FOTM - Iunie - Lucrari

[candy_cane]

FOTM – Iunie – Votarea lucrărilor participante

Perioada de votare: De astăzi 27 iunie până pe 10 iulie

Cum votez?
Votarea se face obligatoriu prin poll şi opţional printr-un comentariu în acest topic. Votul prin poll valorează 1 punct, iar votul prin comentariu, 3 puncte. Prin votul prin comentariu nu se înţelege ceva de genul "Votez pentru lucrarea X, mi-a plăcut aşa de mult OMG!!!!! Eşti atât de bun *100 de emoticoane*". Aceste comentarii nu vor valora decât un punct. Cine vrea să comenteze, este rugat să critice şi să atingă măcar câteva aspecte legate de lucrarea în sine. Nu trebuie să comentaţi toate lucrările, sunt multe şi e greu să le citeşti pe toate cu atenţie iar mai apoi să formulezi o critică constructivă. Puteţi comenta o singură lucrare, aceea pe care vreţi să o votaţi.

Lucrările vor fi postate anonime, în ordinea în care le-am primit.

Am o singură rugăminte la cei care vor vota: să spună dacă au votat în poll sau nu pentru că nu îmi apare întotdeauna. Mulţumesc pentru înţelegere!

Lucrările

Lucrarea 1

Casă cu tei, păreri nepotrivite

Alo? Cineva acolo? Hello! Mă auzi?

Puteam să spunem că era frumos modul în care se aşezau steluţele de zahăr în farfuria cănii cu ceai. Desigur, puteam susţine, în continuare, că nici coloanele de fum acvatic pe care le făcea laptele în lichid nu erau mai puţin elegante. Foarte lent, lumina şi vântul mişcau perdelele scurte, în carouri, de la ferestre, aducând în casă aroma teilor de peste drum.
Aşadar, ce rost avea ca cineva să se ameţească numind aceste lucruri frumoase, când nu avea nimic urât cu care să le compare? Această întrebare traversa cel puţin odată în viaţă mintea unui om. Una după alta, petalele trandafirilor agăţaţi de tulpini, pe verandă, cădeau in zbor mistic. Şi fără să se gândească la comparaţii sau metafore, cititorul ştia: erau frumoase.
Poate că nu toţi oamenii au avut un telefon aşa cum se găsea în această casă, lânga locul în care el îşi lăsa carţile, sau, chiar mai rău, poate că nici nu auziseră de un asemenea prototip. Acela suna numai în conformitate cu programul stăpânului. Niciodată în orele de somn, niciodată in timpul siestei, mesei, jocului de cărţi, orei de reflectat şi, mai ales, niciodată atunci când receptorul nu dorea să fie sunat. Aşadar, vă daţi seama, telefonul nu suna prea des.
În cele mai rare cazuri, cel apelat asculta cu zâmbetul pe buze mesajul, apoi închidea fără să-i adreseze niciun cuvânt. Ah, dulce libertate! Cât de mulţi te doresc şi cât de puţini te au.

- Răspunde-mi!, striga din cealaltă parte fostul om de afaceri Berret. În ciuda existenţei sigure a tinerei sale soţii şi a celor doi băieţi ai lor, stimabilul bărbat părea să acorde, în ultimul timp, foarte mult din orele sale acestei apelări rituale.
Desigur, este adevărat şi faptul că stresul îşi făcea simţită prezenţa asupra gândirii şi asupra percepţiei sale asupra realităţii şi că nici pe soţia, nici pe copiii săi nu îi mai văzuse prea des în ultima lună. Fostul om de afaceri ajunsese, aşadar, o persoană cât se poate de ocupată, puteam constata, în timp ce forma din nou numărul incoerent cu ajutorul celularului.
Din păcate, sunase în timpul orei prânzului.

- Heh...îţi vine să crezi că încă mă mai sună?, întreba celălalt un măr care stătea în mâna sa ca şi cum făcea deja parte din ea. Coaja roşie tomnatică strălucindu-i, i-a răspuns vehement şi negativ. – Ştiu, şi eu m-am plictisit. Asemenea brute ar trebui să fie ţinute la distanţă de restul oamenilor. Mărul, încă o dată, i-a răspuns pe plac, dar a şi adăugat o sugestie. – Să decuplez telefonul? Nu, încă nu pot să fac asta, m-aş simţi ca şi cum nu i-am dat a doua şansă şi, sincer, mi-e şi frică să o fac. Nu, opreşte-te, discuţia se termină aici.
Luând o pară, cel dinăuntrul casei s-a aşezat în faţa ferestrei, aşteptând o ploaie caldă, verde, dacă ar fi fost ziua lui de a alege. Ploile de aici erau altfel decât cele din casa fostului om de afaceri. Aici, întradevăr, trăiau şi erau remarcate. Astfel, cel de la fereastră a început să murmure un cântec, unul despre fata care s-a pierdut într-un castron cu supă.

În cealaltă parte, Berret respira precipitat, simţindu-şi inima parcă deplasată în piept şi fiind cuprins de transpiraţii reci. De la radioul de lângă geam, o serie de sunete se strecurau prin ploaia fără zgomot.
La naiba! De parcă nevastă-mea e o strachină cu borş!, a izbit aparatul cu pumnii, aruncându-l de peretele opus. Ce sunt astea? Doar prostii!, a atacat, pe rând, şi fotografiile înrămate de pe pereţii biroului său de studiu, făcându-le să devină cu atât mai multe, odată sparte de podea. Mizerii! Nu mă ajutaţi la nimic! Nu însemnaţi...

- Nimic!, a strigat acesta din nou, rostogolind masa, rupând cărţile din bibliotecă, aproape muşcându-le paginile. – Şi tu?, s-a întors către un portret de pe pervaz, înfăţişându-i faţa la un an după căsătorie. – Tu! Numai tu eşti răspunzător de toate!, s-a luat de rame în mâini şi s-a privit în ochi, strigând şi lăcrimând a pierdere, apoi a spart tabloul în palme, lăsând sticla să îi ajungă în organism, ca să-i arate că nu este o carcasă goală. Dar nu, cioburile au căzut, palmele nu-i erau tăiate.
- Mă aflu în Iad şi tot acolo mă voi duce! Nu mai pot avea control nici asupra corpului meu?! Berret, trădătorule, ţăran bun de nimic, copil crescut în lăturile nobililor! Ce mi-ai făcut? Ce mi-ai făcut?, urla spre tavan sau, poate, spre cerul din spatele acestuia, fără să se gândească la ploaia ce trebuia să îl lovească pentru a ajunge acolo, când, brusc, telefonul a sunat.
Oprindu-se din a-si sfâşia pielea braţelor cu unghiile, fostul om de afaceri s-a aruncat pe podea, fără să se spargă, pentru a lua celularul din locul în care căzuse de pe masă.
- Berret? O să te omor. O să...vin...şi o să, da, o să te găsesc şi te voi omorî şi îţi voi vedea ochii cum îţi ies din orbite, ca să înveţi să nu te mai uiţi la mine ca şi cum nu e viaţa mea. E viaţa mea, laşule, la fel cum sunt şi problemele ale mele! Eu nu pot să stau toată ziua într-o hrubă şi să privesc păsările, ca tine. Eu trăiesc, Berret! Şi te voi controla, te voi arunca în locul din care ai venit şi, ascultă-mă bine, îţi va lua un veac ca să mai ieşi de acolo!

La celalalt capăt era linişte, nici măcar ploaia violet nu se mai auzea. Era ca şi cum vorbele îl omorâseră deja. Antrenat de acest gând, celălalt a început să râdă isteric şi cu înecuri, ridicându-şi picioarele într-un fel de dans sacadat şi incomod, privind cu ochii roşii mobilul de pe mochetă, mut de moarte. Ploaia părea deja mai prezentă, iar cântecul de la radio aproape că îi radia pe buze, ca şi cum toată lumea, mai mult ca niciodată, era a lui.
Dar liniştea de la picioarele sale se întindea tot mai mult, înghiţindu-i versurile şi gândurile, râsetul şi lacrimile. După un timp, îşi putea auzi doar urechile receptând un sunet înalt şi imaterial, ca în serile întunecate de când era copil. A remarcat din nou celularul şi l-a ridicat la nivelul feţei.

- De fapt, Berret, voiam doar să îţi cer să nu mă mai suni. Cred că ne dăm seama amândoi, după această ultimă izbucnire, că nu îţi mai pot încredinţa niciun minut cu corpul tău. Stai liniştit, Linda şi băieţii vor fi în siguranţă cu mine. La revedere. Ne vedem peste un veac.

Fără nicio secundă înainte de a închide, cel din casa de lângă tei a zâmbit vag, ca şi cum tocmai obţinuse titlul de învingător într-o luptă de mult câştigată, apoi, privind în jur, a schimbat cămara luminată şi parfumată cu biroul omului de afaceri, acum aflat, bineînţeles, în cea mai deplină ordine, aşa cum oricine s-ar fi aşteptat de la un bărbat respectabil. Din spatele uşii între-deschise se puteau auzi vocile amuzate ale unor copii şi vorbele blânde ale unei mame cu priviri nostalgice.

- Bună ziua, domnule Berret., şi-a salutat acesta propriul portet, înclinându-şi capul, apoi, lăsându-şi cravata lângă radioul închis, a dispărut în sufragerie.





Lucrarea 2

Controlaţi.

Ochii săi de safir au strălucit când Elise şi-a apropiat faţa de a lui. Nu smiţea nici o remuşcare că o făcea să-l sărute prin controlul minţii. El? Vai, nu. Dar frica Elisei o făcea să nu se mai controleze. Gândurile ei ieşeau năvală pentru el, vroia să-l facă să simtă ura ei.
Monstrule, câine trădător! Mi-am jurat că n-o să mă răneşti niciodată! Eşti monstruos! Ai jurat în acele amintiri fericite că mă vei iubi mereu. Şi eu te-am crezut!
Lacrimile i s-au umplut cu lacrimi când a săruta-o apăsat. Acum ura gustul duce a buzelor lui, cum, acum câteva zile, îl iubea. Simţea cum ochii lui deschişi o ardeau, că vroiau să o omoare.

*

Avea dreptate. Rene era gelos până la moarte, iar gelozia lui s-a transformat în ură, iar una în nebunie. Nebunia faptului că el încă o iubea, că trebuia să fie a lui şi numai a lui.
Tu, tu, mică trădătoare, m-ai auzit când ţi-am spus că vei plăti? Ţi-a păsat? Acum simte puterea minţii mele şi plângi că m-ai subestimat! Mori!

*

Apoi totul a fost ca o furtună, nici unul nu mai ştie nimic. Eu da. Elise e acum moartă, a făcut infarct imediat după ce el i-a dat drumul. Acum Rene e la secţia intensiv, la secţia de psihologie a spitalului Massachusetts. Rene s-a crezut mai puternic decât Dumnezeu, nu era. Credea că o să iasă trafăr. N-a fost aşa. S-a înşelat şi acum doi oameni au plătit prostia unuia.




Lucrarea 3

Control

Școala este un loc sacru, o clădire divină în care copiii își scriu viața prin literele cunoașterii. Cărțile educative se găsesc ușor, sar reped pentru a te ajuta la învățat, iar informațiile din ele sunt atât de importante pentru viitor. Profesorii blânzi doresc să te ajute, zâmbetul lor sincer îți luminează fiecare zi, sunt atât de darnici și de veseli. Lumea cunoașterii este minunată, plină de bucurie, că doar este școala.

Minciuni.

Viața din păcate s-a schimbat, chiar dacă sufletele noastre nu acceptă asta, școala nu mai este la fel. Materia a rămas aproximativ la fel, același informații ca pe vremea părinților. Dar cu timpul se fac alte descoperiri, iar acestea sunt băgate în creierele noastre în plus față de cele pe care le dețineau străbunii. Dar profesorii ? Sunt atât de reci, pentru ei viitorul reprezintă banii pe care îi dăm noi, îi slăvim cu cadouri ca să ne treacă.

Ăsta este adevărul.

Dar trăiești chiar dacă vrei, chiar dacă nu vrei, în această lume. Deși pare o poveste pentru copii, viitorul este totuși școala. Înveți pe rupte în ea, speri s-o termini, dar pentru ce, doar pentru a începe școala vieții. Poate chiar ești deștept, dar nu ești calculator, nu le cunoști pe toate. De exemplu: poți să știi zece limbi străine, dar pentru tine matematica este un chin și nu o poți înțelege, nu este o crimă. Profesorii înțeleg ?

... răspuns ?

Aceasta este viața mea, povestea aceasta este realitatea cu care mă lovesc în fiecare zi. Dar eu nu sunt perfectă, ca orice om de pe această lume, sunt imperfectă din trup până în gândire. Am numai medii de zece, un lucru mare în a douăsprezecea, am cu ce să mă afirm. Dar chimia aceasta mă seacă din toată inima, nu pot s-o înțeleg, și basta. Și o să rămân corigentă, bacul nu o să pot să-l dau, iar timp din viața mea voi pierde.

Doar una.

Dar profesorul te-a ajută ? Unii da, dar al meu nu. Profesorul mi-a zis-o direct și fără teamă, că o să mă lase tocmai în toamnă, distrugându-mi viitorul cu formule din mecanică. Nu-i pasă că și el a fost ca mine, a uitat de acele vremuri, sau poate se răzbună pe mine, ma găsit țap ispășitor. El acuma mă conduce, și pe mine și-a mea viață, este rege peste viitorul scris în stele. Dar ar fi frumos să conduc eu, dar nu se poate, asta-i viața

Nedreptate.

Unii profesori sunt atât de buni, toți ceilalți au trecut la toate materiile, evident, banul face munca. Nu pot să nu simt ură pentru profesorul de fizică, toți acești ani m-a trecut, iar acum mă lasă. Ce i-am făcut eu ca să mă urască atât de mult ? Iar acum, la patru dimineața, eu stau și învăț zece lecții dificile. Simt că îmi explodează capul, iar somnul dulce mă cheamă la el. Nu mai am timp să învăț undele magnetice, poate profesorul îmi va accepta scuza și va sări peste această lecție și voi trece.

Din unde m-a ascultat și am picat.

Lucrarea 4

Etape

Cunoaşte-o …

Atât i-a fost de-ajuns, o şoaptă stupidă auzită-n miez de noapte, dictată de propria-şi persoană. A cunoscut-o, a văzut-o, mai târziu a îmbrăţişat-o, sărutat-o şi a petrecut clipe de neuitat cu ea.

Iubeşte-o …

I-a şoptit aceeaşi voce, atât de solitară în momentul respectiv, iar el a urmat-o, vrând s-o facă, simţind că şi ea îl iubeşte şi urmând să se poarte frumos cu ea, să-i şoptească tot felul de cuvinte dulci, ce-au ajuns uşor la inimă şi ce-au făcut-o să-l iubească mai mult.

Controleaz-o …

Ai văzut că merge, că te iubeşte, că ar face orice pentru tine, că te adoră şi ai realizat că ai numai de câştigat. Ai început să-i controlezi sentimentele, să-i controlezi viaţa, gândurile, să-i controlezi trăirile, dar la ce bun ? Îţi gâdilai orgoliul nemărginit cu iubirea ei, te gândeai că eşti de neatins, că-i eşti superior şi că poţi obţine tot ce-ţi doreşti.

Distruge-o …

Mai mult sau mai puţin conştient ai început să-i macini sufletul, să-l treci printr-o râşniţă fină, sfâşiindu-l, făcând-o să să-şi dorească moartea, făcând-o să-şi provoace singură răni trupeşti în încercarea de a o diminua pe cea sufletească, dar fără nici un rezultat. Sute de lacrimi şi ore în care ochii ei păreau injectaţi şi pentru ce ?

Te controlează …

După puţin timp şi-a revenit şi-atunci ea era cea indiferentă, ea era cea care-şi ţinea telefonul închis. Erai posomorât, iar ea zâmbea, îţi spunea că petrecuse cu colegii şi-ţi vorbea de nu-ştiu-ce tip brunet cu ochii negri de la ea din cartier şi te durea. Venise vremea să simţi şi tu ce a simţit ea cândva. Şi te controla. Făcea şi ea cu tine ce făceai şi tu cu ea cândva; îţi controla timpul, preferinţele, sentimetele, fericirea şi, din nefericire pentru tine, vulnerabilitatea.

Te distruge …

Şi te-a distrus şi ea, tratându-te cu indiferenţă, nepăsându-i, exact cum ai făcut şi tu cu ea şi te durea, ţi se mânca sufletul şi te consolai cu minciuna că dacă ea e fericită şi tu eşti. Un ipocrit ! Ai fost, eşti şi vei fi … Nu e ea de vină, eşti tu, ştii că eşti şi că meriţi ce-ţi face, dar ai realizat că o iubeşti. Şi ce ? Ei nu-i mai pasă, vezi ? Ai pus orgoliul în faţa sentimentelor.



Lucrarea 5

Cu sau fara control ?

Desi parea inevitabil, eu am fugit. Desi toti isi voiau doar propriul bine, eu le-am facut rau. Desi eu o admiram in tacerea unui balon de intuneric, retras, iar ea ma observase mereu, nu m-a urmat spre libertate.
Dar imaginatia mea de necontrolat, a creat altceva: Fiind in urma ei, silueta inalta mi se parea pe cat de impunatoare, pe atat de fascinant conturata de aceea rochie alba, ocazionala. Ne distingeam de celelate corpuri batrane ale copacilor ce ne imprejmuiau, prin simplul fapt ca eram mult mai scunde, iar fuga noastra era atat de nebuna, urma pasilor atat de vizibila datorita mai ales tocurilor ei, incat paream singurele corpuri in care mai exista viata si... mentalitate.
Am scapat prea usor, ea doar luandu-ma de mana si tarandu-ma dupa dansa, dar greul urma sa ne ajunga, insa, desi amandoua, eu si Phoebe, eram constiente, nu doream niciuna sa acordam macar cea mai mica atentie acestui fapt, care ne putea impedica in acest moment de pierdere salbatica, de iesirea anormala din fire. De " necontrol "... Eu tineam totul in corpul si sufletul atat de mici pe atunci, dar ea, care tocmai explodase acum nici 5 minute, suferea din pricina unor greseli ce puteau fi evitate, daca in sufletul celui care le sarvasise ar fi existat compasiunea pe care pretindea fara oprire ca o are. De atunci, am urat vorbele mai mult decat crima, iar greseala mai mult decat taisul unei sabii.
Era prima mea escapada de acest gen si nu avea sa fie nici ultima. Nu am simtit nici macar jumatate dintr-un sfert de frica, pe cat am perceput in acea dupa-amiaza tarzie, crudul sentiment de ura, ce ma sfasia incontinuu pe dinauntru. Atunci imi doream frica si as fi facut orice sa scap de cruzimea gandurilor ce ma incercau la o varsta atat de frageda. Acum, insa alta e povestea si altele sunt vremurile. Alta sunt eu, iar ea, nici macar nu mai este. Ea mi-a pierit, lasandu-ma... confuza. Nici o secunda nu m-am considerat singura, desi eram. Imi placea sa cred ca sunt doar eu de vina, ca sunt prea confuza sa observ pe cineva, care ar putea fi in jururl meu. Nu era insa, nimeni. Dar cine isi permite sa oblige un copil la ganduri mai mature de atat ? Cine si-ar fi permis sa ma trezeasca atat de devreme la realitatea, care surprinzator, niciodata nu m-a ajuns ? Tot nimeni ! Eu detineam controlul constiintei mele.


Soapte si strigate. Toate imi patrundeau agresiv in urechi, desi doream sa nu le aud.
- Phoebe ! Nu trage de timp si vino jos.
Nici un raspuns nu veni pe scarile ce duceau " jos ". Persoana strigata se ascundea...
- Draga mea, coboara odata. Toti te asteptam. De ce insisti sa ne superi chiar in aceasta zi de sarbatoare ?
Vocea parea cea a unui barbat, desi glasul mai pitigaiat decat cel al unei femei era nehotarat si aproape soptit. Totusi ea il auzise si aratandui acest lucru, ii raspunse, dar mai accentuat, mai ferm... cu mai multa convingere si incredere, desi raspunsul avea sa fie unul negativ.
- Nu ! Va jur... Va promit sa reusesc, doar opriti-va cu acest balci jalnic si lasati-ma. Nu... Nu accept ! O stiti bine. Plecati.
Linistea si amaraciunea invada incaperea mica, iar toti din sufragerie se intoarsera cu fata spre tanarul ce-si astepta viitoarea mireasa incapatanata, in pragul scarilor. Chipurile lor erau seci, nepasatoare, desi in mintea tuturor clocotea gandul ca in curand copila din capatul treptelor din lemn, va ceda.
- Coboara, Phoebe ! Nu ma obliga sa urc...
- Nu-mi pasa de voi si de ce vreti de la mine. Nu sunt biletul vostru spre lux. Daca vreti bani, faceti singuri rost de ei, dar nu ma vindeti pe mine !
Nu era nimic schimbat in tonul tinerei. Era calma si spunea cu simplitate si usurinta ce gandea. O admiram ! Phoe era unica.
Aceste ultime fraze ale copilei, ii erau adresate familiei. Phoabe nici nu-l baga in seama pe logodnicul ei, sau cel putin asta dorea sa arate. Nu punea suflet in cuvintele ce le rostea pentru numele sau. Era indiferenta cu gandul si cu sufletul fata de el, dar familiei ii vorbea cu covingere si cu siguranta in glas, cautand sa se impuna. Nu a strigat nici o clipa, dar toti invitatii se purtau de parca ar fi facut-o.
- Pot sa mor calcata de cai salbatici, si tot nu voi accepta.
Tatal era deja departe de calmul fiicei sale, iar ultimul refuz fu si ultima picatura inghitata de batranul ei. Acesta nu vorbise si nu daduse vre-un semn de indoiala pentru spusele lui Phoe, dar acum isi poarta lenes picioarele pe rand, unul dupa altul, si urca incet dar sigur scarile. Ajuns in dreptul ei, in coltul acela retras de la etaj ce nu putea fi vazut de jos, batranul se apleca-se pana la nivelul ei.
- Nu esti in masura sa alegi.
- Dar tu esti ?
Se opri pentru moment si parea a se gandi la spusele fetei ghemuite langa perete. Nu accepta raspunsul fiicei lui si dupa cateva secunde de analiza sumara, acesta se ridica si o lua dupa el si pe razvratita. Coborara repede. Toti cei ce priveau scarile erau incantati de cruzimea vizibila in ochii unui tata ce isi obliga fiica sa se sacrifice pentru el si familie.
In cateva momente tot acest " balci " se mutase in gradina, unde ceremonia incepuse cu tanara Phoe si viitorul ei sot in fata altarului improvizat. Preotul ce fusese mituit, sarise peste destule pasaje, ajungandu-se prea repede la partea cu " da " ... sau " nu ". Mirele, daduse afirmativ din cap inainte sa o faca si in cuvinte. Tacere insa cand miresei i fu adresata clasica intrebare. Se desprinse usor de barbatul ce-i fusese ales, si in urmatoarele secunde toti o puteau privi cum se indeparta de toti si de toate in fuga. O porni spre larga padure, dar nu trecu gardul ce o despartea de libertatea mult dorita inainte sa mai salveze si un suflet ce ar fi avut probabil aceasi soarta, lundu-l cu incredere de mana si purtandu-l dupa ea pe drumul inca nedefinit. Acel suflet, eram eu, in corpul meu fragil de copil.


Ar fi fost o poveste minunata aceasta, daca asa s-ar fi intamplat totul, Phoe salvandu-ma si traind amandoua mai mult decat fericite, pana la nesfarsit. Dar Phoe era o fire ce stia sa-si controleze impulsurile. Nu a reactionat asa cum as fi vrut. Eu in schimb, nu am suportat privelistea si am fugit inainte sa aud " da-ul " ei tremurand. Eu nu sufeream de asa numitul "control de sine", atat de popular printre femei. Eu am explodat atunci si nu ea, care trebuia sa se vanda trup si suflet pentru bani. Eu am devenit fiara scapata de controlul unei constiinte umane. Si odata ce m-am vazut eliberata, am evadat complet din lumea celor captivi in nestiinta. Eu m-am salvat singura, preluand controlul a tot ce ma putea stapani in aceasta lume. Dar regret faptul ca am lasat-o pe Phoe, incatusata nu doar de propriul ei autocontrol, dar si de controlul sotului ei, ce avea sa se revarse asupra ei in totalitate. Am gresit sau am facut ce trebuia, eu salvandu-ma de control, ea devenind sclava lui din neglijenta mea de moment ...?




Lucrarea 6

Ascuns Sub Cheia Libertăţii

Un cimitir, o fată, un băiat, un mort viu – De ce crede toată lumea că aşa încep toate poveştile horror. De ce crede toată lumea că doar în filme se poate întâmpla imposibilul? Poate pentru că ei, oamenii, nu văd. Poate pentru că ei, oamenii, sunt sortiţi orbirii. Pentru că ei nu ne văd, nu ne aud, nu ne vorbesc – nu ne asculta. Şi asta, pentru că sunt oameni, sunt materiali. Dar nu mereu materialul este bariera care îi desparte de noi – ci moartea, pragul care trebuie trecut de fiecare, dar nu si de îngeri, şi în niciun caz de cei căzuţi.

Suntem izgoniţi din Împărăţiile Cerului. Aripile ni se smulg cu brutalitate de Îngerii Dreptăţii. Sunt aruncate în focul mărginit de spiritele negre ale Iadului. Însă teritoriul Iadului se lărgeşte, în prag de amurg, şi cutreieră cerul cu pulberele Penelor De Înger. Sângele ne inundă ochii sub chinul groaznic al biciului regelui Iadului – Lucifer. Hainele ne plesnesc sub mânia mâinilor ce încearcă să ne sfărâme, dar îngerii rămân îngeri – Suntem ai Domnului Dumnezeu, Creatorul. Iar El are alte planuri cu creaţiile Sale.

Porţile de aur se deschid şi puful ce ne mângâia odinioară ni se scurgea sub tălpi. Prăpastia spre Lumea Văzută se adâncea, la ordinul Lui, iar noi, chinuiţi şi arşi de conştiinţa încărcată, călcăm în neştire în Pragul Morţi, spre Lumea Văzută. Ne trezim aproape morţi, sub umbra criptelor macabre ale cimitirelor. Rănile ne dor. Surzim, orbim şi amuţim, asemeni oamenilor faţă de Lumea Nevăzută. Devenim umani, prinşi înntr-o lume a lui Toma, a ştiinţei şi a exactului.

Suntem sortiţi trăirii într-un Iad al necredinţei, al manipulării eterne, al drogurilor, banilor şi sexului. Dar unde a dispărut controlul asupra lor, asupra ta?... Controlul stă ascuns sub cheia libertăţii, în lumea în care toţi se eliberează şi devin stăpâni pe sine – Cheie ce oamenii nu o vor avea niciodată. Cheie pentru care Îngerii Păzitori cad şi plătesc veşnic pentru greşelile lor.

"Ei i-au îndreptat spre bine, oamenii au surzit cu bună ştiinţă sub şoaptele lor. Iar pentru judecata lipsită de control a omului au plătit ei. Acum e rândul oamenilor să plătească."



Lucrarea 7

Printre oameni.666

Simt cum ceva imi mangaie pielea delicata.Mici stropi de ploaie imi mangaie chipul.Deschid ochii si privesc plictisita spre cer.Se pare ca iar am adormit...Ma ridic si privesc adormita in jur.Ploaia incepe din ce in ce mai tare.Privesc in jur si ma las din nou pe iarba moale.Vantul imi trecea prin parul lasat neglijent pe umeri cand un sunet imi atrage atentia.Era telefonul meu care suna intr`una . Incepeam sa urasc melodia chiar daca era melodia mea preferata in acel moment nu puteam sa o suport.I`au telefonul si il inchid fara sa ma uit cine suna , arucandu`l pe iarba.
Inchid ochii iar miile de amintiri imi stapung gandurile.Aud in mintea mea accea`si voce care nu ma lasa sa dorm , sa gandesc 2 secunde limpede sau macar sa privesc totul cu alti ochii.Ma ridic si imi indrept pasi spre mica mea casuta.Ochii mei privesc in gol pasi mei nefiind ghidati de mine nepasandumi de toti ochii care se uitau la mine.De ce?Pentru ca sunt o ciudata...sau asa ma considera ei....nu ca m`ar deranja vre`un pic.Simt un miros atat de cunoscut...prea cunoscut.Imi ridic privirea iar atentia mea este captata de un tipat ascutit.Vad un corp nereusind sa`mi dau seama ce este dar vad o picatura de un rosu cum se scurge atingand pamantul provocand un sunet nesuportabil pentru mine iar pentru alti ceva neimportant.Mai apre inca una apoi inca una.Pupilele mi se maresc iar ochii se fac de un rosu insetat de sange.Simt pulsul din ce in ce mai tare iar inima vrea sa iasa de la locul ei.Totul in jurul meu devine negru vad doar picaturile cum ating podeaua rece .Incerc sa ma impotrivesc dar este prea tarziu acum nu ma mai pot controla parca as fi alta persoana.
Imi indrept pasi spre cele 2 umbre.Imi pare rau pentru ce va urma...
Totul in jur se devine rosu.Simt sangele cum imi coboara usor pe piele impletindu`se cu lacrimile care cadeau din ce in ce mai tare.Pupilele imi revin la normal iar ochii mei vad acea`si imagine vazuta si acum multi ani.Pe corp simt rani provocate de propria constiinta iar , imaginea ce o am in fata parca baga mai adanc si mai adanc provocand dureri insuportabile.Privesc in jur cum oameni , curiosi din fire si indreapta spre locul faptei.In departare vad 2 lumini si o sirena cum imi chinuiau simturile puternic dezvoltate.Ma amestec in multime si privesc din umbra cum oameni disperati tipa la ajutoare.Apar 2 oameni imbracati intr`un alb patat rapid de sangele cu care am sa`mi pictez viitorul.Vad cum se agira sa ii aduca sufletul inapoi dar odata ce ii mort nu inteleg de ce se mai chinuie.Nu o sa isi revine si e numa vina mea dar, sunt obijnuita , nu`i prima data , sangele ii pasunea mea cu el imi pictez viitorul care incepe in orice zi de maine.Imi privesc mana , inca mai poarta sangele victimei."Poate cand o sa citesti asta o sa zici ca sunt rece dar nu asa mi soarta eu ma supun nu ma mai atinge.Sufltetul mi gheata , gheata imi ramane si o alta picatura de sange nu inmoaie ce nu a reusit fi inmuiat de miile de lacrimi , de miile rugaminte...dar sufletul meu este din ce in ce mai patat"..Acest monolog il aveam de fiecare data cand mai furam un suflet inocent , un suflet nevinovat care a avut ghinionul sa fie in locul nepotrivit...Dar...dupa cum am observat unele suflete ucid ca sa traiasca asa cum sunt si eu dar nu ma tem de nimic inafara de propria reflexie pe care o vad in oglinda.
Imi scot un carnetel si scriu pe el cu sangele de pe maine "356/666" inca 310 suflete in schimbul libertati mele.



Lucrarea 8

Nu pot fi a voastra la infinit!

Prolog: Cand nu iti poti controla de unul singur viata, incearca sa te depasesti pe tine insuti de la o zi l alta.

Cand nu esti decat un pion pe o tabla prafuita de sah, ai senzatia ca nu insemni nimic pentru ceilalti si ca oricine iti poate controla fiecare mutare. Poate ca ar trebui sa iti acorzi mai multa incredere, dar daca nu ai aceasta posibilitate ce sa faci? Stai si rabzi.
-Aggy! Treci imediat si fa-ti problemele pentru olimpiada, un alt trofeu nu strica nici de cum si ne-ai face si mai mandri, dar cel mai important, am primi si mai mult respect din partea societatii. Doar nu vrei sa te intreaca cineva si sa-ti fure toata mandria, nu?
-Nu, mama. Sigur ca nu... Mi-am plecat privirea conturata de doi ochi negri, abisali, si am tacut. Oare cum ar fi viata mea daca as putea face doar ce vreau eu? Ar fi minunat, in pofida faptului ca nu i-as mai facre asa de mandri pe mama, tata si Alexander, frate-miu. Cu ce ma ajuta oare toate aceste medalii si diplome, daca nu am parte de o viata sociala? De ce am fost oare eu blestemata sa fiu controlata ca o marioneta fara suflet, adesea rasunandu-mi in minte -Tu, marioneta stupita, taci si zambeste! De ce oare familia mea, pe care am ajuns sa o detest, vrea sa fiu mereu perfecta? Poate sunt si eu, defecta.
-Agg! Ti-am lasat langa dressing-ul de la etaj tinuta pe care sa o porti azi. Nu uita de perlele negre si de platformele aidoma murelor, doar trebuie sa fii superba, nu? L-am chemat si pe Luce, colegul meu de la Faschion Scholl sa-i dea o forma draguta parului tau si sa iti aplice make-up-ul adecvat. Sa ai grija de tine, te iubesc!
-Si eu! Am murmurat in coltul gurii. Nu pot spune ca mint, chiar il iubesc pe frate-miu, dar ma enerveaza la culme ca si el a inceput sa imi dea asazise ordine. Mie nici macar nu imi plac rochii, le detest din toata inima! De ce nu pot merge pe strada ca o tipa de varsta mea, imbracata asa cum vrea ea?
As vrea sa evadez macar cateva zile din acest control total asupra vietii mele, poate chiat pentru toata viata. Atunci imi aud telefonul sunand si raspund calm:
-Alo?!
-Nu vrei sa exploram lumea in intreaga noastra viata? Sa evadam si sa fim liberi ca pasarea cerului? Pregateste-te, draga mea, in maximum zece minute sunt la tine.
Acum ce sa le zic mamei si tatei? Chiar nu stiu, dar ma simt mandra de mine si de faptul ca imi pot controla singura viata.

-Dupa douazeci de minute-

-Dragule, uite ce am gasit pe masa din living:

Dragii mei parinti si Alex,

Am decis ca nu mai este nevoie sa ma controlati cu fiecare pas si ca sunt in stare sa ma descurc si singura. Va iubesc mult dar a fost nevoie sa spun STOP! Oameni buni, mai lasati-ma in paace! Sper ca veti di in continuare mandri de mine, apropo, Alexander, poate vei avea si tu curajul sa le spui ca designul nu este ceea ce iti doresti cu adevarat. Sa stii ca Academia de Politie mai are locuri libere, m-am interesat eu fratioare.

Cu dragoste, fiica si sora voastra,
Agathe Deupre.

Lucrarea 9

Marionetele Societăţii

Lumea e precum un imens teatru. Oamenii de rând sunt doar nişte simple păpuşi în mâinile celor care au un loc sus-pus în societate. Ei sunt păpuşarii.
Sunt cei care ne controleaza pe noi din umbră, cei care ne influenţează viaţa cum vor ei fără ca noi măcar să ştim. Cred că acesta se numeşte cu adevarat control.
Toţi consideram că aveam noi controlul asupra vieţii noastre. Până la urmă este a noastră, nu? Este ceva ce ne aparţine, ceva ce Dumnezeu ne-a daruit-o, în parte, fiecaruia dintre noi. Dar ah, cât ne putem înşela. De fapt, viaţa noastră , este doar o simplă sfoară pusă în mâinile pătate ale societăţii. Pătate cu ce ? Cu indiferenţă, cu ură, cu nepăsare, cu sentimente deplorabile. Care ne infectează şi nouă sufletul… datorită controlului ce îl au asupra noastră.
Păpuşarii din umbră au o putere infinită asupra noastră. Nu îi vedem, nu ne dăm seama că ei sunt acolo şi ne privesc fiecare pas, ne ascultă fiecare respiraţie, şi ne simt fiecare bătaie a inimii. Dar totuşi, ei sunt acolo. Ne înconjoară din toate părţile, ne îndeasă pe gât opiniile lor, făcându-ne să le pierdem pe ale noastre şi cei mai rau, să le dăm crezare lor. Asta vor, asta e tot ceea ce au nevoie, pentru a-şi construi lumea cum vor ei. O lume bolnavă. Unde oamenii se omoară în războaie doar pentru ca lor să le curgă banii în jeturi în conturi.
Pe toţi ne controlează societatea în care trăim. Puţini au curajul să se opună regulilor, sa aibă propria lor gândire şi să evadeze din inchisoare imaginară ce li s-a pus în jurul libertăţii lor dobândite o dată cu viaţa. Libertatea e un drept fundamental al omenirii, de care într-un fel sau altul suntem privaţi, dar cu atat de mult talent încât nu conştientizăm asta.
Dar totuşi, se mai întâmplă din când în când să prindă viaţă şi marionetele. Să se trezească de sub vraja care le-a dominat, şi să-şi ia viaţa în proprile lor mâini. Să rupă sforile păpuşarilor şi să guste cu fiecare clipă mai mult din dulcele aer curat. Să ia o gură mare de visare, să inhaleze speranţă şi să trăiească cu un principiu optimist.
Controlul este doar atunci, când într-un fel sau altul, conştient sau inconştient noi ne dăm acordul de a fi controlaţi. Şi tot noi, putem rupe sforile societăţii, putem da alt sens lumii în care trăim. Doar noi avem putere asupra vieţii noastre, iar ei ştiu asta. De aceea încearcă să ne facă să credem că nu e aşa, ne aceea sunt ei păpuşarii.
Trăim într-un teatru? Da!
Suntem controlaţi? Da!
Suntem doar niÅŸte marionete? Da!

Dar marionetele pot prinde viaţă!

Lucrarea 10

Cinci lei și o pensulă

Mă învârteam în jurul mesei din lemn, încercând să găsesc nuanța perfectului. Oare există o pictură perfectă? Nu cred, dar, în orice caz, speranța moare ultima. Mă uitam în jur și ce vedeam? Nimic, defapt, mai mult decât nimic: lumea mea. De ce oare consider că universul meu nu are importanță? Simplu: pentru că așa este.

Uneori, mă gândeam cum ar fi să te afli într-o mare de carmin, albastru pal sau poate și sienna. Ar fi interesant, mai ales dacă ai avea la îndemână și o pensulă. Că tot veni vorba de pensule, oare unde am lăsat-o pe a mea? Nu știu, ca de obicei. Dezordinea îmbâxită de lumina de afară părea ca un întreg palat de culori, una mai splendidă ca alta. Un capac de sticlă îmi atrăgea atenția: avea în el culoarea indigo.

Mă oprisem, mă uitam fix la acea culoare, părea ireală. Îmi venise în minte o idee: să pictez. Făceam și schițe, dar m-am lăsat de acest obicei, mi se învârteau toate minele din pahare și toate creioanele încă rupte în minte doar când mă gândeam să fac una. Era imaginația mea, una săracă, nu eram o pictoriță renumită, eram una ascunsă printre perdelele de fum ale camerei. Puțin știau de această pasiune a mea, iar, când li se aprindeau becul deasupra capului, mereu mă întrebau de ce nu mă fac remarcată prin picturile mele. Și eu mă întrebam asta la un moment dat, dar am abandonat ideea imediat când mi-am dat seama că nu este de mine faima. Faimă? De ea vorbesc? Da... am înnebunit de tot.

Îmi ridic privirea spre bolul cu apă de pe dulap. Îl iau de acolo, dar mâinile tremurânde îl scapă pe jos. Biroul scrijelit și „bătut” de vreme se mișcă, iar culorile de pe el cad jos, pe apa împrăștiată pe tot parchetul, care și el la rândul lui era vechi, nu îl mai schimbasem de câțiva ani.

Mă aplec să strâng, dar culorile se amestecaseră, se făcuseră ca un papagal tropical în plină vară, ceea ce mă făcuse să mai pierd timpul admirând ce era jos. Îmi scutur puțin capul, dar nu rezolv nimic, mintea îmi controla corpul, inima sentimentele și eu... nu controlam nimic. Nu eram stăpână pe mine, nu aveam voință, de parcă aș avea și nevoie de ea.

Aud soneria, mintea mă făcu să mă ridic și să răspund în grabă, mai împiedicându-mă. Deschid ușa de un maron ca scorțișoara, iar în fața mea era un prieten de al meu, un roșcat cu ochii de un verde măsliniu. Puteam spune că este obsedat de așa zisul control, pe care eu nu îl am. Mereu îmi spunea să mă concentrez și să fiu cu picioarele pe pământ, dar nu reușeam, inima îmi trimitea sentimentul fricii, făcându-mă mereu să tremur până la leșin. De odată, îl aud:

- Uite, patru lei pentru roșu englez pe care ți-l doreai ieri.
- Nu trebuia, dar totuși mai dă-mi unul pentru o sticlă de apă.
- Dă-mi o pensulă și ți-l dau.

Mereu îmi dădea bani, puțini, dar îmi dădea, dar mereu în schimbul a ceva. Ieri îi dădusem o pânză, azi îi dau ce vrea, mâine la fel și așa până rămâneam fără ce își dorea. Uneori l-am rugat să îmi dea lecții de control în schimbul a unor lecții de pictură, dar nu a vrut. Mereu îmi spunea că așa ceva nu se predă, se îvață pe parcursul vieții. Da, și ce viață, una pe care o trăiești între patru pereți. Aveam tot ce îmi doream, un univers plin de fericire seacă, dar totuși fericire. Dacă mă gândesc mai bine, nu aveam tot ce îmi doresc, îmi doream controlul, viața mi-a dat inspirație. Ce schimb bun...

M-am dus la sertarul de lângă pat și l-am deschis cu grijă. Era un set întreg. Î l-am dat, și el mai scoate un leu și îmi spune:

- Cinci lei și o pensulă, crezi că o să poți să gândești limpede?
- Nu înțeleg ce spui.

- Nici nu trebuie, mi-o tăiase el scurt și iese pe ușă. Mă uitam în urma lui, defapt la urmele cenușii pe care le lăsase pe parchet și cad în genunchi. Da, cum spuneam, mintea îmi deținea controlul corpului și inima pe cel a sentimentelor, și uite așa, eu nu mă înțeleg pe mine însămi.

[Rena]

Bună ! Eu votez pentru lucrare extraordinară " Nu pot fi a voastra la infinit! " . E uimitoare !:X Mie una mi-a dat multe de gândit despre această viaţă . Mulţumesc autorului pentru creaţia inspirată , care m-a inspirat şi pe mine :X

RENA

[Vero]

Hey ^_^ Am venit si eu pentru prima oara [cred] cu un comentariu la FOTM. Mi-au placut foarte mult doua lucrari si anume Nu pot fi a voastra la infinit si Cinci lei si o pensula.

Nu pot fi a voastra la infinit!. Mi-a placut foarte mult lucrarea dar pacat ca au fost cam multicele greselute de tastare pe care o sa le precizez mai tarziu. Mi-a placut foarte mult prologul. Ai respectat tema asta e clar si chiar mi-a placut ideea pe care ai abordat-o. Descrierea este frumoasa, naratiunea la fel, actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Si acum vesnicele tale greseli de tastare.

-Aggy! Treci imediat si fa-ti problemele pentru olimpiada, un alt trofeu nu strica nici de cum si ne-ai face si mai mandri, dar cel mai important, am primi si mai mult respect din partea societatii.

Cred ca ar merge mai bine asa: -Aggy! Treci imediat si fa-ti problemele pentru olimpiada. Un alt trofeu nu strica nici de cum si ne-ai face si mai mandri, dar cel mai important, am primi si mai mult respect din partea societatii.

Ar fi minunat, in pofida faptului ca nu i-as mai facre asa de mandri pe mama, tata si Alexander, frate-miu

- Face nu Facre

-Tu, marioneta stupita, taci si zambeste!

- Stupida

Nu pot spune ca mint, chiar il iubesc pe frate-miu, dar ma enerveaza la culme ca si el a inceput sa imi dea asazise ordine. Mie nici macar nu imi plac rochii, le detest din toata inima!

asa space zise si banuiesc ca la a doua propozitie voiai sa zici ,,nu imi plac rochiile", corect?

As vrea sa evadez macar cateva zile din acest control total asupra vietii mele, poate chiat pentru toata viata.

- Chiar

Oameni buni, mai lasati-ma in paace! Sper ca veti di in continuare mandri de mine, apropo, Alexander, poate vei avea si tu curajul sa le spui ca designul nu este ceea ce iti doresti cu adevarat.

- Pace cu un singur a si Fi nu di

Cam astea sunt. Cam multe, nu? Scuze ca m-am luat si de asta dar chiar ma scoti din sarite. Te stii, nu? Ti-am recunoscut lucrarea dupa greseli. Sper ca nu am incalcat vreo regula. In fine.

Cinci lei si o pensul . Dupa titlu mi-am dat seama a cui e. :]] Mi-a placut si asta foarte mult chiar daca la inceput nu mi-am dat seama ce legatura are cu tema dar pana la urma am inteles. Interesanta idee si... colorata. Descrierea mi-a placut, ca de obicei, naratiunea la fel, actiunea nu a fost grabita si de dialog nu prea stiu ce sa zic. A fost ok sa zicem si totusi... cam strange dar in fine. Greseli de tastare nu ai avut decat una si anume: Î l-am dat, și el mai scoate un leu și îmi spune. Cred ca vrei sa zici I l-am dat nu Î l-am dat, corect? Cam atat am avut de zis.

So, acum notele =P. Lucrarea 8: 9 75 si lucrarea 10: 9 70 . Sper sa nu se supere nimeni. Buh bye si succes in continuarea

[Rose ^^]

Deci, nu am trecut in viata mea, dar mereu e un inceput.
Lucrarea opt
Mi-a placut foarte mult ideea si a dezvoltat-o destul de frumos. Mi-a placut descrierea si ai legat frumos totul. Te-ai axat pe un element si anume o viata condusa de alti, care trebuie sa recunosc ca l-ai expus destul de bine. Am vazut o mica greseala. Dialogul a fost frumos. Ceea ce ai expus tu aici a fost faptul ca parintii erau papusari, avand in vedere scrisoarea.
Prologul l-ai ales bine si chiar in tema cu povestea ta.
Scrisoarea, pai ma bucur ca ai pus-o la final si odata cu ea si incheierea, poate elibererea celor doi. Ai descris, doua chestii opuse care le-ai pus oarecum fata in fata.
Nota: 9,50

[Teh]

Lucrarea I
Este un one-shot bine scris, actually şi am apreciat asta. Prin „bine scris” mă refer la faptul că are … hmm, nişte elemnte drăguţe, nişte descrieri frumoase şi este un text ordonat. Şi totuşi, am văzut nişte greşeli de acord, nu era făcut acordul corect and some stuff around there that I certainly didn’t like – adică, ori a fost vreo repetiţie, ori vreun dezacord ori pur şi simplu a fost băgată vreo descriere de genul „ploaie violent” care nu merge de nici un chip cu textul şi a fost exagerată, din toate punctele de vedere. I think that’s the thing with this text, mi se pare că te-ai străduit prea mult să îţi iasă ceva ( ceva într-un anumit sens ) şi nu a ieşit tocmai acest lucru.
Ce ziceam este faptul că am apreciat, of course, textul pentru că a avut multe elemente plăcute şi în principiu este o povestioară care mi-a făcut plăcere, prin stil şi idee, dar modul în care s-au îmbinat ( adică nu prea ) acestea două nu este deloc convenabil, cel puţin pe mine nu m-a atras. Toată „ordinea” de care ai dat dovadă cu privire la „modul în care este scrisă povestea” s-a spulberat în contextul „relaţia dintre text, idee şi acţiune”. Pentru că par toate atât de opuse încât, în cazul de faţă, nu se atrag. Aşa că din punctul acesta de vedere, textul îmi pare o învălmăşeală totală.
Otherwise, I can say I like it – deşi claritatea i-a lipsit la final şi faptul că, poate, ai vrut să îl faci un text din acela greu de înţeles şi întortocheat, inteligent şi aproape… briliant, să zicem, atunci să ştii că nu i-ai dat nuanţa tocmai potrivită şi a fost oarecum deranjant stilul atât de… pff, bulversat. Pe o parte trebuia să fii atent la stil and such apoi realizai că nu merge deloc cu acţiunea şi uneori descrierea era exagerată pentru ceea ce „dezbăteai” and so on and so forth.
All in all, nu a fost rău, I enjoyed it but I didn’t love it, let’s say.
Titlul mi s-a părut interesant şi ideea, făcând abstracţie de ceea ce am comentat mai sus în raportul „relaţiilor”, este bună. It’s quite a nice one, actually – gângindu-mă la tema în sine, bineînţeles, doar că nu a fost transpusă într-un mod prea… potrivit, să zicem aşa.
And I’m subjective, I don’t know, this is my opinion.

Lucrarea II
Renunţă la punctul ( „.” ) din titlu.
Vai, nu! – este o exclamaţie, really. Foloseşte semnul exclamării în cazul exprimărilor de acest gen.
Rene s-a crezut mai puternic decât Dumnezeu, nu era. – încearcă să desparţi asta în două propoziţii – i’m being subjective again. The thing is, sună mult mai bine aşa, în două propoziţii, îţi dă un sentiment mai puternic de înfiorare şi profunzime.
Titlul nu-mi place, pentru ce ai scris nici nu merge şi nici nu arată bine şi ai mai pus şi punct, lol. Puteai să scoţi ceva mult mai bun pentru că textul în sine este, surprinzător, chiar drăguţ. Făcând abstracţie de greşeli, căci nu sunt doar cele menţionate de mine, mai ai şi scăpări de exprimare şi probabil greşeli din neatenţie/tastare or anything ( undeva ai scris lacrimi în loc de ochi, or something like that ) – greşeli care nu sunt prea uşor trecute cu vederea, I’m honest.
Dar ideea în sine… nu ştiu, a fost drăguţă, transpusă uşor şi rapid şi într-un mod cât se poate de okay. E ca un fel de învăţătură, adică aşa este scrisă şi propoziţia de la final m-a dat pe spate wtf dude.
S-a înşelat şi acum doi oameni au plătit prostia unuia.
Bine fac abstracţie de la „acum” şi „au plătit” care nu prea merg în acelaşi timp şi spaţiu.
Dar în fine, vorbind de idee şi ce cuprinde aceasta cât şi stilul de scriere, nu mă pot plânge pentru că a fost, într-adevăr, pe placul meu – i mean, the entire thing and all. Numai că ai prea multe greşeli deranjante, care-s făcute – cel mai probabil – din neatenţie, so you should have paid more attention miss/mister.
Dacă nu te-ai fi grăbit şi ai fi dezvoltat puţin, nu prin mai multe idei sau mau multe rânduri ci dezvoltat tocmai prin „prelucrarea”unor propoziţii şi ai fi analizat mai bine textul, ai fi schimbat câteva pe ici şi colo şi ai fi eliminat greşelile, atunci cu siguranţă ar fi ieşit o chestie foarte, dar foarte drăguţă şi interesantă.
But I still like it, in a very strange way.
Though, I repeat myself (?) titlul e jalnic în comparaţie cu textul. Trebuia să te fi gândit puţin la el.

Lucrarea III
Sincer, nu ştiu ce să spun. Este o idee foarte… originală ? somehow, nu mă aşteptam să găsesc asta. Şi ăsta e lucrul pe care îl apreciez la lucrarea aceasta, faptul că are un subiect ce pentru mine cuprinde o notă foarte originală şi într-un fel ciudată, though in a good way I guess.
Stilul e okay, cred, numai că pe mine nu mă captivează, it may be me şi poate şi din cauza ideii, dar pur şi simplu nu mă pot simţi atrasă de această lucrare, mi se pare seacă şi goală şi chiar fără un subiect anume. Cred că ar fi trebuit să fie scrisă ori într-un mod extraordinar de dramatic şi tragic, ori într-un fel minunat de comic, sau o combinaţie de parodie, whatsoever, dar în asemenea stil, cu o notă atât de serioasă, it’s creepy and not really interesting. Care este impresia mea după ce am citit asta? Ei bine, aş putea spune nici una, but the truth is… îmi dă impresia că nu a avut subiect, esenţă, conţinut.
Deşi îmi place cum ai aşezat textul în pagină.
Şi ai multe greşeli, totuşi. Şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu fontul/modul în care ai scris textul, dar diacriticele nu se văd deloc bine, somehow, au ieşit prea mari or something like that. Şi nu voi începe să îţi enumăr aici greşelile, nu mi-a atras nici una atenţia în mod special, but they are there.
În fine, sunt iar subiectivă, dar nu văd unde e tot acel „control” din temă în lucrarea ta. It may bem e though. Apreciez ideea şi aşa mai departe, dar îmi pare rău să o zic, nu mi-a plăcut ( as a reader, i’m being merely subjective and I don’t expect any complaints )

Lucrarea IV
Dă-mi voie să râd * laughs* nu în batjocură, ci mai degrabă de încântare, lol. Uite ceea ce aş numi eu un one-shot slice of life cu învăţături ciudate în ale dragostei şi mai ales cu un stil aproape atipic, furios, frustrat, poate al unei persoane ce vrea să îşi verse furia peste text şi cuvinte şi totuşi care deţine un control, deci o furie aproape calmă, dar persistentă. Gosh aş putea să comentez asta toată ziua, dar mă voi opri înainte să încep pentru că altfel risc să nu termin niciodată.
În orice caz, ceea ce mi-a plăcut la această lucrare? În primul rând faptul că nu are nici o greşeală, sau cel puţin nici una pe care eu să o fi văzut /remarcat, se poate să îmi fi trecut cu vederea, or maybe not. But what you don’t know, it can’t hurt you.
Apoi mi-a plăcut stilul, a fost unul simplu, dar oarecum agresiv şi intens şi cu o oarecare profunzime, tocmai prin… simplitatea sa. It was certainly catchy, really. Şi îmi place ideea, dar mai ales modul în care ai expus-o pentru că i-ai dat sentiment, chiar dacă într-un mod aproape urâcios. Îmi place şi felul acesta de exprimare a sentimentelor, presupun.
Îmi place modul în care ai aşezat textul în pagină.
Ce nu-mi place? Titlul. E aiurea, nu se potriveşte prea tare, okay „logic” vorbind, se potriveşte, dar „spiritual”, „artistic” tocmai din privirea unui cititor şi poate şi al unui scriitor, nu se potriveşte, arta nu-şi găseşte titlul, or something like that. Deci nu merge, that’s the only thing that doesn’t match my idea of your text.
În rest, e fain. Mi-a plăcut ( again, subjective ) şi de asemenea au fost nişte replici în care ai pus atât de mult sentiment ( mă rog, exprimări, propoziţii, cum vrei să le numeşti ) încât chiar mi-ai adus un rânjet sympa pe buze. Good. I liked it.

Lucrarea V
Hai, înţeles semnul de întrebare din text. Dar nu ar fi nevoie să îl şi subliniezi şi îngroşi. I mean, când o să îţi publici cartea presupun că nu o să pui la fiecare capitol bold, italic şi underline? Sau chiar la titlul cărţii. If you know what I mean. Nu merge.
Nu există „necontrol” din câte ştiu eu.
Singura parte care mi-a plăcut, şi mi-a plăcut cu adevărat… şi cum a fost scrisă şi ce a fost scris în ea şi, în fine, tot ce a cuprins, a fost paragraful ăla mare de după textul în italic. It was… I don’t know, nice and intense, am simţit ce ai scris în momentul acela, chiar ai reuşit să transmiţi ceva prin acel paragraf, ceea ce în rest nu am simţit.
Ai greşeli pe care nu le voi menţiona, nu am menţionat pe nicăieri în mod special, doar dacă nu erau cazuri ce credeam că ar trebui „subliniate” şi nu am dat de ceva spectaculos, dar nu am apreciat lipsa de grijă şi ordine şi mai ales lipsa diacriticelor, care a fost… well, un minus, să zicem. Ar fi fost altfel dacă ar fi existat diacritici şi mai multă atenţie şi ordine în text; aranjarea în pagină? Nope, not really. Trebuia să lucrezi mai mult, I guess.
But that paragraph… well i liked that one.
Titlul nu îmi place; este neinspirat.

Lucrarea VI
Un titlu frumos şi un text foarte bine scris – cred că mi-a plăcut cel mai mult acest lucru, deşi îmi place şi ideea în sine deşi mergea, probabil, dezvoltată mai mult şi este mai mult un text „abstract” ( şi totuşi concret prin cuvinte şi exprimări, dar care nu are „fapte” exacte ). În orice caz, ideea este că îmi place, chiar şi aşa, datorită faptului că este bine scris, well in my opinio nat least, I enjoyed it. Şi ideea în sine este okay.
Ce nu mi-a plăcut?
Greşeli. Probabil din neatenţie, diacritici uitate, lipsă and stuff. Lucrul acesta m-a deranjat enorm la lucrare, având în vedere că este atât de drăguţ scris.
Îmi place foarte mult ultimul paragraf ( îmi place cum ai aşezat în pagină btw ) – ultimele replici din ghilimele sunt foarte intense – good work!

Lucrarea VII
Aşezarea în text îmi dă bătăi de cap – şi la propriu şi la figurat. E deranjat. Încearcă să pui spaţiu după fiecare semn de punctuaţie ( punct, virgulă, semnul exclamării, întrebării şi aşa mai departe ) – ajută foarte mult la estetică, estetică ce lipseşte cu desăvârşire în lucrarea ta.
De asemenea, un lucru pe care nu l-am apreciat de nici un chip este utilizarea apostrofului ( ¸’ ) în loc de cratimă ( - ) de exemplu: într’un -> într-un. Aşa este corect.
aceea’şi - > nu există! „aceeaşi” este forma corectă.
Nu ai folosit deloc diacriticele, ar trebui să te înveţi să le foloseşti, everyone should, pentru că ceea ce ai scris şi cum ai scris nu este chiar limba română, particularităţile limbii române ar trebui folosite şi pe internet, având în vedere că se poate şi mai ales la un concurs literar, chiar dacă e online, no big deal şi pe un forum. Cititorii apreciază un text estetic, fără prea multe greşeli dacă nu lipsit de greşeli şi neapărat cu diacritici atâta vreme cât e scris în lb. română.
Ideea este okay, nu pot spune că mi-a plăcut în mod special, dar a fost okay, presupun că şi-a pierdut din frumuseţe din pricina atâtor greşeli pe care le are textul.
De asemenea, titlul… nu e scris deloc bine cu punct între text şi 666. puteai să le scrii pe rânduri diferite, se vedea mult mai bine, în rest nu aş zice că este un titlu rău, quite okay.
Problema textului tău este că este neîngrijit, inestetic şi plin, dar plin, de greşeli. Şi astfel nu pot să îl apreciez la adevărata lui valoare.

Lucrarea VIII
Mie nici macar nu imi plac rochii – în cazul de faţă este necesar un articol: rochiile
Atunci imi aud telefonul sunand si raspund calm:
-Alo?! – se presupune că a răspuns “calm” ceea ce înseamnă că semnul întrebării şi exclamării, ambele după un răspuns “calm”, nu merg.
Sa evadam si sa fim liberi ca pasarea cerului? – Acordul nu e făcut bine, think about it. Nu pot fi „liberi” ca „pasărea cerului” ci „liberi” ca „păsările cerului” sau „liber” ca „pasărea cerului”
Lipsa diacriticelor, again, am menţionat mai sus care e treaba cu ele aşa că nu mă voi repeta, dar nu apreciez deloc lipsa aceasta.
Ai avut diverse greşeli în text.
Acţiunea se desfăşoară mult prea repede pentru gustul meu şi mi se pare o totală învălmăşeală, being subjective, nu mi-a plăcut. Deşi nu ai un stil de a scrie prea rău, trebuie să mai lucrezi la greşeli, să adaugi diacritice şi să fi mai atent/ă seriously.
Titlul e ok.

Lucrarea IX
Despre textul acesta nu am ce comenta. Nu pot spune că mi-a plăcut în mod special, dar nu am văzut decât una sau două greşeli, cred că doar una though, pe tot parcursul textului. Diacriticele sunt prezente şi stilul este okay, descrierea este okay, de fapt chiar mi-a plăcut din punctul acesta de vedere : fără greşeli şi alte păpădii. Şi totuşi, nu m-a atras prea mult subiectul dezbătut, let’s say deşi am apreciat tonalitatea de „demand” and ordine şi disciplină, jos, take atitude people – a fost okay.
Estetica a cam scârţâit.
Titlul merge la text.

Lucrarea X
Un lucru de precizat: când toată lumea participă la un concurs online de genul acesta, for the reader’s sake! Nu schimbaţi fontul, please. E deranjant, din toate punctele de vedere, pentru că oricum fontul acesta oricât de drăguţ ar fi nu este la fel de „citibil” la celălalt, e masi strâns and like mai mic and such şi pe mine una mă deranjează să văd fontul schimbat în diferite texte când citesc lucrările dintr-o astfel de competiţie.

Singurul titlu care îmi place cu adevărat, dar are un conţinut care nu îmi place deloc. Este ambiguu… somehow, parcă nu are nici început şi nici sfârşit şi nici constituţie, it’s like… very random or something. Plus că pentru un titlu aşa, textul este … nu am un cuvânt care să nu sune jignitor şi risc să fiu răutăcioasă, dar nu îmi place şi am fost dezamăgită, actually. Titlul este foarte, foarte tare. I really loved it.
Şi ideea nu ar fi în sine atât de rea, dar nu este prelucrată şi prezentată într-o manieră prea agreabilă/plăcută, care să te facă să citeşti în continuare până la refuz. Are accente plictisitoare.
În rest, estetică admirabilă, nu am întâlnit greşeli şi doar schimbarea fontului m-a deranjat; particularităţile limbii sunt prezente and I’d say it’s okay in those regards.
Cât despre conţinut, kill me, I don’t like it.



După câte se vede, nu am dat note şi nici nu voi da. Nu apreciez prin asta. De fapt, au fost lucrări pe care să zicem că nu le-am apreciat, ca lucrări lietrare and all that stuff, dar am apreciat efortul fiecărui scriitor, and for that, really, congratulations to everyone.
Acum, another thing, trebuie să aleg una din astea şi alegerea mea e deja făcută. Înainte de asta am de făcut două-trei precizări.
Titlul care mi-a plăcut cel mai mult: Cinci lei şi o pensulă, special congrats for that, mi-a furat ochii din prima şi ai aprecierea mea for that, I loved it.
Marionetele Societăţii, îmi place stilul tău, îmi place cum scrii. Ascuns sub Cheia Libertăţii - ideea şi textul tău mi-au plăcut în mod deosebit. it was good. Congrats to you too as well.

De asemenea, felicitări tuturor pentru participare şi efort. I appreciate you guys! Really, a whole lot!

Votul meu merge la lucrarea "Etape", lucrarea cu numărul 4, al cărei titlu îl destest şi mi se pare nepotrivit şi deranjant, dar după al cărei conţinut mă topesc. Ok, not really "topesc", dar a ieşit din "tipare" ( for me ) în comparaţie cu celelalte. Am explicat la lucrarea respectivă de ce, I guess. I felt that thing, really did.

PS: am votat şi în Poll.
PS2: ÅŸi mai bine nu comentez asupra voturilor din poll

[Drama Queen]

Casa cu tei, pareri nepotrivite ( prima lucrare)
Titlul este superb, insa continutul este atat de intortocheat, incat ma-am chinuit ingrozitor de tare sa inteleg si eu cate ceva. Totusi, am citit eu aiurea sau merele alea chiar vorbeau?

Controlati ( a II-a lucrare)
Tilul nu e mare chestie insa ideea mi se pare frumoasa ( nu stiu daca acesta e cel mai potrivit cuvant). Totusi, greselile de tastare ma fac sa nu pot aprecia lucrarea la adevarata ei valoare.

Control ( a III-a llucrare)
Aici nu-mi place nici titlul si nici ideea. ( acuzati-ma ca sunt subiectiva..dar asta-i viata) . Greselile de scriere ( care sunt destul de multe) o fac si mai greu de...suportat. Anyway, aceasta lucrare chiar nu m-a facu sa simt nimic...dioar cuvinte insirate intr-o ordine oarecum logica.

Etape ( lucrarea a IV-a)
Titlul nu este rau ( este chiar logic) , insa nu pare prea inspirat . Totusi , probabil ca acesta e singurul care i se potriveste cu adevarat . Ma refer la faptul ca textul este ... o copie fidela a realitatii , iar un titlu metaforic ar fi stricat atmosfera pe care autorul/ autoarea a incercat o pastreze.
Continutul : WOW ... am ramas surpinsa. Este atat de scurt si de ...lipsit de figuri de stil , insa ceea ce a transmis nu se putea face cu ajutorul niciunei figuri de stil . Exact aceasta amprenta a realitatii este ceea ce il defineste si tot ea este cea care m-a facut sa-l votez.

Cu sau fara control ( lucrarea a 5-a)
Titlul este ...neinspirat iar lucrarea m-a lasat rece. Nu are un continut..."de proasta calitate" insa nu are nici acel ceva care sa il scoata in evidenta,

Ascuns sub cheia liberatii ( lucrarea a VI-a)

Titlul nu mi-a prea placut insa textului i se potriveste de minune. Lucrarea a avut un continut original, insa, implicare lui Dumnezeu, a ingerilor, Rai, Iad si altele au reprezentat un minus ( nu-mi plac chestiile de genul...scuze ca sunt subiectiva)

Printre oameni. 666. ( lucrarea a VII-a)

Titlul mi s-a parut interesant insa continutul a fost atat de plin de greseli incat m-am fortat sa citesc aceasta lucrare pana la capat. Totusi, ideea este interesanta, iar asta reptrezinta un plus)

Nu pot fi a voastra pentru totdeauna ! ( lucrarea a VIII-a)

Titlul : nu mi se pare inspirat si nu ma atrage... nu pot spune de ce, pur si simplu asta simt.
Contnutul: Continutului ii lipseste fix acea nota a realitatii care m-a facut sa votez lucrarea Etape . Ideea e buna si este inspirata din realitate , insa modul in care a fost transpusa " pe hartie " a distrus-o. Dupa parerea mea acele dialoguri cu mama si cu fratele ei sunt absurde. Si, apropo de fratele ei, daca erau asa de buni prieteni incat ea sa stie ce-si doreste el cu adevarat sa faca cu viata lui, el de ce ii spunea cu ce sa se imbrace? ( zau, nu are sens)


Marionetele societatii ( lucrarea a IX-a)

Titlul imi place si lucrarea la fel. Totusi, chiar daca este o lucrare frumoasa si..ehem..clara ( usor de inteles)..i-a lipsit ceva care sa o faca..speciala...memorabila. Mie unsa, insa, mi-a placut chiar mult.

Cinci lei si o pensula

Titlul este superb si este preferatul meu, dar continutul mi se pare...confuz. E adevarat ca respecta tema insa, nu stiu de ce, dar textul pare mai mult un fragment dintr-o lucrare mai mare decat un text de sine statator.
P.S.: am votat lucrarea a IV-a in Pool

[candy_cane]

Am să fiu foarte directă cu voi, cei care aţi votat şi am să spun următoarele chestii: dacă nu comentaţi toate lucrările aşa cum e drept, nu mai comentaţi deloc.
Din acest motiv următoarele cometuri şi voturi se vor anula:


♥Venus^.^Roseta♫
Iepuras tembel
Rena

Cât priveşte voturile din poll, ei bine, aici se va ocupa Unia!

Fie asta fie am să le descalific pe cele două! Nu mă interesează prieteniile voastre deloc, aş dori fair play pentru toţi pentru că toţi concurenţii au muncit. Schimbaţi-vă atitudinea sau se vor lua măsuri!

[SnowFlake.]

Prima lucrare ~ Casă cu tei, păreri nepotrivite

Titlul: Nu îmi place; e prea lung. Puteai să te rezumi doar la prima parte sau la a doua; şi dacă printr-un absurd nu te puteai decide lăsai: " Casa cu tei, cea cu păreri nepotrivite " sau " Casa cu tei. Păreri nepotrivite ", însă şi aşa mi se pare prea banal şi prea lung.

Ortografie: Greşeli de tastare nu am văzut pe nicăieri, ceea ce înseamnă că ai fost atentă. Însă la început " Puteam să spunem ", ar fi sunat mai bine " putem să spunem ". Aşa mi se pare mie. Şi în unele locuri ai pus prea multe puncte de suspensie ce nu-şi aveau locul; la capitolul virgule stai bine, din fericire.

Conţinut: Ai fost originală, dar totuşi pentru ce? Adică, la un moment dat nu ştiam ce să mai înţeleg din tot ce ai scris tu acolo; m-ai lăsat total în ceaţă! Şi am citit de două ori, dar deh degeaba. Ce era cu ploaia verde sau cea violet? Asta da imaginaţie şi totuşi a fost prea ciudată .-. Şi omu' ăla vorbea cu merele? Nu văd ce legătură are cu controlul. Că şi l-a pierdut puţin pe la sfârşit din cauză că era nervos nu compensează.

Estetică: Aici stai chiar foarte bine. Ai împărţit paragrafele bine.

Aprecieri: Apreciez că ai scris cu diacritice şi că m-ai făcut să râd x'3.

Părere personală: După cum am mai spus, nu-mi place ce ai făcut tu aici; poate dacă ai fi încercat să-l faci mai bine, nu ştiu, mai pe înţelesul nostru.

Nota mea pentru tine este: 6. [ tras de păr xD ]




A doua lucrare ~ Controlaţi.

Titlul: Destul de scurt şi de precis. Presupun că ai vrut să fie neapărat în concordanţă cu tema şi totuşi e prea banal.

Ortografie: Auci; aici avem de discutat destul. Ai dat-o în bară încă de la început.
" smitea " - simţea
" Lacrimile i s-au umplut cu lacrimi " - sigur vroiai să scrii: " obrajii ". Unde ţi-a fost capul?
" Acum ura gustul duce a buzelor lui, cum, acum câteva zile " - acel cum nu dă bine la înţeles. Ar fi sunat mai bine dacă l-ai fi înlocuit cu: " pe când "; a şi trebuia " al buzelor " nu " a "; " dulce " nu " duce "
Ai folosit prea mult cuvântul " acum " pentru numele lui Dumnezeu! Şi sună oribil; sinonime nu găseai şi tu? Sau alte cuvinte de pus în loc?
" crezut mai puternic decât Dumnezeu, nu era. " - îţi lipseşte un " dar "

Conţinut: Vai de mandarina mea! [ altă exprimare nu găseam .-. ] Şi un copil de clasa a treia ar fi putut face aşa ceva şi totuşi; acel tip a omorât-o cu puterea minţii, nu? Sfârşitul a fost idiot, pe bune! I mean, nu trebuia să scrii că nici unul nu ştia ce s-a întâmplat apoi cu ei, dar tu ştii. Ce erai tu, atotstiutoare? x3 Şi nu prea văd nici aici legătura dintre control şi conţinut; este, dar una mică de tot; adică faptul că nebunia l-a adus în starea de a-şi pierde controlul şi atât, nimic mai mult.

Estetică: Păi, a fost destul de scurt. Totuşi acele steluţe " * " nu aveau ce căuta acolo. Arată foarte inestetic.

Aprecieri: Ai scris cu diacritice, în rest chiar nu am ce să apreciez.

Părere personală: Păi.. cam greu să mă pronunţ. Aş putea spune doar că trebuia să îţi mai storci neuronii puţin * cum zice profa mea de română * şi să mai scrii câte ceva, a şi da! Ar fi trebuit să o corectezi şi reciteşti înainte să o trimiţi.

Nota mea pentru tine este: 5.



A treia lucrare ~ Control

Titlul: Banal. Foarte banal. Nu puteai să scrii altceva, înafară de " Control "? Ştim şi noi tema şi nu trebuia să ne mai repeţi şi tu asta.

Ortografie: Păi.. god .-. Ai pus prea multe virgule, mult prea multe şi puteai pur şi simplu să pui punct şi să începi o nouă propoziţie sau să legi cuvintele prin " iar ", " dar " nu să le laşi aşa; nu-mi place. Un exemplu îl ai aici:
" Profesorii blânzi doresc să te ajute. Zambetul lor sincer îţi luminează fiecare zi, fiind sunt atât de darnici şi de veseli. "
" mă găsit " - m-a găsit
" Din unde m-a ascultat ÅŸi " - din unde? O_o poate " De unde? M-a ascultat ÅŸi... "
Şi mai sunt greşeli de genul ăsta, dar îmi e lene să le caut acum; am uitat pe unde le-am văzut.

Conţinut: Nici până acum nu mi-am dat seama ce legătură are asta cu controlul. Nu se pupă deloc, da' deloc îţi spun xD. Şi şcoala? Oh, really? Altceva nu găseai? Pe parcursul lecturii îmi venea să adorm şi vroiam să se termine cât mai repede. Sunt lucruri pe care şi noi le ştim despre şcoală; e un calvar şi? :]] Nu trebuia să accentuezi asta, oricum nu-şi are rostul.

Estetică: Nu mi-a plăcut că ai scris părţile alea scurte în stânga. Ar fi mers mai bine pe mijloc. Şi nu trebuia să le accentuezi; era îndeajuns cu italic; nu mai trebuia şi bold-ul.

Aprecieri: Idem ca mai sus diacriticele şi că te-ai străduit să scrii ceva şi ai vrut să-ţi iasă bine; din păcate nu prea a fost aşa.

Părere personală: Data viitoare încearcă să te încadrezi şi tu în temă, da? Sau să scrii ceva apropiat de ea. Asta a fost so far away x3. Şi tu ar fi trebuit să mai corectezi puţin înainte şi poate să te şi asiguri că în pagină dă bine.

Nota mea pentru tine este: 7, 50



A patra lucrare ~ Etape

Titlul: Se potriveşte cu conţinutul, ceea ce e bine. Dar totuşi puteai să găseşti şi altceva mai potrivit.

Ortografie: GreÅŸeli de tastare nu ai avut.
" După puţin timp şi-a revenit şi-atunci ea era cea indiferentă, ea era cea care-şi ţinea telefonul închis. " Aici ar fi trebuit să pui punct nu virgulă şi să începi cu literă mare.
Punctele alea de suspensie nu prea au ce caută acolo; ar fi mers mai mult un semn al exclamării, căci mi se pare mai mult ca un îndemn sau o poruncă.
A, şi înainte de semnul întrebării nu mai lăsa spaţiu.

Conţinut: Hm.. mi-a plăcut cât de cât. Dar ai repetat multe chestii şi nu ar fi trebuit să le spui de atâtea ori; era îndeajuns o singură dată x3. Şi etapele astea vor să fie cele ale unei relaţii? Nu mereu sunt aşa, dar am simţit sentimentele transmise sau în fine, cele pe care probabil ai vrut să le transmiţi şi mesajul l-am recepţionat.

Estetică: Aici stai foarte bine. E bine că ai centrat propoziţiile scurte şi nu le-ai scris şi cu bold. xD

Aprecieri: Diacriticele, like always, şi că ai pus sentimente în ceea ce ai scris.

Părere personală: Se putea şi mai bine de atât; însă a fost una dintre cele mai bune lucrări de până acum.

Nota mea pentru tine este: 9, 40



A cincea lucrare ~ Cu sau fără control?

Titlul: Păi... sincer nu aş ştii ce să zic despre el. " Cu sau fără control "? Aş prefera cu, dar în fine mă abat de la subiect. Şi tu, ca mulţi alţii, ne-ai spus tema prin titlu'.

Ortografie: " datorită mai ales " - păi datorită sau mai ales? Cu ambele nu are nici un înţeles.
" impedica " - împiedică
" Eu ţineam totul în corpul şi sufletul atât de mici pe atunci " - nu înţeleg ce vrei să spui .-.
" Acum, însă alta e povestea " - îţi lipseşte o virgulă; se pune şi după " însă " nu doar înainte.
" jururl " - jurul
" vre-un " - vreun
Şi ai pus semne de suspensie, uneori chiar şi după " dar " sau înainte, ceea ce nu ar fi trebuit.

Conţinut: E o poveste destul de captivantă. Şi te-ai descurcat minunat la capitolul imaginaţie, şi chiar are legătură cu tema :3. Mi-ai dat impresia de poveste de acum mulţi ani, când fetele încă erau obligate să se căsătorească cu cine vrea tatăl lor [ asta era o mare prostie, dar nu întotdeauna ; mai existau şi cazuri în care fetele iubeau soţii aleşi, dar deh foarte rare, ne? xD ] Sfârşitul mi-a plăcut şi ai lăsat în urmă un mister.

Estetică: Cred că puteai să delimitezi puţin paragrafele, ar fi fost mai uşor de citit. [ şi de asemenea diacriticile xD ]

Aprecieri: Apreciez cum ai scris ÅŸi cum ai dezvoltat ideea de " control ".

Părere personală: Cred că ţi-a luat ceva să scrii şi ţi-ai dat silinţa, asta se cam vede. Şi consider că am spus cam tot ce am avut de spus.

Nota mea pentru tine este: 9, 20



A şasea lucrare ~ Ascuns Sub Cheia Libertăţii

Titlul: Ai fi putut să laşi doar " Cheia libertăţii "; ar fi sunat mai bine.

Ortografie: " De ce crede toată lumea că aşa încep toate poveştile horror. " - aici trebuia semnul întrebării la sfârşit xD.
" inntr-o " - într-o
În rest nu mai ai greşeli; dar puteai să înlocuieşti " - " cu virgula în unele locuri.

Conţinut: Ai avut imaginaţie nu glumă xD. Nu cred că m-aş fi gândit la aşa ceva niciodată. Ai dezvoltat ideea foarte frumos :]. E prima lucrare cu îngeri căzuţi pe care o citesc şi mă atrage .-.

Estetică: Aici nu am ce comenta; te-ai descurcat foarte bine.

Aprecieri: Păi, apreciez că ai scris cu diacritice şi că ai împărţit paragrafele cum trebuie. x3

Părere personală: Ar fi trebuit să încerci să laşi o urmă de mister, cât de mică ar fi fost ea. Şi să nu te axezi atât de mult pe religie.

Nota mea pentru tine este: 9




A ÅŸaptea lucrare ~ Printre oameni.666

Titlul: Nu trebuia să pui şi acel 666. " Printre oameni " era suficient. Deşi ai fi putut să pui ceva mai sugestiv.

Ortografie: Trebuia să laşi spaţiu după fiecare semn de punctuaţie. Ai avut şi câteva greşeli de tastare, dar nu mai ştiu pe unde sunt. Ai cam uitat de virgule în unele locuri, de exemplu în faţa lui " iar " sau " dar " şi unele le-ai pus aiurea. La început ai scris de vreo două ori " în jur " şi " ploaia "! Chiar nu ai găsit nici un sinonim să pui? Sau măcar să eviţi repetiţia. Sună urât.
" 356/666 " - ai fi putut scrie 356 din 666 ca să eviţi " / ".

Conţinut: Ai repetat câteva chestii de mai multe ori şi sincer nu mi-a plăcut foarte mult. Nu e o idee tocmai originală şi ai abordat-o destul de neîngrijit. Din această cauză a ieşit o harababură.

Estetică: Nici aici nu stai bine .-. Nu ai delimitat paragrafele şi mi-a fost mai greu să citesc şi nici diacritice nu ai avut ceea ce a îngreunat şi mai mult lectura.

Aprecieri: Pauză. ; ))

Părere personală: Cred că am zis asta de o mie de ori, dar o mai zic o dată: Corectează înainte să trimiţi, asigură-te că totul e în regulă şi nu te grăbi când scrii, a şi pune şi suflet în ceea ce faci altfel nu o să iasă nimic xD.

Nota mea pentru tine este: 7, 20



A opta lucrare ~ Nu pot fi a voastră la infinit!

Titlu: Prea lung. Aveţi o obsesie pentru titlurile astea lungi? :-l

Ortografie: "de la o zi l " - acolo trebuia " la "
" facre " - face
" frate-miu " - ar fi sunat mai bine " fratele meu " :]
" asazise " - aÅŸa-zise
" rochii " - potrivit contextului acolo trebuia " rochiile "
" chiat " - chiar
" paace " - pace
" veţi di " - ve-ţi fi
" Va iubesc mult dar " - ai ratat o virgulă
" sa spun STOP " - nu trebuia să scrii cu caps!
Yeah.. Multe greÅŸeli :].

Conţinut: Omfg. E genul de control care se găseşte oriunde; e prea comun şi prea banal şi totuşi ai fi putut să aşterni altfel pe hârtie, să-i dai un alt înţeles, poate şi un alt aspect, să abordezi naibii tema asta şi să faci ceva interesant din ea, dar ce ai făcut tu aici e prea plictisitor. Nu te-ai gândit şi tu la un control mai deosebit? Căci cel al părinţilor asupra copiilor e demodat, cel puţin în aşa hal. : ) Şi tipa a plecat imediat ce a primit un telefon. Pe bune? Nici nu ne-ai spus cine e la celălalt capăt al firului, nici unde pleacă, nici nimic. Aşteptam detalii din partea ta! Ah şi pentru ce-ţi trebuia prolog la un one-shot atât de scurt?

Estetică: Praf şi pulbere. Vreau să spun că nu ai lăsat spaţiu după liniile de dialog şi se vede naşpa; şi chestia aia cu " după douăzeci de minute " puteai să o dezvolţi altfel sau să nu o încadrezi în liniile alea.

Aprecieri: Că ai folosit dialogul care-mi place atât de mult şi totuşi şi acesta a fost în exces.

Părere personală: Nu ţi-ai bătut capul deloc, da' deloc . Ai scris două vorbe, trei prosti şi atât. Şi ai mai şi cerut .. da mă rog; mai bine tac. ^^

Nota mea pentru tine este: 6, 50
Şi aş vrea să îmi retrag votul din poll. Tu nu-l meriţi.


A noua lucrare ~ Marionetele Societăţii

Titlu: Îmi place şi de când l-am citit mi-am cam dat seama despre ce va fi vorba.

Ortografie: " sus-pus " - de ce ai pus linia? nu trebuia.
" că aveam " - " că avem " merge mai bine în context.
" Cu indiferenţă, cu ură, cu nepăsare, cu sentimente deplorabile . , C care ne infectează "

Conţinut: Te-ai bazat mult pe politică şi totuşi ţi-a ieşit bine. Noi chiar suntem nişte păpuşi în mâinile unor idioţi care fac ce vor din noi prin minciuni, abuzuri şi altele x3. Deci te-ai încadrat şi în temă şi ai redat şi realitatea.

Estetică: Hmm, ai fi putut împărţii paragrafele puţin. Şi întrebările de la sfârşit să le fi pus pe mijloc.

Aprecieri: Diacriticele ;> şi faptul că ai fost realistă.

Părere personală: Sincer nu aş ştii ce să mai zic. Ai avut un punct de pornire interesant şi ai avut şi de unde să te inspiri xD.

Nota mea pentru tine este: 9, 30



A zecea lucrare - Cinci lei şi o pensulă

Titlul: E ales cum trebuie şi e şi amuzant, cât de cât. Ai făcut o treabă bună.

Ortografie: Nu ai avut greşeli sau nu le-a văzut eu. : |

Conţinut: Well, mie mi-a plăcut foarte mult ce ai scris şi ai descris sentimentele personajului central, sau dacă nu-ţi place aşa atunci, principal, foarte bine şi în amănunt.

Estetică: Nici aici nu ai greşit, dar ai făcut cam multe paragrafe sau e doar imaginaţia mea.

Aprecieri: Diacriticele ÅŸi povestea.

Părere personală: Nu mai am obiecţii.

Nota mea pentru tine este: 9, 35


Prin urmare, după notele acordate, votul meu se va duce către a patra lucrare `` Etape ``

[Yin]

Am votat ÅŸi in pool .

Prima lucrare - Casă cu tei, păreri nepotrivite

Titlul: Este prea lung , iar un cititor poate nu se oboseşte să-l citească , înţelegi ?

Ortografie: Greşeli de tastare nu am văzut . Ai cam exagerat cu punctele de suspensie ce-i drept ... dar să recunoaştem că nimeni nu-i perfect .

Conţinut: Ideea a fost originală , dar nu m-a prea dus cu gândul la titlu ceea ce nu e chiar bine ...

Estetică: Aici te-ai descurcat foarte bine. Paragrafe bine puse la punct .

Aprecieri: Apreciez că ai scris cu diacritice şi că ai adaugat tu aolo o nota mai "funny" să zicem .

Părere personală: ... Ideea şi în mare parte ce ai vrut tu să ne transmiţi mi-a plăcut . Đar pe viitor mai multă grija la detalii .

Nota mea pentru tine este:7.30 [ îmi pare rău ]




A doua lucrare > Controlaţi.

Titlul:Sec -.- " Cam toate titlurile au avut ceva de-aface cu "controlul" ...nu aveţi imaginaţie ? Chiar dacă asta este tema ..trebuie să ne readuce-ţi aminte la fiecare titlu de aici pe care îl citim ?

Ortografie: Mmm...n-o să-ţi prea placă
" smitea " - simţea
" Lacrimile i s-au umplut cu lacrimi " - poate " obrajii"
Nu mai are rost să discutăm căci la acest capitol ai fost cu capul în nori .


Conţinut: "Vai de mandarina mea!" e buna exprimarea facută de " colega mea . Nici eu nu aş fi putut s-o spun mai bine ... ĂĂăă nu urăşti copii nu-i aşa ? o,o [ copil de clasa III -a ] măi să fie . -.-

Estetică: Stai bine cu estetica , doar ca să de-a ai bine în ochii căruia ce-l citeşte trebuie să fie mai lung puţintel .

Aprecieri: Ai scris cu diacritice , like moi :X

Părere personală:ĂĂĂĂĂ....a fost destul de bine , însă chiar nu te ai bine cu tastatura . Mai scrie ficuri sau mai uită-te pe la fanfiction să vezi ce rău sunt taxaţi scriitori de către cititori pentru greşeli de asemenea noanţă .
Nota mea pentru tine este: 6.50 ( sorry o,o )



A treia lucrare - Control

Titlul: Someboby shut me -.- . "Control" ..nah ce pot să zâc ? Haideţi mai ... uff ce e atat de grau ? O,o

Ortografie: OMG Câte virgule virguliţe Uşor cu mausul XD . Serios acum , încercă să legi cuvintele prin "iar" sau "dar " , nu ştiu găseşte ceva ce să-ţi placă înafară de ", " -.- .

Conţinut:Nici o legatură cu titlul *bored * ... eu una mi-am stors creierii , i-am invârtit , i-am si ars -.- şi nu mi-am dat seama de legătura pe care ar fi trebui s-o aibă cu titlul ...

Estetică:Aici n-am ce comenta . Chiar mi-a placut ! M-ai ales cum ai acceptuat părţile din stânga cu negru XD

Aprecieri: Um... ai scris româneşte şi te-ai straduit mult . Apreciez mult acest lucru la un om ^.^ "

Părere personală:Legătura între titlu şi conţinut e foarte importantă , să şti . Cât despre conţinut... *smiles* ştiu că şcoala poate fi un calvar, defapt cred ca toţi ştim asta . Încearcă să treci la subiect mai subtil .

Nota mea pentru tine este:8 , 10



A patra lucrare - Etape

Titlul: Se potriveşte cu conţinutul, aleluia . At last ! ^.^

Ortografie: GreÅŸeli de tastare nu ai avut.
Înainte de semnul întrebării nu mai lăsa spaţiu.

Conţinut:Ăăă...mi-a plăcut cât de cât.Um..dar repetiţia devine obositoare câteodată şi nah..ai mai multă grijă next time .

Estetică: Aici stai foarte bine.

Aprecieri: Diacriticele . Åži um...ideea :X

Părere personală: Ai o lucrare foarte bună . Bravo !

Nota mea pentru tine este: 9, 60



A cincea lucrare - Cu sau fără control?

Titlul: Sincer titlul mi se pare banal . Ca şi cum ai ba cu banul la bar -.- Sincer ..fără supărare ...Dar puteai cu siguranţă mai bine .

Ortografie: " datorită mai ales " - una din două . Cu ambele nu sună nici cum şi nici nu are inţeles .
" impedica " - împiedică
" Eu ţineam totul în corpul şi sufletul atât de mici pe atunci " - nu am înţeles expresia .
" jururl " - jurul
" vre-un " - vreun

Conţinut:Ai o poveste de pe care s-ar putea face un film. Sincer. Îmi aduce aminte de poveştile ce mi le spunea mătuşămea . Zău..adica..dă o notă de eleganţă mai aparte .

Estetică: Cred că puteai să delimitezi puţin paragrafele, ar fi fost mai uşor de citit. [ şi de asemenea diacriticile xD ]

Aprecieri: " Controlul "e de apreciat la tine . XD

Părere personală: Cred că ai petrecut mult timp scriind si aranjand acest text. Apreciez asta .

Nota mea pentru tine este: 9, 50

Revin cu un edit mâine la prima oră . Sunt prea obosită acum . Hope u understand ...

[Rain]

Lucrarea 1 - Nota : 7,70
Imi place cum ai inceput, si cand spun asta ma refer dupa cele petru propozitii cu italic. Ai descris bine peisajul de afara, iar inceputul este chiar in ton cu titlul, sau jumatate din el. Pe parcurs insa, ai cam dat-o in bara. Ai descris bine si acolo, insa uneori ma pierdeam printre randuri si nu intelegeam ce anume vrei sa descrii, sau ce vrei sa spui, ori ce doreai sa scoti in evidenta.

Astfel, cel de la fereastră a început să murmure un cântec, unul despre fata care s-a pierdut într-un castron cu supă.

Intr-un castron cu... ce? Propozitia asta m-a amuzat, insa mi-a dat si o tenta de infricosare.
Dupa cum s-a mai spus, titlul e cam lung, iar uneori ma gandesc ce rol au mai avut si cuvintele de dupa virgula, dar fie, e decizia ta. Fiecare gandeste si ia acel titlu dupa cum vrea, la fel si unele pasaje din text care puteau sa te duca cu gandul la mai multe chestii. Sfarsitul ei bine, nu e prea banal, dar mergea mai... altfel.

Lucrarea 2 - Nota : 6
Cum s-a mai zis, titlul e cam sec. Nu mi-am putut forma o idee prea clara despre lucrarea asta, probabil ca a fost prea scurta iar lucrurile au fost grabite. Sa fie lenea de vina sau frica ca depasesti randurile? Nu stiu. In orice caz, datorita greselilor de tastare ce le-am vazut pe acolo ( cred ca au fost peste 5... oricum e mult in comparatie cu marimea lucrarii ) voi scadea destul de mult la nota. Intr-adevar ai grabit lucrurile, insa apreciez ca ai folosit asezarea in pagina destul de draguta, diacriticele si ca te-ai incadrat cat de cat in tema.

Lucrarea 3 - Nota : 8
Titlul este unul foarte banal, ar fi trebuit mai multa inspiratie. Odata ce am citit primul paragraf si ai adus vorba de scoala, nu mi-am imaginat ca in toata lucrarea se va vorbi despre scoala -.- D'oh! Apreciez ca ai vorbit despre tine, chiar daca povestea este una reala sau nu. In orice caz, nu m-a atras prea mult modul tau de a scrie, chiar daca nu ai avut greseli ( sau parca ai avut doar una mica ). Sfarsitul a fost unul neasteptat pentru mine, ma gandeam ca voi spune ca ai trecut cu bine si gata. Intr-adevar stiu ca ai vrut sa evidentiezi controlul profesorilor asupra noastra si asupra vietii noastre, insa lucrarea ta mi s-a parut cam banala. Mi s-a parut mie sau pe undeva ai zis ca trebuia sa pici la chimie... Iar la sfarsit ai zis de fizica? Nu am mai dat cu ochii peste din nou, dar asta a fost impresia mea

Lucrarea 4 - Nota : 8,20
Imi place mult asezarea in pagina, mai ales textul cu italic. Dupa fiecare incadrare la centru ale acelor ordine, mi-am dat seama exact ceea ce va urma sa spui pentru ca, ei bine, erau ca un fel de subtitluri ce iti aratau ce va urma. Apreciez asta. Titlul cred ca i se potriveste, iar lucrarea se incadreaza in tema. Greseli de ortografie nu am vazut din cate imi amintesc. Singurul lucru ce nu mi-a placut a fost ca tot repetai ‘ea’… Ea in sus, ea in jos… La un moment dat devenea enervant si parca ma plictisisem sa citesc -.-

Lucrarea 5 - Nota : 7
Inteleg ca doar citind poti afla defapt despre ce este vorba in lucrari, dar de abia daca am inteles. Ori oi fi prea obosita, ori imi e lene sa inteleg, ori chiar nu te-ai exprimat bine. Din trei trebuie sa fie una, doua, sau chiar toate Ai mai avut greseli de tastare, si numeralele care trebuiau scrise cu litere, nu cu cifre -.- ‘sarvasise’ –savarsise … Si au mai fost si altele.
Te incadrezi in tema, insa titlul mi se pare prea banal. Puteai folosi mai altceva, fara sa incluzi cuvantul “control” acolo. Ai imaginatie, toti avem!
Nu m-a impresionat intr-un mod foarte placut lucrarea ta, insa este bunicica.

Lucrarea 6 – Nota : 9
Incep cu titlul, care m-a surprins si nu m-a facut sa ma gandesc ca vei vorbi despre ingeri in lucrarea ta. Asezarea in pagina nu a fost nici prea simpla, dar nici perea complexa, fapt penrtru care iti mai adaug ceva puncte la nota. Imi place cum ai descris, cum ai folosit semnele de punctuatie acolo unde trebuia. Nu cred ca se incadreaza 100% in tema, insa fata de ce am citit mai inainte, m-ai impresionat mai mult. A fost scurta, insa am inteles exact ce ai vrut sa spui. Greseli de tastare nu am vazut, sau parca undeva ai mancat un ‘i’, dar nu iti scad mult pentru asta.

Lucrarea 7 – Nota : 6,30
Hmm… Cu ce sa incep? Nu ai folosit diacritice, dar nu conteaza foarte mult, lucrarea a fost maricica si poate lenea, sau cine stie?! In loc de cratima ai folosit apostrof si nu se vede deloc bine, mai ales ca dupa semnele de punctuate nu ai lasat nici macar un spatiu, d’oh! Ai avut multe repetitii si e cam deranjant. Citeam o propozitie, imi placea, dar apoi te repetai in a doua si nu mai suna deloc bine. Titlul m-a atras, dar estetica lucrarii tale lasa de dorit. Descrii binisor, dar ti-am mai zis, datorita acestor greseli ba de tastare, estetica sau repetitiile alea enervant, lucrarea ta e sub 7 >.< Ideea insa a fost frumoasa, adica vreau sa spun ca te-ai incadrat in tema, controlul fata de sange, fata de a omori vietuitoare pentru a ajunge la cei 666, pentru libertate. M-a surprins, insa… na.

Lucrarea 8 – Nota : 8,40
Titlul imi place, si te-ai incadrat si in tema, zic eu. Am mai vazut niste greselute de tastare precum “facre” – face, insa nu m-au deranjat asa mult precum la alte lucrari, caci am fost cuprinsa in povestirea ta. Imi place cum descrii si am unele momente cand am observat ca chiar ai pus suflet, parca te regaseai printre acele fraze. Mi se pare ca pe la sfarsit ai cam grabit actiunea, insa ideea cu scrisoarea mi-a placut. Si acolo am mai vazut cateva greseli si ai mancat pe undeva virgulele. Nu este o lucrare perfecta, insa chiar cu gandul la control ma duce.

Lucrarea 9 – Nota : 8,90
Da, ce pot sa zic!? Nu ai avut nicio greseala, te-ai incadrat in tema si in titlul ales care mi-a placut. Din pacate, stiu ca sunt aproape de nota noua, doar cu zece sutimi, dar nu te-am putut aduce acelui stadiu caci acea lucrare – care a primit 9 de la mine - mi-a placut mai mult. Nu vreau sa intelegi ca asta nu imi place, ba imi place, insa am decis ca aceea sa aibe nota mai mare, lucrarea ta nu e prea diferita de cealalta, doar acele zece sutimi arata ca, ei bine, prin unele locuri m-ai cam plictisit putin, repetand aproape la nesfirsit despre societate. Te exprimi bine, de aceea meriti si nota asta maricica.

Lucrarea 10 - Nota : 8
Lucrarea e buna, ai descris bine si se incadreaza in titlu, insa mai putin in tema. Mi-ai facut o pofta de desenat imediat ce ai inceput sa descrii primele paragrafe, asta pana in momentul putin mai inainte de linia de dialog, unde cursul povestii s-a schimbat radical, parca vorbea altcineva, parca schimbasei de tot timpul si spatiul. Ai descris si acolo bine, insa nu prea vedeam lagatura cu ceea ce ai spus inainte.

- Nu înțeleg ce spui.

Saraca de ea, nici eu nu inteleg ce a spus Ei bine, nu iti pot da mai mult de opt, chair daca modul de a descrie m-a uimit intr-un sens bun, lucrarea ta nu se incadreaza perfect in tema, cel putin mintea mea nu deduce asta acum -.-


Bafta tuturor participantilor in continuare, insa ma indoiesc ca va mai vota cineva. Am ajuns cam tarziu cu ultimul edit, din pacate. Sper ca nu am suparat pe nimeni cu critica dura pe undeva Faza nasoala e ca am comentat in zile diferite, poate uneori am fost mai indulgenta, alteori mai dura... Eh, asta e, norocul fiecaruia.
Dupa cum se vede si dupa note, lucrarea pe care o aleg este cea cu numarul sase : " Ascuns Sub Cheia Libertăţii ".
Tin sa mentionez ca nu am votat prin poll!!!

:bye: