17-09-2010, 07:43 PM
Ok,deci.Fic-ul acesta este o combinatie intre horror si comedie.Are doi autori,adica eu (Rani.) si .Denissu-chan asa ca vom pune amandoua capitole. Capitolul 1 este doar o prezentare a personajului principal(ma rog,primul personaj principal :]]).Si,daca nu suntem scriitori asa straluciti,va rog sa ne scuzati ;;)
Capitolul I
Dimineata. Soarele isi arunca razele luminoase peste marmura albicioasa a mormintelor in timp ce o fiinta intr-o rochie lucioasa se plimba pe cararea nepavata ce ducea spre capela. Era inalta, cu un par lung si des, niste maini subtiri, o pereche de picioare cam cracanate si unghii vopsite cu un lac tipator. Nu dadea atentie nimanui, cu atat mai putin fetei din spate care insista sa se intoarca.
- Tu nu auzi ce-ti spun?! , tipa ea disperata.
Dar fara rezultat. Fata mai insista o data. Niciun raspuns. Schimba viteza intr-una mai mare, ridica mana, cu cea stanga o prinse de par si cu cea dreapta de brat. Isi sprijini piciorul de spatele ei si trase puternic de partile corpului sperand ca fiinta se va intoarce odata si-odata. Spre uimirea ei, se alese cu un smoc de par blond si o mana roasa de viermi. Insa pe cea din fata tot nu o prinse. Lasa pe un mormant firele smulse si bratul care inca sa misca in ritm cu celalat si o lua la goana dupa ea. Cativa pasi mai in colo se opri pentru a-si face vant cu premiul luat la scoala. O mentiune sifonata pe care scria cu litere mari,de tipar,"MALLORY LUCY".
Lucy era o fata prea inalta pentru varsta ei, cu o silueta de invidiat pe care nicio fata n-ar vrea s-o aiba. Un par scurt si cret de la scalp pana la varfuri si ochi nemachiati. O fata ovala, sprancene joase din cauza incruntarii zilnice plus un nas pe care il puteai observa de la departare. Asa arata eroina noastra. Se imbraca in haine colorate care dadeau impresia ca venea de la scoala de arte plastice iar unghiile ii erau pictate intr-un roz strident cu diferite forme. Ura doua lucruri in toata lumea. Manelele si pe fratele ei mai mic, Charlie. Spera ca intr-o zi sa ajunga in India, visul ei cel mai mare fiind cel de a deveni presedinte. Pana atunci, mai avea de asteptat. Era in floarea varstei, o zapacita cu memoria scurta. Intr-o zi isi va uita si numele.
Mototoli foaia la loc si o inghesui in buzunar. La intrarea in capela, cativa oameni in negru plangeau pe mortul dintr-un sicriu maroniu, lucios, cu un capac destul de larg. Femeia mai merse cativa metri apoi disparu dupa un copac. Intre timp, Lucy se aseza, desi cam stanjenita caci era imbracata in culori deschise, si incepu sa asculte slujba de inmormantare. Preotul citea de pe o foaie ultimele cuvinte ale decedatului insa nimeni nu se smiorcaia, plangea sau zbiera de tristete. Cateva babute din spate discutau in soapta despre sotia celui fara suflet:
- Acum, ca sotul ei a murit o sa imparta banii cu toata lumea, spunea prima babuta.
- Da, si o sa-i dea cea mai mare parte valetului pentru ca el i-a omorat sotul si a facut treaba murdara, spunea a doua babuta.
- Bietii lui copii, sunt nevoiti sa stea acasa cu bona aceea neastamparata, spunea a treia babuta.
- Asta pentru ca tu nu ai aceleasi forme ca bona lor, o intrerupse a patra babuta.
Fata privi confuza discutia celor trei femei trecute de floarea varstei si se retrase incet afara din cimitir. In fata portilor, o corcitura plina de purici si cu o blana incalcita astepta ca cineva sa-i dea niste carne, paine sau chiar coliva... Chiar daca se plictisise de ea in ultimul timp. Vazand ca nimeni nu-i da nimic, se tinu dupa singura neimbracata in negru. Fiindu-i frica de javra, ca nu cumva sa o muste, incepu sa latre si sa fugareasca bietul caine flamand. Acesta o lua la fuga schelalaind si se ascunse dupa cel mai apropoiat copac. In acelasi timp, o veverita cobori dintr-un stejar direct pe bratul fetei si lasa o zgarietura adanca din care iesi sange incontinuu. Metroul era plin atat de oameni vii, cat si de spirite care nu trecusera in lumina, cum spunea ea.
Ajunsa acasa, nici nu apuca sa intre in camera caci se lasa in voia gravitatiei sa cada pe pat. Dar cazu pe jos si-si turti ultimul biscuite de sub el cu mana. Nu se mai ridica de pe podea, ci adormi acolo. Totusi, cateva sunete la ora doua noaptea fura de ajuns pentru a o trezi. Nu era ora doua, era opt seara. Incet, o voce necunoscuta, pitigaiata si lina incepu sa-i strige numele:
- Lucy... Lucy... Lucy...
- Dispari, Charlie, striga aceasta.
Isi lua perna de sub cap, tinti spre dreapta apoi ii facu avant catre usa. Soptitorul lin isi transforma brusc vocea dintr-una de femeie,in alta de copil. Vesel, incepu sa sara in patul fetei, sa arate cu degetul si sa rada spunand:
- Nu m-ai nimerit! Nu m-ai nimerit! Si te mai numesti Lucy.
- Ce treaba are numele meu cu tintitul spre tine?, intreba ea lasandu-si capul sa cada.
Brusc, se lua curentul si o ploaie torentiala incepu sa cada pe covorul gros caci fereastra era deschisa. Fulgere din ce in ce mai luminoase aprindeau cerul iar tunetele zgomotoase acopereau orice sunet pe ultima suta de metri. Charlie se sperie si fugi in camera parintilor iar Lucy se culca la loc. Insa nu apuca sa atipeasca doarece o voce de femeie, lina si inceata incepu sa strige:
- Lucy... Lucy... Lucy...
O silueta intr-o rochie alba, fara mana stanga si cu o claie de par in cap, trecu prin fata usii. Vazand ca e deschisa, intra fara sa bata insa fata, crezand ca e fratele ei, arunca pentru a doua oara cu perna si nimeri direct in fata necunoscutei persoane. Materialul patrat incarcat cu pene aluneca pe podea si o data cu el, ochiul verde plin de pamant. Lucy isi deschise incet ochii si observa silueta luminoasa din fata sa. Se ridica frecandu-se la ochi apoi privi mai bine. Fata care nu voia sa se intoarca in cimitir, era acum in camera ei. Cu o voce ironica, ea incepu sa vorbeasca:
- Acum indraznesti sa mi te arati!
Lucy ridica un picior si amandoua mainile, facu cateva miscari de judo amestecate cu karate si ii tranti o talpa direct in cap. Acesta cazu si se rostogoli dincolo de usa unde Charlie asculta cu urechea. Baiatul se sperie de fata fara un ochi si fugi in camera parintilor, din nou. Entitatea luminoasa trebui sa faca ceva pasi pentru a-si lua capul inapoi. Insa, in loc sa se intoarca in camera, alerga pe coridor afara blestemand:
- Am sa ma intorc dupa tine, ghinionista* mica!
Fata dadu din umeri si privi pe fereastra cum silueta se indrepta catre cimitir. Dincolo de un stalp, alta entitate privea spre ea cam sfidator. Fiindca era noapte, nu putu sa observe toate detaliile, insa un singur lucru ii atrase atentia: Ochii ei ciocolatii sclipitori care urmareau fiecare miscare a fetei. Trase perdeaua la loc dupa cateva minute caci ochii aceia ii dadeau fiori. Incepuse sa creada ca era alta fantoma clandestina si ca arunca priviri in camera din diferite motive. Puse perna de pe jos in pat si se lasa pe ea. Dar nu putu dormi toata noaptea. Silueta luminoasa ii lua tot somnul cand pleca in cimitir.
*Aluzie la cuvantul "Mallory" care inseamna "Ghinionist".
Capitolul I
Dimineata. Soarele isi arunca razele luminoase peste marmura albicioasa a mormintelor in timp ce o fiinta intr-o rochie lucioasa se plimba pe cararea nepavata ce ducea spre capela. Era inalta, cu un par lung si des, niste maini subtiri, o pereche de picioare cam cracanate si unghii vopsite cu un lac tipator. Nu dadea atentie nimanui, cu atat mai putin fetei din spate care insista sa se intoarca.
- Tu nu auzi ce-ti spun?! , tipa ea disperata.
Dar fara rezultat. Fata mai insista o data. Niciun raspuns. Schimba viteza intr-una mai mare, ridica mana, cu cea stanga o prinse de par si cu cea dreapta de brat. Isi sprijini piciorul de spatele ei si trase puternic de partile corpului sperand ca fiinta se va intoarce odata si-odata. Spre uimirea ei, se alese cu un smoc de par blond si o mana roasa de viermi. Insa pe cea din fata tot nu o prinse. Lasa pe un mormant firele smulse si bratul care inca sa misca in ritm cu celalat si o lua la goana dupa ea. Cativa pasi mai in colo se opri pentru a-si face vant cu premiul luat la scoala. O mentiune sifonata pe care scria cu litere mari,de tipar,"MALLORY LUCY".
Lucy era o fata prea inalta pentru varsta ei, cu o silueta de invidiat pe care nicio fata n-ar vrea s-o aiba. Un par scurt si cret de la scalp pana la varfuri si ochi nemachiati. O fata ovala, sprancene joase din cauza incruntarii zilnice plus un nas pe care il puteai observa de la departare. Asa arata eroina noastra. Se imbraca in haine colorate care dadeau impresia ca venea de la scoala de arte plastice iar unghiile ii erau pictate intr-un roz strident cu diferite forme. Ura doua lucruri in toata lumea. Manelele si pe fratele ei mai mic, Charlie. Spera ca intr-o zi sa ajunga in India, visul ei cel mai mare fiind cel de a deveni presedinte. Pana atunci, mai avea de asteptat. Era in floarea varstei, o zapacita cu memoria scurta. Intr-o zi isi va uita si numele.
Mototoli foaia la loc si o inghesui in buzunar. La intrarea in capela, cativa oameni in negru plangeau pe mortul dintr-un sicriu maroniu, lucios, cu un capac destul de larg. Femeia mai merse cativa metri apoi disparu dupa un copac. Intre timp, Lucy se aseza, desi cam stanjenita caci era imbracata in culori deschise, si incepu sa asculte slujba de inmormantare. Preotul citea de pe o foaie ultimele cuvinte ale decedatului insa nimeni nu se smiorcaia, plangea sau zbiera de tristete. Cateva babute din spate discutau in soapta despre sotia celui fara suflet:
- Acum, ca sotul ei a murit o sa imparta banii cu toata lumea, spunea prima babuta.
- Da, si o sa-i dea cea mai mare parte valetului pentru ca el i-a omorat sotul si a facut treaba murdara, spunea a doua babuta.
- Bietii lui copii, sunt nevoiti sa stea acasa cu bona aceea neastamparata, spunea a treia babuta.
- Asta pentru ca tu nu ai aceleasi forme ca bona lor, o intrerupse a patra babuta.
Fata privi confuza discutia celor trei femei trecute de floarea varstei si se retrase incet afara din cimitir. In fata portilor, o corcitura plina de purici si cu o blana incalcita astepta ca cineva sa-i dea niste carne, paine sau chiar coliva... Chiar daca se plictisise de ea in ultimul timp. Vazand ca nimeni nu-i da nimic, se tinu dupa singura neimbracata in negru. Fiindu-i frica de javra, ca nu cumva sa o muste, incepu sa latre si sa fugareasca bietul caine flamand. Acesta o lua la fuga schelalaind si se ascunse dupa cel mai apropoiat copac. In acelasi timp, o veverita cobori dintr-un stejar direct pe bratul fetei si lasa o zgarietura adanca din care iesi sange incontinuu. Metroul era plin atat de oameni vii, cat si de spirite care nu trecusera in lumina, cum spunea ea.
Ajunsa acasa, nici nu apuca sa intre in camera caci se lasa in voia gravitatiei sa cada pe pat. Dar cazu pe jos si-si turti ultimul biscuite de sub el cu mana. Nu se mai ridica de pe podea, ci adormi acolo. Totusi, cateva sunete la ora doua noaptea fura de ajuns pentru a o trezi. Nu era ora doua, era opt seara. Incet, o voce necunoscuta, pitigaiata si lina incepu sa-i strige numele:
- Lucy... Lucy... Lucy...
- Dispari, Charlie, striga aceasta.
Isi lua perna de sub cap, tinti spre dreapta apoi ii facu avant catre usa. Soptitorul lin isi transforma brusc vocea dintr-una de femeie,in alta de copil. Vesel, incepu sa sara in patul fetei, sa arate cu degetul si sa rada spunand:
- Nu m-ai nimerit! Nu m-ai nimerit! Si te mai numesti Lucy.
- Ce treaba are numele meu cu tintitul spre tine?, intreba ea lasandu-si capul sa cada.
Brusc, se lua curentul si o ploaie torentiala incepu sa cada pe covorul gros caci fereastra era deschisa. Fulgere din ce in ce mai luminoase aprindeau cerul iar tunetele zgomotoase acopereau orice sunet pe ultima suta de metri. Charlie se sperie si fugi in camera parintilor iar Lucy se culca la loc. Insa nu apuca sa atipeasca doarece o voce de femeie, lina si inceata incepu sa strige:
- Lucy... Lucy... Lucy...
O silueta intr-o rochie alba, fara mana stanga si cu o claie de par in cap, trecu prin fata usii. Vazand ca e deschisa, intra fara sa bata insa fata, crezand ca e fratele ei, arunca pentru a doua oara cu perna si nimeri direct in fata necunoscutei persoane. Materialul patrat incarcat cu pene aluneca pe podea si o data cu el, ochiul verde plin de pamant. Lucy isi deschise incet ochii si observa silueta luminoasa din fata sa. Se ridica frecandu-se la ochi apoi privi mai bine. Fata care nu voia sa se intoarca in cimitir, era acum in camera ei. Cu o voce ironica, ea incepu sa vorbeasca:
- Acum indraznesti sa mi te arati!
Lucy ridica un picior si amandoua mainile, facu cateva miscari de judo amestecate cu karate si ii tranti o talpa direct in cap. Acesta cazu si se rostogoli dincolo de usa unde Charlie asculta cu urechea. Baiatul se sperie de fata fara un ochi si fugi in camera parintilor, din nou. Entitatea luminoasa trebui sa faca ceva pasi pentru a-si lua capul inapoi. Insa, in loc sa se intoarca in camera, alerga pe coridor afara blestemand:
- Am sa ma intorc dupa tine, ghinionista* mica!
Fata dadu din umeri si privi pe fereastra cum silueta se indrepta catre cimitir. Dincolo de un stalp, alta entitate privea spre ea cam sfidator. Fiindca era noapte, nu putu sa observe toate detaliile, insa un singur lucru ii atrase atentia: Ochii ei ciocolatii sclipitori care urmareau fiecare miscare a fetei. Trase perdeaua la loc dupa cateva minute caci ochii aceia ii dadeau fiori. Incepuse sa creada ca era alta fantoma clandestina si ca arunca priviri in camera din diferite motive. Puse perna de pe jos in pat si se lasa pe ea. Dar nu putu dormi toata noaptea. Silueta luminoasa ii lua tot somnul cand pleca in cimitir.
*Aluzie la cuvantul "Mallory" care inseamna "Ghinionist".
![[Imagine: Karate.png]](http://i263.photobucket.com/albums/ii160/Layla_Sora_2008/Signatures/Karate.png)
![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)