Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Vot
~ Ploaia Îngerilor
9.09%
1 9.09%
Tu numai plouă, ploaie
9.09%
1 9.09%
“Nimicuri” ude
36.36%
4 36.36%
Halucinatie
45.45%
5 45.45%
Total 11 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Fic of the Week 4 - Lucrari

#1
Lucrările sunt postate în ordinea în care le-am primit. Puteţi vota prin poll lucrarea( sau lucrările, se pot vota mai multe) care v-au plăcut, iar lucrarea cu cele mai multe voturi va fi declarată câştigătoare. Puteţi, de asemenea să postaţi, argumentându-vă alegerea/alegerile făcute, iar votul se va contoriza de trei ori- voturile din poll vor valora doar un singur punct.
Concurenţii pot vota şi ei, iar votul lor va valora un singur punct, indiferent dacă-şi argumentează părerea sau nu.
La final se va alege şi un câştigător din rândul celor care au argumentat, acesta primind premiul pentru " Cea mai bună critică" .
Note: ÃŽmi rezerv dreptul de a decide care comentariu se va contoriza de trei ori ÅŸi care nu.
Votarea se termină duminică noapte, ora 00:00, când se vor afişa şi rezultatele.
Mult succes ÅŸi spor la votat!



Lucrarea 1


~ Ploaia ÃŽngerilor


Durerea sfâşietoare din inimile lor se proiecta tot mai des asupra cerului pe care încercau cu disperare să îl facă imun la suferinţa lor. Nori negri, furioşi , puşi pe harţă alături de duhurile pământului istovite şi ele de atâta hărmălaie fără scop, se îmbulzeau la orizont, cerând dreptate pentru fiinţele care ţinuseră atâta vreme la bunăstarea tuturor. Nimeni nu le răspundea însă, iar angoasa şi ura creştea secundă de secundă în intensitate.

Nu puteau face nimic, cu toate rugăminţile fierbinţi pe care le adresau cerului de a-şi potoli supuşii înverşunaţi împotriva creaturilor Pământului - veşnic însetate de răzbunare şi sătule de dispreţul celor din jur. Apatia se inastală şi în rândul lor cu timpul, deşi tot mai multe ţipete de frică pură le ajungeau la urechi, îngheţându-le sufletele veşnic tinere. Îi durea, dar cum oamenii nu făceau nimic pentru a câştiga indulgenţa cerului şi a norilor care îi ameninţau, ei nu mai îndrăzneau să intervină. Cu ce drept voiau ei să ia apărarea oamenilor care deja îi renegaseră, îi alungaseră din sufletele lor? Cum de ei, ajutoarele lui Dumnezeu, doreau atât de mult să salveze acele fiinţe înspăimântătoare care atrăgeau scârba şi groaza tuturor?

Răspunsul era simplu, iar lacrimile care le picurau de pe obrajii palizi şi reci dovedeau devotamentul pentru creaţiile Domnului. Mâini albe se întindeau, din ce în ce mai puţine, în rugăminţi mute, în implorări seci către cerul ce voia dreptate, către pământul care cerea libertate, dorind salvarea speciei ce conţinea, din timpuri imemoriale, suflarea Tatălui lor. Aripi sure se deschideau cât erau de mari spre a feri specia umană de loviturile nemiloase ale norilor ce afuriseau, cu înjurături lichide, toată suflarea Terrei.

Degeaba s-au străduit să ţină piept avalanşei de insulte şi acuzaţii, nimic nu a funcţionat. Ultimii din rândul celor ce voiau să se sacrifice cu orice preţ pentru oameni, au căzut, răpuşi de avalanşa de adevăruri dureroase a duhurilor. Aripile lor s-au frânt, penele, odată albe, s-au înnegrit, iar feţele, odată strălucitoare şi zâmbitoare, s-au întunecat, transformându-se în măşti ale teroarei.

Au alunecat pe Pământ, urlând în agonie, rugându-se acum mai aprig decât niciodată ca cerul să se destindă, iar ploaia veşnică care încerca să îi înece să înceteze, să le cruţe sufletele pângărite deja de toate păcatele pe care încercaseră, în ajun, să le ierte. Erau puţini la număr, zdrenţăroşi acum, murdari, sângerând din abundeţă, căindu-se că au vrut să salveze omenirea care acum îi ocolea şi îi badjocorea. Fraţii lor, îngrijindu-şi rănile, îi priveau plini de milă pe aceşti soldaţi decăzuţi, dar nu îndrăzneau să îi ajute.

Cerul privi o clipă, oprindu-se din plânsul lui cu lacrimi amare, de cerneală, la amărâţii de îngeri care i se împotriviseră. El ceruse dreptatea pentru toţi, asmuţindu-şi ajutoarele asupra creaturilor cu două picioare, iar acum regreta. Lacrimile lui se transformară rapid într-o ploaie a deznădejdii, cerându-şi iertare de la cei pe care nu putuse să îi protejeze.

Pământul le auzi totuşi horcăielile slabe, şi se deschise, înghiţindu-i în adâncurile lui calde, ferindu-i de tot ceea ce le crease odată durere.

Un înger deschise ochii, chiar în momentul în care straturile cenuşii ale solului îl ascundeau de priviri indiscrete şi oftă:

“Aşa am ajuns noi, îngerii, fii ai Domnului, să murim, înghiţiţi de mizerie, pentru oameni. Şi cine îşi va aminti de numele meu, Azazel, când vom fi chemaţi înapoi printre fraţii noştri? Nimeni, căci aripile mele nu mă vor mai purta spre cer, acolo unde îmi e locul!”.

Lacrimile lui au fost doar două picături într-un ocean al distrugerii omeneşti.



Lucrarea 2


Tu numai plouă, ploaie



N-am nevoie de cuvinte! Dispari din faţa mea, orice ai fi; eu am nevoie de libertate. Pleacă! Să nu te mai văd în faţa ochilor.
Vântul îmi loveşte mâinile, mă ustură. Câte un strop rătăcit îmi atinge faţa, mă doare. Miros a moarte. Dacă mă găsesc după miros? Ah, nu-mi pasă! Îmi place prea mult, parfumul ăsta, e armonia perfectă. Şi totuşi mă sperie.
Plouă.
Strada se desfăşoară goală în faţa mea. E aşa pustie; parcă m-ar invita să o traversez. Casele au grilaj la geamuri, doar un bec pâlpâie într-un colţ. Mă opresc sub el, mă simt protejată de el. Lumina e slabă, dar suficienntă cât să vad, asfaltul e ud şi străluceşte. Plouă.
Desfac braţele larg, vreau să îmi iau zborul. Dacă aş zubra ei nu m-ar mai găsi, nu m-ar mai putea închide nimeni, aş fi liberă! Cu ce drept îmi judecă ei păcatele? Las mâinile moi şi scap cuţitul pe jos. Zgomotul metalic mă face să tresar. Mă uit la mine, la corpul meu. De pe bluza albă se scurg picături sângerii, stropii căzuţi din cer mă curăţă.
Îmi simt sufletul greu. Am atâtea păcate adunate, oare cât va mai putea să îndure? Ploaia îmi poate curăţa inima? Vreau să simt stropii mari şi reci cum îmi îneacă sufletul, îl spală. Ea nu vorbeşte, ei pot să îi spun. Da, pot să ţip în gura mare! Am ucis! Şi acum mă tem de consecinţe. Mă tem de judecată, vreau să scap de propriile-mi fapte. Vreau...
Tu, ploaie poţi să o faci. Tu poţi să mă faci din nou bună, fiindcă tu eşti pură şi tu faci numai bine! Oamenii mă judecă, mă trădează, mă rănesc. Tu mă alini, mă ajuţi...Nu am nevoie de cuvinte, de mângâieri false, încurajări superficiale. Sunt doar de suprafaţă. Dar stropii tăi ajung până în centrul pământului, până în adâncul fiinţei mele, mă vindecă. Aş vrea să fiu ca tine, să fiu peste tot, oricând, să fac numai bine. Poate aş fi iertată.
Dar de ce mă tem? Când i-am luat zilele nu îmi era frică. Oare...Tu m-ai făcut să-mi văd greşeala? Da, tu! În tine văd un prieten; cel mai bun prieten.
Picăturile reci mi se scurg prin păr, pe mâini, pe faţă, pe tot corpul. Senzaţia perfectă.
Tu numai plouă, ploaie, nu am nevoie de nimic altceva.
Mă alinţi cu lacrimile-ţi reci deşi poate nu îţi dai seama, mă scoţi din întunericul propriei mele persoane. Eşti cea mai dragă şi mai apropiată prietenă care o am...Mulţumesc! Mulţumesc că mă ajuţi să rămân umană, măcar puţin.



Lucrarea 3


“Nimicuri” ude

Ploaia este ca o copila ce ne aduce mereu aminte de frumoasa noastra lume a copilariei in care multi adoram a ne stropim cu apa, sa ne murdarim in noroi, sa ajungem acasa la parinti murdari din cap pana in picioare.
Simtim cum in geam bate ploaia cu stropi reci ce ne face sa tresarim la fiecare a lor cadere. Incet, incet stropii se scurg alene pe geam. Acesti stopi sunt copiii ploii si cunosc multe lucruri. Unele grele altele usor de inteles, dar le stiu si nu pot sa le impartaseasca nimanui fiindca nimeni nu-i intelege. Nimeni nu le da prea multa atentie. Nimeni, in afara de copiii cei nazdravani carora le place sa stea in ploaie, sa se ude cu apa si sa devina una cu aceasta ploaie si cu acesti stropi ai sai. Insa ei care ar putea sa inteleaga povestea fiecarui strop de ploaie probabil ca nu ar mai fi atat de veseli cand unul dintre ei ii atinge pe micii indivizi pe pielea calda si curata.

De fiecare data cand ploua, mama stropilor ii trimite pe acestia pe pamantul insetat de fiecare poveste a fiecarui strop si in functie de cat de trista sau de vesela este fiecare poveste, atat de rau sau de bine va fi dupa ce vizita nazdravanilor se va sfarsi.

Ploaia insa este o mama ce ascunde mult mai multe secrete si povesti nedeslusite decat copiii ei si de aceea cand ii trimite in vizita pe planeta noastra nu le spune chiar totul fiindca nu doreste a-i supara prea tare. Ea stie foarte bine ce dezastre pot produce aceste neinsemnate picaturi de apa ce fac parte din corpul protector al acesteia. Defectul acestei mame este acela ca nu stie cum sa-i invete pe mititeii ei cum sa stea cuminti. De aceea acestia isi fac de capul lor prin lumea intrega provocand furtuni si vartejuri, uneori care nu se opresc intr-un timp mai scurt, ci dureaza atat de mult incat supararea stropilor sa treaca, iar dorinta lor de a face multe ravagii pe pamant sa le fie indeplinita cu succes.

Apoi observam cum tot atat de incet cum a si sosit ploaia, asa si pleaca, lasand in urma ei Soarele care are atributele de a usca si incalzi scoarta terestra care a suferit o bataie din partea stropilor neascultatori. Odata ce ploaia trece, se duc copilaria, libertarea si veselia. Copilul nestiutor se transforma in adultul maturizat ce stie tot ceea ce trebuie sa faca pentru a nu face vreun dezastru, pentru a nu-i mai supara pe parintii sai, ce candva ii spuneau despre acestea, insa el nu-i asculta fiind furat se farmecul ploii si a stropilor sai.

Acum a rasarit soarele si totul se echilibreaza. Oare totul a fost o iluzie? Oare chiar a fost adevarat?



Lucrarea 4



Halucinaţie



Timpul s-a topit şi a curs pe pământ.

Nemişcare. Linişte. Apă. Amintirile se scurg pe pământul uscat. Frunzele tremură de frică. Dacă nu va mai fi un mâine? Timpul se amestecă cu lacrimile cerului şi curge în şuvoaie. Ploaia cade atemporal. Poate va dura o veşnicie, poate numai o secundă. Norii negri sufocă bolta cerească. Soarele nu se mai vede. Oare s-a topit şi el? Oare balta prin care trece pasul meu şovăielnic a fost la început în centrul lumii mele? Ce moarte stupidă!

Plouă cu cioburi din visele-mi zdrobite.

Plouă cu amintiri, cu regrete, cu nostalgii. Sunetul mut al coliziunii lor cu ţărâna murdară va stărui mereu in urechea mea. Bucăţi rupte din minte şi suflet acoperă pământul. Alerg cu picioarele goale printre vise masacrate si cioburile mă rănesc. Sunt răni ce nu se vor vindeca niciodată, răni pe care le voi simţi mereu în suflet. Răcoarea imi învăluie trupul obosit şi întunericul imi copleşeşte mintea. Îmi ascund faţa udă în palme. Aş vrea să strig... dar nimeni nu mă aude. Şi ploaia cade mai departe...

... dar pământul va dori mereu ploaia.

Văd prin dantela ploii o rază de lumină. Îmi strivesc obrazul de scoarţa unui copac, incercând să alung iluzia. Dar n-a fost o himeră. E acolo, e reală. Ma apropi şi mâna mea tremurândă încearcă să o atingă, să o simtă, să o ţină prizonieră. Picături calde topesc groaza din sufletul meu. Va mai fi un mâine. Şi atunci ochii mei s-au deschis şi am văzut frunzele vibrând de plăcere sub atingerea ploii. Am simţit solul frematând de bucurie şi am ascultat sunetul liniştitor al naturii. Ploaia continuă să cadă dar nu o mai simt. Las apa să-mi spele mintea şi sufletul. Culorile se ţes prin pânza ei vindecându-mi rănile şi Pământul se învârte din nou.
Căci ce altceva poate urma după o ploaie, decât un soare nou?
She is a living existence of selfishness.


#2
Au trecut săptămâni de când n-am mai votat la Fic of the week; şi iată-mă.

Lucrarea 1 - Platitudinea acestei lucrări îmi lasă un gust amar. Nimic frapant, care să mă impresioneze în adevăratul sens al cuvântului.
Ideea abordată pare originală, asta-ntr-o oarecare măsură, dar aş fi apreciat mai mult dac-ai fi ales un alt titlu - ăsta-i uzat şi mult prea banal.
De asemenea, exprimarea nu-mi prea place. Textul e realizat telegrafic, prin urmare nu transmite nimic nimănui. Greşesc, căci îmi transmite mie acel sentiment de dezgust.
Estetica lucrării e bună, aş putea spune că-i impecabilă chiar.
Greşeli n-am văzut, dar sinceră să fiu, nici n-am stat să-mi pierd vremea căutându-le.

Per total, lucrarea mi s-a părut de-a dreptul superficială. Îţi doresc mai mult succes data viitoare, presimt că vei avea mare nevoie.

Lucrarea 2 - O lucrare mediocră, aş putea spune, scrisă fugitiv.
Nu ştiu de ce am senzaţia c-ai fi putut mai mult de-atât, dar dacă mă-nşel, scuzele mele.
Am scăzut foarte mult din punctajul acestei lucrări, fapt datorat lipsei de originalitate [ ideea-i comună ] şi exprimării problematice. Dacă nu pricepi ce vreau să spun, dă refresh paginii.
Monotonia textului mă adoarme.

Citat:N-am nevoie de cuvinte! Dispari din faţa mea, orice ai fi; eu am nevoie de libertate. Pleacă! Să nu te mai văd în faţa ochilor.

Nu ştiu ce naiba găsiţi atât de interesant la propoziţii / fraze de genul. După ce-am citit mii de lucrări scrise-n aceeaşi manieră, am ajuns la concluzia că multe persoane consideră astfel de propoziţii / fraze extraordinar de incredibil de kul, deşi-s folosite şi răs folosite. Mie mi se par de-a dreptul monstruoase, fiindcă devin o insultă la adresa limbii române.
Oh, dar vă rog, nu vă simţiţi ofensaţi, asta-i doar părerea mea [ probabil şi-a altora ], deci luaţi-o în considerare doar dacă orgoliul vă permite. De altfel, nu-mi prea pasă.

Revenind. N-am sesizat greÅŸeli de nici un fel.
Îmi pare rău să-ţi spun - stai liniştită, mint -, dar aşezarea-n pagină-i dezastruoasă. Ia exemplu de la lucrarea de mai sus, a cărei estetică-i de nşpe mii de ori mai bună decât a ta.

Cred c-ai realizat şi tu că nu mi-a plăcut lucrarea absolut deloc, deci n-o mai repet. Mai ai de lucrat [ ăsta-i un lucru just! ].

Lucrarea 3 - O lucrare într-adevăr catastrofală, probabil cea mai nereuşită dintre toate.
Ideea mi s-a părut neoriginală şi-s convinsă că, dac-ai fi căutat mai mult o alta, ai fi găsit ceva de douăj' de ori mai bun decât asta.
Titlul e plat, iar acele ghilimele nu-şi au locul acolo. Fă-le să dispară.
Textul e searbăd, nu văd nimic deosebit acolo, nimic altceva decât simple cuvinte aruncate-ntr-un word, cu o exprimare ce lasă de dorit.
Mda, habar n-am dac-au existat greşeli, n-am stat cu ochii aţintiţi pe monitor.

Aşezarea-n pagină-i oribilă - aceleaşi precizari ca la lucrarea precedentă [ n-o să mă repet, n-ar avea rost ].

În ansamblu, lucrarea-i un eşec lamentabil, fără profunzime, fără nimic care să impresioneze în mod special.

Lucrarea 4 - O lucrare cu adevărat reuşită, incomparabilă cu celelalte trei, cu mult superioară acestora.
Apreciez faptul c-ai abordat ideea-n alt mod, total diferit de pân-acum.
Ai o exprimare bună, îmi place, deşi s-ar fi putut şi mai bine, asta-i sigur sută-n sută.
Ai un stil simpluţ de a scrie; foloseşti cuvinte simple, care au însă un sens profund în context.
Greşeli n-am observat, dar cum am spus şi până acum, n-am stat să le caut şi n-o să stau niciodată s-o fac. Dacă-mi sar în ochi - bine, dacă nu - iarăşi bine.

Estetica-i impecabilă, deşi aş fi apreciat mai mult dacă ar fi existat un rând liber între ultimul paragraf şi fraza de încheiere.

Nu ştiu ce altceva aş mai putea spune. N-a fost o lucrare formidabilă, dar a fost cu mult superioară celorlalte - cum am mai spus -.

Sinceră să fiu, mă aşteptam la mai multe lucrări şi la unele reuşite-ntr-adevăr şi-aş fi vrut să fie o competiţie strânsă. M-aţi dezamăgit.
Prin urmare, votul meu se-ndreaptă către lucrarea 4, care-a fost foarte bună, deşi mă aşteptam la mult mai mult din partea participanţilor.


Baftă-n continuare.
Edmond: [pauses, remembering what Fernand said when he asked why he betrayed him] It's complicated. Let's just say it's vengeance for the life that you stole from me.

#3
Bun... dupa ce am citit cu atentie toate cele patru lucrari, acestea sunt opiniile mele si sper sa nu insult indirect pe nimeni, dar am scris exact ce am simtit dupa ce v-am citit lucrarile, fara vreo rautate.

Lucrarea numarul 1:

~ Ploaia ÃŽngerilor

Ori mai pui un ~ ori nu mai pui deloc (sau poate o gresala de tastare...dar e urat sa o intalnesc inca din titlu)

Titlul parea oarecum interesant, si mi-a placut ca m-a dus cu gandul la altceva... adica desi in mare este un titlu banal... am apreciat ca m-a trimis la ideea ca ploaia ar fi lacrimile ingerilor si u ceva se ii acopera si pe acestia. Dar de ce ploaia ingerilor? Adica, nu se face referire la multimea lor, nu le aparatine, ploaia in textul tau e undeva mai presus de ingeri... deci imi parimt sa spun ca nu ti-ai ales titlul cum trebuie... caci ploaia ingerilor tai nu este tocmai a lor.

Se vede ca ai un vocabular complex si sti sa-l utilizezi, dar e pacat ca fraze frumoase au fost puse intr-un ansamblu anost. Ideea a fost draguta la inceput, dar desi ai folosit exprimari frumoase pe alocuri, ideea in ansamblu a fost cuprinsa de plictiseala... cel putin asta a transimis. Trebuia sa ma cuprinda melancolia la final... dar nu prea am simtit aceasta senzatie. Apreciez in scimb estetica ta si faptul ca ai scris fara greseli si mai ales... cu diacritice.


Lucrarea numarul 2:

Tu numai plouă, ploaie

Bun... asta e titlul tau. Deloc atractiv, pe langa text complet (cu esceptia faptului ca l-ai mentionat odata pe acolo) si gresit din punct de vedere gramatical. Am sesizat gresala nu in titlu (caci aici am zis... cine stie ce o vrea sa spuna autorul) dar apoi cand am intalnit constructia in text, am realizat ca defapt corect era "Tu numai ploua, ploaie" caci o rogi sa faca ceva, nu o numeri (desi eu aiurea sa numeri actiunea ploii cu eu, tu ,el, ea, noi, voi, ei, ele...hai ca ai prins ideea).
Apoi ai doua greseli:
"suficienntă" - suficentă
"vad" - "văd" - mi-am activat diacriticele pentru asta, caci nu obisnuiesc sa le folosesc in posturi dar le remarc intr-o competitie10
Fara suparare dar pe mine textul tau ma trimite cu ideea la un monolog interior... o durere, iar in cazul tau ploaia este mai mult un decot decat personajul principal ca sa spuna sa... este doar un plus pe acolo... chiar daca la sfarsit ai incercat sa o personifici putin. Tu ai pus titlul ca sa fi in relatie cu tema, dar la textul tau, orice alt titlu era mai potrivit decat asta. Estetica lasa putin de dorit pe la tine, desi apreciez ca si tu ai scris cu diacritice.
ideea in sine nu mi se pare prea interesanta... imi pare rau, dar daca textul numarul 1 m-a mai captivat putin, al tau nu m-a captivat deloc. Simteam ca citesc sfarsitul cu fiecare rand... in sesnul ca banalitatea si ideea de "nu se mai termina odata?" m-a cuprins tot timpul. Imi pare rau dar nu m-a impresionat prea mult acest text.


Lucrarea numarul 3:

“Nimicuri” ude

Titlul nu ma atrage. Nu mi se pare nimic si e putin cam pe langa text, caci tu nu transmiti ideea de "nimic" ci mai mult ideea de complexitate.
Acum textul in sine: pai tu ai vrut sa fi un povestitor, dar nu prea ti-a iesit. Renunta la a mai povesti din'afara caci nu iti iese. Ideea a parut interesanta la inceput, dar apoi a dat-o in banal. Singurul lucru pe care l-am apreciat la povestea ta a fost legatura dintre stropii de ploaie si copii, dar care e faza cu maturitatea? Adica ploaia dispare,nu evolueaza dupa ce se "joaca" in schimb copiii la tine evolueaza si nu dispar. Eu am prins ideea in mare, cam ce ai vrut tu sa faci, dar corelatiile nu au fost bine gandite. Estetica... pai mai ai putin de lucru la ea. Am vazut o gresala... nu imi mai aduc exact aminte care (mi s-a stins pc-ul cand am vrut sa dau primul post si nu o mai retin...si fiind una singura nu am mai recitit), dar la tine diacriticile lipsesc si asta e un minus.


Lucrarea numarul 4:

Halucinaţie

Si aici merge si votul meu.
Diacritice - sunt
Scris corect - este
Originalitate - este si aceasta.
Imi place cum ti-ai folosit imaginatia. Lucrarea ta mi-a atras cel mai mult atentia. Se vede ca detii un vocabular bogat si ca sti sa te exprimi. Desi te-ai rezumat la fraze usoare, ai reusit sa cuprinzi complexitatea sentimentelor, iar textul tau a avut un mesaj vibrant, adica nu m-a plictisit, ca sa spun pe romaneste 21


In concluzie, am sa votez cu lucrarea numarul 4 care a fost cel mai "literar" conceputa si cea mai originala. Felicitari si celorlalti pentru efortul depus si sper ca pe viitor sa vad lucrari mai bune.
De asemenea tin sa precizez ca si eu am fost putin cam dezamagita de editia aceasta... mai ales ca tema a fost una frumoasa si ma asteptam la multe lucrari frumoase, asta e si motivul pentru care saptamana aceasta m-am rezumat la argumentat.

#4
Mă bag şi eu la un comentariu, poate nu va mai fi lumea aşa de rea (nu mă întrebaţi la ce mă refer):

Lucrarea 1:

Titlu: meh, nu pot spune mare lucru despre titlu. E plăcut, dar poate uşor folosit, dar nu cred că ar fi mers un altul. Deşi tema acestei ediţii e ploaia, poate că o altă idee pentru titlu ar fi fost mai uşor de îngurgitat, mai ales că se pare că nu sunt mulţi cei care adoră o astfel de abordare.

Aspectul textului: Comparativ cu celelalte, iar aici mă gândesc în special la ultimul text pentru că celelalte nu au ce le trebuie aici, e structurat frumos. E uşor de urmărit, mai ales că autorul sau autoarea a lăsat spaţiu între paragrafe, ca noi cititorii (mai ales eu care sunt răcită şi destul de chioară) să vadă rândurile fără a se pierde. Ar trebui urmat exemplul ăsta, pentru că puţini sunt cei care îşi fură cele cinci secunde din viaţă pentru a apăsa pe enter şi a lăsa un spaţiu între rânduri. Deci bravo celui ce nu a uitat să aşeze textul în pagină aşa cum trebuie. (mania asta a mea... feh)

Ortografie: nu am văzut greşeli de tastare grave, poate doar câteva litere în plus la unele cuvinte. Nu sunt greşeli grave, iar ansamblul per total e bine structurat, şi e uşor de citit. Îmi place şi faptul că ai folosit diacritice, ceea ce nu mulţi se încumetă să facă, deşi nu pot pricepe de ce! Oare care lucrare e mai uşor de citit? Una care are diacritice sau una fără? Oh, şi ar trebui să mai revezi un pic timpurile deşi nu ai probleme grave.

Originalitate: idea e originală, deşi, după cum am văzut la unii dintre comentatorii de mai sus, ea nu pare a fi cine ştie ce. Nu cred că te-ai referit la ploaie ca ceva mai presus de îngeri, sau că ai formulări neapărat anoste, deşi ai mai putea lucra un pic.

Părerea mea, proprie şi personală: Păi, eu cred că lucrarea asta tinde mai mult spre reflecţie, şi nu trebuie luată şi ciopârţită ca o lucrare imagistică. Nu văd pe nimeni în stare să treacă de imaginile vizuale şi auditive, dincolo de sentimente (pe care văd că tot le caută lumea dar nu le găseşte şi nu înţeleg de ce trebuie neapărat privită astfel) şi să găsească idea acestei bucăţi de text. Fără supărare, dar e drept că nu prea ai sentimente dar asta nu înseamnă că trebuie să ne asaltezi cu filozofisme pe care nu le înţelege tot românul *poate o să se prindă cineva până la urmă că idea ta nu se referă la ploaie la fel cum se referă toţi... dar nah, pastiluţa ta filozofică e destul de amară deşi ar cam ajuta la însănătoşirea unui spirit bolnav...*

I rest my case for this poem, up with the next one.



Lucrarea 2


Titlu: O_o oook... Ce e cu titlul ăsta? Nu numai că dă o senzaţie de WTF?! dar nici nu se prea potriveşte. Idea poveştii tale îmi place, dar ce e cu titlul ăsta? Cred că ar fi mers ceva mai... şocant, mai frapant, mai ceva... Nu atrage, ca să fiu sinceră 100%, dar nu pot spune că nu merge chiar deloc... Ţin să mă repet (iar asta e răceala din mine care comentează...) că la ideea care ai avut-o şi la imaginile pe care le-ai descris ar fi mers alt titlu. Eu ştiu cât de greu e să faci o poveste şi apoi să o şi numeşti, deci nu îţi pot imputa foarte mult aici.

Aspectul textului: E obositor... Ai încercat să pui accentul pe anumite părţi ale textului şi nu prea ţi-a ieşit. L-am citit de vreo două ori în speranţa că poate nu o să mă mai încurc atât de tare, dar tot mi-au fugit ochii. Poate dacă ai fi lăsat un spaţiu, fie el cât de mic, poate că ar fi fost mai uşor de citit. Te-ai repetat cu acel plouă de prea multe ori! Chiar nu ai găsit o metaforă sau un epitet sau o frază amărâtă acolo ca să mai schimbi un pic paleta monotonă de culori? Nu zic că e rău, dar...

Ortografie: Nu am găsit greşeli, dar nici nu le-am căutat... Apreciez faptul că ai scris cu diacritice, dar ai grijă la cât de repede scrii. Tinzi să cam adaugi sau să mănânci litere. Nu se vede foarte bine unde greşeşti, dar îţi spun sincer că e ceva care nu mi-a plăcut la textul tău.

Originalitate: să zicem că merge şi totuşi nu prea! Ideai e super uzată, mâncată de molii şi duhneşte mai rău ca un sconx. Moartea şi ploaia se împletesc ele, dar chiar nu ai găsit alt subiect de discuţie între ele decât acesta? Şi cum de se tot schimbă personajul tău principal de la un cadru la altul? În plus, nu mi-a plăcut deloc cum ai început. Cu cine vorbea ea atât de brutal, împotriva cui era ea aşa de pornită? Ai goluri mari în dezvoltarea aceste poveşti. Nu te supăra pe mine.

Părerea mea, proprie şi personală: ei bine, mi-a plăcut cât de cât. Ai avut imagini frumoase, cu pete de culoare care mie personal îmi plac. Totuşi -mereu există un totuşi şi un dar - dacă nu te-ai fi axat atât de mult pe ce a făcut ea poate că imaginea ploii care o spală ar fi fost mai uşor de digerat. Şi de ce, în numele a tot ce e sfânt, apare ploaia ta în două ipostaze? De ce nu ai rămas la prima imagine a ploii, cea de salvatoare a unei inimi ce plânge cu lacrimi de sânge? A trebuit să o transformi (iar transformarea e evidentă... ) în ceva... Nu ştiu... Mă aşteptam la o altă temă, dar se pare că originalitatea nu mai e punctată aşa cum ar trebui... Se la vie!


Lucrarea 3
Titlu: "Nimicuri" ude... "Nimicuri"... pentru ce acele ghinimele? Şi de ce nimicuri? Vorbeai de veselie, de copii, de poveşti, de ploaie, şi apoi mi-ai trântit, asta din prima clipă, un titlu înfiorător ca "Nimicuri" Ude... Sincer, când am citit titlul numai prostii perverse mi-au venit în cap, dar asta e numai vina mea şi mi-o asum. Acum, revenind la titlul tău! WTF?! De ce "Nimicuri"! Nu are nici o legătură, sună urât, şi mai mai că m-a făcut să mă răzgândesc în a o citi. Dar tot am citit-o numai ca să rămân mască de stupoare.

Aspectul textului: E cel mai slăbuţ dintre toate, deşi ai scris mult. E drept că ai lăsat spaţii între paragrafe, dar ele ca idei şi conţinut sunt legate atât de ...nasol, încât am cam sărit peste anumite lucruri. Te repeţi înfiorător de mult, nu ai un vocabular deloc dezvolatat, iar aceste câteva cuvinte pe care le cunoşti sunt atât de anost îmbinate încât...Nu vreau să fiu rea cu nimeni, dar în locul tău aş fi acordat mai multă atenţie textului. Ai probleme cu timpurile verbale, cu persoanele... Nu plasezi bine virgulele... A fost o povară să îl citesc sinceră să fiu. La un moment dat ai vorbit ca în cartea de geografie O_o am rămas ca tâmpită uitându-mă la text. Unde e aspectul plastic la lucrării, unde sunt sentimentele? Unde e totul?

Ortografie: Ai câteva greşeluţe, nu mai stau să ţi le arăt.. Nu are rost. Ai personificat ploaia şi stropii ei, apoi ai abandonat această idee în speranţa că vei face poate o altfel de atmosferă. Nici nu mai ştiu unde să scriu toate astea. Ca şi ortografie atât ai de lucrat: semnele de punctuaţie, timpurile verbale, persoanele şi cele câteva greşeli de tastare.

Originalitate: Nici de asta nu ai, deşi văd că lucrarea asta e apreciată! Nu zic că nu e... să zicem plăcută, dar mie personal nu îmi place. Am mai citit o lucrare asemănătoare acum vreo doi ani, iar idea asta nu mă mai încântă deloc. Soare, ploaie, ploaie soare... atât pare să existe în lucrări de acest fel. Nu te acuz de plagiat, sub nici o formă nu fac asta! Dar toată această îngrămădire de cuvinte nu mi-a creat nici o impresie, poate doar o durere de cap.

Părerea mea, proprie şi personală: Mai ai de lucrat, şi încă mult. Toată această tevatură pe un subiect care e destul de simplu şi pe care s-au făcut atât de multe poveşti, mă duce cu gândul la clasa a doua. Pardon! Lucrarea ta e de clasa a şasea. Ţin să precizez că asta e PĂREREA MEA, deci nu vreau comentarii arţăgoase sau chestii asemănătoare. Din punctul meu de vedere, şi comparativ cu celelalte trei, această lucrare e întradevăr cea mai slabă.



Lucrarea 4
Titlu: Frumos titlu 4 Chiar citeam o carte cu un asemenea titlu, dar nu asta e ce mi-a plăcut la lucrarea ta. E ceva acolo care atrage, deşi pare să şi respingă nişte idei. Halucinaţie... Sună frumos, uşor romantic...

Aspectul textului: E telegrafic! propoziţii simple, scurte care vor să şocheze, să frapeze publicul, dar care m-au adormit! Nu e nimic extravagant în această lucrare deşi e scrisă îngrijit, fără greşeli. Ai scris cu diacritice, ceea ce îmi place la nebunie pentru că facilitează înţelegerea textului, deci nu trebuie să mai stau şi să mă mai întreb ce ai vrut să zici. Ai despărţit paragrafele, iar acesta e un alt punct în plus (până acum numai lucrarea 1 şi 4 sunt cu adevărat bune... )

Ortografie: Nu ai greşeli vizibile, timpurile sunt corecte, ai un vocabular dezvoltat şi nu te repeţi. dacă ai fi încercat să dezvolţi ideile ar fi fost şi mai bine, dar se pare că idea asta conform căreia "Dacă sunt scurte propoziţiile transmit mai bine sentimentele" se vehiculează din ce în ce mai des, iar asta duce la negarea oricărei afirmaţii şi sugestii din partea mea. Asta a fost idea mea per total: prea telegrafic. E uşor monoton textul... dar poate că asta e numai impresia mea...

Originalitate: Îmi place! Incredibil, dar adevărat! Idea aceasta îmi place, şi chiar foarte mult. Atrage, farmecă, sigilează şi păstrează atenţia cititorului. E ceva.. Offf... mă cam lasă cuvintele... În orice caz, deşi idea nu e chiar foarte originală, (cum nimic de pe acest pământ nu este) ea farmecă. E frumoasă, inspiraţională *există oare cuvântul ăsta? Dacă nu, ţineţi minte că am drepturi de autor asupra lui 4*. Bravo!

Părerea mea, proprie şi personală: Mi-a plăcut. Nu pot spune mai multe mai ales că am impresia că am comentat suficient. E drăguţă povestea ta, cu imagini şi sentimente bogate, poate puţin cam şovăielnică şi din topor la început dar fermecătoare la sfârşit. Apreciez faptul că ai reuşit să scoţi din idea aceasta a ploi ceva atât de frumos.



Votul meu a mers la prima lucrare, dar cred că se ştie deja asta... restul lumii poate face ce vrea, dar eu mi-am spus deja părerea, şi nu vreau să fiu nasty cu nimeni 4 Cui nu îi convine să îmi spună asta printr-un PM sau ceva şi voi argumenta tot ce doriţi!

Multă baftă celorlalţi Smile
[Imagine: chibi_907.gif]
, chibi-ul lui candy_cane

"Furiile Iadului sunt mai blande decat femeia badjocorita" - SK-'Apocalipsul'
[Imagine: sc95oz.jpg][Imagine: 100.png]

#5
Hey! Am revenit, de aceasta data la critici.

Prima lucrare:
Ori a fost plagiat, ori inspiratie habar nu am. Dar am stat ceva sa ma gandesc cine a furat de la cine. Fanus Neagu de la tine sau tu de la el. Sunt aproate aceleasi expresii. M-ai luat tare de cand am inceput sa citesc compunere:,,Durerea sfâşietoare din inimile lor se proiecta tot mai des asupra cerului pe care încercau cu disperare să îl facă imun la suferinţa lor.'' Un om care nu ar fi citit atent compunerea nu si-ar fi dat seama cine sunt acei ,,ei''. Continutul este unul ambiguu si a fost destul de dificial sa-ti inteleg compunerea. Ai cateva greseki cum ar fi virgulele. Nu am scazut foarte mult. Per-total mi s-a parut o lucrare slaba spre slabuta. Mi-a placut in schimb urmatoarea propozitie:,,Lacrimile lui au fost doar două picături într-un ocean al distrugerii omeneşti. ''
O era sa uit. Care-i treaba cu titlul? Nu trimite nimic...doar nepasare. Inteleg ca te-ai grabit sa o faci. Sincer votul meu nu a mers aici dar sper sa ai noroc data viitoare.

Lucrarea doi:

Ce ai vrut sa spun in titlu? MAi bine spus ce ai vrut sa transmiti? ,,Tu numai plouă, ploaie'' ...mie cel putin nu-mi transmita nimic.
Subiectul este prea comun..ce sa-ti mai zic..ai unele greseli gramaticale, unele semne ortografice ...se vede ca acest subiect nu te avantajeaza...poate data viitoare.

Lucrarea trei :

Am votat aceasta compunere.Ai inceput frumos, titlul nu a prea mers da asta-i alta poveste. Dupa cum spuneam ai inceput frumos, continutul este acceptabil.
Daca inceputul a fost frumos sfarsitul a fost la pamant. Nici in clasa a 2-a nu cred ca aveam asemenea sfarsituri.MAi trebuie sa ai o concluzie, sa inteleaga toata prostimea ce zici nu sa se uite ca desteptul la compunere. Nu am avut alta alternativa si am votatat aceasta compunere ...pentru ca toate au fost facuta la pistol viteza dar nah...good look anyway

Lucrearea patru:

Ai lucrat curat , frumos, dar puteai pune acel ,,maine'' cu ghilimele...muuuult mai bine decat asa. Virgulele sunt l;a ordinea zilei (uneori puse aiurea). Sincer m-a dezgustat putin....nu ai transmis nimic. Of nu mai comentez nimic!! Am imbatranit cu 10 ani numai citind compunerile....m-ati dezamagit.

Am ramas dezamagita complet, nu mi-au placut deloc. Cel care va castiga: lasa-le te rog concurentilor mai mult timp...daca tot trebuie sa scrie ceva sa iasa si bine nu doar de chichi.

MAi eu mi-am expus parerea, multa bafta tuturor.
[Imagine: wqymg0.jpg]

#6
Ploaia ÃŽngerilor.
Se vede că ai un vocabular bogat datorită expresiilor intâlnite în lucrare. Mi-a plăcut exprimarea foarte mult şi mi-a mai plăcut pentru că nu a fost banal şi asta tot datorită vocabularului. Expresiile sunt dezvoltate ce îmi permite mie ca cititor să citesc de plăcere, nu doar aşa ca să nu am ce face şi adevărul e că ai îmbinat extrem de bine naraţiunea cu descrierea şi titlul de asemenea se potriveşte foarte bine cu lucrarea. Sfârşitul mi-a plăcut mult mai mult. A fost aşa tulburător cum să spun nu chiar tulburător [ şi nu găsesc un cuvânt adecvat ] a avut un impact serios asupra mea. Ştii să te exprimi chiar foarte bine şi asta mi-a plăcut cel mai mult la lucrarea asta.

Tu numai plouă, ploaie
Lucrarea ar fi fost perfectă dacă nu ai fi avut un început care m-a cam speriat o.o'' I mean ai pornit cu o descriere emoţională bazată pe sentimente şi totul decurgea mult prea bine până ce ai zis de vânt. Automat a intrat în cadru descrierea fizică / elementelor şi nu ştiu nu că a fost ceva groaznic, a fost ceva oribil şi rău ci mai mult a fost ceva prea brusc. Adică [ să mă exprim mai clar ] a fost cam bruscă trecerea asta de la descrierea emoţiilor la cea fizică. Probabil că dacă de la emoţii porneai tot aşa cu un fir de naraţiune care ar fi ajuns la descrierea decorului ar fi fost mai plăcut şi nu brusc. Ca şi la prima lucrare, ai avut o exprimarea foarte bună şi un vocabular impecabil.

“Nimicuri” ude
Să ştii că dacă tema e ploaie asta nu înseamnă că vorbeşti numai şi numai de ploaie în toată lucrare. Devine enervant să citeşti de fiecare dată sinonime ale cuvântului sau cuvântul respectiv în permanenţă. Stropi, ploaie, ploaie stropi numai asta ai în toată lucrarea. deranjează al naibii de rău şi devine şi enervant să citeşti aceleaşi chestii în permanenţă în fiecare fragment. Nu mi s-a părut cine ştie ce, adică mi s-a părut mai mult obijnuită. Plouă şi răsare soarele. Chestii de genul se pot scrie şi la clasa a cincea. De ce nu îmi place ? Nu e complex şi nu e unic. Titlul este într-adevăr strălucit, dar conţinutul e prea sec şi clişeic. Exprimarea pare forţată în anumite locuri şi stai cam prost la capitolul virgule.

Halucinaţie
Îmi place că ai folosit personalizarea în lucrarea ta ceva ce e neobijnuit şi atrage prin ciudat. Folosind personalitatea ca modalitate de lucru într-o creaţie este foarte bine astfel atragi cititorul să-ţi citească lucrarea. Folosind lucrurile vii tot timpul devine banal sec şi clişeic nimic special ca o funză daia care cade pe pământ toamna şi devine litie pe pământ. La fel cum am precizat mai sus exprimarea e fină şi esenţa cu care ai îmbinat cuvintele e unică ceea ce mă duce cu gândul că citeşti mult. Poate nu o fi real, dar îmi dai senzaţia că citeşti mult. Ca şi persoanele de mai sus.


Aleg halucinaţie. Toate motivele le regăsiţi mai sus.
-

#7
Prima lucrare
Îmi place ideea pe care ai abordat-o, îmi place, pe alocuri, şi cum ai expus-o, nu am văzut greşeli, aşezarea în pagină este bună, şi cu toatea acestea există un “dar”. Lucrarea mi-a lăsat impresia că te-ai străduit mult să o realizezi şi, tehnic, este bine scrisă. Dar, pe mine cel puţin, nu m-a impresionat prea tare. Este monotonă, pare că nu se ajunge la nicio concluzie, deşi îmi închipui că asta ai vrut să reprezinte ultimele două alineate.
Descrierea este cam încărcată şi, personal, mi-ar fi plăcut mai mult dacă ar fi fost o lucrare mai simplă. De mai multe ori ai dat prea multe explicaţii, ai stricat farmecul imaginii pe care încercai să o prezinţi.
Apreciez însă, cum am mai zis, ideea, care mi se pare una originală.
Lucrarea nu este una rea, dar, luându-mă după anumite aspecte ale ei, cred că ai fi putut mai mult.

A doua lucrare
Spre deosebire de prima, această lucrare mi se pare chiar obişnuită. Ideea a mai fost folosită de multe ori şi, deşi ai fi putut remedia acest lucru punând-o în valoare printr-un stil personal, acest lucru nu prea s-a întâmplat. Deşi exprimarea este foarte bună, cum am zis, nu are unicitate.
Finalul nu este prea reuşit, aş putea chiar spune că e superficial şi sincer, e păcat. Dacă te-ai fi străduit mai mult, poate ai fi surprins mai bine ideea de comuniune dintre ploaie şi personaj care, cum am spus şi la început, este una comună dar pe care o puteai exploata până ce o făceai deosebită.

“Ea nu vorbeşte, ei pot să îi spun.”

Fraza aceasta mi-a rămas întipărită în minte. Ştiu că nu are nimic extraordinar, dar, în momentul în care am citit-o, mi-a plăcut ideea de confesiune, de încredere, pe care o transmite. De fapt, pentru mine, acesta a fost punctul culminant, pentru că se potriveşte cu ideea de vindecare, deşi aceasta din urmă nu este una concretă, ci una, mai degrabă, spirituală. De fapt mi-a plăcut, în general, cum ai descris sentimentele.

A treia lucrare
Într-adevăr, o abordare diferită, care promite. Însă felul în care a fost expusă lasă mult de dorit. Am întâlnit repetiţii şi până şi dezacorduri, ceea ce mă face să mă gândesc că lucrarea a fost scrisă pe fugă şi că, mai apoi, nu a fost verificată.

“Simtim cum in geam bate ploaia cu stropi reci ce ne face sa tresarim la fiecare a lor cadere.”

Ştiu că aici ai vrut să spui că ploaia ne face să tresărim, dar se înţelege altceva prima dată când citeşti. Puteai scrie “ploaia ne face să tresărim cu stropii ei reci”, sau “ploaia cu stropi reci, făcându-ne să tresărim”. După părerea mea ar fi sunat mult mai bine, şi nu s-ar fi făcut nicio confuzie.

“Simtim cum in geam bate ploaia cu stropi reci ce ne face sa tresarim la fiecare a lor cadere. Incet, incet stropii se scurg alene pe geam. Acesti stopi (aici cred – de fapt, sunt sigură – că voiai să scrii “stropi”) sunt copiii ploii si cunosc multe lucruri.”

Cuvântul “stropi”/”strop” apare de mult prea multe ori în text, la fel ca şi cuvântul “ploaie” şi derivatele acestuia. Deşi este o lucrare care are ca temă chiar acest fenomen natural, totuşi sună deranjant. Ai fi putut evita acest lucru foarte uşor, folosind, spre exemplu, şi cuvântul “picături”.
Pot spune că mai ai de lucru, dar acesta nu este un motiv să renunţi. Cu toţii am avut un punct de pornire, nu ne-am născut deştepţi. Şi talentul nu te salvează întotdeauna, e nevoie şi de muncă. Acestea fiind spuse, mult succes în continuare.

Ultima lucrare
Sunt de părere că aceasta este cea mai reuşită lucrare.
Prima dată am remarcat aspectul, care este foarte îngrijit, iar greşeli nu am observat. Dar nici conţinutul nu este mai prejos. Îmi place cum sentimentele s-au combinat cu aspecte din natură. Mai ales la final, mi s-a transmis exact senzaţia aceea de calm, de pace interioară, dar mi-am putut inchipui foarte uşor şi cadrul natural.
Fraza de la început şi cele două propoziţii scrise cu italic mi-au plăcut la nebunie, însă trebuie să recunosc că acea întrebare cu care este încheiată lucrarea m-a surprins într-un mod negativ. Ideea pe care o redă a fost deja folosită de prea multe ori şi, deşi se potriveşte în context, nu constituie un final măreţ, cum m-am aşteptat.
Dar în ansamblu, povestea mi-a lăsat o impresie foarte plăcută. Concluziile ce reies sunt, în sine, destul de simple, dar lucrarea este totuşi una complexă datorită descrierii.
Nu ştiu ce altceva aş mai putea spune, doar felicitări!

În cele din urmă, votul meu merge către a patra lucrare (Halucinaţie). Felicitării tuturor concurenţilor şi mult succes în continuare!
[center][Imagine: 5ml548.png][/center]

#8
Buna!Smile

Mi-a placut foarte mult lucrarea numarul 3 fiindca este despre copilarie...perioada kre imi place cel mai mult... imi place aceasta lucrare fiindca ceea ce zice e real... si e pe intelesul tuturor... exista mici greseli... diacriticile lipsesc insa tin minte ca nu erau obligatorii... greseli de tastare sunt si ele.Lucrarea putea fi mai buna dekt e acum... dar omul din greseli invata.
Cum e cea mai nereusita dintre toate knd are atatea voturi? si nu e chiar atat de catastrofala cum zice Luli... iar neoriginalitatea de unde ai scos-o? arata-mi uh alte 20 ca astea! iar asezarea in pagina ce ai cu ea? mi se pare ca e bn asa cum e... lucrarea 4 nu-i tot asa? exista si repetitii care supara la auz insa stiu sigur ca se vor repara...113

Cam atat am avut de spus....mult succes in continuare!hug

#9
Votarea s-a încheiat, voi posta imediat rezultatele...
She is a living existence of selfishness.




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  FOTM - Septembrie - Lucrari Lia 6 5.105 07-11-2012, 01:23 AM
Ultimul răspuns: Lia
  FOTM Iunie - Lucrari Lia 8 6.552 12-07-2012, 01:34 AM
Ultimul răspuns: Lia
  FOTM - Februarie - Lucrari Nya. 8 5.877 08-03-2012, 08:52 PM
Ultimul răspuns: Nya.
  FOTM - Iunie - Lucrari candy_cane 12 8.967 06-07-2011, 11:57 AM
Ultimul răspuns: Teh
  FOTM - Noiembrie - Lucrari Unia 4 4.018 28-11-2010, 12:09 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  FOTM - Octombrie - Lucrari Unia 1 3.360 25-10-2010, 10:45 PM
Ultimul răspuns: Lia
  Fic of the Week 4 - Rezultate Rouge 0 2.152 04-10-2010, 12:17 AM
Ultimul răspuns: Rouge
  Fic of the Week 3 - Rezultatele Flaw 3 3.381 02-10-2010, 06:17 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Fic of the Week 4 - Inscreri Rouge 10 7.218 01-10-2010, 08:52 PM
Ultimul răspuns: Rouge
  Fic of the Week 3 - Lucrari candy_cane 3 4.324 27-09-2010, 03:52 AM
Ultimul răspuns: Flaw


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)