Eu si viata mea

[fake_fate]

Ola:X:X::X Am citit toate capitolele si vreau sa iti spun ca
imi place idee pe care o ai si felul in care alegi intamplarile. Sper sa devi dinc e in ce mai buna
si sa faci un fic de nota 10.
Ei bine Prima daca eram decisa sa iau fiecare capitoal si sa il comentez dar am descoperit ca e mai sanatos asa:

1: "Kiuubi(sper ca am scris bine)." ---Nu spera intri pe net scri ce ai scris tu aici si dupa dai sa vei daca e bine.
2: "Cum ramane cu antrenamentul meu? Intreba fata curioasa --- Intreaba se scrie cu litera mica. La sfarsit pui punct si daca personajul mai vrea sa zica ceva incepi cu litera mare.
l ca ia raspuns numai pentru umplutura :P e deajuns sa te gandesti bine inainte sa scri:X
3: La inceputul capitolului 2 (si nu numai in acesta) chiar nu mai era nevoie sa ne zici din nou de pelerina, par, ochi adica sa il descrie pe Itachi ca il stim deja:X
4: "resemnata la soarta"- de soarta
5: Poi cred ca aici e cea mai importanta chestie. Te rog frumos spune-mi si mie in ce carte ai vazut tu ca autori folosesc in loc de nume: Rozalia, Movaliu, Albiul si altce asemenea epitete?
6:"Ii parea rau ca trebuie sa isi acopere pielea ca laptele " bun. deci daca astea erau gandurile Sakurei despre un alt personaj
era total perfect dar sa ridici pe un piedestal personaju in felul acesta tine deja de clasa a 4
7: "albastii, ce parea foarte energic" "se imbraca puteai sa iti dai seama ca e naiv, neatent si neglijent" poi poate gresesc eu dar e prea exact ce ai zis tu !!!
9: Au ajuns ei destul de repede in sat dar daca esti fana naruto ar trebui sa sti ca asta lua ceva timp sie i se miscau fara popasuri daca tot vroiai sa treci la actiune si sa ssari peste gen am facut focu si am dormit pe jos:X]
11:"-Ah! Iar Akatsuki! M-am saturat de voi! De ce nu dispareti pur si simplu, si ne lasati in pace? " daca te chinuiai iesea ceva cu adevarat....
12:treisfert: trei sferturi

Daca ti-am jignit intr-un fel munca sau ceva de acest gen imi cer scuze dar am vrut sa fiu sincera. Imi place ficul si chiar as vrea sa vad ce poti face daca dai tot ce poti:*:*:*:


SUCCES!!!

[matzaplouata]

fake_fate: am o singura obiectie la nr. 9 nu stiu daca ai fost atenta dar am spus ca au plecat de acasa de la sakura si itachi, nu de la pestera aia akatsuki si de aia le-a luat asa de putin timp.in rest nu am nmic de obiectat.

am venit cu capitolul urmator si mrsi de critici. fara alte prezentari , LECTURA PLACUTA!

CAPITOLUL 7

Am deschis ochii incet si a privit tavanul camerei mele. Am intors capul spre fereastra si am vazut ca soarele era destul de sus pe cer. Aveam niste nervi de nici naiba nu putea sa mi mai scoata. Adica cum vine asta? Dorm pana la pranz si pierd jumatate de zi in loc sa ma antrenez? Uff... E clar ca mutarea mi s-a urcat la cap.
Mi-am intins corpul intepenit si am coborat de pe pat. Eram hotarata sa imi recuperez timpul de antrenamente pe care l-am pierdut pana acum. Am luat un prosop din dulap si am intrat in baie. Mi-am dat jos hainele si am intrat in cabina de dus. Apa curgea pe trupul teapan si il readucea in simtiri. Dupa doua zeci de minute am iesit de sub dusul binefacator. Mi-am sters parul si corpul cu prosopul uscat cu care mai apoi mi-am infasurat trupul. Am iesit din baie si m-am indreptat spre dulapul din camera mea. Am luat o pereche de pantaloni scurti si negri si un tricou larg si lung cenusiu. Am prins de pantaloni, in spate un saculet cu stelute shuriken iar un altul de piciorul drept in care erau cutite kunai. Am iesit din apartament cu gandul de a-mi antrena Sharinganul.
Am ajuns repede in padure unde eram sigura ca nu ma vede sau aude numeni si mi-am lasat saculetele cu arme deoparte. Mi-am eliberat mintea de alte ganduri si m-am concentrat pe activarea Sharinganului simplu. Am inchis ochii si am stat asa cateva secunde dupa care i-am redeschis avandu-i rosii cu un simplu punctulet. Simteam cum ma inteapa si ma arde in acelasi timp. Am tipat de trezeam si mortii de durere. Am inchis ochii si am cazut pe pamant. Am ramas cu ochii inchisi de frica sa nu simt din nou durerea si m-am ghemuit.
Dupa cateva minute, timp in care mi-am revenit, m-am ridicat in picioare cu gandul sa incerc sa activez Amaterasu. Daca puteam sa suport durerea celui mai puternic tip de Sharingan atunci puteam sa fac fata si celui mai slab. M-am concentrat puternic pe ochii mei si i-am inchis pe ambii. Dupa minte intregi de concentrare am deschis ochii si am inceput sa plang cu sange. Ma dureau ingrozitor dar partea cea mai rea era ca nu imi puteam inchide ochii. Am tipat de durere cum nu mai tipasem niciodata pana atunci.
Simteam parca mi-ar fi turnat cineva acid in ochi, m-ar fi intepat cu mii de ace si mi-ar fi strans ochii in pumn in acelasi timp. Am cazut in genunchi secata de putere. Sangele continua sa imi curga din ochii deschisi, prelingandu-mi-se pe obraji si barbie apoi cazand pe tricoul cenusiu. Am cazut cu totul pe jos si am ramas asa sperand ca Sharinganul cel mai puternic sa-mi dispara din ochi inainte sa ard ceva cu privirea si odata cu el sa dispara si durerea insuportabila.
Am auzit fosnetul unor frunze dar nu am intors capul. Eram sleita de puteri. Am simtit la scurt timp cum cineva imi pune mana pe pleoape si imi inchide ochii salvandu-ma din ghearele durerii. Am tinut ochii inchisi nevrand sa ii provoc arsuri salvatorului meu.
Simteam cum ma ridica in brate si imi sterge sangele de pe fata apoi am adormit.


Ma ridicam in fund si simteam ca stau pe ceva moale. Am incercat de mai multe ori sa imi deschid ochii dar nu puteam. Oare ce s-a intamplat cu mine? Am ridicat mana la fata dar chiar inainte sa imi ating ochii am fost prinsa de mana de cineva. Era o mana mare si avea pielea fierbinte iar stransoarea era putin dureroasa.
-Nu pune mana la ochi! Acel cineva care vorbise, persoana care ma tinea de mana am presupus eu, avea o voce rece si dura care ma intimida. Am facut o descoperire legata de acel cineva: vocea mi-a dezvaluit ca era un baiat. Ti-am pus niste pansamente la ochi pentru ca ai facut o infectie. Trebuie sa le tii doua zile si pana atunci o sa stai la mine.
-Dar...
-Fara "dar" si "poate"! O sa am grija de tine dar va trebui sa dai niste explicatii. Uff. Cat uram sa mi se dea ordine. Cu atat mai mult de la cineva pe care nu-l cunosteam.
-Cu conditia ca imi spui cine esti.
-Bine. Fu de acord repede. Acum intinde-te. Eu merg sa-ti aduc ceva de mancare.
Am fost impinsa de umeri inapoi pe patul moale si am auzit usa cum se inchide in urma lui. Imediat ce sunetul s-a pierdut in spatiu, m-am ridicat in fund(scuzati expresia) si mi-am dezlipit pansamentul de la ochiul drept. Vedeam in ceata si ma ustura ochiul dar am reusit sa disting cateva forme si culori.
Era o camera spatioasa cu un dulap si un perete de sticla. In fata patului ce era imbracat in asternuturi albastre, era o masuta pe care isi facea veacul un televizor destul de modern.
Ochiul a inceput sa ma usture si mai tare asa ca am pus pansamentul la loc si m-am intins pe pat. In secunda uratoare am auzit usa deschizandu-se.
"-La fix!" am gandit eu zambind discret.
-Poti manca fara sa vezi? Intreba aceeasi voce de mai devreme.
Am dat din cap afirmativ in timp ce ma ridicam din nou in fund. am primit in mana un bol de ceramica, am banuit eu, si o lingura. Am incercat sa mananc dar nu am facut decat sa pun lingura pe langa bol. Am auzit un chicot discret langa mine dupa care mi s-a luat bolul si lingura din mana.
-Deschide gura! Mi s-a ordonat dar eu m-am strambat vizibil deranjata si am dat din cap ca nu. A mai insistat putin apoi m-a convins. Dupa cateva linguri de mancare am inceput sa recunosc in gand ca era chiar buna. Desi imi placea mult mancarea, dupa vreo doua zeci de linguri am declarat hotarata:
-Nu mai pot sa mananc.
-Ai mancat prea putin.
-Imi pare rau dar obijnuiesc sa mananc cel mult o data la doua zile.
-Asta explica de ce esti atat de slaba. Presupun ca e in regula. Ma intorc repede.
Iesi din nou din camera dar de data asta eu am pastrat pansamentele la locul lor. Ma gandeam oare ce s-a intamplat. Imi aminteam ca am activat Amaterasu, apoi nimic. Eram curioasa oare cine era acel baiat care mi-a oferit ajutorul cu atata amabilitate.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea baiatului:
-Intinde-te ca trebuie sa-ti schimb pansamentul si sa verific starea ochilor tai.
M-am conformat in timp ce ii adresam o intrebare:
-Pot sa stiu cum te numesti?
-Eu sunt Gaara. As putea sa-ti pun aceeasi intrebare. Imi raspunse cu o voce nici rece, nici calda, undeva intre ele, in timp ce imi dezlipea pansamentul de la ochiul stang.
-Au! Au! Ma doare! Aaau! Speram ca nu se va enerva de vaitarile mele copilaresti dar faptul ca imi departa pleoapa si partea de sub ochi ca sa imi vada mai bine ochiul era foarte dureros. Am simtit cum imi pune ceva in ochi apoi durerea a inceput sa se diminueze pana a disparut. Mi-a pus un pansament nou, apoi a repetat operatia si pentru ochiul drept. De data asta m-am multumit sa scrasnesc din dinti cand am simtit durerea.
-Am terminat. Acum imi poti spune cum te numesti si de ce ai Sharingan cand nu mai exista decat doi mostenitori ai clanului Uchiha?
-Ma cheama Sakura si am Sharingan pentru ca Itachi mi l-a implantat.
-Ce legatura ai tu cu Itachi?
Intrebarile continuau sa iasa din gura baiatului si asa am ajuns sa ii povestesc tot trecutul meu de-a fir a par. Cand am terminat de povestit mi-a spus si el ce se intamplase cu mine si de ce ma aflam la el.
L-am rugat sa deschida fereastra ca sa intr aer curat. Mi-a facut pe plac si atunci am auzit cum stropii de ploaie loveau fara mila tot ce le iesea in cale. Abea soptit si cu vocea tremuranda am reusit sa-l intreb pe Gaara daca era cumva o furtuna. Mi-a confirmat si atunci am auzit primul tunet. M-am speriat atat de tare incat m-am ghemuit dupa ce am scos un tipat scurt.
-Ti-e frica de fulgere? Intreba baiatul surprins.
-Ihi. Am afirmat eu inca tremurand de frica.
Nu a mai zis nimic dar l-am auzind razand infundat. Un alt fulger si un tipat scos de mine au rasunat in aer. El s-a oprit din ras si am simtit cum se apropie se mine si ma intinde pe pat in timp ce se aseaza langa mine si ma ia in brate.
Am adormit ghemuita in bratele lui de frig si de frica. Somnul domina din nou trupurile tuturor si mintile oamenilor erau acaparate de visele tamaduitoare.


P.S.: sper ca nu v-am dezmagit cu capitolul asta

[Roney]

Hey ya ,sunt prima scz ca nu ti-am mai dat com de mult ,nu am mai fost pe zup...Deci sa incepem:

Dragutz capitol,chiar imi place ,dar sunt confuza ce fel de fic e asta sasusaku sau gaarasaku?sau ai facut asa ca sa-l faci pe Sasuke gelos uh?Oricum mie imi place foarte ,foarte mult ficul tau si iti voi fi un cititor ffidel ,numa ma mananca chestia cu sasusaku ar fi mai bine sa fie sasusaku ficul ,s-ar potrivi cu intreaga poveste si cu imiginatia ta bogata....desriere ai cat incape,dialogul e ok si restul isi spune cuvantul...astept cu nerabdare nextu :bye:

[matzaplouata]

uff. am adus capitolul urmator. stiu ca e putin cam sec dar spe totusi sa va placa.

CAPITOLUL 8

Simt cum doua brate puternice ma scutura de umeri si aud o voce lipsita de sentimente cum striga la mine sa ma trezesc. Incerc sa-mi deschid ochii dar nu pot. "Pansamentele!" imi spun in gand.
-Gata, gata! Sunt treaza acum. Spun eu buimaca dar am simtit imediat cum bratele se departeaza de mine.
-Am sa iti dau jos pansamentele de la ochi si iti pun o solutie. Ai la dispozitie o ora ca sa te speli, sa te schimbi, sa mananci si sa it iei de acasa lucrurile necesare pana maine.
Am aprobat din cap si m-am intins pe pat ca sa imi poata dezlipi pansamentele de la ochi. Am simtit cum le dezlipeste de pielea ochilor si apoi lumina mi-a intrat in ochi cand mi-a departat pleoapa de iris. Mi-a pus ceva in ochi si am nu am mai simtit apoi nici cea mai mica durere. A facut la fel cu celalalt ochi apoi mi-a zis ca a terminat. Am dechis ochii si am fost lovita de o lumina atat de puternica incat i-am inchis la loc.
-O sa te deranjeze lumina dar te vei obijnui. Ai pe pat un tricou si niste pantaloni de-ai mei. Am sa iti arat unde e baia.
Cu mici eforturi am deschis ochii si atunci am vazut minunea. Cel care a avut si inca are grija de mine este ca un zeu. Are parul rosu ca focul si niste ochi albastrii-verzui, conturati de o dunga neagra. Avea pe el numai o pereche de pantaloni scurti asa ca i-am putut vedea abdomenul bine lucrat, care era patratele-patratele. Avea culoarea pielii destul de deschisa, aproape ca a mea. Picioarele solide imi spuneau ca a suportat multe antrenamente dure. Am rosit vizibil si am plecat capul putin rusinata. Inima a inceput sa-mi bata frenetic si am capatat o senzatie ciudata in stomac. "Ce naiba mi se intampla? De ce ma comport asa?"imi spun in gand, putin frustrata.
M-am ridicat de pe pat si am inceput sa fac pasi in camera spatioasa. Ma tineam de tot ce puteam pentru ca imi simteam picioarele moi si eram gata sa cad dintr-un moment in altul. S-a uitat ingrijorat la mine si atunci am simtit ca obrajii imi iau foc. Pot sa pun pariu ca sunt mai rosie la fata decat parul lui. Senzatia din stomac devenea din ce in ce mai pronuntata odata cu tremurul picioarelor mele. M-am prins de marginea dulapului nedorind sa fac cunostiinta cu podeaua de lemn.
-Esti in regula? ma intreba el vizibil ingrijorat de starea mea.
Am clatinat din cap in semn ca da si mi-am reluat controlul cat de cat asupra picioarelor. M-am mobilizat pana la marginea patului de unde am luat hainele lasate de el.
-Gaara? spun eu cu voce usoara.
-Da?
-Imi poti arata unde este baia, te rog? am intrebat eu mai apoi.
-Da. Hai cu mine. imi raspunse el, dupa care iesi din camera cu mine pe urmele lui.
Inca ma mai sprijineam de pereti pentru orice eventualitate. Am iesit din camera si am intrat pe un hol lung. Imi arata cu degetul usa ce era in capatul holului si imi spuse ca acolo esta baia. Am pasit sfios intr-acolo, in timp ce el cobora niste scari. In timp ce deschideam usa baii, ma gandeam de ce corpul meu s-a comportat asa cand l-am vazut prima data pe Gaara.
Nu am mai apucat sa gandesc prea mult ca am fost surprinsa de lumina puternica din baie. M-am frecat la ochi in timp ce ma lasam in genunchi pe gresia rece. Am tot clipit si clipit pana ce ochii mi s-au obijnuit cu lumina. Atunci am vazut "cu adevarat" baia. Era spatioasa si decorata in culori deschise. Avea un geam mare care era explicatia luminii puternice. Era o cada mare si o cabina de dus iar vis-a-vis erau ghiuveta si W.C.-ul propriu-zis. Toate erau albe. Faianta era de un albasru foare deschis, aproape alb, iar gresia ceva mai inchisa la culoare. Deasupra ghiuvetei era o oglinda uriasa, taiata "in valuri", marginita de doua dulapioare albastre. O masina de spalat isi avea locul intre vana si cabina de dus, iar langa geam era un uscator pentru rufe.
Mi-am incheiat analiza baii si am inceput sa privesc persoana din oglina. Era adevarat, dar nu puteam sa aseman deloc cele doua fiinte: eu si cea care ma privea din oglinda. Aratam ca naiba. Tricoul gri era patat de sange si pantalonii erau cam murdari. Parul imi era incalcit si nu mai avea finetea si stralucirea necesara. Am oftat si am luat peria de par ce era langa ghiuveta. Am infipt-o in par si am tras. Acea claie era de nedescalcit. Am renuntat repede si am inceput sa ma dezbrac ca sa fac un dus.
Mi-am lasat lenjeria deoparte si am intrat in cabina de dus unde am dat drumul la apa rece. Lichidul transparent imi curgea prin par descalcindu-l si pe corp, eliminand stratul de transpiratie ce-l invaluia. Dupa cateva minute am iesit din cabina si am luat un prosop ce era agatat langa ea.
Dupa ce m-am sters si m-am pieptanat, am luat aceeasi lenjerie exceptand sutienul care mirosea a transpiratie.Dupa ce m-am imbracat cu hainele primite, m-am privit in oglinda si am tras adanc aer in piept. Din haine se simtea un miros placut, care ma imbata imediat ce trageam aer in piept. Pantalonii imi erau cam largi dar aveau un snur pe care l-am strans bine, iar tricoul era lung si deloc transparent asa ca nu se pute vedea ca nu am sutien. Am inspirat adanc si am luat prosopul jos din cap. Parul mi s-a revarsat pe spate, ajungand pana la genunchi.
Am iesit din baie si m-am indreptat spre camera in care am stat pana acum, cu hainele mele in mana.
Chiar inainte sa intru in camera aud cum Gaara ma striga de la parter, sa cobor la masa. Im arunc hainele in camera pe pat, apoi ma intorc pe hol. Il analizez putin si zaresc scarile in capatul opus. Ma indrept intr-acolo si cobor sarind cate trei-partu trepte deodata. La capatul scarilor, este o camera mare, mobilata elegant, in care toti peretii au cate un geam. "De asta ma dor ochii." mi-am spus in gand. "Oare unde era Gaara?"
-Sakura! Vii odata? se auzi vocea lui.
-As veni dar nu stiu unde. Cred ca sunt in sufragerie. strig eu catre el.
In mai putin de un minut ma trezesc cu el in spatele meu si tresar cand ii aud vocea din nou:
-Hai cu mine in bucatarie!
Din nou bataile inimii mi se accelereaza si simt cum picioarele mi se inmoaie. Nici senzatia ciudata din stomac nu se lasa mai prejos si e urmata indeaproape de fierbinteala din obraji. Ma sprijin din nou de peretede frica sa nu cad.
-Sigur esti in regula? Mai ai jumatate de ora la dispozitie asa ca mai bine te-ai grabi. Nu mai auzeam vocea lui decat slab insa partea cu "jumatate de ora" am auzit-o foarte clar. Am dat din cap cum ca ma simt bine si cu greu mi-am reluat controlul asupra picioarelor.
-Nu imi e foame! ii spun eu incercand sa imi mai maresc putin timpul ce il aveam la dispozitie. Chiar atunci se aude un fel de ghiortait si odata cu el si replica baiatului:
-Stomacul tau spune altceva. Vino!
Era prea hotarat asa ca am renuntat la ideea de a insista si l-am urmat constiincioasa. Ma invartea prin holurile intortocheate pana ce am ajuns intr-o incapere spatioasa care era bucataria. Si aceasta era frumos mobilata si avea un perete intreg din sticla. In partea stanga era o masa mica pe care erau doua farfurii pline cu mancare mancare. Mi-a facut semn sa ma asez in timp ce el punea ceai in doua cani.
-Pofta buna! imi spune el.
-Mersi, la fel! ii raspund eu politicos.
Am inceput sa mananc paine cu unt si cu dulceata de smochine impreuna cu ceaiul de musetel. Era delicios si totusi nu am putut manca mai mult de o felie de paine. Dupa ce a mancat si el, eu am spalat vasele si am sters masa.
-Merg pana acasa ca sa-mi pregatesc lucrurile pe maine, ok? ii spun eu plina de speranta.
-Vin cu tine. M-a lasat fara replica. Am dat din nou din cap in semn de "in regula" si am plecat impreuna spre camera de sus. Picioarele au inceput sa-mi tremure din nou isotite de restul simptomelor. La scurt timp dupa revenirea tremurului, am reusit sa calc stramb pe piciorul drept. M-a fulgerat durerea si mi-au dat lacrimile in timp ce ma prindeam de balustrada ca sa nu cad. Am scrasnit din dinti in timp ce imi spuneam in gand "Auch, auch, auch! E exact piciorul ce l-am scrantit cand am fost sa-mi iau lucrurile de acasa. Am crezut ca si-a revenit." Mi-am ignorat durerea si am continuat sa urc scarile, spre camera in care am stat.
Dupa ce mi-am luat hainele mele de pe pat, am fost condusa de roscat pana la iesire, de unde am plecat impreuna spre casa mea. Amandoi am fost tacuti si din nou drumul mi s-a parut mult prea scurt.
Am urcat in fuga scarile spre apartamentul meu, simtind durerea din piciorul meu drept. Dupa ce am luat cheia de sub presul antic, am descuiat usa si am intrat. L-am poftit pe roscat sa ia loc i bucatarie pe unicul scaun.
Probabil ca acum radea in gand de "casa" mea, miuscula comparativ cu a lui.
In camera mea, m-am asezat pe pat masandu-mi glezna si holbandu-ma la hainele din dulapul meu. Pana cand blonda hokage nu imi va da blestemata de uniforma am sa ma imbrac cu ce vreau eu. Am zambit malefic dupa care mi-am scos din dulap niste haine foarte nepotrivite pentru mers la academie, si niste pantofi cu tocuri uriase.
Am mai stat cateva minute dpa care m-am intors in bucatarie, la roscat cu alte haine pe mine. I le-am inapoiat pe ale lui si i-am multumit.
-Sa stii ca nu scapi! Vrei, nu vrei tot vii cu mine! imi spune el afisand un zambet rautacios. Oftez resemnata si plecam di apartamentul meu. Glezna ma durea cumplit si ochii au inceput sa ma usture din nou. Gaara grabeste pasul si in cateva minute ajungem la el acasa.
Ma conduce din nou in camera unde am stat pana acum si imi spune sa ma intind. Imi pune din nou solutie in ochi api imi injecteaza ceva in sange. Simteam cum incet, dar sigur, somnul ma cprinde si nu ii mai pot face fata. Ma uit la roscat si acesta zambeste spunand:
-Odihneste-te! apoi eu am inchis ochii si am adormin tinandu-l de mana.

[Elena.]

WOW!!!! Super! Imi place la nebunie mai ales ca este si cu Gaara si dupa cum decurg sentimentele Sakurei cine stie .....cine stie....poate o sa fie si SakuGaara --> my favorites. Oricum imi place cum ai inceput sa descrii. Se vede ca te-ai perfectionat si imi place. Actiunea in unele locuri nu este clara si devine putin plictisitoare. Dialogul e bun, nu e sec. Naratiune ai si e buna. Cam atat. AAA....I'm the first! Sinu uita sunt cititoare fidela a ficului tau. Noroc si astept capitolul urmator cu sufletul la gura.

[Bloom.]

Oh, Doamne! Imi place foarte, foarte, foarte etc, etc. mult ficul asta. E si Gaara. Oh, i love this boy Sper ca ei sa ramana impreuna. M-am sarutat, pardon, saturat de cuplul SasuSaku. Bine, nu pot sa spun ca nu imi place, dar voiam ceva diferit.
Ai niste idei geniale, absolut minunate. Mai ai de lucrat putin la descriere, dar doar putin:D.Astept cu foarte, foarte, foarte multa nerabdare urmatorul capitol.So...nu mai stiu ce altceva as mai putea spune, asa ca iti urez succes in continuare cu ficul.
Zbye:bye:

[matzaplouata]

dupa o lunga, lunga, lunga pauza [si imi cer scuze pentru asta] am adus si capitolul 9. sper sa va placa si sa lasati comm
cum spuneam, dupa o asteptare lunga, un capitolpe masura

CAPITOLUL 9


Alergam ca bezmetica si trebuia sa ajung cat mai repede acolo. Trebuia sa ajung acolo, dar, unde era acel acolo? Nu stiam dar un lucru sigur era ca ma indeptam acolo si trebuia sa ajung cu orice pret. Nu imi mai simteam picioarele dar continuam sa alerg. Tot ce simteam era o durere pulsanta in glezna. Capul meu era pe nicaieri dar mintea mea era acolo si trebuia sa ajung si fizic la acel loc. Cand in sfarsit am simtit ca am ajuns acolo, m-am oprit. Era o poienita fara iarba, pe pamant fiind desenata o pentagrama. M-am asezat in centrul ei si atunci totul in jurul meu a devenit negru. Simteam cum sunt legata fedeles de niste fire la fel de subtiri ca parul dar la fel de taioase ca lama unei sabii. Strigam mut de durerea provocata de acele fire si atunci l-am vazut pe el. Uchiha junior se invartea in jurul meu incercand sa dezlege firele invizibile. La cativa metri distanta statea Gaara si manipula nisipul care se indrepta in viteza spre brunetul care incerca sa ma elibereze. Am incercat sa-l avertizez dar eram paralizata. Nu puteam sa scot nici un sunet si de fiecare data cand incercam, firele taioase se strangeau si mai tare in jurul meu. Un pumn urias din nisip l-a lovit pe Sasuke si l-a aruncat mult in departare. Simteam cum fierb de durere si furie. Atunci Gaara si-a indreptat privirea spre mine si pumnul de nisip mi-a prins glezna dreapta si a sucit-o pe toate partile pana oasele piciorului meu au parait cu zgomot si s-au facut bucatele.

M-am trezit cu siroaie de sudoare lipicioasa pe piele, in patul moale al lui Gaara. M-am frecat din obijnuinta la ochi si am remarcat ca nu mai am bandajele. Asta inseamna ca ochii mei s-au vindecat. Am zambit smecher si am scos din buzunar hartia pe care am luat-o cu mine. Stiam eu ca voi avea nevoie de ea. Mi-am muscat varful degetului aratator pana la sange si am inceput sa scriu rosu pe alb, multumirile mele baiatului. Dupa ce am terminat, am asezat biletul pe pat si mi-am luat avant. Am sarit pe pervaz si dusa am fost. Nu m-am oprit din alergat pana nu am ajuns acasa.
M-am dus direct la baie unde am facut un dus ssi m-am spalat si pe cap. Dupa ce m-am imbracat am iesit pe balcon si am inceput sa privesc visatoare sa cerul instelat.
Tot cerul era presarat cu stelute sclipitoare, care mai de care mai frumoase. Luna, lumina plina de mandrie tot ceea ce putea. Fosnetul de frunze, cantecul greierilor, din cand in cand cate o bufnita si alte vietati ale caror zgomote brazdau linistea nocturna.
Mintea mea nu putea vedea sau auzi nimic din toate astea. Era tulburata de visul de adineaori. Oare de ce am visat cu Sasuke? Oare chiar aveam sa fiu prinsa de asfel de fire taioase? Oare piciorul meu va mai rezista?
Mii de intrebari imi luau nastere in minte insa nici un raspuns. Un lucru il stiam sigur. Nu trebuia sa ma mai gandesc la asta sau ma voi distruge pe dinauntru.
Restul noptii l-am petrcut uitandu-ma la cer, la stele si gandindu-ma la o schimbare a infatisarii.
Soarele iesea plin de voiosie dintre arborii batrani, de dupa munti, si se aseza comod pe cerul senin. M-am ridicat de pe pervaz si mi-am luat de pe pat hainele pe care planuisem sa le iau pe mine. Am zambit smecher si le-am imbracat. Imi stateau bine.
Cand m-am uitat in oglinda, am auzit soneria si m-am dus sa vad cine e. I-am deschis usa si in fata mea apare Hinata.
-Buna dimineata, Sakura. Doamna Tsunade mi-a zis sa-ti aduc uniforma. imi spune ea in timp ce-mi inmaneaza un pachet.
Eu deja fierbeam de furie. Cum reuseste blonda aia sa se gandeasca la toate? I-am multumit Hinatei si imediat ce fata a plecat, m-am intors in camera mea unde am desfacut pachetul. Am imbracat hainele si m-am uitat in oglinda, la inceput fiind dezgustata de ele.
Pe masura ce ma roteam si priveam in oglinda, hainele aratau din ce in ce mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu erau chiar asa de urate.
Camasa alba, simpla era chiar frumusica si se potrivea de minune cu fusta albasta, cu doua buzunare. Mai era si o vesta de aceeasi culoare cu fusta. Am luat-o pe mine si atunci am vazut ca in partea stanga la piept era o emblema. Si inca ce emblema frumoasa. Aratam bine si cu uniforma si chiar mi-ar fi placut daca nu as fi stiut ca toate fetele din scoala vor fi la fel. Eram curioasa cum aratau uniformele baietilor.
Chiar cand am vrut sa arunc cutia in care am primit uniforma, am vazut ca mai e ceva in ea.
-Cizme? imi spun cu voce tare in timp ce scot incaltamintea din cutie.
O pereche de cizme albe cu un toc micut, care ajungeau pana la genunchi si care aveau un fermoar in lateral. Cizmele astea sunt superbe.
Le-am incaltat si m-am privit in oglinda. Ei bine, asta era de departe cea mai frumoasa uniforma pe care am vazut-o vreodata. M-am oprit din analizat noile haine cand am vazut cat e ora.
Mi-am pus cateva caiete si niste pixuri negre si albastre intr-o geanta pe care am aruncat-o pe un umar. Mi-am incuiat apartamentul si am luat-o pe scari in jos. Saream cate trei-patru trepte deodata si simteam cum glezna dreapta imi pulseaza puternic. Am ignorat durerea si am continuat sa alerg spre academie.
Curtea scolii era goala, semn ca am intarziat. Am intrat in cladire si m-am grabit spre clasa a XII-a. Fugeam confuza pe holurile intortocheate si ajungeam mereu de unde porneam.
-Ce enervant. De ce nu pot sa gasesc si eu nenorocita aia de clasa? strig in gura mare. Cand mi-am dat seama ce am facut, mi-am pus mana la gura si cand ecoul vocii mele s-a stins, am simtit cum cineva imi pune mana e umarul stang.
Ma intorc si il vad pe acelasi barabat pe care l-am vazut cand am venit prima data dupa Vulpea cu noua cozi. Par argintiu suflat intr-o parte, cu un cap mai inalt decat mine, masca ce ii acoperea chipul si banuiesc ca zambea. Daca imi amintesc bine numele lui, el e Kakashi. Senseiul echipei sapte din care, inevitabil, fac si eu parte.
-Tu trebuie sa fii Sakura. imi spune cu o voce blanda. Si banuiesc ca nu iti gasesti clasa.
Aprob din cap si imi cer scuze pentru zgomotul provocat.
-Eu sunt dirigintele tau si am sa te duc eu la clasa ta. Ai ora cu mine. mai adauga el dupa care incepe sa ma conduca prin labirintul de holuri. S-a oprit in fata unei usi de lemn, pe care era o placuta argintie unde scria mare "Clasa a XII-a".
De pe partea cealalta a usii, se auzeau strigate, rasete, chiuituri si fel de fel de zgomote care pareau a fi de veselie. Profesorul a deschis usa dupa ce mi-a spus ca ma cheama el cand sa intru.
Imediat ce a intrat, s-a asternut linistea. Am auzit ca a intrebat de absenti si ca nu este nici unul. Nu am mai tras cu urechea pentru ca nici macar nu eram curioasa.
Dupa cateva minute am auzit ca mi-a strigat numele si am intrat in sala. Simteam cum o gramada de perechi de ochi ma ard cu privirea. Mi-am aruncat si eu ochii putin prin clasa si i-am putut zari pe Hinata, Naruto, Neji, Temari, Tenten, Shikamaru care casca de zor si pe Uchiha care statea intr-un colt al salii. Noroc ca erau module de o singura persoana ca nu as fi suportat sa imi impart banca cu cineva.
-Dragi copii, aceasta este Sakura, noua voastra colega. Spune-ne ceva despre tine, Sakura. zise profesorul vesel.
-Ma cheama Sakura, am saptesprezece ani, nu imi place decat sa ma antrenez, urasc cand nu imi ating scopul si... cam atat.
-Care este visul tau? ma intreaba unul din baietii pe care nu ii cunosteam.
-Nu e treaba ta! ii raspund cu o voce taioasa.
-Acum sa ti prezint pe colegii tai: Naruto Uzumaki, Sasuke Uchiha, Sai, Kiba Inuzuka, Shino Aburame, Hinata Hyuga, Shikamaru Nara, Ino Yamanaka, Rock Lee, Neji Hyuga, Tenten si cei trei frati No Sabaku: Gaara, Temari si Kankuro.
Am tresarit cand am auzit numele lui Gaara si am inghitit in sec. Probabil era suparat pe mine. Mi-am pus mana stanga pe buricele degetelor de la cea dreapta si am masat usor zona unde sangele imi era inchegat.
-Bine, bine! Gata cu prezentarile. Sa vedem unde vei sta. Iti convine in ultima banca de langa fereastra?
Fara sa ii raspund ma indrept spre banca si imi scot un caiet si un pix.
Profesorul incepe sa ne predea. Arata ca un profesor de chimie dar de fapt el se ocupa cu juturile vechi. Am inceput sa notez si deja auzeam cum se discuta despre mine in clasa.
Unii ma descriau ca fiind la fel cum a fost si Sasuke cand s-a mutata aici la academie, altii ma considerau a fi cu nasul pe sus si ca ma cred a tot-stiutoare, altii spuneau ca sunt draguta si fel de fel de vorbe. Bineinteles ca mai erau si cei care erau atenti la ceea ce explica Kakashi.
Eu nu ma regaseam in nici o categorie. Eu eram mai de graba cea care se prefacea a fi atenta, dar de fapt eram ocupata sa visez cu ochii deschisi, sa ma gandesc la trecut si sa simt ca nu sunt intreaga. Da. Asta era. O parte din mine lipsea cu desavarsire si nu ar fi vrut sa se intoarca nici in ruptul capului. Ceea ce ma deranja nu era lipsa in sine, ci faptul ca nu stiam unde e acea parte din mine. Sa fie oare la Itachi? Sau sa fie oare in locul unde m-am nascut? Sau poate o fi hoinarind aiurea pe aleile vietii, pierduta undeva pe-acolo? Nu conta cu adevarat dar stiam sigur ca aveam sa gasesc acea parte din mine si o voi aduce inapoi indiferent ce furtuni va trebui sa infrunt si orice va trebui sa indur. Trebuia sa o aduc inapoi ca sa ma simt din nou intreaga, sa nu mai fiu goala pe interior.
Imi auzeam numele strigat dar am presupus ca e doar constiinta mea care ma striga disperata si ma implora sa gasesc restul din mine. Pana nu m-am simtit zgaltaita bine de profesor, nu am realizat ca de fapt el era cel care imi striga cu disperare numele.
-Sakura! Mai esti printre noi?
-Da, da. Sunt aici. ii spun profesorului iesind din ganduri.
-Ce am intrebat eu acum 3 minue?
-Nu stiu si sincer nici nu prea imi pasa.
-Te crezi desteapta? Iesi la tabla si deseneaza-mi toate punctele unde se aduna cantitatile cele mai mari de cheakra in corp. spune caruntul. De fapt nu era carunt dar asa imi placea mie sa ii spun.
Am iesit din banca si fara prea multa tragere de inima am inceput sa desenez alb pe negru. Dupa cateva minute tabla era acoperita in totalitate de un sistem complex de canale ale fluxului de chakra si erau mai multe puncte in care se putea vedea ca era in cantitati mai mari.
M-am intors plictisita in banca dar inainte i-am putut observa pe Neji, Gaara si Sasuke holbandu-se la mine ca la felul 41. M-am asezat pe scaunul de lemn si profesorul nu a indraznit sa ma mai deranjeze toata ora. Misto! Si eu care crezusem ca mi-am facut primul dusman printre profi. Ha! Probabil nici nu se va mai pune cu mine o perioada.
Am zambit in sinea mea la gandul ca dupa cum au cascat colegii gura la mine probabil eram printre geniile clasei. De parca mi-ar pasa. Dar totusi nu puteam nega ca acest fapt mi-a adus o satisfactie uriasa. Pentru mine invatatul era usor. Aveam o memorie excelenta atunci cand trebuia desi uneori mai aveam si de furca cu unele materii.
Cat timp eu am continuat sa privesc absenta pe geam, profesorul a tot bodoganit acolo pe limba lui pana cand s-a auzit sunetul binecuvantatului, iubitului si mult adoratului clopotel ce anunta pauza.
Tot ce am facut a fost sa-mi mut lenea de pe scaun pe pervazut unei ferestre deschise. Etajul 1. Trebuie sa recunosc ca sunt niste peisaje superbe aici. Totul e atat de verde si totul pare atat de viu comparativ cu mine care sunt moarta psihic.
Ochii ma ustura putin si cred ca era mai bine sa mai fi dormit putin azi-noapte. Nu mai conteaza. Maine o sa fiu ca noua si o sa-mmi pot seincepe antrenamentele pentru dezvoltarea Sharinganului. Minunat.
Din nou clopotelul se aude si toti elevii se strang bosumflati pe la clasele lor. Ma ridic si eu de pe pervaz si intru inapoi in banca mea. Aveam ora de strategie cu Kurenai Yuhi parca. Deja simt ca mor.
Profesoara intra in clasa si toti se ridica in picioare si o saluta respectuos. Dupa ce salutul le-a fost intors de profesoara, toti s-au asezat pe scaunele lor.
Femeia parea de treaba, cu o personalitate moale. Are parul negru si ochii sangerii, ciudata culoare pentru ochi. Am fost intrerupta chiar inainte de a-i analiza imbracamintea.
-Vad ca aveti o colega noua! Fata cu parl roz, din ultima banca, ridica-te in picioare te rog! o aud pe profesoara.
Ma ridic plina de lene de pe scaun.
-Spune-mi te rog cum te cheama si cati ani ai.
-Ma cheama Sakura si am saptispe ani! spun eu si dau sa ma asez.
-Nu te aseza inca. Vino la tabla sa faci un exarcitiu ca sa vad la ce nivel esti.
Din nou ma indrept spre tabla si inainte ca profesoara sa nceapa sa imi spuna exercitul, eu ii zic:
-Nu va obositi! Dati-mi un exercitiu de rang A.
Femeia se uita la mine ca vaca la poarta noua si pot sa jur ca asta facea si restul clasei. Mi-am dat ochii peste cap si atunci bruneta mi-a schitat o harta pe tabla cu punctele inamice si Konoha si mi-a spus sa ies din aceasta situatie limita.
Pe desen, satul era inconjurat de inamici. Din toate punctele de vedere.
-Hmmm... spun in timp ce ma gandeam.
-Daca nu stii sa rezolvi e in regula. spune profa.
-Stiu sa rezolv dar nu stiu sa explic ca sa inteleaga toata gloata de colegi.
Din nou am lasat-o masca pe profesoara.
-Neji, Gaara, Shikamaru si Sasuke veniti aici. Banuiesc ca voi o sa intelegeti ce va va spune Sakura si sa explicati mai departe colegilor. Cei patru au iesit din banca si au venit in fata clasei, langa mine.
Dupa cum se uitau la schita de pe tabla, probabil nici ei nu gaseau vreo solutie. Profa mi-a zis sa le explic lor si ei vor explica mai departe celorlalti colegi.
-Deci satul e inconjurat din toate punctele de vedere. Bineinteles ca mai sunt si catacombele pe care in exercitui doamna Kurenai le-a lasat libere. Trimitem un pluton ninja in catacombe si cu stilul lemnului se creeaza un fel de gratii. Atunci o parte din ninja care au inconjurat satul vor intra in catacombe si vor fi sigilati inautru. Putem sa ii ucidem apoi dupa placl nostru. Reastul celor care au inconjurat satul vor fi distrasi si va fi cel mai bun moment sa ii atacam si distrugem astfel victoria fiind de partea Konohai.
Baietii se uitau la mie cu o fata de zici ca cine stiu ce au fi vazut. Am zambit si dupa ce am fost felicitata de Kurenai m-am intors in banca mea. Din nou m-am plictisit tot restul orei.
In pauza mi-am reluat locul pe pervaz.
O auzeam vag pe Ino cum planuia sa ma arunce pe geam aasa ca am fost pregatita si atunci cand a vrut sa ma impinga am prins-o de mana si i-am sucit-o tare spunand:
-Data viitoare daca vrei sa ma arunci pe geam, fii mai atenta.
A plecat cu coada intre picioare si nu a indraznit sa ma mai deranjeze. Cred ca mi-am facut un dusman printre colegi. Ha! De parca mi-ar pasa! Nimeni nu se pune cu mine.
Orele au trecut atat de repede si au fost atat de plictisitoare pana cand a venit si ultima. Lupte cu Anko Mitarashi. Aici ma voi distra pe cinste.
Cand s-a sunat de intrare toti colegii au venit in clasa imbracati in treninguri la fel: fetele cu verde si baietii cu albastru. Eu am ramas in uniforma. Cand profesoara a intrat in clasa a inceput sa strige:
-Buna ziua, viermisori de matase. Treceti pe terenul de antrenamente.
Toti am inceput sa ne indreptam spre teren si atunci am auzit-o pe profa strigand la mine:
-Cei cu tine, barbie cu par roz? Unde ti-e treningul?
-Draga, larva suprema, trebuia sa fi observat ca sunt eleva noua si ca nu am un astfel de trening. ii raspund eu cu aceeasi moneda.
Ofticata la culme, femeia ma trage dupa ea in vestiar si imi arunca niste pantaloni si o bluza de trening ordonandu-mi sa ma schimb.
-Ai sa regreti felul in care mi te-ai adresat sa stii.
-Mai bine sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut. ii raspund zambind profesoarei. Imi placea personalitatea ei si aveam de gand sa o calc pe nervi de cate ori aveam ocazia.
M-am schimbat repede si am iesit pe teren.
-Bine maimutelor. Fetele in stanga si baietii in dreapta. Azi vom face intreceri de viteza. Deoarece sunt mai multe fete decat baieti Sakura va alerga de sase ori. spuse ranjind malefic.
-Asta-i tot, urangutan mama? Ma asteptam la ceva mai mult dar asta este. ii spun din nou zambind. Din nou am calcat-o pe coada. Chestia asta incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult.
Am facut cozile si am inceput sa alergam. Eram de departe cea mai buna. Cand am terminat cele sase ture nici macar nu gafaiam comparativ cu baietii si restul fetelor. Am zambit stiind ca inca o data mi-am invatat minte profesoara.
-Bun! Acum veti sparge lemne cu pumnul, toti inafara de Sakura care va sparge pietre.
Toti se chinuiau sa sparga lemnele iar eu cu un singur pumn am spart o piatra uriasa. Chiar atnci a sunat clopotelul. Mi-am strans lucrurile si am plecat acasa fara sa ma obosesc sa-mi salut colegii.
Se innorase si cerul prevestea o furtuna cumplita. Trebuia sa ajung acasa inainte sa inceapa sa tune altfel nu era de bine. Aveam o presimtire proasta. Am inghitit in sec si am pornit grabita spre casa.

suzti-mi va implor greselile de tastare:D

[Bloom.]

Buunaaa! Imi place la nebunie capitolul asta. Se pare ca Sakura i-a lasat cu gura cascata pe toti.
Imi place personalitatea ei.
Greseli de tastare chiar nu am vazut. Descrierea si naratiunea au fost fabuloase, iar dialogul foarte, foarte bun.
Abea astept sa citesc urmatorul capitol care sper ca va fii postat mai repede ca asta.
Iti adooor ficul. Deci e superb, cu adevarat minunat.
Nici nu mai am cuvinte. Defapt am, dar toate de lauda.
So...astept cu nerabdare urmatorul capitol care stiu sigur ca va fi genial. Genial iti spun.
Bine...asta a fost tot.
Chuu an gambate! Bye :-*

[Flash]

Alixşior nu va mai continua ficul, so fic închis. Când vrei să-l redeschid spune-mi pe mess.

[Flash]

fic deschis la cererea Mâţulicii *hugs*