Fairy's reflection

[Juliette]

Nu ma deranjeaza ^.^ ti-ai spus parerea. Dupa cum am mai zis, la capitolul descriere stau prost in adevaratul sens al cuvantului. Trebuie sa exersez :)) si o sa dureze ceva timp, dar am inteles. O sa incerc sa mai fac si-un pic de descriere. Nu sunt doua capitole si e normal sa nu gasesti nimic in comun, momentan, pentru ca sunt de abia la inceput. Primul fragment este prologul si arata ce se va intampla intr-un viitor apropiat in fic, evident. Si abia al doilea fragment reprezinta primul capitol.
Sper ca ai inteles. multumesc pt ca ai citit si sper sa citesti in continuare!

[Juliette]

Ah, stai linistita ^.^ eu iti multumesc pentru observatie si ma bucur ca-l citesti! Sper sa-ti placa in continuare si evident, pana la capat! Desi suntem de abia la inceput ;))
Erhm, capitolul urmator pe saptamana viitoare :D

[IceCat]

Vai... incepe sa imi placa tot mai mult, nya. Si Caleb pare un tip interesant, :smart: oare ce secrete ascunde... hmmm

De data asta nu am mai vazut greseli, nu m-am uitat in special dupa ele, dar nu am observat nimic.
Descrierea a fost destul de buna, dar stii tu mereu e loc de mai bine... A fost destul de clara, asa ca continua tot asa pe vertical in sus. Cititul ajuta la capitolul asta foarte mult.

Astept cu nerabdare next-ul

[oV!K!o]

Dragut, chiar imi place. Eu nu sunt ca si tine si e evident, dar imi place totusi ai niste expresii foarte frumoase si asta trebuie remarcat. Caci despre legatura intre propozitii sau fraze ei eu pana la urma n-am inteles de ce plangea fata? totusi cred ca putea fi introdus raspunsul in capitol. Numai daca in urmatorul capitol ai incerca sa intorci o parte a povestii si sa mentionezi de ce. Dar ar fi cam derajant din punctul meu de vedere.Dar in rest foarte frumos, totusi destul de obisnuit cap., fara greseli si placut la citire, bv! Astept in continuare noile capitole si bafta ,multa, multa la scris!!!

[Jasmine]

Insanity poti lasa mesajele de multumire atunci cand postezi capitol nou >.> Faci spam degeaba.

[Juliette]

In sfarsit, am terminat de scris. M-am apucat acum juma de ora sa scriu capitolul asta si initial voiam sa fie o scurta batalie, dar m-am razgandit. Am optat pentru ceva mai simplu. Sper sa va placa si bineinteles, astept pareri bune, dar si critici. Ca orice om imperfect, fac si greseli si e normal :">
IceCat, multumesc pentru comentariu! Ma bucur sa aud ca-ti place. Eh, Caleb, vedem, vedem pe parcurs. Multumesc :"> da, trebuie sa mai trag de mine la descriere. Bine, recunosc, capitolul nou pe care o sa-l pun imediat, nu m-am straduit deloc sa scriu cateva randuri, dar o sa exersez si apare pe viitor. Incerc!
oV!K!o, multumesc pentru comentariu! Ma bucur ca-ti place stilul meu, cu toate ca am si greseli T.T eh, fata plangea.. o sa aflati in capitolul urmator, nu cel de astazi, ci de saptamana viitoare. Am zis sa mai tin putin suspansul. Sper ca nu va deranjeaza :D multumesc,multumesc.
Jasmine, din cate stiu eu am voie sa raspund la comentariile cititorilor si stiu ca trebuiesc minim doua randuri ca sa nu fie considerat spam. Eu nu stiu regulamentul la fanfiction, pentru ca nu l-am gasit, dar te asigur ca cel general l-am citit. Nu am mai auzit de asta pana acum, sa nu raspund decat cand pun fragment nou ca fac spam o.O
Enjoy, people ^.^

Capitolul II: Speranţă.

• AparenÅ£ele puteau să înÅŸele chiar ÅŸi pe cel mai bun dintre cei mai buni. Åži asta doar pentru că se foloseau de o mică, dar deÅŸteaptă miÅŸcare. Unii nu realizau pe moment, dar alÅ£ii îşi dădeau seama prea târziu. Oare era vreo diferenţă între cei care realizau pe moment ÅŸi cei care se deÅŸteptau mai târziu? Sigur că exista, pentru că în timpul unei bătălii trebuia să te miÅŸti repede. Nu-Å£i permiteai să pierzi timp ÅŸi asta pentru ca duÅŸmanul te putea lovi pe la spate, terminându-te dintr-o lovitură. ÃŽnsă, durerea fizică nu se putea compara cu cea a sufletului. O durere mult mai îngrozitoare decât cea provocată de un cuÅ£it sau o săgeată înfiptă în piept sau spate. Åži oricât încercai să treci peste un asemenea moment, pur ÅŸi simplu, nu puteai să uiÅ£i. Când îţi reaminteÅŸti, inima primeÅŸte aceeaÅŸi lovitură, dar mai dureroasă decât precedenta.
  - De ce?
  Petalele erau împrăştiate peste tot, încercând să acopere bălţile de sânge. Erau dovezile vizibile ale luptei care tocmai se terminase. Tensiunea se resimţea. Dezamăgirea profundă, tristeţea şi durerea sufletească se puteau citi pe chipul tânărului cu sabia-n mâinile care-i tremurau. Avea capul plecat, privirea spre pâmânt, părul acoperindu-i uşor ochii. Tânăra cu aripile care încetau uşor să mai strălucească şi plină de sânge căzu în genunchi, sabia alunecându-i din mâna dreaptă. Regele zăcea aproape inconştient la câţiva metri distanţă de locul în care se aflau cei doi. Lacrimile nu întârziară să apară.
  - Credeam că mă iubeşti, spuse lovindu-se cu trupul rănit de pământ. Tânărul aruncă sabia şi o privi, neştiind cum să reacţioneze. Se simţea vinovat.
  - Iartă-mă, Niel.
  O luă în braţe şi urlă cu toată forţa, ceilalţi reuşind să spargă zidul protector care avea un alt scop, acela de a-i ţine la distanţă pe toţi.
  - Liam, Liam, trezeşte-te! aproape că strigă, mişcându-l, doar doar ca să se trezească.
  Se trezi dintr-o dată, răsuflând uşurat că totul a fost doar un vis. O amintire neplăcută, dar de care îşi amintea de parcă ar fi fost ieri. Îl privi pe cel care îl trezi, în secunda următoare fâcându-şi apariţia în doar un prosop înfăşurat în jurul trupului o domnişoară frumoasă. Băiatul se abţinu să nu roşească, din reflex întorcându-se cu spatele la ea. Liam pufni în râs, ridicându-se din pat.
  - Aţi înnebunit? O să întârziem. E singura seară când putem să ne distrăm.
  - Nu pleacă clubul, să ştii.
  - Ai chef de glume? spuse uşor nervoasă, pregătindu-se parcă să-l atace.
  - Jarah, Mialyn, încetaţi. Şi te rog, Mialyn, îmbracă-te. Jarah mai are puţin şi o să-i ţâşnească sângele pe nas, zise Liam căutându-şi ceva de îmbrăcat, în timp ce Mialyn privi nedumerită.
  - Ce-a vrut să spună cu asta?
  - Nu mai contează, îi răspunse Jarah ducându-se în bucătărie.
  Liam se apropie de fereastră şi privi multitudinea de lumini care făcea oraşul să strălucească pe timp de noapte. În doar câteva minute, Mialyn si Jarah erau pregătiţi, Liam ieşind primul din apartamentul cu trei camere, locuind într-o zonă rezidenţială, chiar aproape de centrul oraşului.
  Aileen şi Caleb ajunseră la faimosul club, cu toate că Aileen nu avea niciun chef, dar nu putea să refuze oferta fratelui ei, pentru că ştia ce-ar fi urmat să se întâmple dacă refuza o asemenea invitaţie. Aproape că se împiedică când un grup se grăbi să intre cât mai repede, dar un străin o prinse de braţe, ajutându-o să se ridice. Ochii celor doi se întâlniră.
  - Liam, ce faci? întrebă Jarah care-l aştepta la intrare. Nu vii odată?
  - Ba da, zise acesta lăsându-o în urmă pe Aileen, privindu-o încă o dată.

[Juliette]

Nu stiu daca mai citeste cineva, dar am sa mai pun o perioada. Poate mai doreste cineva sa citeasca. Ma rog :D
Am avut tendinta sa caut poze, dar mi-a pierit cheful, asa ca o sa las pe alta data cautarea. Am bagat putina descriere. Sper sa va placa!
Lectura placuta..

Capitolul III: Apropierea.

• O secundă avea 60 de sutimi. Un minut dura 60 de secunde, iar o oră din preÅ£iosul timp al fiinÅ£ei umane avea doar 60 de minute. Atunci, o eternitate cât Å£inea? Hermann Hesse spunea că eternitatea nu avea timp, nu exista. Eternitatea nu este decât o clipă, dar nimeni nu ÅŸtie cât înseamnă acea clipă. Åži totuÅŸi, curiozitatea împinge mintea umană să pătrundă mai mult, să cerceteze. De ce?
  Nu degeaba se spunea că timpul trece repede. Era adevărat! Doar că omul este atât de ocupat şi stresat încât dă peste momente de genul când nu realizează că timpul chiar a trecut. Ciudat, nu? Dar, adevărat! În cărţile cu poveşti, cei care aveau veşnicie erau vampiri. În realitate, însă, vampirii erau doar o invenţie menită să aducă profit celor care scriau sau regizau filme. Într-o astfel de societate, timpul costă bani!
  Şi totuşi, pentru Aileen timpul chiar era preţios. Vorba aceea, era, pentru că-n momentul de faţă chiar pierdea timp. De ce? Mai în urmă cu câteva minute, plângea şi-şi amintea de un nenorocit pentru care şi-a făcut planuri de viitor. Adolescentele de vârsta ei se gândea la cu totul altceva. Ea, în schimb, avea altele în minte, cu totul diferite faţă de cele ale colegelor ei. O durea şi nu voia să îndepărteze această durere, pentru că era singurul lucru care îi menţinea iluzia. Proastă alegere, motiv pentru care fratele ei ştia de ce să o tragă cu forţa, dacă ar fi fost nevoie. Măcar nu mai plângea. Era bine, nu?
  Muzica era la maxim, iar adulţii se distrau. Norocul ei era că-n acest club nu exista limită de vârstă, altfel nu ar fi intrat. Dar, chiar şi asa, Caleb avea relaţii. Îi ştia aproape pe toţi şi se avea în relaţii bune şi cu patronul, chiar dacă acesta nu era prin preajmă în această seară. Caleb îşi salută tovarăşii la bar, Aileen aşezându-se pe un scaun. Îşi privi fratele şi-i zâmbi, neuitând să comande două Martini cu gheaţă. Aileen aruncă o privire prin jur, studiind aproape fiecare chip care-i apărea în vizor.
  Din nou, avea o presimţire. Puţin mai departe de bar, la o masă, aproape de scenă chiar, stăteau cei trei petrecăreţi. Deşi singura care dansa lângă masă cu mişcări care întorceau orice privire era Mialyn. Jarah nu mai putea de roşu ce era la faţă, motiv pentru care aproape o sticlă de vin o consumă doar el. Liam se amuza, chiar dacă erau cei mai buni prieteni ai lui. Se ştiau de mici copii şi era normal să fie atât de apropiaţi, ca nişte fraţi! Atenţia îi fusese atrasă când ochii lui se întâlniră cu ai ei. Aileen tresări când îl privi, aproape să-i scape paharul din mână. Se opri din căutat, întorcându-se cu faţa spre bar. Liam zâmbi, ridicându-se.
  - Unde te duci, Liam? întrebă Jarah.
  - Mă întorc imediat, îi răspunse acesta, îndepărtându-se de masă.
  - Caleb, ce faci? întrebă Aileen când o.. domnişoară îşi puse eşarfa în jurul gâtului fratelui ei, sorbindu-l din priviri şi trăgându-l după ea spre ringul de dans.
  - Erhm, după cum se observă, surioară, eu…
  - Te superi dacă-l răpesc puţin, surioară? zise bruneta, muşcându-şi buza în timp ce-l privea pe Caleb.
  - Erhm, nu chiar, dar te-aş ruga să mi-l aduci întreg şi fără prea mult ruj, te rog! zise Aileen, dându-şi ochii peste cap.
  Liam zâmbi când Aileen se întoarse în poziţia pe care o avusese mai devreme, înainte să fie deranjată de.. această domnişoară care nu mai putea de… căldură într-un anumit loc. Tresări, din nou, când îi întâlni privirea, din instinct luând o gură din paharul ei cu Martini. Realiză că asistase misteriosul băiat la toată scena, aşa că nu mai îndrăzni să-l întrebe, pentru că ştia deja răspunsul.
  - Am fost jalnică, nu?
  - De fapt, ai fost chiar amuzantă, îi răspunse, auzindu-i vocea şi făcându-o să tresare de pe scaun. Eşti bine?
  - Da, zise Aileen, aşezându-se la loc. Uhm, scuze. Fumul de aici mă îneacă câteodată. E normal, având în vedere faptul că sunt printre fumători.
  - Nu fumezi?
  - Nu. E un lucru rău?
  - De fapt, e o alegere bună. Nicotina te omoară.
  - Nu e adevărat. Nicotina provoacă dependenţă. Ce conţine ţigară te omoară cu încetişorul.
  Aileen se opri, privindu-l încă o dată. Nu-şi putea explica de ce, dar era ceva ciudat la băiatul din faţa ei. Ochii lui erau, pur şi simplu, fermecători. Nu-şi putea muta privirea în altă parte. Avea impresia că se sufocă, dar cum era posibil? Părul, obraji, ochii, conturul buzelor, gâtul, umerii şi… tot mai jos, îşi zise, oprindu-se. Dacă mai cobora cu privirea, cine ştie ce mai făcea. Uneori, Aileen avea tendinţa să facă anumite lucruri fără să gândească. Şi alteori, o făcea fără să se controleze. Şi totuşi, dorinţa exista undeva înlăuntrul ei. Ce, cum? O dorinţă stupidă, era imposibil. Cum putea să se gândească la aşa ceva.
  La doar câţiva metri stătea, departe de acel loc mirific, dar în acelaşi timp periculos. Pentru ea, pentru el, pentru toţi cei care locuiau acolo. Purta nişte veşminte pe care nu le mai întâlnise până acum decât.. în cărţile pentru copii? Albă din cap până-n picioare, cu câteva codiţe împletite şi restul părului care era mai lung decât îşi amintea ea, desprins. Avea multe bijuterii pe ea. Cum de era posibil? Brăţări, lanţuri, inele, avea de toate. Arăta mai ceva decât o prinţesă adevărată, care cu siguranţă exista doar în anumite ţări, departe de oraşul în care se născuse.
  Lipită de trunchiul unui copac, privea spre acel ţinut. De ce se îndepărtase? De ce plecase? Încerca să-şi amintească, dar nu putea. Ceva o împiedica, dar ce? Îi era frică, putea să simtă asta, dar de ce? Ce se întâmplase acolo şi de ce tocmai ei? Nu-şi mai amintea nici unde fusese ultima dată înainte să ajungă aici şi îmbrăcată ca-n poveşti. Pădurea suspina. Vântul punea-n mişcare frunzele, unele desprinzându-se uşor de crengile copacilor. Pâmântul era acoperit de iarbă şi flori, iar frunzele care se desprindeau erau foarte puţine. Nu era nici toamnă, dar nici vară. Ce era locul asta?
  Şi atunci, inima-i bătu cu putere, simţind că ceva se apropia cu repeziciune. Nu ştia încotro să o ia sau ce să facă, dar când se întoarse îl văzu de la distanţă pe…
  Se trezi, paharul spărgându-i-se în mână, atrăgând atenţia celor din jur. Liam, pentru o secundă, se sperie, deşi avusese grijă să nu arate acest lucru. Cioburile îi făcură mici tăieturi pe piele, dându-i sângele uşor. Liam le făcu semn celor din jur să-şi vadă de treabă, spunându-i barmanului să treacă pe nota lui de plată şi o luă pe Aileen, îndreptându-se spre baia femeilor. Nu era nimeni. Ce bine! Dădu drumul la apă, cu o batistă pe care o avea aproape de fiecare dată când ieşea, în buzunar, atingându-i palma. În momentul contactului cu pielea lui, Aileen îşi reveni. Roşi toată, aducându-şi aminte ceea ce tocmai se întâmplase.
  - Îmi cer scuze. Nu ştiu ce mi s-a întâmplat.
  - Nicio problemă, se mai întâmplă. Oricine poate păţi, aşa că stai liniştită.
  - Trec printr-o perioadă nu tocmai plăcută.
  - Oh, îmi pare tare rău să aud asta.
  - Îţi pare rău?
  - Ar trebui să mă bucur?
  - Uhm, nu ÅŸtiu. Ar trebui?
  - Nu ÅŸtiu nici eu. Tu ce zici?
  - Nu mai contează, zise fata oprind apa şi lăsându-l pe băiat să-i înfăşoare mâna cu batista lui.
  - Eu sunt Liam, încântat să te cunosc.
  - Aileen, de asemenea, zise aceasta zâmbindu-i. Uhm, trebuie să plec. Probabil, fratele meu mă caută. Mai vorbim. Pe curând! zise Aileen ieşind în grabă din baie.

[IceCat]

Okay I'm back! Well am vrut sa iti las mesaj la partea precedenta, dar dupa ce am terminat de citit a trebuit sa fac altceva:zuppy05: siiii trecem peste detalii, am fost prinsa in alte chestii, am uitat, si zup a fost si inchis o perioada.

In caz ca nimeni nu ti-a dat regulile, ia de aici:D http://www.animezup.com/forum/showthread.php?tid=23736

Asa... capitolul 2 a trebuit sa il citesc de 2 ori ca sa il inteleg, uneori cand povestesti pare cam vag poate ar trebui sa bagi mai multa descriere sau eu sa fiu mai odihnita cand citesc.

Capitolul 3- ai grija sa nu faci dialogul sec, ultima parte cu dialog, chiar la urma era cam ciudat.

Nararea ta ma da peste cap, o faci bine dar uneori ai tendinta sa te implici in poveste prin remarci gen Ce bine! "Nu era nimeni. Ce bine!"[am dat doar un exemplu, dar sunt mai multe locuri de genul asta] nu stiu daca e neaparat gresit, chestia e ca se potriveste la povestirea la persoana I mai mult decat cea la persoana a IIIa. Afirmatii de genu' pot fi exprimate cu succes de un personaj, sau de loc. E doar o sugestie.

Astept nextul inca nu m-am prins de ideea povestii si unde ne duce...dar e bine,nya.

[Ryuu]

off:[risc sa iau warn T_T]
Ma bag ca musca in ..ha...
Jasmine, din cate stiu eu am voie sa raspund la comentariile cititorilor si stiu ca trebuiesc minim doua randuri ca sa nu fie considerat spam. Eu nu stiu regulamentul la fanfiction, pentru ca nu l-am gasit, dar te asigur ca cel general l-am citit. Nu am mai auzit de asta pana acum, sa nu raspund decat cand pun fragment nou ca fac spam o.O-> jasmine ,din cate stiu eu ,e mod la sectiunea asta si stie ea ce e spam si ce nu e. Inteleg e regulament general,dar daca are si ff poate difera putin si cel de la ff trebuie respectat...
De aia ala se numeste regulament GENERAL si asta relulament FANFICTION

[hiimera]

Yo ne ! Am trecut si eu pe aici ca nu am mai trecut de mul.
Mi-a fost dor sa citesc din nou ficul tau, adica continuarea.. :3
Pot spune ca miau placut ultimele doua capitole.. dar o sa fiu umpic de acord cu Ice Cata trebuit si eu sa-l citesc de doua ori pentru a pricepe, dar pana la urma am inteles toata splendoarea acelui capitol.
Al treilea, pot spune ca mi-a placut mai mult, inafara de acel dialog cam sec pe la final :[
de abia am inteles care, cum cine e.. O_O
MI-a placut descrierea ta, o faci foarte frumoasa, o ador foarte mult. Greseli de scris nu ai avut nii una la al 3 capitol, sau cel putin ochiisorii mei nu au vazut.

Astept cu nerabdare nextul te pup si spor la scris. ;]