primeste? M-am saturat sa ma simt aiurea cu atatia criminali in casa! – a bombanit Naruto. Toti Akatsuki s-au intors spre el.
-Tipule, daca vroiam sa te luam, te aveam de cand am ajuns. Dar i-am promis ca nu ne atingem de tine sau Shukaku, de prietenii ei, asa ca nu am chef sa ma trezesc in aer, iar, pentru ca am incercat sa ma apropi de tine! – a spus si Sasori, nemultumit.
-De fapt, pe mine nu m-a pus sa jur nimic, dar stiu ca daca ma ating de el Ari’ si Zoe ar fi prea suparate ca sa mai vorbeasca cu mine. – a ranjit femeia, ridicand nepasatoare din umeri. Sakura a oftat, i-a dat drumul Arishimei de la mana si s-a indreptat spre Naruto. L-a pleznit peste ceafa, incat blondul a cazut in nas.
-Daca mai scoti un sunet, jur, ramai fara par in cap! – Lee a vrut sa comenteze, dar tanara s-a intors si spre el. –E valabil si pentru tine, dar mai degraba te pensez!
-Uhu, imi place pustoaica! – a mormait ranjit Konan, apoi amandoua fetele s-au intors spre Arishima. Sakura continua ceea ce incepuse, iar Konan o privea ingrijorata. Sato avea acum capul surorii ei in poala si inca plangea. Nu a mai durat mult, iar adormita a inceput sa se miste. A deschis ochii si s-a uitat usor speriata in jur. Ochii I s-au pozitionat pe rozalie.
-Multumesc, Sakura. – a soptit, apoi a imbratisato. Doar nu a auzit ceea ce spusese, nu? Atunci, s-a zis cu prietenia dintre ea si sora ei. –Kisame! – a strigat, ridicandu-se in picioare. Fata de peste s-a dus la ea, au dat mana, iar ochii lor au fost cateva minute bune pe alta lume. Exact ceea ce facuse cu Naruto. Am pufait, nerabdator. Imediat ce i-a dat drumul tipului a luat-o la fuga, iesind din camera. Sato a vrut sa mearga dupa ea, dar Kisame a parut in fata ei.
-Imi pare rau papusa, dar vrea sa fie singura. E dezamagita. Pe Deidara ca a facut-o aproape sa il omoare pe Lee, pe Sasori ca nu a intervenit intre ea si Lee cand l-a atacat, pe Itachi pentru ca nu a oprit-o in mod corespunzator, a actionat inpulsiv, pe Naruto ca este nesuferit cu noi, pe Lee ca nu a contracarat cand ea a atacat. Iar pe Sato… este absolut oripilata de ideea de a ramane insarcinata. Si sunt de acord cu ea. La ce sa ii trebuiasca un plod? Si e foarte recunoscatoare Sakurei, ca a spus exact ceea ce vroia ea sa spuna. Si vrea sa ii multumeasca lui Sasuke ca a adus-o inapoi pe rozalie. Oh, da, si-a amintit tot. Chiar si dinainte sa o gaseasca Allen. Apropo, sunteti siguri ca nu va face vreo prostie? Are in minte numai ‘Madara, trebuie sa il gasesc pe Madara!’ si ceva de un blestem. – a insiruit Kisame tot ceea ce vroia sa spuna Arishima, doar ca pe un ton nepasator. Toti cei de care a spus ca este dezamagita au lasat capul in jos.
-De ce vrea sa il gaseasca pe acest Madara? Si mai exact cine e el? – Sakura, nestiind despre ce este vorba, a intrebat. M-am uita la Itachi care a aprobat din cap. Am oftat. Va fi destul de naspa.
-Madara… Uchiha este fondatorul clanului Uchiha si se pare ca si distrugatorul lui. Acum nu mai stiu cati ani a descoperit Sharinganul si pentru ca la folosit tot timpul, a orbit. Era conducatorul clanului si avea mari sanse sa devina Hokage, asa ca pentru a-si lua vederea inapoi si-a omorat fratele, luandu-i ochii. Asa a descoperit Mangekyo Sharingan, sti, ala care vroiam eu neaaparat sa il am. In fine, cert e ca s-a certat cu primul Hokage, Hashirama Senju, cu care a intemeiat Konoha si a fost izgonit din sat. Desi majoritatea Konohai crede ca Vulpea cu 9 cozi a aparut dintr-un accident, ea a fost scoasa din Kushina Uzumaki la marginea satului de Madara. Minato Namikaze a fost obligat sa isi dea viata salvand satul, sigiland Vulpea in corpul propriului fiu. Naruto Uzumaki. Abea peste cativa ani a revenit in Konoha si a distrus clanul Uchiha. Dupa ce a dat vina pe Itachi, s-a imprietenit cu Orochimaru, care vroia corpul unui Uchiha. De fapt vroia Sharinganu-l si imortalitatea. El avea impresia ca daca intra in alt corp devine nemuritor. Au distrus impreuna clanul Narikin, clanul de vampiri al Arishimei si a lui Sato. Acum… poarta numele de Tobi si e cel mai nou membru Akatsuki… am spus, dar am fost intrerup. Si la naiba ca nu asta era adevarul. Mai aveam de spus si cealalta varianta pe care o aflasem de la Itachi.
-Da-te la o parte, Kisame, ma duc sa il omor. Acum! – a tipat Deidara nervos. Dupa el, Sasori il prinsese pe tipul peste cu sfori de chackra si l-a dat la o parte din usa, lasandu-le cale libera. Dar, intr-o secunda, picioarele lor au devenit gheata. M-am holbat al ei. Chiar atat de mult tineau la Arishima? Waw. In fata lor a aparut coechipiera noastra, incruntata.
-Daca il omorati voi, cu ce veti fi mai buni ca el?! Si eu?! V-ati gandit macar la alegerile mele? Nu, pentru ca suntei foarte egoisti. Niciodata nu m-ati intrebat daca vreau sa fac ceva, doar spuneati, iar eu, de obicei, indeplineam. Nu il vreau mort pe Madara. Cu ce as fi mai buna daca as omora? Akatsuki este o organizatie care se respecta, cu membri care se respecta intre ei. Iar Madara face parte din Akatsuki, totusi. Mai stiti ce m-ati pun sa promit? “Jur solemn sa nu lupt cu nici unul din membri organizatiei atata vreme cat nu am autorizatie de la conducatorul acestora!†mi se pare ca si voi ati facut acelasi juramant, nu?! Si pana la urma, nu imi mai pasa! Cati mi-au facut rau? Ar trebui sa ii omor? Pai… ar fi multi pe lista, nu, Kisame?
Toti am fost uimiti de seriozitatea pe care o determina Ari. Parca nu era aceeasi fata de acum cateva zile, zambareata ce raspundea afirmativ la orice strigat de ajutor. Nu conta cum, doar ajuta.
-In plus, pot paria pe ce vreti voi ca Pain are planuri cu Tobi, asa ca stati cuminti in banca voastra si ganditiva concret. Vrezi sa se enerveze? Daca Madara a reusit sa omoare doua clanuri, care dupa parerea mea erau destul de puternice, ar sta mai mult de zece minute la voi?! Tot ce este in capul vostru este razbunare. Da, vreau sa il gasesc, dar nu pentru al omora. Vreau sa vorbesc cu el despre problema lui cu sora mea. Eu nu sunt de acord sa fac un copil. Cand va creste si ma va intreba de tata? Ce sa ii zic? ‘A pai sti, ai o matusa dementa, care vroia libertatea de a ucide si m-a obligat sa te fac pe tine si pe fratii tai, asa ca tati nu exista.’ Nici nu imi vine sa cred ca v-ati gandit macar la acea posibilitate. Sunt… total dezamagita. Dupa ce a terminat de vorbit, a facut katon, topindu-le gheata de la picioarele celor doi Akatsuki nesabuiti. Sakura s-a dus langa ea, punandu-I mana pe umar, pulsand chackra. Care e treaba cu asta?! Probabil o calma… dar linistea nu dura mult.
-Konan, te duci, te rog, sa ii spui lui Tobi ca vreau sa vorbesc cu el? Spune-I sa ma astepte in cel mai indepartat colt al campului de trandafiri albastri. Vreau sa fim singuri.
Konan doar aproba din cap, apoi dispare intr-un nor de fum. Arishima ii urmeaza exemplul femeii, doar ca luand-o cu ea si pe rozalie. M-am holbat la locul gol. Unde naiba s-au dus?! Deidara fierbea, Sasori parea disperat, iar Itachi mai avea putin rabuvnea. Il intelegeam. Si eu vroiam sa ma duc acolo, sa il rup in bucatele pe Madara. Dar inca era devreme. Dar, care sunt adevaratele motive pentru care Arishima nu il vrea mort pe Madara? Bine, am inteles ca nu poate din cauza juramantului, dar ar putea foarte bine sa vorbeasca cu “conducatorul anonim†pe care nu l-am cunoscut si sa il convinga sa il dea afara pe Tobi. Sato se uita in jos, privind la locul unde acum cateva secunde fusese albastrita. Stia ca vrea sa vorbeasca cu nenorocitul ala pentru ea, dar pentru ca sora-sa vroia sa fie singura si se pare ca doar cu Sakura, nu se putea duce langa Ari’.
-Nu puteti pur si simplu sa il dati pe Tobi afara?! – l-am auzit pe Naruto, la fel de disperat ca ceilalti. Itachi ca chicotit fara umor. S-a uitat chioras la blond, cautat o explicatie pe care sa o inteleaga si el.
-Tu, daca ai sti toate secretele Konohai, ai mai avea voie sa pleci din sat? – a inceput fratele meu, proptindu-se de un copac, parand relaxat.
-Probabil ca daca as face ceva destul de rau, m-ar da afara Tsunade… – bombanit Naruto, incruntandu-se. am pufait.
-Prost esti. Nu te-ar izgonii, pentru ca oricum sti prea multe, te-ar omora. In asa fel secretele ar fi in siguranta. Dar din cate am inteles, Tobi nu a facut nimic rau in Akatsuki, deci nu au motivul necesar. Cand a distrus cele doua clanuri, nu facea parte din organizatie. – i-am explicat cat s-a putut de clar.
-Deci daca vrem sa scapam de ghimpele ala in coaste trebuie sa ii gasim motive?! – a zis enervat Sasori. O mana de-a lui a zburat intr-un copac, prinzandu-se de o creanga, apoi aterizand langa ea.
-Nu e atat de usor. Spune-mi tu o singura data cand Tobi a facut ceva fara cap, desi isi joaca rolul de tantalau foarte bine! Are toata strategia gandita dinainte. Mai stiti ce a zis Ari’ cand am intrebat-o cum i se par mirosurile noastre? A zis ca toti, mai putin Kakuzu, Hidan si Tobi nu miros bine. Asta inseamna ca personalitatea lor e patata cu mult sange. Adica m-ai au un tel, pe langa cel al nostru. Sti, cateodata stau si ma gandesc de ce astia trei lipsesc in toiul noptii sa mearga cine stie pe unde. – a inceput Deidara, oprindu-se cand vazu fata exasperata lui Lee.
-Astea nu sunt chesti prea ‘personale’ pentru a le sti noi?! – ironic, Sprancene-Stufoase a scos pe gura numai prosti. El chiar nu a inteles nimic?!
-Lee, macar spune ca esti confuz, fiind ironic nu ne ajuti! Asta este un fel de alianta. Atat pentru Arishima, cat si impotriva lui Madara. Ca sa luptam impreuna trebuie sa stim cat de putin despre coechipieri. Daca imi amintesc bine, asta a fost printre primele lectii la Academie! Ah si parca Sakura v-a spus sa nu scoateti nici un sunet! – mi-am dat ochii peste cap. M-am uitat urat la amandoi coechipierii mei si au facut cate un pas in spate. Apoi m-am intors spre cei din Akatsuki. –Deci vrei sa spui ca isi face echipa? – Deidara a dat din cap nesigur.
-Nu stiu. Doar dispar pe la miezul noptii, toti trei si nu ii mai vad pana dimineata.
Am tacu, gandindu-ma la posibilitati. Sa luam in calcul ca isi face echipa.
Care ar fi motivul?
Alte asasinari? Sau isi face pur si simplu rezerve? Ori folosirea. Ei sa curete in urma lui… Sau sa dea vina pe ei. Dar, ce motiv are?! Nimic nu are sens daca nu va avea un motiv concret.
Am scos un kunai, incapand sa ma “joc†cu el, invartindu-l pe deget. M-am uitat la fiecare in parte. Kisame nu mai era in raza mea vizuala. Nici sensei, doar Itachi, Deidara, Sasori, Naruto, Lee si Sato.
Sato… s-ar fi presupus sa fie mai atenta, atata vreme cat vorbim despre sora ei. Nu scosese nici un sunet, doar strangea pumnii, tremurand usor. Ma incruntasem. Credeam ca s-a calmat in prezenta noastra si ca deja se obijnuise in prezenta oamenilor. Itachi imi prisnese privirea confuza, devenind la fel ca mine. Doar daca nu cumva… oh, Doamne.
-Te gandesti la acelasi lucru, nu?! – l-am auzit soptind spre mine. Am aprobat din cap, strangand pumnii mai rau. In palma mi-au aparut cateva adancituri, care, usor, usor, se umpleau cu sange. Vampirita si-a intors capul automat spre mine, ochii ei luand o culoare diferita. Aproape de negru. Am ranjit la ea, scuturand palma, picaturile de sange prelingandu-se pana pe iarba verde. Sato a intins o mana spre mine, de parca vroia sa ma prinda, dar apoi a retras-o greu. Mi-am infipt kunai-ul cu care ma jucam in picior, sangele curgand siroaie mari. Nu a rezistat. A sarit la mine, dar mi-am activat Sharingan-ul si m-am ferit, inca ranjind. Acum stiam ce se intampla. Toate planurile cu Hidan si Kakuzu erau doar sa ne bage in ceata!
P.S.: Ăăă... nimic