Durerea persista.

[Trioxide chocolate.۩]

Accept orice fel de critica. Inceputul nu e cine stie ce, dar pe parcurs se vor intampla mai multe lucruri. Sper sa va placa. E printre primele postate, de fapt al doilea. Scuzati-mi greselile de tastare se lipsa diacriticelor.
Ja ne.

-Tati, te rog. Ce am facut? De ce ma lovesti?
Acestea erau singurele cuvinte pe care le putea spune micuta fetita. Chipul ei angelic de copil nevinovat era terifiat de spaima, iar ochii de un albastru pur, intens si patrunzator erau innecati de lacrimile amare si fierbinti. Tatal ei venise din nou beat mort acasa. Si ca de fiecare data singura victima era ea. Singurul lui copil. Cu privirea plina de ura o apuca pe copila de pletele blonde precum aurul , crete si lungi ridicand-o de la sol. Fetita incepu sa tipe si mai tare rugandu-l sa-i dea drupul deoarece o doare, dar " demonul " nu o asculta. A tarat-o pana in bucatarie de unde lua un cutit si merse inapoi in sufrgerie unde se afla, inconstienta din cauza loviturilor primite, mama fetitei. Ii dadu drumul blondinei si, ca o fiara salbatica se arunca asupra femeii infigandu-i ctitul in mijlocul pieptului.
Se intoarse privind-o sadic si incepu sa o loveasca cu palmele, pumni si picioarele pana cand din dreptul usii se auzira niste batai puternice urmand spargerea ei. In casa intrara zece oameni, politisti care-l aresta pe barbat. Medicii au pus-o pe o targa si o urcara in ambulanta impreuna cu feta.
Sunetul asurzitor al sirenei se auzea peste tot pe strazile intunecate.
- Amanda..fa..spuse semeia tusind. Fata mea. Nu-ti face griji. Totul va fi bine, ai sa vezi. Chiar daca nu voi ma fi cu tine te voi pazi de sus, de langa Doamne - Doamne si te voi ocroti mereu. Ai inteles?
-Da mami. afirma copila cu ochi inlacrimati.
Ambulanta ajunse la spital. Femeia era deja moarta.
-Esti bine? o intreba o asistenta pe copila.
Aceasta nu reactiona. Statea fixand un oarecare punct dupa peretele alb imaculat. Ochii ii parea pierduti. Nu mai aveau stralucira de altadata, stralucirea pe care o aveau atunci cand traia intr-o familie fericita. Fara griji, probleme, batai. Fericita.

Capitolul unu: Dupa zece ani.


Uram sunetul acela asurzitor al clopotelului inca de cand am inceput liceul. Ma zgaria pe creier enervandu-ma, insa anunta inceputul orei de istorie care era singura materie pe are o agream. Cu pasi marunti, dar hotarati m-am intreptat catre calsa unde invatam. O camera cu treizeci de banci de o persoana, draperi albastre, o tabla mare pe care se scria cu marker-ul si cam atat. Simpla si primitoare, un fel de al doilea camin al meu.
M-am asezat in banca mea, prima de la geam si am asteptat sa vina doamna Parker. O femeie usor trecuta de patruzeci de ani cu parul blond ca al meu, ochii de un verde crud, imbracata sobru intr-un costum negu si pantofi cu toc inalt. Eu pe de alta parte purtam o pereche de blugi negri si stramti, un tricou rosu aprins cu un cap de mort desenat pe piept cu negru dedesuptul caruia scria cu aceiasi culoare " Death is a new life ! ", o pereche de tenesi de la Converse negri, pe deasupra aveam o jacheta neagra si la gat o esarfa in carouri rosii si albe. Ma asortasem.
-Neata ! mi se adresa colegul meu de banca, Mike.
Era singurul meu prieten la care si stateam de cand parinti lui ma luasera de la orfelinat devenind astfel noi mei parinti. Imi vorbea mereu frumos cu expresia lui blanda si intelegatoare. Seamanam mult; avea ochii la fel de albastri ca ai mei, parul tot blond. Era mai inalt ca mine cu aproape douazeci de centimetri, bine facut, dar nu exagerat de musculos, intr-un cuvant : bun.
-Neata si tie. Ai ajuns inaintea mea.Trebuia sa ma trezesti si pe mine. i-am spus zambindu-i cat de sincer am putut.
-Buna dimineata copii !
Alta lectie plictisitoare dintre putinele care erau. Despre literatura si scoala moderna.
De parca m-ar fii interesat asemenea subiect.
Politicoasa i-am cerut voie la baie, ea lasandu-ma cu chiu, cu vai sustinand ca mai sunt doar cinci minute pana la pauza, dar eu i-am spus ca nu ma mai pot tine si m-a lasat. Buna strategie. Holurile erau goale si pustii, probabil erau la baia baietilor fumand in nestire jointuri. Ma rugam sa nu-si fi schimbat locul si sa nu se fi mutat in baia fetelor, dar in zadar.Toata gloata de netrebnici era stransa acolo. Am dat sa plec, dar vocea unuia dintre ei m-a oprit.
-Stai ! cunosteam aceea voce.
Eliot.

[madalyna_girl]

Sunt prima :D !
Interesanta poveste , nu prea imi pot da seama din cat ai scris , cum am spus pare interesant.
Titlul este simplul , dar m-a atras . Incearca pe viitor sa faci capitolele mult mai lungi , din cate am inteles ca sa deschizi un fic iti trebuie minim 40 de randuri , tu ai 21 .
Revenind la poveste , doamne ce barbat , mno ce sa-i faci , pacat ca chiar si in lumea reala mai gasesti oameni din astia inca prea multi , si saraca fetita si mama :cry:, mi-e mila de ele si sper ca tatal fetei sa stea pe vecie in inchisoare :grr: .

Am dat edit :

Pai , ma bucur ca l-ai facut mai lung .
Imi place cum descrii si naratezi . Am gasit si o greseala de tastare ,, calsa " - clasa .
Astept continuarea si sa imi dai un mesaj cand pui next-ul .
:bye: si spor la scris !

[IceCat]

Hay, hay! Am venit si eu pe aici.
Ar fi foarte amuzant sa vezi la ce ma gandeam eu cand am citit titlul de la povestea ta=)).
Scurta partea... e cam greu sa o comentez. Ce bestie de tata[nici nu-i poti spune tata], cum o putut face asa ceva, nebun:grr:
Dar dupa cum zicea intr-un film, cand unul cade, altul se ridica; is curioasa ce se va intampla mai departe, desi titlul nu promite ceva bun.
In rest nu mi-a atras nimic atentia in mod deosebit[doar ca erau toti blonzi... duh], in rest ma bucur ca a fost adoptata, insa din nou faza cu singurul prieten...

I wait for more, ja ne.

[Trioxide chocolate.۩]

Am revenit cu next-ul. E putin mai lung ca celalalt si sper sa va placa.
Capitolul doi:

Priveam plictisita pe geamul din camera mea stand rezemata de pervazul lui, pe coate. Aerul era usor rece insa Soarele stralucea triumfator printre putinii nori cenusii, de unde am dedus ca, probabil mai tarziu avea sa ploua, lucru care m-a intristat. Am oftat usor la acea idee si am inchis geamul cu ambele maini tragand apoi si draperiile movalii impiedicand astfel lumina sa mai intre in incapere. Am luat din noptiera de langa patul mare de doua persoane acoperit de asternuturi turquaz un aparat de fotografiat destul de bun, marca Nikon, care facea fotografiile clare. M-am incaltat cu tenesii negri pe care ii purtasem toata ziua, la fel si hainele, doar ca parul lung pana la fund mi l-am prins in doua cozi de o parte si de alta a capului lasand bretonul sa-mi incadreze frumos chipul albicios. Cum nu era nimeni acasa mi-am luat mobilul, un Nokia 5800 cu touch screen negru cu albastru deschis, aparatul care-l lasasem pe birou cand mi-am prins parul si am alergat pana la bucatarie unde se afla, in bolul cu fructe, cheile de la casa. Acolo le lasau ai mei de fiecare data cand plecau si eu ramaneam acasa. Am iesit si din primele secunde o briza rece mi-a ciufulit parul si mi-a dat fiori trecand parca prin mine. Ciudata sensatie. Mergeam si atentia mi-a fost atrasa din senin de un trandafir rosu-sangeriu, frumos, abia inflorit. Am fixat obiectivul, am reglat diafragma si am apasat pe declansator, nu inainte sa privesc prin vizorul aparatulu apoi m-am uitat la poza. Iesise genial, era perfecta. Mai mult ca sigur aveam s-o pun in albumul pe care il tineam sus pe dulapul din lemn de fag. Fara sa vreu mintea mi-a zburat la intamplarea de mai devreme, din baia fetelor.

In urma cu patru ore:

-Stai ! cunosteam acea voce.
Eliot. Singurul baiat din intreg liceul care mi-a atras atentia prin aspect, personalitate si inteligenta inca de cand venise la noi in scoala acum un an. Intrarea a fost una spectaculoasa. Din primele zile si i-a facut prieteni pe toti cei din echipa de baschet cu care se intelege si acum, avea tote fetele la picioare, era popular. Facea parte din comitetul elevilor, defapt era presedintele comitetului, iar parintii lui, Emma si David Harrison detineau una dintre cele mai de succes firme de decoratiuni interioare din intreaga lume. Cu toate acestea nu era o persoana infumurata, ba din contra, era calm si deschis la nou. Poate credeti ca stiu prea multe despre el, dar exista o explicatie. Fratele meu era prieten cu el si facea si parte din echipa liceului. Mergeam deseori la antrenamente cu el si se aveau ca fratii.
Fara sa comentez ceva, asa cum aveam obiceiul m-am intors lent pe calcaie si l-am privit sigura pe mine cum statea cocotat pe una dintre ghiuvetele din marmura alba. Spre uimirea mea le-a facut semn celorlalti sa plece chemandu-ma la el. M-am apropiat usor nesigura, iar cand am ajuns in fata lui s-a dat jos atingandu-ma cu mainile pe ambii umeri, dar ezitand sa se uite in ochii mei. La atingerea sa corpul meu a inceput sa vibreze si simteam cum obraji incep sa-mi arda, dar m-am controlat nelasand roseata sa se vada si in acelasi timp m-am oprit din tremurat. L-am intrebat putin ingrijorata ce s-a intamplat, insa raspunsul a venit mai tarziu decat ma asteptam eu, dupa vreo cinci minute.
Pentru prima oara de cand eram acolo m-a fixat cu ochii lui albastrii precum cel mai senin cer de vara si mi-a zambit sters si trist in acelasi timp. Si-a mutat mainile-i mari pe chipul meu si s-a apropiat mai mult de mine. Deja inima imi batea nebuneste de parca ar fi alergat ca la maraton. Si-a unit buzele cu ale mele si asa a inceput cel mai pasional sarut de care credeam ca voi avea parte vreodata. Lasandu-ma purtata de val am adancit si mai mult sarutul lasandu-l pe adolescent sa patrunda cu limba in lacasul meu umed. Facea cerculete si se plimba in voie prin fiecare coltisor. Involuntar mi-am trecut mainile dupa gatul sau, iar el si le-a pus pe ale sale pe spatele meu formand un fel de lant pentru a ma tine aproape de el. Mi-am trecut mana prin parul sau brunet precum pana corbului si am gemut usor. S-a departat spre nefericirea mea si a zambit pervers si malefic de parca ar fi fost mandru de ceea ce facuse. A venit din nou aproape si mi-a soptit la ureche ca ne mai vedem noi, m-a muscat delicat de lobul urechii si a plecat tinandu-si mainile in buzunarul blugilor negrii ce se asortau perfect cu bluza mov inchis pe care o purta cu o camasa cu maneca scurta in carouri albe si negre - cele negre fiind mai mici - pe deasupra.

Acum:

Priveam atenta poza pe care o facusem si fara sa vreu mi-am atins buzele cu degetul aratator oftand. Fara dar si poate eram indragostita pana peste cap de Eliot. Mi se aprinsesera calcaiele dupa cel mai popular baiat din scoala. Saraca de mine, nu aveam niciun fel de sanse chiar daca ma sarutase. Erau prea multe fete mai bune decat mine ce asteptau la coada ca la paine.
Un pic melancolica m-am intors inapoi acasa deoarece mi se luase tot cheful de facut fotografi si m-am asezat pe canapeaua din piele maronie din living. Am aruncat cheile langa mine, am scos din buzunar telefonul si am vazut un apel de la un numar pe care nu-l cunosteam. Am apasat pe butonul verde si am asteptat ca aceea persoana sa-mi raspunda.
-Micuto, vrei sa vii mai tarziu, pe la 20:30 la un film?
-Ah..Um..Eliot, o sa-mi intreb parintii daca imi dau voie si-ti dau un mesaj pe la 20:00 cand sosesc ei acasa. Okay?
-Da, sigur. Ma bucur ca mi-ai acceptat invitatia, vei avea parte de o surpriza.
-Ce vrei sa..
A inchis si nu am mai apucat sa il intreb ce voia sa spun cu acea afirmatie, dar banuiam. Am privit ceasul ce era agatat deasupra televizorului din fata mea si am contatat ca era abia ora 19:00 asa ca am inceput sa butonez haotic telecomanda. Eram cu adevarat curioasa de asa-zisa surpriza si asteptam cu nerabdare sa aflu in consta.

[madalyna_girl]

Am venit din nou pe aici , ma bucur ca ai pus asa repede continuarea . Imi place cum ai continuat . Actiunea nu este grabita , dialogul nu este sec si ai si descriere .
Nu m-am uitat dupa greseli de tastare sau de exprimare , dar mi-a sarit una in ochii si suna cam deranjant ,, de care credeam ca voi avea parte vreodata " cred ca trebuia ,, de care nu credeam ca voi avea parte vreodata " .
Astept continuarea si spor la scris si sa ai cat mai multe idei ! Si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul .
:bye:

[Trioxide chocolate.۩]

Capitolul trei. Enjoi. :*

Nu-mi venea sa cred. Pur si simplu. Zacea in fata mea, in mijlocul trotoarului, nu misca, nu clipea, nu nimic. Siroaiele de sange curgeau din capul sau blond imprastiindu-se si formand o balta ce o lua usor la vale pe asfaltul rece. Corpul avea o forma ciudata, cred ca avea piciorul si mana rupte deoarece nu aratau ca si cum ar fii fost la locul lor, bine prinse. Ochii verzi, vi o data acum erau asa inexpresivi, asa de morti. Nu mai respira, se duse si nimeni nu mai avea ce face pentru acea faptura mica si fragila ce sfarsi atat de tragic. Puteam s-o salvez, dar nu m-a lasat. Chiar daca muream eu acel mic inger ar fii trait si eu as fii trecut impacata. Dar nu, s-a incapatanat tinandu-ma langa el, iar nu am fost destul de puternica sa ma rup din laturile lui, sa sa alerg, sa alerg spre a o salva. Inima ma intepa si devenisem rece, inexpresiva si indiferenta. Cat de fragila poate fi viata. Si cat de nedreapta in acelasi timp. Cu ce gresise? Era prea mica si inocenta sa faca cuiva ceva, prea pura. Am aplecat capul spre stanga si an pufnit. Inca incercam sa imi derulez prin minte din nou acele imagini. Masina, tampita de la volan care coborase si ea din masina vrand sa se apropie de fata, plansetele mamei disperate ce-si pierduse odrasla mult iubita, conceputa cu atat de multa dragoste. Atat de neatenta sa fii? Sa iei viata unui copil nevinovat doar din neatentie. Am zambit in coltul gurii atunci cand imagina din fata ochiilor mi-a devenit neclara si pamantul mi-a fugit de sub picioare. Stiam ca aveam sa-mi pierd cunostinta si era de ateptat. Era prea mult pentru mintea si sufletul meu.
Era cald si tare. Un zgomot ciudat ca ticaitul unui ceas imi inunda urechea stanga. Oare murisem si eu? As fii vrut. Am incercat sa deschid ochii, dar lumina orbitoare, a unui felinar cred, nu m-a lasat nici in ruptul capului, daca puteam zice asa. Totusi, daca stau sa ma gandesc bine acea caldura era chiar placuta si deschizand-ui intr-un sfarsit am vazut si de unde venea. Era Eliot bineinteles carandu-ma in brate prin parc la ora zece seara. Cat de penibil. Dar pana la urma doar nu era sa ma lase acolo, lesinata in mijlocul drumului. Ce prima intalnire de cacat cu printul visurilor mele. Mi-am dres vocea pentru ca el sa vada ca sunt treaza si m-a privit cu blandete in ochi continuand sa mearga. Era asa de dulce cand incerca sa imi dovedeasca ca nu vrea sa ma raneasca. Sau asa cred. In fine nu-l prea cunosteam asa ca nu aveam de unde sa stiu inca ce era in mintea lui. Spun inca deoarece dupa gandirea mea bolnava lucrurile intre noi avansau de la nimic la tot, ca un Porsche Boxster rosu, accelerat. M-a asezat pe o banca, punandu-se langa mine si mi-a luat fata in palmele sale. Parea ingrijorat, dar nu intelegeam de ce. Bine, eram marcata, dar avea sa-mi treaca cu toate ca prinsesem o oarecare frica sa mai traverez strada pe zebrele pietonale fara semafor.
I-am luat mainile intr-ale mele si i-am zambit cat de sincer si senin am putut. S-a relaxat atunci cand i-am soptit la ureche ca sunt bine, ca nu am patit nimic si am fost multumita. Nu voiam sa ii transmit si lui dezgustul meu fata de omenire, fata de nepasare si neatentie. Ii luceau ochii ca a unui copil ce tocmai primise o acadea. In astfel de momente simteam o oarecare afectiune din partea lui si ma bucura lucrul acesta. Oare chiar incepea sa se infiripe ceva?
-Sa mergem acasa. i-am spus rugandu-l din priviri tot odata.
-Cum doresti. vocea lui suna atat de melodios si calm ca reusea sa ma innebuneasca.
Mi-a dat jacheta sa presupunand ca imi este frig - asa si era - si-a pus bratul puternic dupa umeri mei firafi si am inceput sa mergem. Era mult mai inalt decat mine, cu aproape doua capete. Insemna ca sunt mai scunda decat imi imaginam. Si am mers asa, pana la iesirea din parc. Gestul lui, acela de a-mi lua mana intr-a lui m-a miscat profund, mai ca-mi venea sa zbor, dar m-am abtinut multumindu-i cu un zambet deloc fals.
Ajunsesem in fata casei mele si trebuia sa plece. Brusc expresia mi-a devenit trista si usor melncolica.
-Nu vreau sa pleci. i-am spus soptit lasandu-mi capul in jos.
-Ne vedem maine la scoala. Am un cadou pentru tine. a zambit expunandu-si dantura si m-a strans puternic la pieptul sau sarutandu-mi apoi crestetul capului.
" Cat de dulce", mi-am spus in gand in timp ce-i faceam cu mana dupa care am intrat in casa. Mama, tata - ce frumos suna - alaturi de Mike stateau pe canapea urmarind un film de comedie, titlul fiind ' Plezneste-o, e frantuzoaica ! ' . Le-am dat lor sarut mana, iar fratelui meu un buna apsent in timp ce ma descaltam in hol.
-Ei, cum a fost? ma intreba blondul cand am ajuns in fata canapelei asezandu-ma jos langa manerul acesteia, ochii ii sticleau.
-Groaznic exceptand doua-trei momente.
-Ce ti-a facut nenorocitul? exclama tata alarmat.
-Nimic, doar ca a avut loc un accident urat si nu am mai fost la niciun film.
-A fost cineva ranit? intreba mama de aceasta data.
-Da, un ingeras de copil. O fetita de sapte-opt anisori. Sunt obosita si merg sa ma culc. Noapte buna.
Am inceput sa urc scarile pana in camera mea, la cat de obosita ma simteam abia mi-am tarat corpul pana la pat, pe suprafata caruia m-am aruncat incercand sa adorm.
" Telefon nesimtit ! " am gandit cu voce tare cand acesta imi vibra in buzunarul blugilor negri. Primisem un mesaj. Am apasat pe butonul Citire si ghiciti ce, era de la Eliot. Sper ca nu te deranjez. Voiam doar sa-ti urez un calduros noapte bune si sa-ti spun ca, cadoul tau cam face nazuri. Te pup. Eliot. Minunat, iupi, dar mi-e prea somn sa procesez.

Eliot: http://nd01.jxs.cz/267/868/f95b39d6ef_17949135_o2.jpg
Amanda: http://wallpapere.org/wp-content/uploads...icture.jpg
Mike: http://cdn.pimpmyspace.org/media/pms/c/0...8d9e-1.jpg

[madalyna_girl]

Hey ! Deci am venit din nou pe aici :D !
Bun ... sunt putin confuza cu acest capitol , banuiesc ca intalnirea celor doi o sa fie in urmatorul capitol , nu ? Dupa cate am inteles a fost vorba despre o fetita in acel accident de masina , nu ?
In fine , greseli de tastare nu am vazut , dar n-am inteles o chestie : ,, Puteam s-o salvez, dar nu m-a lasat. Chiar daca muream eu acel mic inger ar fii trait si eu as fii trecut impacata . " banuiesc ca eliot nu a lasat-o ... si ai uitat o virgula ,, Chiar daca muream eu , acel mic inger ... "
Descriere ai avut , naratiunea a fost ok , dialogul nu a fost sec si actiunea mi se pare putin grabita si intortochiata .
Oricum , astept urmatorul capitol si spor la scris !
:bye: