Fictiune in cuvinte

[Natsuru]

Titlu : Ca in filme
Varsta minima: 15+
Gen: oneshot, yaoi, friends.
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: Am pus replicile cu ghilimele, ca in ficurile in engleza. Va rog sa nu va luati de asta.
Tipul de comentariu solicitat: simplu sau nimic. nu vreau sa ajung scriitoare.

” Doare. ” am spus privind tavanul trist. Era a treia oara cand eram parasit dupa doi ani. Am auzit aceiasi replica de la toate trei fetele. « Oppa, te straduiesti prea mult. Simt… ca nu ne mai potrivim. » Urma sa implinesc douazeci si trei de ani in doua zile… Kana imi facuse cel mai frumos cadou : despartirea. Am ridicat un picior, plin de spuma si mi l-am pus pe marginea cazii. La fel am facut si cu celalalt si am luat spuma in ambele maini, sufland-o fara chef. Eram in cada de o ora, nereusind sa ma gandesc decat la toate ghinioanele mele. Am oftat si am scos dopul. M-am ridicat in picioare, am dat drumul la dus si m-am clatit. Am luat un prosop si mi l-am pus in jurul taliei, apoi m-am uitat in oclinda aburita. Am dat cu mana peste ea si am luat uscatorul de par, dandu-i drumul, am inceput sa-mi usuc singurul lucru care-mi placea la mine.

In sfasit… imi terminasem treaba in baie. Mi-am sters rapid corpul de apa si m-am imbracat in pijamale. La mine nu conta ca eram adult… fizic. Inca eram copil im mintea mea. Corpul ma avantaja mult in aceasta privinta, adica… nu multi de varsta mea arata cu doi ani mai tineri. M-am pus, sau mai bine zis trantit pe pat si am cautat telefonul. M-am uitat rapid prin agenda si l-am sunat pe Yong Jun, singurul care ma consola si venea la mine de fiecare data cand aveam nevoie, chiar si la unu-doua noaptea.

” Myeong, ce ai patit ? ” aintrebat imediat cum a raspuns. Am oftat, la um moment dat gandindu-ma ca ar fi bine sa incetez. Nu trebuia sa-l deranjez pe el cu problemele mele, eram destul de matur. ” Myeong, iar dormi la telefon ? ” a inceput sa rada. Am chicotit si eu, auzindu-l imediat dupa ca vine la mine. L-am lasat sa faca ce vrea, aveam nevoie, chiar daca incercam sa trec peste singur. Cum am lasat telefonu jos am auzit soneria. Am mers repede, nerabdator si i-am deschis.

” Nu ti-am dat cheia sa suni ” ras scurt si m-am lasat ciufulit. Yong Jun era student, eu luasem o pauza de un an. Eram de aporape aceiasi varsta… numai ca el era cu doua luni mai mare si cu trei ani mai matur. ” Iar m-am straduit prea mult. “am spus, el intelegand imediat ce s-a intamplat.

” Inghetata sau prajitura? “zambetul lui era contagios. S-a descaltat si si-a pus geaca de piele in cuierul de la intrare. ” Sau poate ceva cald. Ia zi, ai chef de gatit ? ” Afara ploua… pana si ploaia tinea cu mine. Am dat din cap in semn ca da apoi am plecat dupa telefon. Cand sa ma uit prin mesaje, Yong Jun mi l-a luat din mana, ridicandu-l in sus, zicand ca ma torturez singur. Aici avea dreptate…

” Sau nu… E tarziu. Nu vei sa stai cu mine? ” l-am intrebat . M-a privit cateva secunde apoi a acceptat, punandu-mi insa o conditie. Nu eramare chestie, trebuia sama schimb. Mereu imi spunea sa fiu mai matur, sa incetez sa mai port pijamale cu panda. Am intrat in dormitor si mi-am pus pe mine o pereche de blugi si o bluza gri, careia i-am ridicat manecile pana la coate. Am iesit de acolo si m-am asezat pe canapea, unde era si Yong Jun.

” Myeong, ti-am placut de Kana? ” m-a intrebat dand drumul la televizor si inmanandu-mi o bomboana cu ciocolata. Am luat-o si am privit tavanul.

” Mhm. Parea speciala ” am bagat bomboana in gura si mi-am pus capul pe picioarele lui. Am inchis ochii, jucandu-ma cu ea.

” Parea? ” a inceput sa se joace cu suvite din parul meu, incet-incet facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai somnoros. I-am dat peste mana sim-am ridicat in fund, nedorind sa dorm. Era abia unspezece, niciodata nu ma culcam asa deveme. ” Myeong, decat timp suntem prieteni ? “

M-am speriat. Adica ? L-am privit, marind ochii. Nu stiam ce se intampla. ” Noua… noua ani. ” am spus clipind mirat. ” Tu ai fost cel care m-a scapat de batausul acela, ai uitat ? ” pe langa faptul ca ma tinea in suspans cu intrebarea lui, ma facea sa cred ca a uitat cum ne-am intalnit. Era… si inca este eroul meu. Ma intelege mai bine decat orice fata, prietenul meu este mai bun de o mie de ori decat orice fata.

” Nu. Cum sa uit, piticot ? Nu mi-am luat bataie dupa ? ” a as scut, facandu-ma sa ma simt vinovat. Am lasat capul in pamant, ceandu-mi scuze. El s-a ridicat si si-a bagat mainile in buzunare. ” Stii ce ma eneveaza la tine ? ” a spus si a inceput sa se plimbe. Ce ea cu schimbaea acesta brusca de comportament ? Eram si mai speriat. L-am urmarit pana in dormitor, unde m-a privit.

” Sunt o pacoste… ” am spus lasand capul in jos si incepand sa ma joc cu degetele.

” Ma bucur ca recunosti. Vino mai apoape, trebuie sa-ti zic ceva. ” Da, maiapoape Am facut doi pasi pana am ajuns langa el, inca tinandu-mi privirea in pamant. Ma simteam mai rau acum, cand ma certa el decat atunci cand ma cetam cu iubita mea. Noua ani… noua ani de cand eram prieteni si acum… ” De ce ma pui sa am grija de tine cand te desparti ? Nu mai bine ti-ai gasi pe cineva care stii sigurnu te-a lasa si te-ar tine pe veci ?” Deci, practic… ma simteam ca dracu

” Ti-e usor sa zici!” l-am privit in ochi simtind ca sunt gata sa plang. De ce ma simteam asa cand era suparat pe mine? Ma simteam inutil, in plus pe planeta de fiecare data cand el era suparat. ” Tu stii cum e sa iube… ” nu am apucat sa-mi termin fraza. Ochii negri a lui Yong Jun m-au ucis. Mereu era asa. A oftat si s-a incruntat.

” Mi-a ajuns, stii ? Esti oribil… ” atunci am simtit ca mor… cuvintele lui au tecut pin mine ca sabiile. Mi-am simtit obrajii luati de palmele lui si in urmatoarea de secunda, buzele lui erau lipite de ale mele. Am facut ochii mai, nestiind ce sa fac. Era bun, era dulce… era Yong Jun. Am inchis ochii si m-am lasat dus de val. I-am raspuns stangaci, uitand totul.

” Te plac e putin spus. Din prima zi… cand Chen a incercat sa se ia de tine… Mi-a ajuns, esti oribil… stii cate griji imi fac din cauza ta? Ca poti fi ranit iar ? ” Eram confuz… si parca fericit. Mi-am muscat buza inferioara, realizand cat de prost am fost. Noua ani… ma iubea de noua ani, ia eu ce faceam? Iubite false care ma paraseau si ma lasau sa plang, fara sa le pese. El a fost mereu cu mine…

” Si… eu ” am spus lasand capul in jos. Cand m-a auzit a tacut, ealiand cateva secunde mai tarziu. Intr-adevar, eu… tineam la el mult, il iubeam. Nu ca prieten… mereu am crezut ca este … pefect.

”Cap patrat ” a zis si m-a sarutat a doua oaa. Noua ani… atat trecuse. Poate de-asta nu puteam fi intr-o relatie normala. Am facut un pas in spate, apoi doi… pana cam cazut pe pat. Si-a pus mana pe abdomenul meu, ridicandu-i bluza. Eram constiend de rolul meu insa era… el. Aveam incedere in el. Am continuat sa-l sarut, sama las sarutat de mii si mi de ori.

Cand m-am trezit, dimineata pe la vreo zece, copul meu eraplin de semne roiatice. Yong Jun domea langa mine, gol, cu o mana pe abdomenul meu. Spatele ma durea insa… am zambit simi-am apropiat chipul de al sau, dand sa-l sarut… insa mi-a luat-o el inainte. I-am simtit mana in spatele capului si m-a tras , aarutandu-ma lung. A zambit victorios si vizibil feicit.

” Cap patrat… esti tu! ” am spus copilaros si am inceput sa rad.