Farame de cer ( Poezii in stil clasic si modern )

[WordsLover]

O sa postez aici unele din poeziile mele mai vechi pana o sa scriu altele noi:

buze de femei goale

de sapte ori pe zi merg pe strada imprastiind lumina
cu un felinar si o lanterna in mana,
iar intrebarilor mirate raspund:
caut o piatra destul de tare
s-o angajez pe postul de inima.

privesc mai sus de mine si vad
ca albastrul e pictat in culoarea cer
si rosul saturat de atata soare
deseneaza cu el pe pamant
buze de femei goale.

le sarut cu talpa dreapta si gem
la atingerea acestor dulci lipitoare
nisipul din alb de culoare de dinti
imi gadila firea in sus pe picioare.

in desertul in care plec
viata nu isi imparte patul cu negresa de culoare moarta,
iar blocurile nu se mai incred
cu ce fel de marca de oameni fumeaza.

buzele de pe nisipul plin de atata alb
stau si se roaga sa le iau cu mine,
dar eu nu iubesc aceste lungi lipitoare
am gasit o piatra si simt
cum bate puternic in cuie
durerea desfacuta de femeile goale.

[lucy02]

E foarte interesanta creatia ta. Pare a fi o poezie modernista. Ai niste idei foarte abstracte. Care, din punctul meu de vedere, sunt mult prea vagi. Poate sunt eu mult mai atrasa de tot ce inseamna poezie clasica si de aceea am remarcat acest lucru.
Mie mi se pare totusi ca ai recurs la o tema destul de abordata de marii poeti modernisti. La fel ca ei care au pus accentul pe criza omului modern si au incercat sa o exteriorizeze prin diferite versuri, la fel, am impresia, ca ai incercat si tu sa exprimi artificialitatea cu care noi ,oamenii, am ajuns sa ne raportam la lumea din jur...Dar totusi a interpreta o poezie e la fel precum a merge pe un teren minat. Consider ca poezia e modul prin care fiecare incearca sa comunice celorlati propriile nemultumiri, dar bine-inteles printr-o serie de figuri de stil care se transforma practic in mesaje codate. Asa ca imi cer scuze daca am interpretat gresit . In orice caz poezia ta transpune o caracteristica definitorie a fiintei umane.