Fallen in the Dark

[AngelWithBrokenWings]

Cap3.Ingerul salvator!





Stateam cu un piciorul pe ambrajul calcat la podea,in timp ce acceleratia era gata sa fie calcata.Simteam cum sangele ce curge rapid in vene,ma face sa ma rosesc si sa ma incalzesc fara voia mea.Scot din buzunarul blugilor celularul lasandu-l pe bancheta de langa mine.
Strang tare volanul simtind cum imi transpira mainile inainte sa incep.Extazul maxim la care eram supusa ma face sa zambesc fara sa vreau.Masina torcea ca o felina gata de atac, sau gata sa arate ce poate.
Lumina semaforului se face verde,atunci pornesc cu un scartait de roti ce lasa un fum albastrui in spatele meu, iar vitezele masinii incep sa urce cu cat pedala de acceleratie era mai tare apasata catre podea.
Stiam ca eram in oras, iar riscul sa pot lovii pe cineva era imens.Trebuia sa imi concentrez atentia mai mult decat am facut-o vreodata in viata mea.
Masina neagra a lui Andrew, era paralel cu mine.In primele minute si primele curbe doar ne tastam putin puterea si reflexele.
Acul kilometrajului din bord urca la fel ca acele ceasornicului, iar eu numaram fiecare secunda pierduta.
“La dracu’ cu el cu tot, gata joaca”.
Calc pedala la podea vazandu-ma pe un drum mai liber al orasului si conduc cu o viteza peste limita legala dar si peste limita suportabila unui om.
Privesc in oglinda si ma cuprinde iar un sentiment de frica cand observ ca il lasasem in urma pe Andrew.Dar era…era imposibil.Ceva nu se lega, nu se poate lasa batut asa de usor.
Ocolesc cu grija si in viteza masinile parcate sau cele ce circulau regulamentar pe strada.Incerc sa-mi alung orice gand m-ar putea deruta si mi-ar putea distrage atentia.
Dupa inca cateva minute de liniste, prea multa liniste ma simt din ce in ce mai rau la volan din cauza fricii ce incepuse sa ma acapareze imediat.
Simteam un gol in stomac imens, un gol ce parca imi spunea sa ma opresc ca asa e mai bine.Dar nu, nu il ascult, nu pierd si nu renunt in fata unui pampalau cu gura mare.Eu nu sunt asa si punct.
Brusc sunt trezita din gandurile mele de Andrew ce apare cu viteza langa masina mea.Eram pe o strada cu patru benzi,cate doua pentru fiecare sens.
Ma priveste pe geamu lui deschis si realizez din privirea sa rece si din acel zambet pervers ce ii trona in coltul gurii, ca aceasta cursa avea sa imi aduca necazuri.
Brusc vad ca trage dreapta de volan si imi izbeste violent masina incercand sa ma faca sa pierd controlul volanului.Insa nu reuseste, aveam mainile lipide de volan de parca erau prinse cu super glue.
Zambesc parsiv,dandu-mi seama ca nu joaca corect.Ma asteptam de la el la asa ceva.Mereu era un las, niciodata nu era in stare sa duca o treaba pana la capat de unu singur.
Ma simteam prinsa, prinsa din cauza ca langa masina mea din cealalta parte mai apare o masina neagra ce merge in fata mea si ma face sa nu pot marii viteza.Mai apare una brusc in stanga mea si in spatele meu.
“La dracu, m-a incoltit..nu imi vine sa cred… ce las nenorocit”
Stiam ca nu pot face fata la patru cursanti deodata.Trebuia sa ma descotorosesc de ei pe drum.
Dar stiam ca singura imi va fi prea greu, plus de asta, nu era masina mea, nu doream sa ii distrug masina lui Drew.
Simteam ca asta e cursa mortii, o cursa din care nu stiam daca mai am norocul sa scap vie.
Tin o mana pe volan,incercand sa nu arat ca ma cuprinsese frica, chiar daca transpirasem deja peste limitele normalului, cateva picaturi de sudoare invadandu-mi fruntea si obrajii.Aveam nevoie de ajutor si singurul ce stiam ca poate face exact ce fac si eu este Drew.
I-au telefonul si conduc atenta inainte,lasandu-ma incoltita de cei patru ce parca ma escortau in pozitia din care erau pusi.
Apas continuu doi, tasta rapida pentru numarul lui Drew si il pun pe maini libere lasandu-l pe bord.
-Da Cam?
-Drew, trebuie sa ma ajuti, spun eu mai mult tipand decat vorbind normal.
-Ce s-a intamplat Cam? Unde esti?
La dracu…avea o voce diferita Drew acuma.Parea,parea ingrijorat pentru mine, iar asta nu era stilul lui.Insa stiam ca ma pot baza pe el,deoarece facea ce fac si eu si era printre cei mai buni cursanti ce ar putea sa imi tina mie piept, fara sa gandesc ca ar putea fi ingrijorat pentru mine din alte motive spun direct.
-Andrew triseaza, sunt incoltita,trebuie sa ma ajuti cumva…
Devenisem deja agitata respiram din ce in ce mai sacadat si deschid geamu masinii simtind nevoia de aer.
-Unde esti? Spune unde esti ca vin imediat…
-La.. intersectia patru cu cea ce duce catre judecatoria “Angels”, dar am viteza mare si patru tipi pe urmele mele…
-Bine, tine-I departe, o sa te prind din urma cat de repede se poate,..ai grija te rog Cam…
Sa am grija..am grija dar vocea lui din telefon ma sperie.Adica parea intredevar ingrijorat pentru mine, nici nu ma mir, doar eram ca o sora pentru el.
Alung orice gand cand aud ca telefonul pica de pe bord undeva sub scaunul din dreapta.
-Ahh..la dracu.. mai rau se poate? Intreb cu voce tare.
Da se putea, se pare ca cei patru sparsesera acea grupare deoarece erau nevoiti sa fereasca alte masini de pe drum.
Profit de asta si calc acceletaria la podea prinzand o viteza la care nu ajunsesem niciodata de cand conduceam o masina.
Inima imi batea asa de tare ca nu ma lasa sa respir pe nas,fiind nevoita sa respir pe gura deschisa deja.
Sunt din nou izbita de Andrew, iar asta ma face sa intorc volanul maxim stanga si sa il izbesc violent si eu.Acesta aproape scapa de sub control masina sa,insa prin norocul ca langa el era alt tip ce il ajuta scapa fara sa faca accident.
-Vrea sa triseze, ii arat eu, nimeni nu ma triseaza pe mine,spun cu voce tare,plina de nervi.Toti dracusorii din mine strigau sa il omor, sa il fac sa moara intr-un accident , sa moara sa scap lumea de un ratat.
Sunt insa zbita din dreapta acuma de alta masina.Se pare ca tipii astia nu doreau sa renunte.
Simt si aud motorul cum deja o luase razna la propriu.Nu mai torcea incet ca o felina, acuma parca maraia ca un tigru prins in cusca ce dorea sa se elibereze.
Abia puteam vedea in jur,iar atentia imi este acaparata de o masina rosie ca focu,un ferrari ce apare brusc dintr-o intersectie si il sperie pe tipu ce era in dreapta mea facandu-l sa scape controlul masinii si sa ajunga cu masina intr-un sant de pe marginea drumului.Imediat masina rosie vine pe urmele mele, as fi recunoscut stilul ala de condus si masina oriunde.Era Drew.
Masina era se pare a lui Alex, iar cine conducea era Drew.Incep sa respir putin usurata simtindu-ma in siguranta cu Drew pe urmele mele.
Acesta statea in spatele meu asteptand o miscare din partea mea.Eram debusolata deoarece in fata imi statea unu din tipii ce nu vroia sa ma lase sa accelerez.
Brusc Drew prinde viteza si ajunge in fata masinii mele rapid, acesta se lupta violent cu tipu ce-mi statea in fata reusind sa il faca si pe acesta sa piarda controlul volanului.Drew se da din fata mea automat lasandu-ma sa accelerez eliberandu-mi calea.
Incepusem sa ma simt din ce in ce mai bine.Brusc aud telefonul ce suna sub bancheta din spate de undeva.Tin o mana pe volan si privesc scurt inainte observand ca era liber drumu.Ma las sub scaun controland cu o mana masina reusind sa o tin pe traseu si reaspund la telefon tinandu-l pe maini libere pe bancheta de langa mine.
-Cam..Cam esti ok?
-Da Drew, sunt bine..multumesc de ajutor, deacu' ma poti lasa singura.
-Nici gand Cam,tipu joaca murdar.
Asa era..Andrew juca murdar si in orice secunda puteam murii din cauza lui.Iar atentia mea trebuia concentrata la maxim.
Aud o voce de fata ce ma face sa tresar si sa ma sperii mai tare.
-Drew..sper ca nu ai luat-o pe Lil cu tine, ca iti smulg dintii din gura.
-Nu a vrut sa stea acasa, sti ca e incapatanata, spune el realizand ca se certa si cu ea in acel moment.
-Idiotule, nu te gandesti ca poti patii ceva acuma? O mai tragi dupa tine si pe sora ta…imi crescusera nervii,insa trebuia sa accept.Sarise sa ma ajute, nimeni nu ar fi facut-o.
-Nu vom patii nimic,fii atenta la drum ca nu mai ai mult.Brusc aud tonul de apel,inchisese telefonul.Dar avea dreptate,nu mai era mult pana la “Finish”
Mai aveam cam un kilometru pana la semaforul din celalalt capat al orasului unde trebuia sa ne oprim.
Accelerez vazand drumu liber,fericita ca aveam avans.Stiam ca trebuia sa fiu atenta,insa bucuria ca aveam sa calc pe mandria lui Andrew, ma face sa pierd pentru o secunda concentrarea.
Si exact la cativa metri de semafor imi iasa din intersectie o masina neagra ce ma loveste frontal.Ma izbeste si ma lovesc cu capu de geam destul de tare, defapt asa de tare ca sparsesem geamu masinii cu capu.
Simt cum o durere imi cuprinde capu si o dara de sange fierbinte isi face loc prin bretonul meu curgand pe obraji.Masina inca nu se oprise,dar era grav avariata, atunci inainte sa ametesc calc acceleratia si cu norocul unui avans dinainte cand ma ajutase Drew, trec asa zisa “linie de sosire” prima.
Odata ce trec realizez ca frana nu mai acctiona.Ma durea ingrozitor capu si ameteam destul de tare.Iar inainte sa apuc sa trag frana de mana, sunt izbita din nou de alta masina din acea intersectie exact in partea mea.
Simt doar cum corpul imi este strapuns de o gramada de cioburi, dau cu capu de volan si incep sa vad negru.
Masina mi se opreste imediat se pare, facand un accident in centrul intersectiei.Eram lovita frontal din amandoua partile, respiram greu si simteam cum incet incet,pierd ratiunea cat si contactul cu realitatea.
Eram prinsa intre fiarele contorsionate si lovita grav.
Dar reusisem sa vad ca trecusem prima semaforul,asta insemna ca reusisem sa castig.La limita dar reusisem.Daca Andrew nu trisa castigam cursa cu avantaj foarte mare.
Aud o voce in ecou, credeam ca mintea imi joaca feste,deoarece nu imi mai simteam corpul,iar negrul in care ma adancisem ma facea sa cred ca o sa ma inec.Defapt in realitate chiar ma inecam cu propriul sange,avand hemoragie interna.
Vocea imi mangaia urechile si ma facea sa cred ca nu o sa mor niciodata.
Vocea devine din ce in ce mai aproape de mine,iar cand realizez cine era, zambesc scurt, chear daca eram plina de sange pe fata.
-Drew.. spun incet de tot cu o voce slaba, insa fara sa pot sa ii vad chipul.
-Cami, Cami, Camelia, ramai treaza ma auzi? Te implor..ramai treaza, nu ai voie sa mori…. Vocea si cuvintele ma fac sa cred ca imi vorbeste un inger.Cuiva ii pasa de mine, iar eu nu stiam asta.Nu eram inca constienta in ce sens ii pasa lui Drew de mine,insa in starea mea actuala nici nu puteam gandii logic.
Simt cum bataile inimii mele se accelereaza,incepand sa tusesc din ce in ce mai tare,lasand mainile pe langa corp in masina distrusa.
Pierd contactul cu realitatea si se pierde vocea lui Drew si a Lilianei ce incercau sa ma tina treaza.
Nu stiam daca o sa ma mai trezesc vreodata dupa acel accident si nu stiam daca cuiva ii va pasa de posibila mea moarte, sau daca parintilor mei le va pasa ca acel copil caruia i-au dat viata,acuma zace pe patul de spital,incercand sa lupte cu moartea,pentru a nu pleca departe de Pamant intr-o calatorie interminabila catre cerurile albastre.
Sincera, nu imi pasa de nimeni daca muream, nu imi pasa decat de prietenii mei ce imi fusesera ca niste parinti si care stiam ca vor suferii daca eu plec departe.Cred ca acesta a fost singurul motiv ce a reusit sa ma tina in viata dupa o operatie grava la spitalul din orasul meu,unde la mana si la cap mi s-au implantat niste tije de argint, ce trebuiau sa ma mentina in viata din cauza oaselor rupte si a loviturilor grave primite in accident.
Ce avea sa se intample cu mine? Nici eu nu stiam, prima data trebuia sa ma trezesc din acel neant negru si rece,pentru a putea intelege si realiza ce aveam sa fac mai departe cu viata mea.


________________________________

Multumesc de commurile ce le voi primii:d sper sa va placa:d