Fallen without sound

[Too Many Dreams.]

Ok, va anunt de pe acum ca in primele capitole Sasuke nu apare, pana ajunge sa se cunoasca cu Sakura, replicile funny sunt luate de la o prietena foarte buna de-a mea, ByxxyLoveU, si ca
Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari. (Disclaimer)
~Enjoy!~

Cap. 1 - "Am ajuns acasa!"

Ies dintr-o mulţime de oameni obsedaţi de mine şi intru într-o limuzină destul de luxoasă faţă de altele în care am intrat.
Ori sunt prea obosită, ori tonele de machiaj aplicate de stilistul meu îmi fac pleoapele parcă din plumb. Aproape adormisem când cel mai bun prieten al meu şi în acelaşi timp bodyguard îmi spune că am ajuns la “Club 97 café”, locul preferat al rockeri-lor de prin Bucureşti. Noroc că intru prin spate că altfel nu mai ieşeam decât pe targă dintr-o altă imbulzeală.
Merg în culise şi cer o cafea tare, ca să pot rezista nopţii care avea să urmeze.
În momentele mele de adormeală pe scaun, îmi aduceam aminte de mama, pe care nu am mai vazut-o de vreo trei ani, de când am plecat singură la un concurs la Constanţa, pe plajă, de unde actualul meu impresar m-a “răpit” şi am ajuns aici. Sunt anunţata rapid că voi intra in scenă în două minute, deci îmi iau cafeaua si o termin mai repede. Intru pe scenă si încep să cânt piesa mea de debut şi de rezistenţă:
-Homecoming, I’m coming
My sweet mistake
Summer’s over, hope it’s not too late
I’m pacing, impatient
Up in my head
Taken back to the sidewalk where we met

And carved out our names
Do you remember that?

I’m coming home, I’m coming home
Did you take off while I was gone?
I missed it all, I messed you up, I missed you
I’m coming home, I wanna know
When all the leaves begin to fall
If I’m falling, falling apart for you

Descending, I’m spinning
Lost all defense
How could you swallow me again?
I left you, I meant to
Couldn’t let you in
Never mind a single word I said

Carve out your name
Do you remember that?

I’m coming home, I’m coming home
Did you take off while I was gone?
I missed it all, I messed you up, I missed you.
I’m coming home, I wanna know
When all the leaves begin to fall
If I’m falling, falling apart

You’ve got control of me
Is this the end of me?
‘Cause I just can’t cut up the strings
I’m coming back for more
Don’t let your heart go
Please don’t walk away

Homecoming, I’m coming, I’m coming back

I’m coming home, I’m coming home
Did you take off while I was gone?
I missed it all, I messed you up, I missed you
I’m coming home, I wanna know
When all the leaves begin to fall
If I’m falling, falling apart
I’m coming home, I’m coming home
Did you take off while I was gone?
I missed it all, I messed you up, I missed you.
I’m coming home, I wanna know
When all the leaves begin to fall
If I’m falling, falling apart…

De obicei cânt împreună cu camaradul meu, Naruto, dar aceasta piesă a fost concepută doar pentru vocea mea. În ultimele sunete ale chitării electrice, simt cum nu mai am pământul sub picioare, iar tot publicul meu petrecăreţ exclamă uimit…
Cad în braţele lui Naruto, după care nu mai ştiu nimic.

Am mica banuială ca nu ştii cine sunt. Ei bine, afli acum: sunt Sakura Haruno şi am şaisprezece ani. Am părul roz, dar îmi place să il mai şi vopsesc şuviţe, eh, asta e altă poveste…
Naruto, camaradul meu, este un tip blond, cu părul făcut ţepi, înalt, binefăcut şi cu ochii albaştri. În ulimul an petrecut de mine la liceu, m-am aliat cu el şi am format trupa False Hopes. Am fost şi la un concert de zilele orasului, la recomandarea directorului de la şcoala mea, unde ne-au văzut alte vedete, care ne-au adus aici. Cam asta e istoria noastră foarte pe scurt.

Deschid ochii si vad un tavan jos, gri. Pe pereţi erau tot felul de genţi si alte chestii. Zgomotul pe care îl aud mă face sa realizez ca sunt într-un elicopter, şi asta nu e bine. chiar a fost aşa de rău încât să mă ia cu SMURD-ul de acolo şi să mă ducă la naiba-ştie unde?
-Unde sunt? Ce s-a întamplat?
-Stai calmă, Sakura, mergem cu elicopterul SMURD la spital. Ai leşinat la ultimul concert, cred că ai făcut o cadere de calciu destul de nasoală. Trebuie să ţi se ia nişte analize ceva mai ample.
Aştept, aştept şi ajungem la mama naibii pentru analizele alea stupide. Mă inţeapă o grămadă de medici cu o mie şi una de ace chiar şi in venele pe care nu ştiam ca le am.
De le-ar baga d***u’ acele alea toate în fund şi să le lase acolo, poate chiar sa iasa pe buric, tare bine ar mai fi! Îi înjur în mintea mea de toţi sfinţii şi rămân într-un salon monoton. Îmi dau seama că nu mai sunt in Bucureşti: salonul nu avea nici măcar cel mai răblăgit radio din lume sau ceva…nimic. Stau liniştită pe pat. Mă ridic în şezut şi stau turceşte. Încep să mă clatin din stânga în dreapta şi să cânt: “Ala, bala, por-tocala”… Naruto se uita la mine amuzat, dându-şi seama că fac asta din plictiseală. Într-un final mă satur şi de asta, aşa că mă ridic de pe pat şi încep să dansez Hula prin salon. Blondul îmi pune mâna pe frunte să vadă dacă nu cumva am febră de făceam aşa pe acolo. Faza tare era ca până şi eu râdeam. Dar nu de mine, ci din cauză că mă gâdila acul perfuziei atunci când îmi mişcam mâna.
-Sunt bine, Naruto, dar mor de plictiseală. spun eu în timp ce înca mai dansam.
Acesta rasuflă uşurat. Eu mă opresc de la Hula şi încep o nouă creaţie: mimez cum aş cânta la chitara electrică o melodie şi incep:
-Jingle Bells, Jingle Bells! Impresaru’ meu pute de la două mile depărtareee! O da! spun pe o voce de rocker răguşit.
Naruto nu mai avea mult şi cădea pe jos de râs.
-Bă copil scos din punga de pufuleţi! Ce râzi atâta? Vezi că mai trebuie sa mai şi repiri!
Blondul ia o gura mare de aer si isi potoleste rasul. Tocmai la fix: intrase o doctorita care avea un machiaj hidos. Da sa imi spuna ceva, dar eu i-o iau inainte:
-Pot sa plec de aici va roog!! Pana nu il omor pe asta cu “actiunile” mele cand sunt prea plictisita…
-Sigur, doar ca in treizeci de nimute, dupa ce vi se termina de completat fisa de externare.
-Cat?! Pana atunci eu sar pe geam si mai dau trei concerte si lesin dupa fiecare!!
-Ne pare rau. vom face tot ce putem ca sa ne grabim. spune aia si in scoate perfuzia de la mana, care se terminase de cateva minute.
Iese tipa si incep iar sa fac pe nebuna prin salon. Cant iar.
-Ooo! E sarbatoare! Ooo! Impresaru-mi moare! Ooo! Naruto puse a sarmale! Ooo! Vreau o cafea tare!
Naruto deja cazuse in genunchi se ras si mai si dadea cu pumnii in podea. Eu radeam de el, dar sunt intrerupta de o tanti cu doua bete infipte in fund, in dreptul picioarelor (sau alea erau chiar picioarele?). Defapt, cred ca erau doua scobitori. Si mai avea si saboti cu extra-tocuri. Stetoscop la gat: clar era doctorita.
-Deci va simtiti mai bine din cate vad…
-Da… cred ca perfuziile alea au facut ceva. dar sa nu credeti ca am baut ceva de fac asa pe aici, ma plictisesc doar de nu mai pot, telefonul mi s-a descarcat si nu pot sa ma mai joc pe el, deci trebuia sa fac ceva… bag eu niste minciunele care chiar imi ies.
-Mda…
Spune ea ironic la care imi vine sa ii trag o palma de sa cada in fundu’ ala perforat de bete. In mintea mea: “Da, da… cum spui tu, scandurica!” . Hoasca…
-Aveti aici fisa de externare. Puteti pleca.
Naruto se ridica de pe jos abia acum, tinandu-si mana la gura si hilizindu-se. La care eu spun ironica:
-Copil de guma…
Incep sa imi arunc intr-o sacosa toate lucrurile pe care le aveam imrastiate pe acolo. Ies in graba din spital, ca de la inchisoare. Ma opresc in fata usii si citesc foaia aia idioata, amintindu-mi de vorbele reci adresate mie de catre tanti-scandurica.
-A’ D***u personalu’ asta din…Bacau?!?!?!
Spun eu uimita.
-Naruto! Suntem acasa!
-Serios? Chiar asa! spune el vazand stejarul de care s-a izbit cand alerga si se dadea la mine in anii frumosi ai copilariei, de a ajuns la Pediatrie cu capul spart.
A venit timpul sa merg...ACASA, locul pe care nu l-am mai vazut de ani buni. Iau un taxi din fata, dar nu inainte sa imi pun sa imi iau pe mine o jacheta cu gluga pe care mi-o pun pe cap si ochelarii de soare. Nu vreau sa tabarasca pe mine lumea, motiv pentru care Naruto imi ia modelul.
Intru in primul taxi pe care il gasesc. Imi las bagajele in portbagaj si dau sa urc in spate, dar Naruto imi face semn sa merg in fata. Soferul baga cheile in contact si porneste motorul, in timp ce ma intreaba unde merg. Sunt neatenta, cercetand cu privirea imprejurimile, uimita de schimbarile
facute in ultimii ani, dar vocea aceea ma distrage repede. O cunosteam de undeva...

Pai...Cam atat, sper ca v-a placut >:D< Astept comentariile voastre :*

Uitati, vin cu un edit in ajutor:
Melodia: (Hey Monday - Homecoming) http://www.youtube.com/watch?v=FU0fQIezoK0

Personaje:
-Sakura (eu): http://media.photobucket.com/image/sakur...ck.jpg?o=4
-Naruto: poza este la Atasamente :)