Magic Luna

[hiimera]

Ok deci acesta este primul meu fic postat aici.
Sunt noua ca membru si sper sa va placa povestea mea.
Genul: magie, actiune, comedie, romance, mister, aventura.
Totul se invarte in jurul unei fete pe nume Luna..
Sa va lamuresc cu ceva legat de semnul asta "#", il pun la fetze atunci cand se enerveaza. :3
Povestea este originala creata de mine.
Please Enjoy :pls:


...................................................

Capitolul 1: Bun venit in lumea mea.
Pagina 1: O veste.

-Yo,lume ma numesc Luna Seichii Knightingen si vreu sa va spun ca sunt o fata obisnuita care locuieste intr-un oras foarte aglomerat cu multa lume care te prinde in toate colturile, cu o traditie uluitoare,
oameni minunati si inventivi, dap vorbesc depre Tokyo, minunata capitala a Japoniei.
Dar eu nici nu contin toate genele unui japonez, din contra sunt o combinatie dintre un japonez si un european.Familia mea se trage din multi oameni
din aproape toate partile ale lumi.Numele familiei mele este acelasi din generatie in generatie. Cateodata cand ma uit prin fotografi mai observ si oameni care arata ciudat si sunt si rudele mele.
As putea spune ca mama mea e suta la suta japonezoaica pe cand tatal meu este un englez, vine chiar din Londra.Sunt persoane minunate si sunt bucuroasa ca sunt parinti mei, din pacate mai am inca 5
frati, am noroc ca doi dintre ei sunt mari, pe langa ceilalti 3 care sunt mai mici, vreu sa va spun ca e o nebunie la noi in familie, dar ii iubesc pe toti.
Dar hai sa lasam familia deoparte si sa va spun cateva despre mine: sunt foarte energica, amuzanta, imi plac sporturile, artele martiale si karatele, imi place muzica, imi plac animalele
si imi place foarte mult sa cant. Sunt o fire vesela si ador sa fac lumea sa rada, atata timp cat ma distrez, totul e bine pentru mine.As putea sa va spun mai multe numai ca acuma
nu am timp...a puteti sa-mi spuneti...-

???: Sei-chan !!
Luna(ranjind): Dap asa mi se mai zice, Sei-chan sau Luna.
Deobicei baieti ma striga Sei-chan, pare mai baieteasca porecla si chiar imi place,iar fetele ma striga dupa primul nume Luna.
Ele zic ca-mi scoate in evidentza personalitatea feminina, sensibila..bleah porcari, dar in fine, sunt cu voi baieti. XD
???(apropriindu-se de Luna): Sei-chan vino si joaca fotbal cu noi. (pe un ton amuzant)
Luna(razand): Hahaha...Arai-san esti amuzant.
Arai: Da stiu. :D

-Totul decurgea bina pana cand fratele meu mic Eddwin, mai pe scurt Eddi nu venea sa ma striga in casa, pentru ca mama avea ceva important sa discute cu mine.
Era deja toamna, mai erau doar 3 zile pana incepea scoala, asa ca trebuia sa ma pregatesc.Intrai incet pe usa, Eddi tot topaia in fatza mea
si radea la mine, mama ma cheama la ea cu un glas dulce si convingator.Parul ei scurt pana la umeri ii acoperea pandantivul in forma de stea care
atarna la garul ei, geamul era deschis in camera speciala a acesteia, vantul batea lin si caldutz si imi rasucea parul in toate partile.
Am deschis ochii incet, mama statea pe scaun cu o carte mare si groasa in mana.-

Mama: Luna scumpa mea vino sa-ti arat ceva. :)
Luna: Desigur mama, dar ce e cu cartea aceea, arata de parca ar avea o vechime de 1000 de ani. XD
Mama(razand): Hahaha.. pai chiar atati ani are.
Luna(nedumerita): Huh?? Serios?? O.O
Mama(zambind): Desigur.

-Mama deschise cartea incet, din ea iesi o lumina fermecatoare, m-am apropriat cu uimire si am intins mana ca sa o ating.
Aceasta sa marit s-a ridicat pana la cer, mii de sclipiri si unde de lumina inconjurau incaperea, era asa de magic.
Dar totul se sfarsi repede, mama se uita cu ochi ei rozali la mine si imi spuse ca mostenirea a cazut in mainile mele.-

Luna(bufnind in ras): Hahahahaha, asta ce mai e ?? Eu ce sa mostenesc....a da poate averea, casa. XD
Mama(zambind): Draga mea tu ai mostenit puterea magica si abilitatile de lupta a familiei noastre.
Tu esti a-12-a aleasa de catre stramosii nostri. :)
Luna(nedumerita): Ok..mama asta e cumva o gluma proasta de a ta ?? :D
Caci doar stii ca magia, vrajitori,luptatori si creaturile magice nu exista. --"
Mama: O ba da exista draga mea Luna.

-Mama inchise ochi si isi intinse palma in aer, aceasta incepu sa rosteasca niste propoziti ciudate pe gura, imi indreptai privirea uimita
spre palma ei. Parca iesiau fasii lungi de foc inconjurate cu lumina, care se roteu intruna. Nu putem sa-mi cred ochilor ce vedeam,
era chiar magie.Mama isi atinti privirea spre mine si imi spuse.-

Mama: Acuma ma crezi draga mea. :)
Luna(avand gura pe jos): Wow..!!! O____o
Mama: :)
Luna(incepand sa fie entuziasmata): Mama.. aia a fost asa de tare.. XD..Crezi ca pot sa fac si eu asta :"D ???
Mama: Sigur ca da si poti mai mult de atata tu. :)
Luna(fericita): Yey !! Pot incepe chiar acuma. X3
Mama: Draga mea mai e ceva important, nu poti sa-ti arati puterile.
Luna(dezamagita): Nuu. T___T
Mama: Asta e o regula importanta, doar nu vrei ca toti cei dragi sa pateasca ceva. :)
Luna: Asa este..trebuie sa-i protejez pe ceilalti. TwT (cu un peisaj imbietor de valuri care se zdrobesc de stanci)
Mama: Haha.. ^^"
Luna: Mami, dar inafara de mine mai stie si altcineva din familie ?? :D
Mama: Desigur toti. :)
Luna(dezamagita): De ce numai eu sunt lasata pe dinafara. T____T (punandu-si mainile in cap)
Mama: Draga mea toate aceste lucruri vin din generatiile trecute ale tatalui tau dar si ale familiei mele.
Luna: Cred ca inteleg.
Mama: Draga mea mai e ceva ce vreu sa-ti spun.
Luna(incantata): Dap mami. :3
Mama: Anu asta si de acum inainte vei merge la scoala magica de vrajitori.
Asa ca va trebui sa te pregateste.
Luna(nemultumita si trista): Cum ?? Dar nu poti sa-mi faci asta, aici sunt toti prieteni mei cei mai buni.
Crezi ca mie nu o sa-mi fie greu acolo sa ma acomodez si mai presus de asta o sa fie asa de ciudat. T___T
Mama: Luna scumpa mea eu si tatal tau o sa fim aici pentru tine cand o sa ai nevoie de ajutor.
Si oricum o sa iti spun eu cum merge treaba. :)
Ai doar incredere.
Luna(trista): Dar mama...

-Imi lasa-i privirea in jos spre podea, lacrimile incepura sa se scurga pe obraji mei rosi, inima imi batea mai tare decat o toba, imi luase foc de tot.
Tristetea ma invalui complet, aruncadu-ma intr-o confuzie de ne deslusit.Mama incerca sa ma ia in bratze si sa ma calmeze, ceilalti fratiori ai mei
erau la use si priveau cu tristete modul in care ma aflam. Ne mai putand rezista dureri din suflet, ma aruncai din bratzele mamei si alergai fulgerator
afara, pe drumul spre use dadu-i peste tata care se uita in ochi mei inlacrimati, pana si el se intrista, dar ma lasa sa trec. Fratiori mei mai mici
incercara sa ma prinda din urma.Dar degeaba alergam mai repede ca niciodata, toti ceilalti prieteni ai mei care erau pe strada si se jucau, incercara
sa ma prinda si ei, dar din pacate mai rau imi faceu, ma intrista faptul ca trebuia sa-i parasesc pe toti. Nici nu vroiam sa aud cuvantul "plecare".
Am alergat pana la casuta din copac, care se afla la bunici mei in curtea din spate. Bunicul meu deja ma observase ca intrasem in casuta, asa ca se urca
si el dupa mine.-

Bunicul: Luna.
Luna(plangand): Lasa ma si tu in pace, o sa-mi spui acela-si lucru ca mama.
Bunicul: Luna de fapt nu as vrea nici eu sa te vad plecand de aici.
Dar sa nu uiti ca indiferent unde vei fi, toti copii aceia o sa fie mereu prieteni cu tine.
Nimeni nu o sa te uite, nu zicei tu ca o schimbare e buna, indiferent de circumstante. :)
Luna(stergandu-se la ochi): Poate ca ai dreptate bunicule, poate o schimbare nu e asa de rea.
Totul o sa fie bine si o sa ma duc la scoala aia de ciudati, poate nu o sa fie asa de rau. :D
Bunicul: Asa te vreu. Hai in casa, bunica ta a facut iara prajituri din alea de care tie iti plac. :)
Luna(razand): Yey, prajituri a`la bunica. :"3

-Deja uitasem de tristete, eram mai fericita multumita bunicului.
Cat de batran era avea mereu dreptate.O schimbare nu e rea si poate nu o sa fie asa de rau.
Dar mai intai de toate va trebui sa-mi descopar puterile, ca la abilitati nu am probleme pentru ca mereu mazbengui si fac sport.
Deja era noapte inca 2 zile si incepe liceul pentru prima data la mine, dar eu cum nu aveam somn am incercat sa-mi descopar puterile magice.
Inafara ca ma intindeam cu mainile in toate partile si pronuntam tot felul de propoziti, nimica nu rezulta din osteneala.Asa ca ma tranti in pat si incepui sa ma uit prin tavan.
Fratii mei mai mici venira si sarira la mine in pat. Incepura sa sara si sa ma striveasca de tot, toti radeu si pana la urma incepui si eu sa rad.
Toti 4 o tinuram asa pana la 1 noptea, dar din pacate oboseala ne cuprinse si adormira in toate partile, mama intra in camera si stinsa becul.
Eu deschisai ochii si ma uitam la geamul de langa mine, luna stralucea minunat,iar stelele la fel, erau ca niste gardieni care pazeau asupra tuturor, iar felinarul nopti, luna
parca ma privea in ochi. Ma tot intrebam de ce am eu numele ei, oare ce e asa de special in asta.Ochii incepura sa mi se inchida si ma afundai spre lumea viselor.
Dimineatza se afisa pe intreaga Japonie, soarele batea in gemul meu spunandu-mi sa ma trezesc, ceasul incepu sa sune.-

Luna(trezita din somn): Bwaa... cesul asta nenorocit. DX
Eddi(trezindu-se): Haha..ceasul e mort. XD
Ichi: Nee-san iara ai spart ceasul.
Luna(morocanoasa): Da, da iara, cine naiba l-a pus sa sune ?? > . <#
Riuzaki(ranjind): Eu. :D
Luna(tipand): Dar e inca vacantza. >:O
Riuzaki: Scuzeee.. Nee-san. Q____Q

-Eddi si cu Ichi radeau pe seama noastra, in timp ce Riuzaki imi explica de ce a pus ceasul.Toti 4 ne indreptaram spre baia mea sa ne spalam pe dinti si pe fatza, Eddi tot radea la fel ca si Ichi care ranjea tot la mine,
numai Riuzaki statea cuminte.Urlai la aia doi cateva minute dar dupa aia mama ne striga la masa.
Ultimele 2 zile de libertate... caci dupa aia totul se sfarseste si va trebui sa merg sa invat arta magiei, dar si a luptelor.Mama si tata m-au antrenat si mi-au spus ce este de facut.
Mi-au descris in mare parte cum se preda acolo si fleacuri dintrastea, numai ca eu nu prea eram atenta, cand mai aveam timp de stat ma duceam la bunici s-au pe afara si incercam sa imi descopar
puterile, numai ca nimica nu reuseam, din contra numai prosti faceam si multe lucruri se distrugeau in urma mea.
Din pacate stiam ca in curand vine si ziua cand trebuie sa-mi iau ramas de la prieteni si de la casa.Dar pe de alta parte eram gata sa fac din locul ala o adevarata nebunie.
Doream sa prinda viatza asa ca am acceptat cu placere plecarea. -

[She]

Capitolul 1: Bun venit in lumea mea.
Pagina 1: O veste. Cam exagerata asta cu paginile, dar in fine, e povestea ta.

-Yo - Chestia asta suna foarte urat si nu isi are locul intr-un fic - ,lume ma numesc Luna Seichii Knightingen si vreu sa va spun ca sunt o fata obisnuita care locuieste intr-un oras foarte aglomerat cu multa lume care te prinde in toate colturile, cu o traditie uluitoare,
oameni minunati si inventivi, dap vorbesc depre Tokyo, minunata capitala a Japoniei. - Ok. Nu se face o astfel de prezentare. Pur si simplu nu se face. -
Dar eu nici nu contin toate genele unui japonez, din contra sunt o combinatie dintre un japonez si un european.Familia mea se trage din multi oameni
din aproape toate partile ale lumi.Numele familiei mele este acelasi din generatie in generatie. - Bine-nteles ca e acelasi. -_-' - Cateodata cand ma uit prin fotografii mai observ si oameni care arata ciudat si sunt si rudele mele.
As putea spune ca mama mea e suta la suta japonezoaica - Suna mai bine 'de origine japoneza' - pe cand tatal meu este un englez, vine chiar din Londra.Sunt persoane minunate si sunt bucuroasa ca sunt parinti mei, din pacate mai am inca 5 - Adica 'cinci'. Nu pui cifre intr-o poveste, decat daca, eventual, se refera la o data calendaristica, la o ora a zilei.. -
frati, am noroc ca doi dintre ei sunt mari, pe langa ceilalti 3 - la fel - care sunt mai mici, vreu sa va spun ca e o nebunie la noi in familie, dar ii iubesc pe toti.
Dar hai sa lasam familia de-o parte si sa va spun cateva despre mine: sunt foarte energica, amuzanta, imi plac sporturile, artele martiale si karatele, imi place muzica, imi plac animalele
si imi place foarte mult sa cant. Sunt o fire vesela si ador sa fac lumea sa rada, atata timp cat ma distrez, totul e bine pentru mine.As putea sa va spun mai multe numai ca acuma
nu am timp...a puteti sa-mi spuneti...- - ?.. Nu inteleg. In fine. Din nou, nu faci o astfel de prezentare. E plictisitoare si ridicola. Foloseste-te mai mult de descriere -

???: Sei-chan !!
Luna(ranjind): Dap asa mi se mai zice, Sei-chan sau Luna.
Deobicei baieti ma striga Sei-chan, pare mai baieteasca porecla si chiar imi place,iar fetele ma striga dupa primul nume Luna.
Ele zic ca-mi scoate in evidentza personalitatea feminina, sensibila..bleah porcari, dar in fine, sunt cu voi baieti. XD
???(apropriindu-se de Luna): Sei-chan vino si joaca fotbal cu noi. (pe un ton amuzant)
Luna(razand): Hahaha...Arai-san esti amuzant.
Arai: Da stiu. :D - Ce se presupune ca e asta? Ai grija cum aranjezi in pagina, nu mai face exces de semne de punctuatie si nu mai folosi semne precum "XD", ":D" intr-o poveste. -

-Totul decurgea bina pana cand fratele meu mic Eddwin, mai pe scurt Eddi nu venea sa ma striga in casa, pentru ca mama avea ceva important sa discute cu mine.
Era deja toamna, mai erau doar 3 zile pana incepea scoala, asa ca trebuia sa ma pregatesc.Intrai - Folosesti perfectul simplu? >.<' Nu are ce cauta intr-o poveste decat daca e folosit ca o particularitate a unui anumit personaj. - incet pe usa, Eddi tot topaia in fatz - 'tz'? 'tz?! Cum poti pune asa ceva intr-un fic? - a mea
si radea la mine, mama ma cheama la ea cu un glas dulce si convingator.Parul ei scurt pana la umeri ii acoperea pandantivul in forma de stea care
atarna la garul - gatul - ei, geamul era deschis in camera speciala a acesteia, vantul batea lin si caldutz si imi rasucea parul in toate partile.
Am deschis ochii incet, mama statea pe scaun cu o carte mare si groasa in mana.- Nu mai pune liniutele astea, cu ce scop le folosesti?

Mama: Luna scumpa mea vino sa-ti arat ceva. :)
Luna: Desigur mama, dar ce e cu cartea aceea, arata de parca ar avea o vechime de 1000 de ani. XD
Mama(razand): Hahaha.. pai chiar atati ani are.
Luna(nedumerita): Huh?? Serios?? O.O
Mama(zambind): Desigur. Dialogul nu se scrie asa. Pui linie de dialog, nu ca pe mess. Din nou, fara smile-uri si nu mai pune "???", un singur '?' e de ajuns. Nu mai pune actiunile oamenilor in paranteze, introdu-le in propozitie cu ajutorul virgulei.

-Mama deschise cartea incet, din ea iesi o lumina fermecatoare, m-am apropriat cu uimire si am intins mana ca sa o ating.
Aceasta sa - s-a - marit s-a - vezi ca stii? - ridicat pana la cer, mii de sclipiri si unde de lumina inconjurau incaperea, era asa de magic.
Dar totul se sfarsi repede, mama se uita cu ochii ei rozalii la mine si imi spuse ca mostenirea a cazut in mainile mele.-

Luna(bufnind in ras): Hahahahaha, asta ce mai e ?? Eu ce sa mostenesc....a da poate averea, casa. XD
Mama(zambind): Draga mea tu ai mostenit puterea magica si abilitatile de lupta a familiei noastre.
Tu esti a-12-a aleasa de catre stramosii nostri. :)
Luna(nedumerita): Ok..mama asta e cumva o gluma proasta de a ta ?? :D
Caci doar stii ca magia, vrajitori,luptatori si creaturile magice nu exista. --"
Mama: O ba da exista draga mea Luna. - La fel ca mai sus in legatura cu dialogul -

-Mama inchise ochii si isi intinse palma in aer, aceasta incepu sa rosteasca niste propoziti ciudate pe gura, imi indreptai - Fara perfect simplu.. >.< - privirea uimita
spre palma ei. Parca iesiau - ieseau - fasii lungi de foc inconjurate cu lumina, care se roteu intruna. Nu putem sa-mi cred ochilor ce vedeam,
era chiar magie.Mama isi atinti privirea spre mine si imi spuse.-

Mama: Acuma ma crezi draga mea. :)
Luna(avand gura pe jos): Wow..!!! O____o
Mama: :)
Luna(incepand sa fie entuziasmata) - Pai ori narezi la persoana I, ori la persoana a IIIa - : Mama.. aia a fost asa de tare.. XD..Crezi ca pot sa fac si eu asta :"D ???
Mama: Sigur ca da si poti mai mult de atata tu. :)
Luna(fericita): Yey !! Pot incepe chiar acuma. X3
Mama: Draga mea mai e ceva important, nu poti sa-ti arati puterile.
Luna(dezamagita): Nuu. T___T
Mama: Asta e o regula importanta, doar nu vrei ca toti cei dragi sa pateasca ceva. :)
Luna: Asa este..trebuie sa-i protejez pe ceilalti. TwT (cu un peisaj imbietor de valuri care se zdrobesc de stanci)
Mama: Haha.. ^^"
Luna: Mami, dar inafara de mine mai stie si altcineva din familie ?? :D
Mama: Desigur toti. :)
Luna(dezamagita): De ce numai eu sunt lasata pe dinafara. T____T (punandu-si mainile in cap)
Mama: Draga mea toate aceste lucruri vin din generatiile trecute ale tatalui tau dar si ale familiei mele.
Luna: Cred ca inteleg.
Mama: Draga mea mai e ceva ce vreu sa-ti spun.
Luna(incantata): Dap mami. :3
Mama: Anu asta si de acum inainte vei merge la scoala magica de vrajitori.
Asa ca va trebui sa te pregateste.
Luna(nemultumita si trista): Cum ?? Dar nu poti sa-mi faci asta, aici sunt toti prieteni mei cei mai buni.
Crezi ca mie nu o sa-mi fie greu acolo sa ma acomodez si mai presus de asta o sa fie asa de ciudat. T___T
Mama: Luna scumpa mea eu si tatal tau o sa fim aici pentru tine cand o sa ai nevoie de ajutor.
Si oricum o sa iti spun eu cum merge treaba. :)
Ai doar incredere.
Luna(trista): Dar mama... - Acelasi lucru. Pur si simplu nu asa scrii un dialog. Ai mai intalnit asa ceva prin carti? (presupunand ca ai citit inainte sa te apuci sa scrii) -

-Imi lasa-i - se scrie 'lasai', dar oricum fara perfect simplu - privirea in jos spre podea, lacrimile incepura sa se scurga pe obraji mei rosii, inima imi batea mai tare decat o toba, imi luase foc de tot.
Tristetea ma invalui complet, aruncadu-ma intr-o confuzie de ne deslusit - nedeslusit - .Mama incerca sa ma ia in bratze si sa ma calmeze, ceilalti fratiori ai mei
erau la use - usa - si priveau cu tristete modul in care ma aflam - Modul in care te aflai? >.> Cum vine asta? - . Ne mai putand rezista durerii din suflet, ma aruncai - faraaaa perfect simplu. >.< - din bratzele mamei si alergai fulgerator
afara, pe drumul spre use dadnu-i peste tata - Dandu-i peste tata? Adica cum? - care se uita in ochii mei inlacrimati, pana si el se intrista, dar ma lasa sa trec. Fratiori mei mai mici
incercara sa ma prinda din urma.Dar degeaba, alergam mai repede ca niciodata, toti ceilalti prieteni ai mei care erau pe strada si se jucau, incercara
sa ma prinda si ei, dar din pacate mai rau imi faceu, ma intrista faptul ca trebuia sa-i parasesc pe toti. Nici nu vroiam sa aud cuvantul "plecare".
Am alergat pana la casuta din copac, care se afla la bunicii mei in curtea din spate. Bunicul meu deja ma observase ca intrasem in casuta, asa ca se urca
si el dupa mine.-

Bunicul: Luna.
Luna(plangand): Lasa-ma si tu in pace, o sa-mi spui acela-si - acelasi - lucru ca mama.
Bunicul: Luna, de fapt nu as vrea nici eu sa te vad plecand de aici.
Dar sa nu uiti ca indiferent unde vei fi, toti copii aceia o sa fie mereu prieteni cu tine.
Nimeni nu o sa te uite, nu zicei tu ca o schimbare e buna, indiferent de circumstante. :)
Luna(stergandu-se la ochi): Poate ca ai dreptate bunicule, poate o schimbare nu e asa de rea.
Totul o sa fie bine si o sa ma duc la scoala aia de ciudati, poate nu o sa fie asa de rau. :D
Bunicul: Asa te vreu. Hai in casa, bunica ta a facut iara prajituri din alea de care tie iti plac. :)
Luna(razand): Yey, prajituri a`la bunica. :"3 - Same here. Nu asa se scrie dialogul. -

-Deja uitasem de tristete, eram mai fericita multumita bunicului.
Cat de batran era avea mereu dreptate.O schimbare nu e rea si poate nu o sa fie asa de rau.
Dar mai intai de toate va trebui sa-mi descopar puterile, ca la abilitati nu am probleme pentru ca mereu ma zbengui si fac sport.
Deja era noapte inca 2 zile - Esti constienta ca se citeste "doi zile", nu? Si in plus nu se scrie cu cifre - si incepe liceul pentru prima data la mine, dar eu cum nu aveam somn am incercat sa-mi descopar puterile magice.
In afara ca ma intindeam cu mainile in toate partile si pronuntam tot felul de propoziti, nimica nu rezulta din osteneala.Asa ca ma tranti in pat si incepui sa ma uit prin tavan.
Fratii mei mai mici venira si sarira la mine in pat. Incepura sa sara si sa ma striveasca de tot, toti radeu si pana la urma incepui si eu sa rad.
Toti 4 o tinuram asa pana la 1 noptea, dar din pacate oboseala ne cuprinse si adormira in toate partile, mama intra in camera si stinsa becul.
Eu deschisai ochii si ma uitam la geamul de langa mine, luna stralucea minunat,iar stelele la fel, erau ca niste gardieni care pazeau asupra tuturor, iar felinarul nopti, luna,
parca ma privea in ochi. Ma tot intrebam de ce am eu numele ei, oare ce e asa de special in asta.Ochii incepura sa mi se inchida si ma afundai spre lumea viselor.
Dimineatza se afisa pe intreaga Japonie, soarele batea in geamul meu spunandu-mi sa ma trezesc, ceasul incepu sa sune.-

Luna(trezita din somn): Bwaa... cesul asta nenorocit. DX
Eddi(trezindu-se): Haha..ceasul e mort. XD
Ichi: Nee-san iara ai spart ceasul.
Luna(morocanoasa): Da, da iara, cine naiba l-a pus sa sune ?? > . <#
Riuzaki(ranjind): Eu. :D
Luna(tipand): Dar e inca vacantza. >:O
Riuzaki: Scuzeee.. Nee-san. Q____Q - Acelasi lucru despre dialog -

-Eddi si cu Ichi radeau pe seama noastra, in timp ce Riuzaki imi explica de ce a pus ceasul.Toti 4 ne indreptaram spre baia mea sa ne spalam pe dinti si pe fatza, Eddi tot radea la fel ca si Ichi care ranjea tot la mine,
numai Riuzaki statea cuminte.Urlai la aia - aceia - doi cateva minute dar dupa aia - aceea - mama ne striga la masa.
Ultimele 2 zile de libertate... caci dupa aia totul se sfarseste si va trebui sa merg sa invat arta magiei, dar si a luptelor.Mama si tata m-au antrenat si mi-au spus ce este de facut.
Mi-au descris in mare parte cum se preda acolo si fleacuri dintr-astea, numai ca eu nu prea eram atenta, cand mai aveam timp de stat ma duceam la bunici s-au pe afara si incercam sa imi descopar
puterile, numai ca nimica nu reuseam, din contra numai prosti faceam si multe lucruri se distrugeau in urma mea.
Din pacate stiam ca in curand vine si ziua cand trebuie sa-mi iau ramas de la prieteni si de la casa.Dar pe de alta parte eram gata sa fac din locul ala o adevarata nebunie.
Doream sa prinda viatza asa ca am acceptat cu placere plecarea. -

Nu asa se scrie o poveste. Ideea nu este rea, insa ceva imi zice ca nu ai citit la randul tau multe fic-uri, ca sa stii cum se scrie unul. Ti-am zis pe acolo ce ai gresit. Pe langa asta, estetica lasa foarte mult de dorit. Lasa spatiu dupa semnele de punctuatie si ai grija cum aranjezi in pagina.

LE: v Pai sper c-asa o sa fie.. C:

[hiimera]

Capitolul 1: Bun venit in lumea mea.
Pagina 1: O veste. Cam exagerata asta cu paginile, dar in fine, e povestea ta.

-Yo - Chestia asta suna foarte urat si nu isi are locul intr-un fic - ,lume ma numesc Luna Seichii Knightingen si vreu sa va spun ca sunt o fata obisnuita care locuieste intr-un oras foarte aglomerat cu multa lume care te prinde in toate colturile, cu o traditie uluitoare,
oameni minunati si inventivi, dap vorbesc depre Tokyo, minunata capitala a Japoniei. - Ok. Nu se face o astfel de prezentare. Pur si simplu nu se face. -
Dar eu nici nu contin toate genele unui japonez, din contra sunt o combinatie dintre un japonez si un european.Familia mea se trage din multi oameni
din aproape toate partile ale lumi.Numele familiei mele este acelasi din generatie in generatie. - Bine-nteles ca e acelasi. -_-' - Cateodata cand ma uit prin fotografii mai observ si oameni care arata ciudat si sunt si rudele mele.
As putea spune ca mama mea e suta la suta japonezoaica - Suna mai bine 'de origine japoneza' - pe cand tatal meu este un englez, vine chiar din Londra.Sunt persoane minunate si sunt bucuroasa ca sunt parinti mei, din pacate mai am inca 5 - Adica 'cinci'. Nu pui cifre intr-o poveste, decat daca, eventual, se refera la o data calendaristica, la o ora a zilei.. -
frati, am noroc ca doi dintre ei sunt mari, pe langa ceilalti 3 - la fel - care sunt mai mici, vreu sa va spun ca e o nebunie la noi in familie, dar ii iubesc pe toti.
Dar hai sa lasam familia de-o parte si sa va spun cateva despre mine: sunt foarte energica, amuzanta, imi plac sporturile, artele martiale si karatele, imi place muzica, imi plac animalele
si imi place foarte mult sa cant. Sunt o fire vesela si ador sa fac lumea sa rada, atata timp cat ma distrez, totul e bine pentru mine.As putea sa va spun mai multe numai ca acuma
nu am timp...a puteti sa-mi spuneti...- - ?.. Nu inteleg. In fine. Din nou, nu faci o astfel de prezentare. E plictisitoare si ridicola. Foloseste-te mai mult de descriere -

???: Sei-chan !!
Luna(ranjind): Dap asa mi se mai zice, Sei-chan sau Luna.
Deobicei baieti ma striga Sei-chan, pare mai baieteasca porecla si chiar imi place,iar fetele ma striga dupa primul nume Luna.
Ele zic ca-mi scoate in evidentza personalitatea feminina, sensibila..bleah porcari, dar in fine, sunt cu voi baieti. XD
???(apropriindu-se de Luna): Sei-chan vino si joaca fotbal cu noi. (pe un ton amuzant)
Luna(razand): Hahaha...Arai-san esti amuzant.
Arai: Da stiu. :D - Ce se presupune ca e asta? Ai grija cum aranjezi in pagina, nu mai face exces de semne de punctuatie si nu mai folosi semne precum "XD", ":D" intr-o poveste. -

-Totul decurgea bina pana cand fratele meu mic Eddwin, mai pe scurt Eddi nu venea sa ma striga in casa, pentru ca mama avea ceva important sa discute cu mine.
Era deja toamna, mai erau doar 3 zile pana incepea scoala, asa ca trebuia sa ma pregatesc.Intrai - Folosesti perfectul simplu? >.<' Nu are ce cauta intr-o poveste decat daca e folosit ca o particularitate a unui anumit personaj. - incet pe usa, Eddi tot topaia in fatz - 'tz'? 'tz?! Cum poti pune asa ceva intr-un fic? - a mea
si radea la mine, mama ma cheama la ea cu un glas dulce si convingator.Parul ei scurt pana la umeri ii acoperea pandantivul in forma de stea care
atarna la garul - gatul - ei, geamul era deschis in camera speciala a acesteia, vantul batea lin si caldutz si imi rasucea parul in toate partile.
Am deschis ochii incet, mama statea pe scaun cu o carte mare si groasa in mana.- Nu mai pune liniutele astea, cu ce scop le folosesti?

Mama: Luna scumpa mea vino sa-ti arat ceva. :)
Luna: Desigur mama, dar ce e cu cartea aceea, arata de parca ar avea o vechime de 1000 de ani. XD
Mama(razand): Hahaha.. pai chiar atati ani are.
Luna(nedumerita): Huh?? Serios?? O.O
Mama(zambind): Desigur. Dialogul nu se scrie asa. Pui linie de dialog, nu ca pe mess. Din nou, fara smile-uri si nu mai pune "???", un singur '?' e de ajuns. Nu mai pune actiunile oamenilor in paranteze, introdu-le in propozitie cu ajutorul virgulei.

-Mama deschise cartea incet, din ea iesi o lumina fermecatoare, m-am apropriat cu uimire si am intins mana ca sa o ating.
Aceasta sa - s-a - marit s-a - vezi ca stii? - ridicat pana la cer, mii de sclipiri si unde de lumina inconjurau incaperea, era asa de magic.
Dar totul se sfarsi repede, mama se uita cu ochii ei rozalii la mine si imi spuse ca mostenirea a cazut in mainile mele.-

Luna(bufnind in ras): Hahahahaha, asta ce mai e ?? Eu ce sa mostenesc....a da poate averea, casa. XD
Mama(zambind): Draga mea tu ai mostenit puterea magica si abilitatile de lupta a familiei noastre.
Tu esti a-12-a aleasa de catre stramosii nostri. :)
Luna(nedumerita): Ok..mama asta e cumva o gluma proasta de a ta ?? :D
Caci doar stii ca magia, vrajitori,luptatori si creaturile magice nu exista. --"
Mama: O ba da exista draga mea Luna. - La fel ca mai sus in legatura cu dialogul -

-Mama inchise ochii si isi intinse palma in aer, aceasta incepu sa rosteasca niste propoziti ciudate pe gura, imi indreptai - Fara perfect simplu.. >.< - privirea uimita
spre palma ei. Parca iesiau - ieseau - fasii lungi de foc inconjurate cu lumina, care se roteu intruna. Nu putem sa-mi cred ochilor ce vedeam,
era chiar magie.Mama isi atinti privirea spre mine si imi spuse.-

Mama: Acuma ma crezi draga mea. :)
Luna(avand gura pe jos): Wow..!!! O____o
Mama: :)
Luna(incepand sa fie entuziasmata) - Pai ori narezi la persoana I, ori la persoana a IIIa - : Mama.. aia a fost asa de tare.. XD..Crezi ca pot sa fac si eu asta :"D ???
Mama: Sigur ca da si poti mai mult de atata tu. :)
Luna(fericita): Yey !! Pot incepe chiar acuma. X3
Mama: Draga mea mai e ceva important, nu poti sa-ti arati puterile.
Luna(dezamagita): Nuu. T___T
Mama: Asta e o regula importanta, doar nu vrei ca toti cei dragi sa pateasca ceva. :)
Luna: Asa este..trebuie sa-i protejez pe ceilalti. TwT (cu un peisaj imbietor de valuri care se zdrobesc de stanci)
Mama: Haha.. ^^"
Luna: Mami, dar inafara de mine mai stie si altcineva din familie ?? :D
Mama: Desigur toti. :)
Luna(dezamagita): De ce numai eu sunt lasata pe dinafara. T____T (punandu-si mainile in cap)
Mama: Draga mea toate aceste lucruri vin din generatiile trecute ale tatalui tau dar si ale familiei mele.
Luna: Cred ca inteleg.
Mama: Draga mea mai e ceva ce vreu sa-ti spun.
Luna(incantata): Dap mami. :3
Mama: Anu asta si de acum inainte vei merge la scoala magica de vrajitori.
Asa ca va trebui sa te pregateste.
Luna(nemultumita si trista): Cum ?? Dar nu poti sa-mi faci asta, aici sunt toti prieteni mei cei mai buni.
Crezi ca mie nu o sa-mi fie greu acolo sa ma acomodez si mai presus de asta o sa fie asa de ciudat. T___T
Mama: Luna scumpa mea eu si tatal tau o sa fim aici pentru tine cand o sa ai nevoie de ajutor.
Si oricum o sa iti spun eu cum merge treaba. :)
Ai doar incredere.
Luna(trista): Dar mama... - Acelasi lucru. Pur si simplu nu asa scrii un dialog. Ai mai intalnit asa ceva prin carti? (presupunand ca ai citit inainte sa te apuci sa scrii) -

-Imi lasa-i - se scrie 'lasai', dar oricum fara perfect simplu - privirea in jos spre podea, lacrimile incepura sa se scurga pe obraji mei rosii, inima imi batea mai tare decat o toba, imi luase foc de tot.
Tristetea ma invalui complet, aruncadu-ma intr-o confuzie de ne deslusit - nedeslusit - .Mama incerca sa ma ia in bratze si sa ma calmeze, ceilalti fratiori ai mei
erau la use - usa - si priveau cu tristete modul in care ma aflam - Modul in care te aflai? >.> Cum vine asta? - . Ne mai putand rezista durerii din suflet, ma aruncai - faraaaa perfect simplu. >.< - din bratzele mamei si alergai fulgerator
afara, pe drumul spre use dadnu-i peste tata - Dandu-i peste tata? Adica cum? - care se uita in ochii mei inlacrimati, pana si el se intrista, dar ma lasa sa trec. Fratiori mei mai mici
incercara sa ma prinda din urma.Dar degeaba, alergam mai repede ca niciodata, toti ceilalti prieteni ai mei care erau pe strada si se jucau, incercara
sa ma prinda si ei, dar din pacate mai rau imi faceu, ma intrista faptul ca trebuia sa-i parasesc pe toti. Nici nu vroiam sa aud cuvantul "plecare".
Am alergat pana la casuta din copac, care se afla la bunicii mei in curtea din spate. Bunicul meu deja ma observase ca intrasem in casuta, asa ca se urca
si el dupa mine.-

Bunicul: Luna.
Luna(plangand): Lasa-ma si tu in pace, o sa-mi spui acela-si - acelasi - lucru ca mama.
Bunicul: Luna, de fapt nu as vrea nici eu sa te vad plecand de aici.
Dar sa nu uiti ca indiferent unde vei fi, toti copii aceia o sa fie mereu prieteni cu tine.
Nimeni nu o sa te uite, nu zicei tu ca o schimbare e buna, indiferent de circumstante. :)
Luna(stergandu-se la ochi): Poate ca ai dreptate bunicule, poate o schimbare nu e asa de rea.
Totul o sa fie bine si o sa ma duc la scoala aia de ciudati, poate nu o sa fie asa de rau. :D
Bunicul: Asa te vreu. Hai in casa, bunica ta a facut iara prajituri din alea de care tie iti plac. :)
Luna(razand): Yey, prajituri a`la bunica. :"3 - Same here. Nu asa se scrie dialogul. -

-Deja uitasem de tristete, eram mai fericita multumita bunicului.
Cat de batran era avea mereu dreptate.O schimbare nu e rea si poate nu o sa fie asa de rau.
Dar mai intai de toate va trebui sa-mi descopar puterile, ca la abilitati nu am probleme pentru ca mereu ma zbengui si fac sport.
Deja era noapte inca 2 zile - Esti constienta ca se citeste "doi zile", nu? Si in plus nu se scrie cu cifre - si incepe liceul pentru prima data la mine, dar eu cum nu aveam somn am incercat sa-mi descopar puterile magice.
In afara ca ma intindeam cu mainile in toate partile si pronuntam tot felul de propoziti, nimica nu rezulta din osteneala.Asa ca ma tranti in pat si incepui sa ma uit prin tavan.
Fratii mei mai mici venira si sarira la mine in pat. Incepura sa sara si sa ma striveasca de tot, toti radeu si pana la urma incepui si eu sa rad.
Toti 4 o tinuram asa pana la 1 noptea, dar din pacate oboseala ne cuprinse si adormira in toate partile, mama intra in camera si stinsa becul.
Eu deschisai ochii si ma uitam la geamul de langa mine, luna stralucea minunat,iar stelele la fel, erau ca niste gardieni care pazeau asupra tuturor, iar felinarul nopti, luna,
parca ma privea in ochi. Ma tot intrebam de ce am eu numele ei, oare ce e asa de special in asta.Ochii incepura sa mi se inchida si ma afundai spre lumea viselor.
Dimineatza se afisa pe intreaga Japonie, soarele batea in geamul meu spunandu-mi sa ma trezesc, ceasul incepu sa sune.-

Luna(trezita din somn): Bwaa... cesul asta nenorocit. DX
Eddi(trezindu-se): Haha..ceasul e mort. XD
Ichi: Nee-san iara ai spart ceasul.
Luna(morocanoasa): Da, da iara, cine naiba l-a pus sa sune ?? > . <#
Riuzaki(ranjind): Eu. :D
Luna(tipand): Dar e inca vacantza. >:O
Riuzaki: Scuzeee.. Nee-san. Q____Q - Acelasi lucru despre dialog -

-Eddi si cu Ichi radeau pe seama noastra, in timp ce Riuzaki imi explica de ce a pus ceasul.Toti 4 ne indreptaram spre baia mea sa ne spalam pe dinti si pe fatza, Eddi tot radea la fel ca si Ichi care ranjea tot la mine,
numai Riuzaki statea cuminte.Urlai la aia - aceia - doi cateva minute dar dupa aia - aceea - mama ne striga la masa.
Ultimele 2 zile de libertate... caci dupa aia totul se sfarseste si va trebui sa merg sa invat arta magiei, dar si a luptelor.Mama si tata m-au antrenat si mi-au spus ce este de facut.
Mi-au descris in mare parte cum se preda acolo si fleacuri dintr-astea, numai ca eu nu prea eram atenta, cand mai aveam timp de stat ma duceam la bunici s-au pe afara si incercam sa imi descopar
puterile, numai ca nimica nu reuseam, din contra numai prosti faceam si multe lucruri se distrugeau in urma mea.
Din pacate stiam ca in curand vine si ziua cand trebuie sa-mi iau ramas de la prieteni si de la casa.Dar pe de alta parte eram gata sa fac din locul ala o adevarata nebunie.
Doream sa prinda viatza asa ca am acceptat cu placere plecarea. -

Nu asa se scrie o poveste. Ideea nu este rea, insa ceva imi zice ca nu ai citit la randul tau multe fic-uri, ca sa stii cum se scrie unul. Ti-am zis pe acolo ce ai gresit. Pe langa asta, estetica lasa foarte mult de dorit. Lasa spatiu dupa semnele de punctuatie si ai grija cum aranjezi in pagina.

Mersi ca mi-ai spus ce am gresit o sa tin minte totul si promit ca urmatoarea pagina dar si restul o sa le fac mai bine. ^^
Iar legat de perfectul simplu ..XD am eu ceva cu el.. dar nu m-am corectat eu bine. --"
Deobicei prima pagina nu imi iese bine cam de loc, dar cand incep urmatoarele ma destept la realitate.O sa folosesc mai mult descrierea si da stiu cum se pune dialogul si restul .. numai ca eu m-am obisnuit sa pun asa, greseala mea din pacate. Dar o sa ma corectez si promit ca nu mai pun fetzele alea. >n<
A da si "TZ" :D
Multumesc mult de ajutor. :)