Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Fatal.Love II [YAOI]

#1
Deci.. a trecut ceva vreme de când nu am mai trecut pe aici. Îmi cer scuze. Acum:

Mulţumită unei persoane, care pur şi simplu m-a motivat mai mult ca să scriu.
Nu cred că eram aici, ba din contră.. ştiu că câţiva.. se ştiu ei, s-au simţit prost din faptul că eu nu am adus yaoi.
Explicaţia este că nu mă prea pricepeam şi nu ţtiu de ce atunci nu aveam o idee buna. Dar acum am.
Si ca să vă mai enervez puţin, am să încep cu prologul.

CORECTAT !
Edit la com: Vă readuc aminte de poveste puţin, ca să ştie şi ce care nu au citit:
Joshua dădea la medicină şi s-a întâmplat să îl cunoască pe Key, un timp destul de arătos şi bine antrenat, dar căpetenie a unui clan.
Treptat Key şi-a dat seama că Joshua era fiul unui poliţist care l-a arestat pe tatăl lui nevinovat.. şi aşa s-a răzbunat, până la urmă şi-a dat seama că îl iubeşte, la fel şi Joshua pe el.. şi s-au împăcat .. dar încă apar dificultăţi.

Aşa că uitaţi partea a doua.





~ Prolog ~




„Fiecare pas pe care l-am făcut, l-am făcut cu tine.
Când eram debusolat şi simţeam că inima-mi sfâşie gândirea, tu mă cuprindeai prin vorbe şi mă înţelegeai cum nimeni altcineva nu putea să mă înţeleagă mai bine.
Momente grele s-au abătut asupra mea, dar şi a ta... Cât de orb am putut să fiu, şi doar la mine m-am putut gândi.
Tu sufereai cumplit, fiind bântuit de un trecut atât de posomorât şi trist...
Eu nu făceam nimic.
Nu puteam să-ţi readuc zâmbetul cel dulce pe chip şi chiar dacă reuşeam, se preschimba în ceva fals şi mincinos. Nu radia de fericire, ci mai mult de ură.
Iar ura aceea se vărsa asupra mea...
Sufereai din cauza existenţei mele, tot ce ai dorit să faci a fost să-ţi recapeţi pacea sufletească, nopţile nedormite, calmul de fier.
Dar cumva ai cedat în faţa mea, lăsându-te purtat de instincte. Treptat ai devenit blând, chiar dacă pe de o altă parte mă urai profund pentru problemele cauzate în trecut.
Doar în preajma mea ai reuşit să de calmezi, să îţi arăţi sentimentele.
Şi în final te-ai îndrăgostit.
La fel ÅŸi eu.
Unul de celălat, două fiinţe singure, adunate laolaltă.
Simţind vibraţiile care ne înconjoară, dorind şi râvnind la mai mult decât o simplă revedere, o simplă privire trasă pe furişi.
Trupurile noastre cereau atineri suave, vorbe blânde pline de pasiune, iubire... acţiune.
Ne otrăvea gândul, iar mintea ne zbura unul la celălalt. Ne îmaginam momente, scene îndecente.. cu toate că împărţeam acelaşi gen.
Uşor ne cutremuram doar gândul şi ne pierdeam răbdarea cu fapta.
Odată început ceva, nu trebuia să fie întrerupt la mijloc...
Dar este înterzis, cum să reuşesc să capăt sentimente pentru un bărbat ? Cum ?
Ce întrebări fără noimă, e clar că nu gândesc corect, veninul tău a pătruns deja în venele mele, atacându-mi raţiunea tulbure.
Tânjesc după tine şi nu mai pot să mă ascund... M-aşi dezlănţui în faţa ta fiindcă doar pe tine te vreau.
Trupul meu să se contopească cu al tău, iar după să nu ai existe doi, ci doar unu...
De ce oare nu mă pot exprima ?
Am învăţat de mic, că atunci când am ceva pe suflet să mă pronunţ.
Dar nu pot, îmi este greu.
Doar când te privesc, inima îmi saltă de emoţii, trupul îmi tremură incontrolabil.. şi mă pierd.
Dar te vreau. Nespus de mult şi de aceea setimentele mele nu pot fi exprimate doar prin simple cuvinte tremurătoare de emoţii.”

#2
OMFG ! :x
Deci !Te-ai mai hotărât să mai scrii, huh ? ;> Well, eu îi mulţumesc acelei persoane care te-a motivat să-ţi contnui lucrarea. Duuh, bineînţeles că merită continuată. ^^
Păăăi, e un prolog, deci nu e scurt. Cât ai vrea să fie de mare un prolog ? :]] Mie mi s-a păut OK. Mai ales felul în care ai descris acele cuvinte - atââât de simple - şi cum ai pus în câteva rânduri sentimentele personajelor în valoare. :X
Ce pot spune ?.. Laude şi alte laude. Dap. O să primeşti în continuare, îţi zic. *laughs*

#3
Ma bucur foarte mult ca te-ai hotarat sa postezi in continuare la acest fic:x Imi place mult prologul mai ales acea faza cu "Veninul tau a patruns deja in venele mele" Chiar ai descris foarte bine sentimentele...si chiar inteleg ce simte... pentru ca da...cateodata chiar si daca vrei nu poti sa-ti gasesti cuvintele pentru a-ti exprima sentimentele.
Deci deci deci... astept next-ul cu nerabdare!
Spor la scris!:*
Zbye` :bye:
[Imagine: 306730_245054908863082_100000757233598_5...6812_n.jpg]

#4
Ceau !!
Uite că după ceva timp vin şi eu cu nextul. Sincer nu ştiu ce pune stăpânire pe mine. >.>
Mersi de comuri fetelor. >:D<
Sper să vă placă.





Capitolul I






Simţeam cum mă zdruncin...
De fiecare dată când doream să mă întorc pe cealălată parte, săream în sus şi desigur mă izbeam de câte cineva, care nu ezita să mă înjure sau să mă lovească folosinduse de cot sau palmă.
Pe tot parcursul drumului, am fost un fel de pernă, iar la final când mi-a venit mie rândul să dorm... nimeni nu a fost de acord.
Drumul e groaznic, termeratura ridicată din maşină e nefavorabilă, mă coc precum o prăjitură în cuptor, iar persoanele care mă înconjoară sunt precum nişte purici enervanţi.
Te muscă de unde apucă, doar ca să nu cumva să te mişti mai mult decăt poţi.
Mi-a ajuns nebunia asta, puţin respect dragii mei, nu sunt un sac de box ca să vă lepădaţi voi de nervi. Am oase, muschi... deci sunt o fiinţă vie, nu o jucărie. E chiar atât de greu să vedeţi acest lucru.
Sora mea, adoleşcentă pasionată de modă şi discuţii neîntrerupte cu prietenele bune, înebunită de băieţii şi trupe "superi tari", butonează de zor mobilul ei roz uşor pătat de câteva buline albastre şi mov.
Ceva mulţicolor, nu avea cum să fie simplu şi nefolositor.. e cel mai performant mobil din generaţia aceasta, ulţimul "trend" cum spune ea... Deja înbunesc şi nu vrea să termine cu butonatul acelor taste, ce revin asupra mea ca nişte lovituri puternice de step.
- Cu cine vorbeşti ? întreb eu, întorcându-mi privirea cât şi trupul spre ea.
- Cu Jenny şi Terry. Nici nu-şi scoate ochii din ecranul luminat şi are deja un dialect extraterestru, accentuând acele doua litere: "n" şi "r" dublândule grav.
- Aha.. dar Jenny şi Terry înafară de a se holba la scrierile tale prosteşti, nu au altceva mai bun de făcut ? întreb de data aceasta mult mai enervat ca la început, fiindcă şi ea la rândul ei este deranjată de mine, aşa câ modul ei de tastare se accelerează.
- faci asta cu întenţie...
- Mamă Joshua nu mă lasă să corespondez cu prietenele mele..
- Mamă, ea e chiar proastă fiindcă nu ştie care este diferenţa dintre a scrie un email şi a scrie o scrisoare..
- Ah ! Mamă.. nu vezi ce rău este, sare ea ca ars din loc şi se agaţă de scaunul lui tata, privind-o pe mama. Pe lângă asta, idiotul acesta m-a făcut proastă.
- Şi proasta aceasta, tocmai m-a făcut pe mine "idiot", cel puţin eu ştiu care este diferenţa între o sculă şi o...
- Joshua ! Se râsteşte încet mama la mine, încruntându-se. Te rog ! privirea ei se aţinteşte asupra mea. Nu, te rog eu nu începe cu prostii, doar nu vrei ca sora ta să ia un exemplu prost de la tine.
- Plus Joshua, intervine şi tata care încă privea înainte, cred că şi sora ta ştie care este diferenţa dintre o...
- Dragule... Ah ! De ce îmi bat capul cu voi bărbaţii ?
- Vezi, ţi-am spus eu mami că ei gândesc cu scula.
Afirmaţia pe care sora mea o scosese pe gură, tocmai ne făcuse să râdem, desigur eu şi tata eram acele persoane care sufereau de dureri din cauza râsului.
Mama era cea furiasă, fiindcă tocmai îşi dăduse seama că fica ei dulce şi inocentă deţine informaţii din dosarul "X" al bârbaţilor.
Tot drumul până la casa de la ţară am ţinut-o într-o zarvă nemaipomenită, cu greu am reuşit să mă desprind viu de aprisele vorbe , pline de furie şi flăcări ale mamei. Dezamăgită complet de proprii ei copii, pe care îi considera nişte îngeri. Ar fi şi mai dezamăgită dacă ar ştii ce fel de sentimente port eu în inimă pentru Kei, care este de acelaşi gen şi specie ca mine.
Nici eu nu mai înţeleg fenomenele acestea... pur şi simplu mă pun într-o situaţie jenantă şi încomfortabilă.
Îmi pun cotul la geam, apoi îmi aşez încet şi obosit obrazul, oftez zgomotos însă nimeni nu dă un răspuns la acest gest al meu de frofunzime mintală. Continui să admir peisajul montan şi de pădure care mi se derulează precum un film, în faţa ochilor mei albaştrii, unde deseori se reflectă lumina sclipitoare a razelor de soare aurii.
Propun ca cineva să deschidă geamul, iar tata imediat mi-l deschide, folosindu-se de un buton ce deschide automat fără alte chinuri geamul din spate din partea dreaptă unde mă aflam eu.
Pănâ în jurul pieptului ies pe geam, mama se face auzită parcă mârâind să nu sar cumva, eu nu o bag în seamă. Din contră, colţul guri mele se ridică şi afişez un zămbet obraznic şi inocent, apo îmi las dinţii să se observe.. deja mă amuza situaţia în care am fost împodmolit.
Am o presimţire destul de plăcută şi inima saltă în mine de durere, una dulce şi extrem de fierbinte.. astfel din nou cad pe gânduri, lungind una de percepţie a lucrurilor la care mă gândesc aşa de amplu.
Închid ochii şi mă afund într-o lumină puternică, se părea că razele soarelui nu îmi dădeau pace nici la altitudini mari, de munte şi cu cât ne apropiam de locul mirific, cu atât mă simţeam mai nesigur pe propriile mele reacţii viitoare.
Nu durează mult şi deja se vede un sătuc frumos, la vale, parcă înghiţit de verdeaţa care îl înconjura din toate părţile posibile. Aerul părea mult mai curat şi mă ducea departe, cu fiecare adiere ce-mi plimba şuviţele rebele şi jucăuşe care li se alăturau la drum.
- Am ajuns ? Sora mea deja nu mai putea de fericire, ştia foarte bine că înafară de o singură persoană, care era Kei desigur, mai se aflau şi alţi masculi, chiar şi de vărsta ei prin locurile acestea.
- Of...
- Nu mai fi bosumflat, ai să-l vezi pe iubitul tău aşa că...
- Ce ?! Nu.. Airine!
- Copii! striga mama disperată din faţa mea, tot ceea ce făcea era spre binele nostru, adică se ne potolim. La dracu` potoliţivă odată, îmi cer scuze ..dar mi-au ajuns pe cap dragule.
- Te înţeleg. Calmeazăte !
Mâna lui a acoperit-o ferm pe a dânsei, uşor mângâind-o, apoi zâmbetul lui tata, cel cuceritor a făcut-o pe mama să surâdă amuzată. După a aurmat vocea lui tata, făcând anunţ sosorea noastră în Reowell.
Un sat, dar mai modern, destul de frumos aranjat şi decorat, ăn mare parte predomina lemnul brun sau gâlbui deschis... noanţe relaxante şi cu adevărat frumoase. Te ducea cu gndul la excursii şi aventuri palpitante şi doar o noapte să-ţi petreci aici, te consideri în Rai.
Câteva minute mai încolo ni s-a afişat o casă mare cu un etaj, luxoasă tot din lemn construită, aşezată la marginea unui lac superb, care după câte am înţeles eu de la Kei duce la o cascadă.. asta fiind în sens invers legat de cursul apei.
Brazi, pământ dur, iarbă verde şi proaspătă, munţii falnici, cer senin, apă limpede precum cristalul, puteam spune că totul a fost desprins dintr-un vis... de neimaginat, câte bogăţii avea familia aceasta, iar Kei deţinea controlul absolut al clanului Joisuke.
Am păşit sfios pe pământ, ridicându-mă în picioare, ţinând în ontinuare de portiera de la maşină, iar cu privirea analizam tot ceea ce mă înconjoară, apoi am fost luat prin surprindere de vocile calde ale familiei lui Kei, care venise în întâmpinarea noastră.
mamele noastre s*au pupăcit, taţii au dat palmele, sora mea Airine imediat a făcut cunotinţă cu fraţii şi surorile satenului şi tot aşa mai departe.
Părea familiar totul şi mă calma într-un mod plăcut, făzând că nu mai are rost să stau ascuns precum un iepure de prădător am trântit uşa şi chiar în momentul acela vocea masculină şi fermă a satenului se făcuse auzită, eu începând să-mi pierd minţile.
- Bun venit domnule şi doamnă Knighthood, sper să vă simţiti bine aici.
- Desigur Kei, ne vom simţii foarte bine şi mă bucur să te văd... ai crescut aşa de mare.
Tata la luat în braţe precum un copil mic, iar restul râdeau, doar eu şi sora mea ne simţeam stânjeniţi...
Când lumea a început să se strângă în casă, mama mi-a ordonat ca să scot eu bagajele mele şi ale lui Airine, căci era era mult prea ocupată să flirteze cu câte unul şi să pălăvrăgească cu surorile şatenului, iar spre mirarea mea se şi înţelegeau, mare diferenţă nu cred că era între vârste.
Pe degetul meu arătător se învârteau cheile de la maşină, am păşit în spatele ei ca să deschid portbagajul unde se aflau rucsacurile. Nu a mai fost necesar să le şi inserez fiindcă deja era deshis, fără alte discuţii le-am tras pe umerii şi am închis totul.
Nici nu m-am întors bine, iar n drepata mea se afla Kei, îmbrâcat într-un tricou negru mulat, cu mâneci scurte, blugi de una lbastru marin închis şi sandale.
Am tresărit la mica... marea privelişte din faţa ochilor mei, ce nici că mai doreau să se deslipească de chipul sau trupul lui bine lucrat ce se evidenţia foarte uniform prin material.
- Salut.. Salut, Kei ! m-am bâlbăit eu lipindu-mă de maşină, parcă încercând să evit tornada care se apropia de mine.
Nu am putut să rezist, aşa că mă duceam de fiecare dată cu un pas în spate atunci cân el se apripia în faţă la mine, pentru a mă întâmpina frumos.. sau mai bine spus în stilul lui propriu.
Emoţiile se trânteau de inima mea, adrenalina curgea prin venele mele accelerându-mi pulsul şi obraji mei se aprindeau, odata ce gândurile mele se învârteau prin cap, nu erau aşa de decente precum credeam...
Dar am fost imediat capturat într-o îmbrăţişar strânsă şi puternică. Mă sufocam în brţele lui, dar de mine nici că mai ştiam ceva.. mă pierdeam în parfumul lui îmbietor şi puternic, trupul mi se moleşea treptat, cu fiecare pas pe care noi doi îl făceam împreună înainte sau înapoi.
Rucsacurile au căzut de o parte şi de alta a noastră, Kei strângându-mă şi mai tare la el în braţe, făcându-mă să tresar de emoţii şi deja ştiam ce va urma.. dar încercam să mă abţin şi să nu-mi imaginez.
Nu ştiu cum de a reuşit şi imediat i-am putut vedea privirea senină şi adâncă în care mereu mă pierdeam de fiecare dată când mă mobiliza într-o pozişie favorabilă lui...
L-am prins cu palma de braţ, încercând să il îndepărtez... el însă tot se băga în mine şi nici în ruptul capului nu cuteza să mă "dezlege" din îmbrăţişarea lui sufocantă.
Chipul i se lăsa în jos spre al meu, buzele lui fine le câutau pe ale mele.. un sărut, asta dorea. La început am fost cuprins de vrajă... însă după ce am realizat că nu pot face faţă m-am zmucit agitat şi am scăpat, chiar dacă atunci când apucasem fuga de rucsacuri, el a observat roşeaţa din obraji mei rumeni.
Puteam să-i vâd zâmbetul satisfăcut chiar de la spate, chiar şi în timp ce alergam spre casă.. oricum de scăpat, nu prea aveam cum, deoarece câteva zile bune a să locuiesc cu el sub acelaşi acoperişi.
Doar gândindu-mă la asta pur şi simplu fierbeam ... mă agitam şi nu îmi găseam cuvintele, mă blocam...
E momentul să-mi revin din transă şi să încerc să mă comport cât se poate de natural.. nu îmi este greu să stric atmosfera plăcută care s-a înstalat.
Cu paşi sfioşi am câlcat în casei, privirea mi se învârtea pretutindeni, admirând fiecare detaliu extravagant al înăuntrului... şi mi se părea un loc primitor şi călduros, asta mi-a ridicat încet moralul care era încăă de la început căzut pe undeva...
- Joshua, poţi te rog să ...
Vocea bşândă a satenului mi-a ăsunat în urechi de la spate, m-am întors brusc şi am observat că ţinea în braţe o cutie mare. Cu grije m-am dat la o parte pentru ai face loc acestuia şi eu după am căutat-o pe mama lui ca să o întreb unde îmi este camera, fiindcă Airine deja înhăţase de la mine de pe umăr rucsacul ei verde.
Dânsă discuta cu mama la tocul uşii glisante din geam ce fâcea legătură cu terasa, detaliindu-i fiecare colt de verdeaţă posibil.
Am oftat şi dânsă şi-a întors privirea către mine, apoi mia zâmbit dulce spunându-i mamei că are un fiu excepţional, ea aproape că a bufnit în răs, numai "excepţional" nu eram eu... cel mai des o dezamâgeam pe fiinţa care mi-a dat viaţă.
- Scumpule tu vei sta cu Kei, în camera lui. Deoarece aprope toate camere pe care le avem deja sunt loate de mezinii cei mici, asta o include şi pe sora ta... îmi pare rău, dacă te deranjează putem să rugâm pe..
- Nu, nu, nu este necesar să vă deranjaţi pentru mine, am spus eu afişând un zâmbet cât se poate e fals, îmi face plăcere să dorm cu Kei.. adică să împart cu el aceiaşi cameră, dar dacă el nu vrea să o împartă cu mine.. am început eu să mă bâlbâi pe acolo de ruşine, pot să dorm pe canapea.
- Din contră nu mă deranjează şederea ta la mine în cameră... Joshua. Vocea lui mi-a creat o stare de răcoare, simţindu-i buzele aşa de aprope de urecheama, iar mâna lui mi-a acoperit umărul sprijinindu-se comfortabil de mine.
Am tresărit brusc când mi-am dat seama că el era de mult timp în spatele meu, ascultând conversaţia dintre mine şi mama lui. Imediat ce i-am vâzut rânjetul ştrengăresc, mi-am dat seama că nu prea am cum să scap de el, cu toate că aveam în plan să-ş evit de multe ori fiindcă ultima dată când ne-am văzut am fost parcă transformat într-un copil mic, ce nu ştie să aibă grije de el.. desigur el a fost care mi-a întins o mănă, cât de patetic pot să fiu... ?
- Aaa.. ha.. Kei nu ştiam că eşti în casă ... Cât de mult încercam să ocolesc o discuţie aprinsă cu el.
- Sigur.. şi înainte a trecut Casper pe lângă tine cu o cutie în mână. Şi tu pentru că "nu l-ai văzut", i-ai făcut loc... am dreptate ? Şi-a încrucişat braţele la piept şi continua să lovească parchetul blond cu talpa sandalei.
- Da.. am spus eu cu jumătate de gură, lăsându-mă puţin pe spate ca să-i evit privirea pătrunzătoare, ce nu-mi dădea pace nici o secundă.
În următoarea secundă mi-a prins încheietura mâinii stângi şi m-a târât cu el până la camera lui. Şi spre surprinderea mea era la parter, sigura cameră de dormit.. era a lui.
Ma lăsat pe mine să intru primul, dar eu am negat dâdn din cap, făcându-i lui loc să treacă... cine ştie ce idei perverse avea prin cap. A refuzat, făcându-mi din nou cale, eu la fel, fâcândui lui drum.. până când a venit sora mea şi ne-a aruncat pe amândoi deodată în încâperea goală.
- Nu vă mai certaţi. Şi.. Of Joshua eşti aşa încăpăţânat, nu ştiu cu cine semeni.
Prinţesa dramelor îşi face apariţia, punânduşi primele trei degete de la mână pe frunte, începând să facă teatru în faţa noastră.
După ce termină actul, fuge spre restul puştanilor din gaşcă.. eu rămânând cu ochii ţintiţi în aceiaşi direcţie, până când Kei nu închide uşa, iar eu încep să îmi perd curajul.
Stăteam smirnă, nemişcat ca nu cumva să fac vreo greşeală oribilă.. dar singura greşeală era că nu vorbeam. De mişcat nici nu mai trebuie să aduc vorba fiindcă stând în poziţia de drepţi, Kei se încrunta din cauza aceasta...

#5
Aww :o3
În sfârşit, de când aşteptam primul capitol din al doilea sezon. 8-> Şi iată ! L-ai adus plin de umor şi unele întâmplări mai... Hm. Mai deosebite. *laughs*
Well, am văzut câteva greşeluţe de genul : " dublândule - dublându-le. " / " la - l-a ". Şi altele asemănătoare... În rest.. totul; mi s-a părut OK. [ OK, mai mult decât ok. ]
:]]
Citat:- Şi proasta aceasta, tocmai m-a făcut pe mine "idiot", cel puţin eu ştiu care este diferenţa între o sculă şi o... [ ... ]
- Plus Joshua, intervine şi tata care încă privea înainte, cred că şi sora ta ştie care este diferenţa dintre o... [ ... ]
- Vezi, ţi-am spus eu mami că ei gândesc cu scula.

Off Doamne ! =)) Nu m-am putut abţine să nu reamintesc într-un fel de această discuţie de " familie ".Vezi ? La asta mă refeream când am spus că deja ai adus umorul . ^^ =))
Anw, văd că îndrăgostiţilor le-a fost dor unul de celălalt; duuh`, era şi normal. Hai, ceva săruturi pe acolo, mângâieri şi aşa mai departe... ;) Ştii tu, înger. *hugs*
Baftă ! <33

#6
Un capitol reusit ca intotdeauna! Ce pot sa zic...ador discutia aceea de familie:)) e foarte amuzanta=)) si lucrurile vad ca devin din ce in ce mai interesante:> Joshua si Kei in aceeasi camera...si stiu ca asta s-a mai intamplat in primul sezon:)) dar n-au facut prea multe... [ca Joshua asa stie sa lesine in baie inainte de actiune :grr:] si cum spuneam... sper ca acum sa se intample mai multe intre cei 2:> :perv: Joshua e un pic cam prea timid..si ma gandesc totusi...el e barbat...se pierde cam usor in fata lui Kei, intra in panica si lesina... vrea sa isi gaseasca acel curaj si sa fie el primul care sa-l sarute:> asta chiar ar fi o surpriza:> si cred ca lui Kei i-ar placea :ha:
Deci spor la scris! Si astept next-ul!
Zbye` :bye:
[Imagine: 306730_245054908863082_100000757233598_5...6812_n.jpg]

#7
Inchis la cererea autoarei
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End















Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Hunt for Love [~YAOI~] hiimera 14 10.666 07-09-2011, 11:23 AM
Ultimul răspuns: Denny
  Learning how to love (yaoi + 18 by Kayla. & Bl forever) Kayla. 22 12.169 07-08-2011, 07:39 PM
Ultimul răspuns: HanniGram
  Brother Love (+18 incest yaoi) ^.^Vampix^.^ 68 39.456 19-07-2011, 01:48 PM
Ultimul răspuns: LoLix
  Love Story SHINee [yaoi] Aerith 8 8.485 02-06-2011, 12:44 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18] hiimera 28 23.518 28-03-2011, 05:49 PM
Ultimul răspuns: angel cat
  Orange Yaoi Love Luzer 3 3.108 12-03-2011, 11:07 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Secret Love! [yaoi 16+ (romance)] Aliss_anime 3 3.815 29-11-2010, 07:39 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  Key to love [by Teh & Mitsu] - Yaoi Mitsukai Yoru 36 23.313 10-11-2010, 11:28 AM
Ultimul răspuns: Beatrix LaVey
  SHINee Love Story [Yaoi] Aerith 2 2.851 10-09-2010, 11:55 AM
Ultimul răspuns: Aerith
  Love does not take account of race! (~Yaoi~) Aliss_anime 4 3.650 09-09-2010, 10:11 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)