Elite Damon

[Mitus]

Hello again
So, am citit si mia placut, insa ai cateva greseli...
Chiar la inceput ai scris cornele in loc de coarnele si tot asa... Am vazut ca in unele locuri dupa ce ai pus punct ai uitat sa incepi propozitia cu litera mare etc... Reciteste cu atentie si corecteaza-le, mi-e prea lene sa le caut acum.
Pe Damon il bat pana ce o sa-i iasa fitele alea de demon atotpuernic din cap. Pfff cum sa nu se poata controla. Ce papucii mei i-a fost asa greu sa ramana in forma umana si sa nu se ia de biata July. Bine a facut ca l-a pedepsit. Ingerasul meu poate deveni o mica diavolita cand e nervoasa(seamana cu mine, da nu mai spune la nimeni :)) )
Cel putin de avea atata fata sa mearga el personal sa-si ceara scuze nu sa-l trimita pe Shiretoke ala(srry daca am gresit numele) ca sa-si ceara scuze in numele lui... Este un mare las, si pe deasupra se crede si foarte puternic... haha ce sa zic, i-a aratat July ca pe aici ea face regulile nu un demon infumurat. O felicit, in locul ei nu ma opream sa vada ce pateste daca se ia de ea:ha:
Sper totusi ca lucrurile sa revina cumva la normal, sunt totusi un cuplu reusit si imi place ideea ca ei doi sa fie impreuna.
Btw era sa uit, nu mai pune in paranteza ce s-a intamplat, adica defapt e tot un gand de-al ei nu? Eu una nu cred ca tu daca i-ai povesti cuiva ceva despre tine, ai pune in paranteze ca de ce ai facut aia, sau ce s-a intamplat si asa mai departe. Uite am gasit si citatul(am avut noroc ca era la sfarsit si nu a trebuit sa caut:)) )
*Dupa ceva timp stiu ca m-a ridicat cinava din apa, (ma cam prinsese frigul la schimbarea mediului) si m-a trantit pe patul meu, apoi am fost invelita cu o patura.*
Mie una nu imi prea place, puteai spune altfel, sa folosesti intr-un alt context, nu stiu gaseai tu ceva. Nvm lasa ca e bine oricum, dar daca te straduiesti si mai mult o sa fie si mai bine. Nu imi place sa fiu un critic dur, pentru ca stiu ca nici eu nu as fi perfecta. Srry daca te-am suparat cu ceva.
Abia astept continuarea, sper ca Damon e cel care o scoso din apa, cel putin atata sa faca...
Gambate:*:*

[shiro]

Cand m-am trezit, capul ma durea ingrozitor. Draperiile erau trase ca de obicei, iar in camera era intuneric, insa eu stiam ca afara rasarise de mult soarele. M-am miscat putin si mi-am dat seama ca sunt goala. Am incercat sa imi amintesc ce am facut seara trecuta, dar nu am gasit nicio explicatie logica la faptul ca dormisem dezbracata. M-am ridicat din pat si am inceput sa caut niste haine prin sifonier, in timpul acesta batandu-mi capul cu cine ma adusese din baie. Era posibil sa fi fost mama, dar ea m-ar fi trezit si ar fi ras de mine. Pana la urma si mie imi venea sa rad! Cum de am putut adormi in cada? La fel de bine ar fi putut fi si Elite. Dar nu, nu vroiam sa ma gandesc la el atunci.
In cele din urma m-am hotarat sa iau pe mine un hanorac, ce avea un imprimeu cu o pisicuta roz si pe care il primisem de la Clara, printre alte multe cadouri pe care le aveam de la ea. Gandul la Clara ma facu sa ma simt brusc vinovata fata de ea. Ii promisesem ca o voi suna, iar eu am lasat-o balta. Doamne, cat de aiurita mai pot fi! Mi-am luat si o pereche de pantaloni scurti pe mine, la intamplare si am inceput sa-mi caut telefonul. Dupa cautari indelungate l-am gasit in bucatarie, printre lumanarelele parfumate ale mamei. Lumanarele parfumate? De cand folosea ea asa ceva? Hmmm... In fine, e ra indragostita, iar asta explica orice.
Am apelat-o pe Clara, iar aceasta mi-a raspuns imediat:
-JULYAAA!!!
-Daaa! Nu-i nevoie sa-mi spargi timpanele!
-Las' ca nu te superi tu pe mine... Pe unde ai umblat secolul asta?
Pe moment aveam de gand sa-i spun o minciuna, oricum m-ar fi crezut. Ma cunostea de ceva vreme si stia ca nu obisnuiam sa mint. Bine, se mai intampla, atunci cand trebuia sa-mi salvez pielea sau sa-mi scot prietenii din incurcatura. Dar... ceva ma retinea. Doar era prietena mea cea mai buna, nu? Se presupune ca cei mai buni prieteni isi spun titul, nu? Totusi, oare ea ar fi inteles daca i-as fi spus in ce eram eu implicata?
De partea cealalta a firului ea deja ma striga disperata:
-July? Julya? Hello?! Mai esti acolo? Aici Clara catre Ju...
-Da... Storry, nu eram atenta...
-Da-da, ca de obicei. Off... Ce ma fac eu cu tine? Mereu te pierzi in cugetari...
Abia atunci mi-am dat seama ca mama nu era acasa. Oh, super tare!
-Clara, poti veni la mine?
-Acum? Nici nu m-am ridicat din pat!
-Da Clara, acum! Hai leneso, tie oricum nu-ti ajunge niciodata somnul.
-Mda, cine vorbea! Miss Matinalitate! Stii bine ca semanam leit la capitolul somn.
-Bine, dar hai odata! Uite, iti fac si o coicolata calda, stiu ca iti place.
-Uof, bine! Sunt acolo in zece minute.
La capitolul punctualitate eu o dadeam mereu in bara, pe cand ea venea la secunda. Da, foarte punctuala fata. Iti puteai potrivi si ceasul dupa ea.
Abia dupa ce se inchise convorbirea am realizat si eu ce s eintampla: in zece minuta Clara era la mine, iar apartamentul meu arata vraiste! Oh, Doamne! Acum ce-i de facut? am intrat in camera mea, incercand sa gasesc o solutie. m-am concentrat asupra tuturor particulelor de praf pe care le simteam in incapere si le-am strans intr-o gramajoara pe parchet, apoi le-am facut sa dispara. Am aranjat patul si am impachetat hainele aruncate care pe unde prin toata camea, doar cu cateva miscari ale mainii, apoi am aruncat lucrurile nefolositoare de pe birou, iar restul cartilor le-am pus unele peste altele. Am luat laptop-ul de pe jos si l-am pus pe noptiera, dar mi-am dat seama ca nu prea da bina, asa ca l-am mutat pe birou.
M-am uitat la ceas si am vazut ca trecusera cinci minute deja. Am iesit ca o vijelie din camera si am aplicat si celorlalte camere acelasi tratament. Am reusit sa termin in trei minute, noroc mare ca mama era mai ordonata. Am fost usurata sa vad ca in bucatarie nu mai sunt vase de spalat, ca nu stui ce le-as fi facut si acelora. Pe cand incalzeam laptele pentru ciocolata calda, am simtit o miscare in spatele meu. M-am intors imediat, cu o mana intinsa, in pozitie de atac. Deja aveam instincte defensive, mi se parea un lucru absolut firesc, de parca faceam asta de cand ma stiam.
M-am linistit vazand ca in spatele meu se afla doar Jasper.
-Hey! Si tu intri nepoftit in casele oamenilor?
-Scuze Sef...
-Buey! Voi chiar vreti baiatie, sau ce naiba? Nu-mi place sa mi se spuna asa si basta! Si... nu-ti cere scuze... Glumeam. Puteti veni oricand la mine, doar suntem o familie, nu?
-July, ma uimesti.
-Ei bine, n-ai decat sa te obisnuiesti.
-Stii, noi Ingerii nu suntem impulsivi, nu injuram, incercam sa nu punem vietile oamenilor in pericol...
-Da, pricep: vrei sa zici ca eu fac toate astea.
-Nu, dar...
Hai ca-i simplu! Nu am promis niciodata ca voi fi un Inger model. Dar pana la urma pentru ce mai existam, daca nu putem iesi din tipare, daca nu ne putem exprima sau distra? Hm?
In loc de raspuns, izbucni:
-Laptele!!
Cu o miscare rapida stinse aragazul si opri cresterea volumului din ibric. Am luat trei cani si am pus in fiecare cate un pliculet de ciocolata, apoi el turna laptele. Mi-am dat seama ca am fost inspirata cand am pus mai mult la fiert.
-Si, deschid eu subiectul, pana la urma de ce ai venit la mine?
-Pentru ca o iubesc pe Clara, la fel ca tine. Si vreau sa stie adevarul.
Am ramas perplexa, dar nu am putut sa-l mai intreb ceva, deoarece am auzit soneria si am fost nevoita sa deschid. Era ea, desigur:
-Hello!! Am intarziat ca nu-ti mai merge liftul. Bine ca stai doar la 4, spuse ea gafaind, imediat ce am deschis eu usa.
Am facut semnul nostru strengaresc, dupa care ne-am imbratisat. Din bucatarie aud ceva spargandu-se si pe Jasper strigand:
-July, unde duc astea?
-Cioburile sau cestile intregi?
-Cestile, ma!
-La mine...
-Jasper? July, ce cauta el la tine? intreaba Clara uimita.
-Calm down, Clara. O sa iti explicam.
In urmatoarea secunda am vazut pe fata ei o expresie de uimire totala, ceea ce m-a facut sa ma intorc. Pe usa bucatariei ieseau cele trei cesti aburind si levitand, iar in spatele lor a aparut Jasper cu o fata zambitoare. M-a bufnit rasul, dar mi-am dat seama ca prietena mea habar n-are despre ce-i vorba.
-Jasper, nu puteai sa folosestio o metoda mai "umana" sa cari cestile alea la mine in camera?
-July, zi-mi ca-i un truc, interveni Clara.
-Ia miscati-va odata la mine in camera!
Am luat-o inainte si le-am deschis usa. Mi s-a parut ca Jasper a fost can direct, dar o cunosteam pe Clara si speram ca va intelege. Sau nu.
Cestile au aterizat intregi pe birou, eu m-am asezat turceste pe pat, el s-a sprijinit de sifonierul meu, un gest tipic baietilo de altfel, iar ea statea pur si simplu in picioare si se uita cand la mine cand la el.
-Ce legatura exista intre voi?
Stiam ca nu crede in Dumnezeu, ingeri, demoni, Rai, Iad, chestii de-astea, insa ma vedeam nevoita sa-i demonstrez contrariul.
-Suntem...
-Ingeri.
Pasul era facut, mingea era in terenul ei... Depinde daca o prindea sau nu.
-Julya Moonlight, iti bati joc de mine?
M-am ridicat si m-am postat in fata ei. Mi-am pus mainile pe umerii ei si am privit-o in ochi:
-Nu Clara, iti spunem adevarul. Iti va fi greu sa intelegi. Si mie mi-a fost, dar esti my best friend si trebuia sa-ti spun...
-Dar e incredibil! Imposibil!
Pentru cateva momente am devenit invizibila, apoi vizibila.
-Ti se pare ca asta este incredibil?
Apoi am vazut-o levitand si mi-am dat seama ca Jasper actiona asupra ei.
-Aaaa! Lasa-ma jos!
-Clara, interveni el, Ingerii exista!
-Mda, urmeaza sa-mi spuneti ca exista si demoni.
-Da, exista, am afirmat eu.
Era complet dezorientata. Totusi, o abordasem intr-un fel in care oricine ar fi fost dezorientat.
-De cand esti Inger?
-De cand am venit pe lume. E o poveste lunga...
-Stii ca sunt doar ochi si urechi, nu?
-Inainte de a ma naste, intre Anden si Yangtron a fost o lupta care a avut drept rezultat infrangerea lui Anden.
-Cine erau astia?
-Anden era superiorul Ingerilor iar Yangtron al Demonilor. Inainte de a trece in nefiinta, Anden a mai avut timp cat sa-si tranfere puterile unui suflet ce abia atunci prindea contur tocmai atunci. Acel suflet imi apartine si asa am devenit ceea ce sunt.
-Si tu de cand stii ce esti?
-Cam de o saptamana.Dupa ce a murit Anden, Yangtron a fost atacat si distrus de catre Elite, un alt... Demon.
Mi-a fost putin greu sa-i rostesc numele, dar am trecut peste.
-Acesta a creat in jurul meu un camp energetic ce ma facea neutra, adica imi tinea sub anonimat natura si puterile. Campul era valabil doar pana la primul sarut...
-Si...?
-Si... A pus o Demonita sa ma rapeasca, am fost dusa la el, unde mi-a explicat cateva chestii, apoi m-a adus acasa si a dezactivat campul de energie din jurul meu.
-Inseamna ca v-ati sarutat!
-Da, am afirmat eu inrosindu-ma.
-Super! Cum a fost?
-Hm-hm, mai sunt si eu pe aici, interveni Jasper.
-Bine, imi povestesti tu altadata, ceda Clara. Si dupa aia ce s-a intamplat?
-Pai, ne-am intalnit la o petrecere de-a mamei, l-am provocat la duel, insa pe parcurs ne-am dat seama ca desi suntem unul contrariul celuilalt, putem fi o echipa.
-Tu si Elite? Woa...
-Numai ca, ma intrerupse Jasper, in momentul cel mai important, domnisorul Elite nu s-a mai controlat si a atacat-o pe Julya. Ea i-a raspuns la atac, facandu-l sa regrete: imagineaza-ti un crater de un kilometru un toate directiile, in gheata!
-In gheata?
-Da, in Antarctida.
-Woa, July, ai fost la Polul Sud?
-Da, m-am teleportat...
-Te poti teleporta??
Ca si mine, la inceput nici ea nu a crezut lucrurile pe care i le insiram noi. Ne-am adus aminte de ciocolata calda acre se cam racise intre timp, ne-am luat fiecare ceasca in mana si ne-am pus pe jos, in pozitia turceasca pe care au copiat-o de la mine. Clara punea intrebari la care eu sau Jasper raspundeam. De cateva ori a fost nevoie sa-i facem cateva demonstratii, iar cand i-am spus ca eu sunt cea mai tare dintr Ingeri a inceput sa rada, spunand ca si-a aranjat viata, in sensul ca avand asemenea prieteni nu i se va putea intampla nimic. I-am dat dreptate. La urma, eu si Jasper ne-am trensformat in Ingeri, iar cand ne-a vazut a ramas cu gura cascata la propriu. M-a bufnit rasul cand s-a dat in spate pentru a ne privi mai bine si s-a sters la ochi. In urmatoarea clipa a sarit pe noi, mai sa ne darame cu imbratisarea ei euforica.
-M-ai calcat pe picior! striga Jasper.
-Nu conteaza, doar n-o sa plangi numai de-atat, i-o intoarse Clara.
Am inceput cu totii sa radem, insa amuzamentul n-a durat prea mult, deoarece am auzit usa de la intrare deschizandu-se si ne-am dat seama ca venise mama. Eu si Jasper ne-am transformat imediat la loc. Stateam toti trei in picioare, aliniati, intr-o pozitie solemna, asteptatn ca mama sa deschida usa. Eram comici rau, iar cand mama isi facu in sfarsit aparitia, izbucni in ras:
-Hahaha! De ce stati asa... drepti? Ori ati facut vreo prostioara? Tu cine esti? intreba aratand spre cel pe care nu avea de unde sa-l cunasca.
-Jasper. Numele meu este Jasper Yang si sunt...
-Prietenul nostru, mama.
-Foarte bine, imi pare bine de cunostinta, spuse mama intinzandu-i mana. Julya, ti-ai servit cu ceva prietenii?
Ira venea vorba de mancare? Ups! Nu-i servisem su nimic. Adevarul era ca in bucatarie reprezentam un adevarat dezastru!
-Nu, de fapt noi tocmai ne pregateam sa iesim in oras, nu-i asa baieti? i-am intrebat aruncandu-le o privite cu subinteles.
-Da, desigur, raspunsera acestia.
Mama a incercat sa protesteze ceva, insa nu i-a mers. Eu am plecat in doi timpi si trei miscari. In drum spre pizzerie Clarei ii veni ideea de a ne suna prietenii, mai exact vreo sase persoane. Au venit doar cinci, deoarece Stephen era la nemaipomenitele lui antrenamente pentru surf. Jonny ramasese acelasi tip simpatic, pus mereu pe glume, Hellen si Nelly mai crescusera putin in inaltime, Ramona avea parul mai lung, iar Andrew isi pusese un percing in sprinceana stanga, iar acum avea parul albastru. El era pata de culoare din gasca, fiind punkist.
Asa mi se intampla... Daca nu mi-am vazut prietenii de secole, atunci mi s epareau toti schimbati cu cate ceva. In alta ordine de idei, in dupa-amiaza aceea ne-am simtit super bine, principala noastra actiune fiind rasul si povestitul, asa cumera vechiul nostru obicei. Jasper s-a integrat numaidecat si imi comunica mereu prin telepatie cate o chestie anuzanta, pe care o gasea cu privire la prietenii mei. Dar eu nu ma suparam, ba chiar ma amuzau comentariile lui.
Dupa cateva ore de stat la taclare, de mai ca ne durea in gat de atata ras, am decis sa mergem undeva, iar cum Adams Park era cel mai bine amenajat pentru dport, am hotarat sa ne strangem acolo. Ne-am despartit, pentru a ne lua fiecare rolele, bicicleta, shate-boardul sau mingea si rachetele de tenis. Eu mi-am luat skate-ul, iar cand m-a vazut mama plecand cu el la subsuara m-a sfatuit sa nu-mi rup picioarele, iar eu am linistit-o razand ca asa voi face. Adevarul era ca ma pricepeam foarte bine la skate, cu toate ca Andrew si Stephen ma intreceau. Una peste alta, seara aceea a fost bestiala. Am perfectinat niste scheme la care pana atunci dadeam gres, iar Jonny si Jasper s-au intrecut in tenis de teren. A castigat Jasper, era de asteptat.
Am tot tras de timp, pana pe la vreo 11:45, cand mai ca mi se inchideau ochii de somn si mi-am luat ramas bun de la gasca. Jonny se oferise sa ma conduca, dar l-am refuzat spunandu-i ca nu e nicio problema daca merg singura, ca oricum nu stau departe. Adevarul era ca aveam nevoie si de putina singuratate, iar pentru a ajunge acasa mai tarziu am luat-o pe ocolite. Aerul era racoros, iar eu ma simteam fresh. Somnul imi disparuse si aveam senzatia ca pot strabate as atot orasul.
Mergeam pe o alee, uitandu-ma la stele, dar m-am impiedicat de ceva si am cazut...

[shiro]

* In primul rand vreau sa imi cer scuze ca v-am lasat atat sa asteptati capitolul asta, dar, desi n-ar trebui sa-mi fie atat de comod sa recunosc, lenea mea a cam prins proportii in ultimul timp la capitolul scris :D
Sau... poate n-ati asteptat capitolul...


_____________________________________________


Imediat am simtit ca m-am lovit destul de tare, iar o miscare sensibila m-a facut sa-mi dau seama mi-a intrat un ciob sau ceva de genul in picior. Acest gand a facut ca tot crpul meu sa tresara si sa ma simt ca si cum as fi fost gata sa lesin. De obicei cand mi se intampla sa ma tai sau sa vad sange ori sa-l simt, mi se facea rau. Asa s-a intamplat si in acea seara. Am mai facut cateva miscari si mi-am dat imediat seama ca genunchiul meu e destul de taiat, dar nu am avut suficient curaj sa arunc o privire. In secundele urmatoare am simtit o sensiune ciudata in atmosfera, dar nu am avut ragazul de a ma gandi la asta pentru ca langa mine a aparut EL. Eu eram inca intinsa pe jos. El a ingenunchiat langa mine, mi-a luat o mana in mana sa, iar cu cealalta mi-a mangaiat scurt barbia. Acum incepusem sa tremur mult mai vizibil, dar nu din cauza durerii pe care o provoca din ce in ce mai insistent rana, ci din cauza prezentei lui. In fiinta mea se invalmaseau o multitudine de sentimente si ganduri, dintre care cap in cap se bateau iubirea si ura mea pentru el. Chiar daca in adancul sufletului meu il iertasem deja, nu vroiam sa-i arat asta, nu vroiam sa-l fac sa creada ca pot ceda atat de usor.
Pret de cateva secunde se uita fix la mine, iar cand mi-am dat seama de acest lucru am intors capul, ascunzandu-mi privirile.
- Nu-ti mai pot citi gandurile.
Nu mi-am dat seama de prima data ce a vrut sa zica, insa dupa cateva secunde mi-am reintors privirile catre el. Se uita intr-un fel ciudat la mine si m-am prins imediat ca se referea la faptul ca nu-mi mai poate citi gandurile deloc. Pe de o parte m-am bucurat de faptul ca in felul acesta cugetarile mele sunt in siguranta, dar in alta ordine de idei mi-am dat seama ca ceva se schimbase...
Brusc mi-am smuls mana dintr-a lui si m-am ridicat de pe jos, scotand un geamat de durere la fieare miscare. Fiind in pozitie verticala am inceput sa ma clatin intr-o maniera destul de aiurea, dar cand a incercat sa ma sustina am facut un pas hotarat in spate si am spus:
- Nu ma atinge! Nu mai vreau sa te vad! Sa nu incerci sa pui mana pe mine ca vei regreta...
In acea clipa el fu langa mine si ma stranse in brate, iar buzele lui le cautau cu ardoare pe ale mele. Eu am inceput instantaneu sa tremur si mai mult decat inainte si imi dadeam prea bine aseama ca si eu aveam nevoie de el, ii dusesem dorul. Am avut un impuls sa-i raspund la sarut, insa am facut cu totul altceva: l-am impins cu brutalitate, folosind o parte din energia de care puteam dispune la ora aceea si in acea stare. Tot ce am mai observat a fost privirea sa uimita si bleaga in acelasi timp. In urmatoarele secunde ma aflam deja in camera la mine.
Toate ideile imi erau vraiste, in ochi imi aparura cateva lacrimi, iar cu acestea o adevarata ploaie. Cand mi-am dat seama ca nu mai vad m-am dus spre baie, insa imediat ce m-am miscat am si scos un geamat si am picat. Usa s-a deschis energic, in cadrul careia a aparut mama ingrijorata.
- Julya!! Oh, Doamne, ce ti s-a intamplat?
Se repezi spre mine, sa ma ajute sa ma ridic, insa si-a dat seama ca sunt ranita la picior, lucru de altfel foarte usor de dedus, avand in vedere ca din genunchiul meu siroia sangele in voie, iar pe parchet se intinsese o mica balticica de sange. M-a luat in brate si m-a pus pe pat, apoi a iesit in graba din camera si am auzit niste usi trantite pe hol. Nu dupa mult timp s-a intors in camera, tinand in mana o compresa, cu care s-a apucat sa-mi curete genunchiul. Acest procedeu era forte dureros, insa m-am chinuit sa strang cat mai tare din dinti si sa tac. Nu ma ajuta cu nimic daca incepem sa ma vait sau sa tip. Dupa cateva minute, mama imi arata o bucatica ascutita de sticla, murdara de sange:
- Stiu ca esti impiedicata, dar din cauza asta ai ocazia sa ajungi si la spital. Uite ce am gasit eu in genunchiul tau. Acum va trebui sa porti un bandaj, pana iti va trece de tot. Bine ca am luat cursuri de prim ajutor, ca altfel te duceam la doctorul chirurg.
Nemaipomenit! Dupa ce ca ma durea al naibii de rau, mai trebuia sa port si bandaj. Offf... am lasat-o sa continuie si m-am afundat in gandurile mele, stiind ca in felul acesta disimulam durerea care persista cu incapatanare. Incercam sa-mi amintesc exact cum s-au intamplat lucrurile. Cel mai rau lucru era ca nu-mi puteam da seama de ce anume ma impiedicasem, dar nu am gasit nicio imagine in memorie care sa ma ajute in acest sens, care sa ma faca sa cred ca intr-adevar m-am impiedicat de ceva. Exista si posibilitatea de a ma impiedica de propriile picioare... Dar mi se parea putin probabil sa se fi intamplat asta. Prezenta neasteptata a lui Elite acolo imi dadea de gandit, insa nu vroiam sa cred ca el m-ar fi facut sa cad. N-ar fi avut niciun motiv. Sau.... poate da. Ma intrebam de ce imi spusese ca nu-mi mai poate citi gandurile si de ce ma simteam atat de incontrolabila in prezenta lui. De ce??? De ce trebuia sa tremur mereu sau sa fac gafe cand eram cu el? De ce era atat de complicat? El poate venise sa-si ceara iertare, iar eu il atacasem. Eram confuza, nici nu mai stiam ce vreau de la viata si nici cum s-o continui.
Mama termina de bandajat la genunchiul meu si ma intreba ceva, dar ca sa o pot auzi avu nevoie de o a doua intrebare, pe un ton mai ridicat:
- Acum imi spui si mie cum de te-ai impiedicat??
- Pai... Aaa... Cred ca m-am impiedicat de ceva. Stii, e noapte si nu se vad toate denivelarile...
- Da, bine. Poti veni pana in bucatarie sa mananci ceva, sau sa-ti aduc aici?
- As prefera sa-mi aduci aici, un corn si o cana cu ceai. Nu mai ies din camera in seara asta.
- Bine scumpo, iti aduc imediat. Pana atunci ai putea sa te schimbi.
Se dadu inapoi, spre usa, dar se impiedica de skate-board-ul meu. Il ridica de pe jos si se uita ciudat, cand la el cand la mine.
- Zi-mi sincer, ai cazut de pe el, nu? Niciun „nu”! O sa am eu grija sa nu mai cazi... O sa-l vezi cand... Cand o sa te horatasti sa porti echipamentul de protectie pe care ti l-am luat.
- Dar, mama!!
N-am mai apucat sa spun nimic, pentru ca ea iesise deja. Din ce in ce mai bine: am ramas si fara skate. Nu ca asta era o problema, avand in vedere ca il puteam gasi oricand, dar nu vroiam sa creada ca abilitatile mele de a-l folosi sunt atat de proaste incad sa iau o tranta si sa ma aleg cu o asemenea rana.
M-am ridicat usurel din pat, incercand sa ma sprijin usurel pe piciorul sanatos si m-am deplasat pana la sifonier, de unde am luat prima pereche de pijamale pe care am vazut-o. M-am schimbat si m-am pus in pat, iar nu dupa mult timp aparu si mama.
- Uite, ti-am adus ce mi-ai cerut. Sper sa-ti placa ceaiul de menta.
- Sigur ca-mi place, doar e preferatul meu... Mmm... o sa ma calmeze. Ce bine miroase.
- Bine scumpo, daca mai ai nevoie de ceva, stii ce ai de facut. Sa nu mai stai mult, culca-te. Ai nevoie de odihna.
- Desigur, mama. Ah, ia si hainele alea si pune-le la spalat.
Imprastiate pe jos erau hainele cu care am fost eu imbracata peste zi. Mama le lua si iesi din camera, urandu-mi nelipsitul „ noapte buna ”. Eu am apucat cana cu ceai cu ambele maini si am incercat sa sorb cateva picaturi, insa n-am reusit altceva decat sa-mi frig buzele. Am renuntat la tentativa de a bea si m-am hotarat sa pastez cana doar pentru a-mi incalzi mainile vesnic reci. Am stins lustra si am sprins veioza inalta de langa pat printr-un simplu gand. Am incercat sa-mi pun in ordine gandurile, dar n-am avut timp pentru asta, deoarece im mintea mea se auzi o voce de fata si mi-am dat seama ca este Esmeralda.
- „ Hey, esti bine? ”
- „ Esmeralda? Da, sunt bine acum... ”
- „ Ma bucur. Pot veni la tine? ”
- „ Stii foarte bine ca poti. ”
N-am terminat bine gandul, ca ea era deja in fata mea, iar lumina blanda a veiozei mele ii evidentia cele mai fine trasaturi. Avea un chip cu adevarat angelic, iar prezenta ei imi inspira incredere si o stare de bine. S-a apropiat sa ma imbratiseze, spunandu-mi ca ii pare rau ca mi s-a intamplat asta.
- Imi pare bine ca ai venit, Esmeralda. Dar, cum de ti-ai dat seama ca am patit eu ceva?
- Oh... Pai, Anden era tatal meu si simteam de fiecare data cand patea cate ceva, dedigur, mult mai intens decat acum. Iar pentru ca el ti-a transferat tie puterile, o parte din el se regaseste in tine si de-asta ti-am simtit durerea.
- Anden era tatal tau?? Oh.... Atunci de ce nu ti-a dat tie puterile? Tu erai cu mult mai indreptatita sa le primesti decat mine.
- Nu mi le-a dat mie pentru ca am avut odata o discutie cu el, in care ma intreba daca as vrea vreodata sa conduc Ingerii, dar eu i-am spus ca nu vreau, pentru ca nu am spiritul lui luptator si puternic si i-as pune pe toti in pericol.
- Bine, dar, atunci de ce nu i le-a dat lui Jasper? El mi se pare capabil pentru asta. Sau nici el nu a vrut?
- July, tata nu avea preferinte intre Ingeri. Pe mine m-a intrebat pentru ca eram fiica lui, singura lui fiica, dar din cate il stiu eu pe el, mereu a avut o slabiciune in privinta oamenilor. Mama mea a fost muritoare, iar daca nu ne-ar interzice regulile, as invia-o. A iubit-o nespus de mult, iar pentru asta, a vrut ca atunci cand a cedat puterile, sa le cedeze unui om. Si tu ai tendinta asta, cu atat mai mult cu cat in peioada de procreere erai muritoare. Am vorbit cu Jasper si mi-a spus ca ati informat-o si pe Clara despre noi. Primul gand a fost asemanarea ta cu tata.
- Am incalcat vreo regula spunandu-i Clarei?
- Da. Nu avem voie sa le divulgam muritorilor secretul nostru. Nu ca asr fi foarte greu sa le stergem asta din memorie, dar mai bine e sa nu stie.
Facu o pauza, dandu-si seama ca vorbise prea mult, apoi adauga, aratand spre picioarele mele:
- Imi dai voie sa arunc o privire?
- Da, sigur.
Ridica cearceaful de pe picioarele mele, apoi se uita cu atentie la genunchiul meu drept si ridica delicat o sprinceana.
- Nu-i foarte grav. Da-mi voie sa-ti fac ceva sa nu te mai doara.
Ridica o mana si o plimba un timp pe deasupra genunchiului meu, timp in care am observat ca se concentreaza.
- Gata. De acum inainte nu te va mai durea, dar o sa-ti ramana semnul cateva zile. Daca ti-l fac sa dispara va trebui sa-i dai niste explicatii mamei tale, explicatii pe care nu le va crede.
- Multumesc. Uite, mie nu mi-a venit in gand sa-mi folosesc puterile ca sa fac durerea sa dispara. Acum ma simt mult mai bine.
- Cu placere, ma bucur ca am putut face ceva prntru tine. Nu e greu, de fapt tu stii asta.
Un timp nu am mai spus niciuna nimic, dar m-am hotarat s-o intreb ceva:
- Ahm, stii cumva de ce nu-mi mai poate Elite citi gandurile?
Se gandi putin, apoi raspunse:
- Nu stiu sigur, dar si tatalui mei i s-a intamplat asta in ultimii ani de existenta ai mamei mele. Nici el nu a gasit o explicatie logica, dar cea mai plauzibila ar fi ca atunci cand esti in pragul de a pierde persoana iubita, sau cand relatia se afla in pericol de a nu mai exista, mintea nu mai actioneaza la fel de prompt ca inainte si da de multe ori comenzi ce nu sunt duse la bun sfarsit.
- Sa stii ca ai dreptate. De multe ori cand ma aflu in prezenta lui mi se intampla sa actionez fara sa genadesc. O fi acelasi lucru?
- Poate... La asta te las pe tine sa gasesti raspunsul. Cred ca am stat destul, e timpul sa plec...
Nu stiu de unde am scos-o, dar mi-am dats eama de intrebare abia dupa ce am rostit-o:
- Te intalnesti cu Demenico, nu-i asa?
- De unde stii?
- Sorry, nu trebuia sa te intreb...
- Nu-i nicio problema, ma intrebam doar daca e asa de vizibil lucrul acesta...
- Deloc. Am... Nu stiu de ce am spus asta. Dar asa este?
- Da, asa este...
- De fapt, nu stiu de ce te-am intrebat asta, dar ma bucur pentru voi.
- Stiam ca esti o sefa de treaba. Da, bine... Dar tot sefa esti.
In timp ce eu ridicam o sprinceana in semn dezaprobator, ea scoase limba la mine, intr-un mod hazliu si ne apucara pe amandoua rasul, care insa nu dura prea mult, deoarece ne-am dat seama ca mama nu adormise inca. M-a imbratisat prieteneste si s-a facut nevazuta, lasandu-ma cu unele dileme rezolvate, dar si cu altele de pus la punct.
Mi-am adus aminte de cana cu ceai care se odihnise in tot acest timp pe noptiera, dar acum era rece. Fara sa ma gandesc prea mult la asta, am luat cateva inghitituri si m-am invelit cu cearceaful pana la gat. Nu mai aveam chef de nicio revelatie pentru celelalte nelamuriri. Pentru asta mai urmau si alte zile, iar eu simteam cum deodata nu-mi mai pot controla pleoapele grele de somn.
M-am lasat in voia somnului binefacator si ca prin vis am simtit cum pe marginea patului meu se aseaza cineva...

[Lumiere.Kitty]

Hey! Ti-am citit ficul inainte de a ma inregistra, si mi-am zis ca atunci cand am s-o fac...sa-ti dau neaparat un comm^^.
Ideea e extraordinara! Greseli de tastare...hmm, nu am vazut niciuna. Dialogul- e bine pus si nu e sec. Naratiunea- E foarte buna, mai ales ca povestesti la pers I.
Cat il ador pe Elite, chiar daca, atunci cand a atacat-ope Julya imi venea sa intru in calculator si sa-i sucesc gatu`...
Ficu` e chiar bun! Abea astept continuarea care sper ca va fi postata cat de curand!
Bye and kissu`!:x:x:x

[love_mean_hope]

Hellow Shiro-chan. Sti ca ti-am citit ficul si m-am gandit sa-ti dau un comment(dar nu reuseam sa ma inregistrez) Oky.. Let see... Ideea mi se pare originala, chiar foarte frumoasa. Dar ai o problema cu sentimentele. Ti-am mai spus si pe mess ca July a trecut prea usor peste tradarea lui Elite. In mod normal, intr-o astfel de situatie, fata s-ar gandi in fiecare secunda la ce s-a intamplat si ar scotoci dupa un raspuns. Ceea ce personajul tau nu face. Nu este asa usor sa-ti schimb starile emotionale sau sa uiti de incidentele neplacute. Oricum.. iti urez spor la scris si succes. Gambate!

[Vivaldi]

In sfarsit l-am terminat si eu. Ti-am zis doar ca o sa il citesc:x NEXT NEXT! Muhaha acum s-a schimbat ceasu e 1:00. ce nu fac pentru tine. Il ador, si nu imi vine sa cred ca nu mai am ce sa citesc. >:P O sa te oblig la scoala sa scrii. Muhaha. Ce sa-ti zic. Am si eu mandria ca numele Julia a fost ideea mea parca... nu-mi mai aduc aminte bine. :> Face Julia prostioare cu Damon? 8-> Se duce Damon sa o caute pe Julia si sa se impace cu ea?
SARITI CU NEXT-ul, TOVARASA SHIRO. [Ceausescu ne-ar rade in cap. >:)]

Te pupa Jean. Muah muah xoxo.

[Yaku-chin]

Hello

Nu mai citisem de mult timp....dar uite-ma din nou pe aici, scoala asta e insuportabila uneori, sincer, o urasc pe zi ce trece. en fin...
Ficul tau imi place . desi complici situatia uneori cand nu trebuie, adica se intampla atatatea si nu ai timp, te grabesti sa argumentezi si sa pui si un final intamplarilor mult prea repede, trebuie sa ai un pic de rabdare, si sa corectezi si textul inainte sail postezi fiindca ai mai multe greseli sinu numai de tastare.
Eu sper ca totul sa fie bine, si sa se rezolve aceasta problema:D

Bye bye si hugs

[Mitus]

Bummm
Eh daca tot am inceput sa las commuri cred ca ar trebui sa-ti las si tie unul^_^ Sincer pana acum mi-a fost prea lene si nici nu am avut foarte mult timp...
So imi place continuarea, dar nu mi-a placut felul in care a aflat Clara de chestia asta cu ingerii... Adica nu e vorba ca nu mi-a placut.. M-am exprimat eu gresit... Nu mi se pare normal felul in care a reactionat, adica orice om intreg la minte ar ramane cu sechele daca prietena cea mai buna iar zice ca este inger si iubitul ei la fel bla bla si sa vada casti zburand.. etc:]] Nvm oricum tot imi place(stiu... odata zic ca imi palce odata ca nu:]] dar e si normal sa imi placa, deoarece este o poveste chiar prea interesanta as zice:]] ) Eu vreau totusi o chestie... Spune-mi ca cel care s-a asezat pe marginea patului este Damon ca de nu scot flacari pe nari>.< Eu ii vreau impreuna:[[ asa ca tu esti obligata prin lege sa ii impaci:]] acum vorbind la modul cel mai serios eu chiar vreau ca cei doi sa redevina ce au fost, e foarte interesanta si captivanta relatia lor, eu nu ii vreau despartiti:[[ Vreau sa existe din nou cuplul JulyxDamon(defapt oricum in mintea mea exista si acum pentru ca neuronii mei refuza sa accepte despartirea celor doi:]]) Pur si simplu nu ii corect, s-au despartit dintr-un motiv banal... Imi promiti ca cei doi se vor impaca cat mai repede? Te loaga eu flumos;;) si te mai loaga sa lasi si tu lenea la o parte asa cum am facuto si eu:]] si sa ne incanti cu un nou capitol ca de nu fac urat.
So astept continuarea, care sper sa fie cat mai buna:*:*
:bye:

[shiro]

Pff... People... :D gomen... am venit de pe front, cu ultimele caitole din ficul asta.. :) Enjoy... Ah, va previn ca o sa gasiti nitele greseli de tastare...


__________________________________________________



Faptul ca cineva se asezase pe marginea patului devenea din ce in ce mai sigur, insa aveam capul atat de greu de somn incat nu l-am putut moboliza sa verific asta. In plus, ma simteam protejata, in siguranta. Timp de cateva clipe n-am mai simtit nicio miscare si m-am gandit ca din cauza oboselii am ajuns sa cred ca ar fi cineva in camera mea. Nu dupa mult timp am simtit ca cineva imi mangaie usor obrazul. Deschizand ochii am vazut o claie de par negru si razlet si o pereche de ochi albastri, inconfundabili. Era El.
Intr-un moment am uitat toata ura pe care i-o purtasem de la incidentul ala blestemat. Am clipit de cateva ori si mi-a disparut tot somnul. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai mult, parca sa-mi sara din piept, cum se intampla de fiecare data cand era langa mine. L-am imbratisat. Ii simteam bataile inimii prin camasa descheiata. Am intins mana si i-am mangaiat pielea parca vibrand, calda. Degetele mele alergau pe torsul lui bine facut, coborand pe pectorali, acest lucru lasandu-mi un val de fiori pe sira spinarii. Am tremurat ca fiind electrocutata la intensitate mica si mi-am strans bratele in jurul lui, lipindu-ma ca pentru vecie de el.
- Ju...
- Shhh...
Nu era nevoie de cuvinte. Era perfect asa. Mi-am ridicat usor fata si i-am atins nasul cu al meu, ca apoi sa-l instig la un sarut salbatic. Acum degetele mele il trageau de par, iar mainile lui umblau frenetic pe spatele meu. Cu un mârâit m-am pus rapid deasupra lui şi l-am muşcat de buza de jos până la sânge, apoi uitându-mă la figura lui mirată am ridicat o sprânceana şi i-am scos limba, făcându-mă nevăzută.
Camera aceea arăta ca ultima dată, cu excepţia lenjeriei patului, care era stacojie, nu albă. El s-a materializat în faţa mea, cu un zâmbet pervers pe faţa, iar eu am suflat o minge de foc spre el, însa aceasta a trecut printr-însul, aprinzând lumânarea de deasupra patului.
- Ştii ce înseamnă focul?
- Dragoste, am întrebat eu zâmbind în colţul gurii şi aruncându-i o privire piezişa pe sub sprâncene.
- ... si pasiune.
Se apropie de mine incet si-mi rasuci o suvita rebela de pe frunte, apoi ma stranse in brate, bagandu-si mainile pe sub tricoul meu de pijama si trasandu-mi linii de foc pe spate. Am scos un geamat de placere si m-am intins sa-l musc de ureche, iar simtind ca-i place mi-am trecut varful limbii peste ea. In gura aveam o aroma saratica ce am presupus ca era sange. O mana ii ajunse la un san si-l pipaia intr-un mod deloc ortodox, ceea ce m-a facut sa yambesc si sa las capul pe spate traind sentimentul.
- Ma intrebam daca-ti meriti titlul de Inger, spuse cu un zambet pervers pe fata, in timp ce-mi sfasia tricoul.
- Sa nu-ndrazneÅŸti sa te iei de mine, i-am intors-o, infigandu-i o mana in camasa si zgariindu-l dupa cum aveam obiceiul. Acum aceasta avea niste franjuri de toata frumusetea, care-i dadeau un aer al naibii de sexy.
Mi-am pierdut sirul gandurilor simtindu-ma luata pe sus si primind un sarut frugal, ca apoi sa fiu relativ trantita pe patul stacojiu.
- Asa te porti tu cu o domnisoara?, m-am ratoit eu in timp ce o perna ii ybura direct in cap.
- Nu, dar asa ma port cu o felina ca tine, ma tachina, ca in secunda urmatoare sa fie in spatele meu masandu-mi gatul, deplasandu-si mainile pe umeri in jos.
M-am rasucit cu fata spre el si l-am atras intr-un sarut violent, in timp ce incercam sa-i deschid pantalonii fara sa-i rup. Prinzandu-se de figura isi trecu limba peste buza mea inferioara si imi dadu o mana de ajutor la ce incepusem eu, ramanand in boxeri. Incontrolabil am simtit cum mi se inrosesc pometii si n-am fost in stare, spre rusinea mea, sa-mi mut privirile din acea zona.
- Ce faci honey? De ce te-ai oprit?
Inima mi-o lua rayna, iar ratiunea zvacni cu o infima sfortare, murind astfel si ultima ramasita de constientizare a sinelui.
m-am pomenit picand pe spate si generand cateva unde un materialul stacojiu. Elite se invita deasupra mea, sarutandu-ma pe gat, din cand in cand muscandu-ma, coborand pe clavicula si in acelasi timp incercand sa ma scape de pantalonii scurti si de boxeri.
Un deget fierbinte si indraznet urca agale pe un picior, pe abdomen, incercuindu-mi un san si mangaindu-mi buzele.
- Ju, spuse uitandu-se in ochii mei i cercand sa-mi capteze atentia. Esti sigura ca asta vrei? Acum sunt ok, dar mai tarziu nu-ti garantez ca ma mai pot controla...
Nu l-am lasat sa continue, ci i-am prins capul cu ambele maini si tragandu-l spre mine l-am muscat de o buza care mi-a venit la indemana, asigurandu-ma ca-i transmit cat mai clar telepatic, sa nu-ndrazneazca sa se opreasca.
Ochii sai prinsera o nuanta cu o idee mai deschisa decat inainte, fiind aproape stralucitori, iar zambetul ii descoperi o pereche de canini mai dezvoltati. Se apleca peste mine si-si trecu limba peste sfarcurile mele, facandu-le tari si stralucitoare, apoi desena o linie serpuita pe abdomenul meu, tot mai jos, insa eu am scos un marait care nu sunt sigura ce a voit sa insemne, dupa care a renuntat la ideea de a continua, asezandu-se peste mine. Privelistea ma facu sa rosesc si sa tremur in acelasi timp. Elite isi puse bratele de-o parte si de alta a mea, in asa fel incat sa-i simt respiratia ce-mi scalada fata. Imi trimise un gand spunandu-mi sa deschid ochii, apoi incepu un sarut pasional si vibrant ce aproape ma facu sa nu-mi dau seama de ceea ce era foarte evident: se intampla!
L-am muscat de limba sustragandu-ma sarutului pentru a simti pe deplin primul act, lasandu-mi capul pe perna si inchizand ochii. Miscarea era lenta, insa brusc am simtit o durere scurta dar intensa in acea zona, care ma facu sa gem, sa strang din ochi si sa sfasii asternuturile, impingandu-mi capul in perna.
- Ju?
- A trecut. Continua.
O lacrinma mi se prelinse pe ochiul stang, de la durerea si placerea care abia mi se instala in corp, in fiecare celula. Prinzand ideea l-am pus fara menajamente sub mine si am continuat miscarile. Isi plimba mainile pe spatele meu, gadilandu-ma, iar eu chicoteam printre gemete.
Brusc ma apuca de brate si isi relua pozitia anterioara. Avea ochii stralucitori, argintii, iar coltii i se vedeau pe buza de jos.
Fara sa-mi dau seama de ceea ce se intampla am simtit cum iau foc pe dinauntru, senzatia invadandu-mi rapid fiecare celula. Cu ultima putere am tipat si mi-am pierdut sirul gandurilor pacatoase...

[Marina.]

Buna! Deci itit ador ficul! Este absolut minunat. Nici nu stiu ce anume sa mai spun.
Ideea e originala si foarte frumoasa, iar descrierea, dialogul si naratiunea se imbina perfect. Greseli de tastare, ai avut cateva, dar dupa parerea mea, nimic grav. Oricine poate face greseli cand tasteaza [ in special eu:))]
Deci pur si simplu il ador pe Elite! E superb si... parerea mea e ca ii statea mai bine cu parul lung, il facea mai... misterios:X:X
Abea astept urmatorul capitol si sper sa mai fie macar cateva capitole;;)
Pa-pa si spor la scris!