15-10-2010, 09:51 PM
O mica compozitie pe care am facut-o privind vremea de acum cateva saptamani:
Stau in coliba mea mica si privesc pe fereastra; ma dezgusta ce vad: un tablou incarcat de griuri colorate, posomorate, care par a se stinge intr-o mare de cuvinte nerostite.
Alta data mi se umplea inima de bucurie cand vedeam prin fereastra crapata razele tinere ale soarelui, inaltat doar de-o sulita pe cer, cand asistam tainic la jocul fluturilor pe pajistea verde, incarcata cu aromele dulci ale crinului. Vantul legana usor fiece fir de iarba in parte, scaldat in lacrimi de diamant, iar in cantec de privighetoare, imortalizam totul intr-un pastel imaginar pe care doar eu mi l-as aminti.
Apoi, ca o boala a carui cauza si tratament nimeni nu-l cunoaste, a sosit toamna, aducand cu ea o moarte a frumusetii, o racire a caldurii sufletesti. Totul a inceput de la o singura frunza care s-a ingalbenit si a cazut... ulterior i-au urmat toate... In mai putin de o luna totul s-a transformat in ceea ce vad acum: un ocean de lacrimi reci pe fata Mamei Gheea, o imagine a iadului inghetat, o lume lipsita de caldura.
Tot ce imi ramane de facut este sa ma rog...
Amintiri
Stau in coliba mea mica si privesc pe fereastra; ma dezgusta ce vad: un tablou incarcat de griuri colorate, posomorate, care par a se stinge intr-o mare de cuvinte nerostite.
Alta data mi se umplea inima de bucurie cand vedeam prin fereastra crapata razele tinere ale soarelui, inaltat doar de-o sulita pe cer, cand asistam tainic la jocul fluturilor pe pajistea verde, incarcata cu aromele dulci ale crinului. Vantul legana usor fiece fir de iarba in parte, scaldat in lacrimi de diamant, iar in cantec de privighetoare, imortalizam totul intr-un pastel imaginar pe care doar eu mi l-as aminti.
Apoi, ca o boala a carui cauza si tratament nimeni nu-l cunoaste, a sosit toamna, aducand cu ea o moarte a frumusetii, o racire a caldurii sufletesti. Totul a inceput de la o singura frunza care s-a ingalbenit si a cazut... ulterior i-au urmat toate... In mai putin de o luna totul s-a transformat in ceea ce vad acum: un ocean de lacrimi reci pe fata Mamei Gheea, o imagine a iadului inghetat, o lume lipsita de caldura.
Tot ce imi ramane de facut este sa ma rog...