Duel: Savarina ali vs Little M

[Little M]

Ok everybody. Dupa cum se vede acesta este un duel.
Duelistele sunt Savarina ali si Little M [ adica eu ].

Gen: Romance [ se poate adauga orice alt gen pastrandu-se cel principal ]
Fara limita de pagini.
Perioada de postare: 01.08.2010 [ maine ] - 09.08.2010
Perioada de votare: 09.08.2010 - 19.08.2010


Atentie ! Voturile inainte de 09.08 nu vor fi luate in calcul.
Voturile neargumentata nu vor fi luate in calcul

Votati creatia nu autorul.

Nu voi deschide un poll.
Succes Alina

[Savarina Ali]

Avand in vedere ca este prima data cand particip la un duel, am acceptat, proasta idee ca tocmai am fost in pana de idei. Oricum nu o lungesc mai vreau doar sa spun : Succes Little M (Mirunica) si cam atat
Acesta este creatia mea : (cei slabi de inima nu cititi, ca mai rau va ingroziti si nu vreau sa am memoria incarcata )

[Center] Anonimus cu o floare[/center]

Stau pe pervazul geamului din camera mea, cu capul sprijinit de geamul ferestrei si cu un trandafir pe genunchi. Culoarea si mireasma lui ma icurajeaza si mai mult sa il caut pe cel ce mi-a trimis aceasta minunata floare. L-am gasit in dulapiorul de la facultate. De acesta era prins un biletel pe care scria urmatoare strofa :
[center]„ As vrea sa fiu o floare,
Pe care s-o mirosi
As vrea sa fiu si lacrimi,
In ochii tai frumosi ...
As vrea sa fiu pamantul,
Pe care tu pasesti;
As vrea sa fiu eu insumi,
As vrea sa ma iubesti.
As vrea sa fiu un nor,
Sa ma preschim in ploaie
Si-apoi pe trupul tau,
As vrea sa curg siroaie ...[/center]
Pentru cea mai speciala floare din facultate, al tau Anonim si-o floare

Cu multe dragoste pentru o raza de soare
Al tau Anonimus cu o flare

”
Cand am citit prima data am ramas profund impresionata. M-am uitat in toate partile dupa acest „Anonimus cu o floare”. De noua luni, in fiecare zi primesc cate un cadoun in dulapiorul meu. Nu am reusit sa gasesc acest baiat, vreau doar sa-i multumesc si poate devenim prieteni sau de ce nu chiar mai mult, daca asta vrea. Mai am la dispozitie doar o luna de zile, pana sa se termine primul an de facultate.
Sfera de argint lumineaza carul impreuna cu dragele ei surori, stelele si vegheaza asupra mea. Incep sa ma uit cu mare atentie dupa constelatiile cerului. Am gasit Carul Mare, nu dureaza mult si trebuie sa-l gasesc si pe cel mic. Bunicii mei m-au invatat unde sa localizez Ursa Mare. Voi tine minte mereu cum mi-au povestit despre aceaasta constelatie.

[center]FlashBack[/center]

-Scumpa mea Alinuta, daca vrei vrea mereu sa gasesti Ursa Mare, te orientezi spre partea nordica. Dar ca sa o gasesti ai nevoie de Steaua Nordului, imi spuse cu o voce blajina, batranul de langa mine. Parul alb era acoperit de o palarie de pescuit. Avea o culoare spalacita, nu se mai stia sigur ce culoare a avut initial. Ochii sai caprui ma priveau cu blandete. Pe fata i se faceau cute la fiecare miscare, buzele sale uscate formau un zambet, care ma facea sa ma simt in siguranta orice as face.
-Dar bunicule, cum voi recunoaste Steaua Nordului? Sunt atatea stele pe Bolta Cereasca, toate seamana intre ele ... cum voi putea eu sa ...
-Scumpa mea nepotica, nu este asa de greu. Te uiti dupa steaua ce straluceste cel mai tare. Ea este Steaua Nordului, cu ajutorul ei vei putea sa gasesti totul, imi spuse o voce la fel de blajina, doar ca era de femeie. Parul sau carunt, de trecerea timpului era prims intr-o coada si acoperit cu un batic, acest lucru facand-o sa para mult mai batrana. Ridurile de pe fata ei se puteau observa cu mare usurinta. Avea acelasi zambet ca si batranul, un zambet ce te face sa zambesti mereu, sa uiti de griji si de suferinta.
-Dar bunico, toate stelele stralucesc, spun ridicandu-ma de pe iarba si invartindu-ma in fata lor cu mainile ridicate spre cer. Ma intorc cu spatele la cei doi si ma uit spre cer cu mainile in sold. Cercetam cu atentie cerul, dintr-o data mi s-a oprit privirea pe o stea. Era cea mai luminoasa, cea mai frumoasa si mai stralucitoare. Pe fata mi-a aparut un zambet urias.
-Buniii aceea? Aceea este steaua? am inceput sa strig si sa arat cu ambele degete aratatoare steaua, saream in sus de fericire ca am gasit-o. Bunicii mei mi-au aprobat alegerea si eu am inceput sa ma invart pe acolo, rochita roz de pe mine, invartindu-se in jurul meu, aratand ca un tittirez, care se roteste mai incet din cauza oboselii. Palaria roz cu paiete care imi acoprea parul cu buclele lui, a cazut lasand la vedere un matasos par saten pana la mijlocul spatelui. Ochii mei caprui straluceau asemenea stelelor. Ma simteam asa de bine sa-i stiu alaturi. Un copil, asta eram „un copil”. Fara griji, doar fericire si zambete.

[center]EndBack[/center]

O lacrima cristalina a cazut pe obrazul meu. Privirea imi era atintita asupra Stelei Polare. Am zambit in timp ce ma uitam la ea.
-Ce mica eram, aveam doar sase anisri. Eram asa de fericta, iar acum am douazeci si sunt asa de trista. De ce? De ce destinul a vrut sa nu ma mai pot bucura de bunicii mei? De ce eu? De ce trebuie sa indur greselile altora? Aceste intrebari le pun in fiecare seara si ... si nici-un raspuns, spun asta si ma ridic de pe pervaz. Noapte buna! mamaie. Noapte buna! tataie, spunand acestea ma indrept spre noptiera si las trandafirul pe suprafata din lemn masiv. Ma asez pe patul moale cu asternut rosu sangeriu si imi las parul saten, lucitor si matasos sa se imprastie pe perna male de sub capul meu. M-am afundat intr-un somn fara vise, sau cel putin asa credeam pana cand l-am vazut pe el.

[center]***[/center]

Ultima zi din primul an de facultate. O zi mare pentru mine. O zi foarte importanta pentru toti cei ce s-au chinuit un an intreg sa invete. Pentru a deveni sefa a farmaciei nu este usor, trebuie sa inveti mult si sa iti dai interesul.
Stau in fata oglinzii de la masuta de machaj si imi perii parul matasos. Decid sa-l las pe spate. Ma ridic de pe scaun, deoarece machiajul este si el gata si foarte discret. Ma uit cu atentie in suprafata de sticla, unde reflexia mea se odihneste si se modeleaza dupa propriile mele miscari. Sunt imbracata intr-o rochita scurta neagra cu o centura alba prinsa la mijloc, pe umeri am un bolero alb. Port o pereche de sandalute cu toc negre si imi iau poseta alba de pe masuta si sunt gata. Ies din camera mea si cobor cu grija scarile tinandu-ma de bara din marmura alba. Ies din casa inchizand cu grija usa cu cheia. Ma indrept spre masina parcata in curte. Mergeam cu viteza necesara, avand grija la drum.
[center]***[/center]

-Alisule, hei Alisule! Aici! ma aud strigata de cea mai buna prietena a mea. Ma intorc si o vad, vesela ca intotdeauna. Bretonul ei pe o parte ii acoperea ochiul drept. Ma privea cald si prietenos zambind cu toata fata. Ochii ei albastrii precum safirele ma incurajeaza sa zambesc. Este imbracata cu o rochita de vara turcoaz. Isi da la o parte parul precum abanosul ca sa ma privesca mai bine.
-Alisule, arati minunat, imi spuse aceasta facundu-ma sa rad. De ce razi? Radiezi de frumusete, vei fi cea mai frumoasa acolo sus, imi spune si imi face cu ochiul.
-Mari, Mari, Mari, ce ma fac eu cu tine? intreb sarcastica. Cum adica eu voi fi frumoasa acolo sus? O sa fiu eclipsata, spun puand un botic mic. Aceasta se uita intrebator la mine, iar eu zambesc brusc. O sa imi iei tu toata atentia, nu voi putea sa-l gasesc nici in ultima zi din acest an de facultate pe „Anonimus cu o floare” spun ganditoare. Am incercat sa-l gasesc si nu am reusit, este mult mai destept decat mine, spun si regretul se simtea in voce.
-Nu te supara Raza de Soare, il vei gasi, imi spuse Andrei. Andrei este un baiat mai inalt decat mine cu cativa centimetrii amarati, este brunet si are ochii caprui. Ma pierd in ei de fiecare data cand ii privesc. Poftim acest trandafir este pentru tine, As vrea sa fiu o floare, / Pe care s-o mirosi , spune acesta zambind daruindu-mi floare. Brusc imi aduc aminte de versurile din singurl biletel in care nu imi spunea :
[center] „Pentru cea mai speciala floare din facultate, al tau Anonim si-o floare[i][/center]

Cu multe dragoste pentru o raza de soare
Al tau Anonimus cu o flare

”

Am zambint si l-am sarutat apasat pe buze, lasandu-i pe Maria si Alex uimiti. Brunetul imi raspunde la sarut, insa il rupe usor si imi zambeste.
-Alisule ... nu vroiai sa-l saruti pe Aninumus cu o ..., dar nu o mai las sa termine deoarece intervin.
-Anonimus cu o floare, da asa este pe el vroiam sa-l sarut, insa ... insa anunimul meu care m-a inebunit tot acest an de facultate, nu este nimeni altul decat cel mai bun prieten al meu, Andrei, spun putin ezitand.
Cei doi raman uimit cand eu fac afirmatia. Nu mai au timp sa spuna ceva ca se aude o voce de barbat in difzoare.
„Dragi copiii deoarece este sfarsitul anului de facultate, pentru unii primul pentru altii ultimul vreau sa va urez tuturor succes in viitor si in tot ceea ce faceti. Nu am sa o lungesc deoarece stiu ca va plictisesc cu acest discurs, asa ca sa vedem premiantii anului. In acest an cu cele mai mari medii se inscriu Popescu Alina, Moraru Maria, Dumitru Andrei si Pandore Alexandte. ” spune acesta si cu totii au inceput sa aplaude, iar noi ne indreptam spre scena. Dupa ce ne luam diplomele coboram de pe scena frumos amenajata. La fel ca noi sunt chemati si ceilalti colegi din faculte. Cand directorul termina cu premiile ne spune :
-Dragi elevi, petrecerea de sfarsit de an se va tine in sala cea mare din institut, la ora douazeci fix, ne mai spune acesta apoi pleaca.
-Alisule, nu pot sa cred ca am terminat si anul asta, imi spune prietena mea, iar eu ii zambesc.
Ne indreptam toti trei spre masina mea si pornim spre o cofetarie.

[center]***[/center]

-Hmmm e foarte buna aceasta savarina, spune Maria incantata de prajitura, iar eu impreuna cu cei doi incepem sa radem. De ce radeti? ne intreaba aceasta vizibil cofuza.
-Mari, te comporti ca un copil din ala mic care nu a mai gustat pana acum o savarina, spun amuzata.
Continuam sa discutam si sa radem inca cateva ore, dupa care ii duc pe toti la casele lor pentru a se pregati de petrecere.

[center]***[/center]

Sunt in fata oglinzii si mai verific pentru ultima data ultimele detalii. Port o rochita scurta, cu corset, neagra. Corsetul este facut din catifea si in fata pentru model are cateva snurulete, de asemenea are si la spate, dar cu cele de acolo ma fixez corsteul pe marimea mea. Partea de jos, fusta, este in clos si are volane confectioate din voal si catifea neagra. Corsetul in partea dreapta are o floare confectionata tot din catifea si voal negru. Parul l-am prins intr-un coc tip banana si doua suvite lasate sa cada pe chipul meu angelic si alb ca spuma laptelui. Sunt incaltata cu o pereche de sandale pe gamba cu toc cui negre.
Aud un clacson de masina si stiu ca Andrei a venit sa ma ia si sa mergem la petrecere. As merge cu masina mea, dar aceasta este la Alex. Cobor treptele incet ca sa nu imi rup gatul pe ele si cand deschid usa, Andrei ma prinde de talie si ma saruta trandru.

[center]***[/center]

Intram in sala cea mare a facultati si ramanem placut surprinsi de ceea ce vedem. Baloane roze si albastre plutesc prin sala. Mesele sunt frumos aranjate iar muzica este pornita. Care mai de care canta si danseaza sau se rade cu prietenii sai. Eu si iubitul meu ne cautam prietenii cu privirea. Cand ii gasim ne ducem catre ei si incepem sa povestim. Este o seara minunata, dar foarte obositoare, asa ca ies putin in curte. Vantul adie usor facandu-ma sa inchid ochii si sa ma desprind cateva clipe de realitate.
Simt cum doua brate ma prinnd de talie si mi se sopteste in ureche persoana care ma deranjeaza, asa ca ma las inca purtata de val. Dupa cateva clipe sunt intoarsa catre persoana misterioasa si imi deschid ochii, privindu-i pe ai sai. Incearca sa ma sarute insa ma indepartez rapid si incep sa fredonez o melodie. Aceasta melodie se numeste „Once Upon A Dream ”, este melodia mea preferata.

[center]***[/center]

Seara aceea a fost minunata si la fel si urmataorele. Cei patru au ramas prieteni in continuare si s-au ajutat reciproc la bine si la rau. Acesta este inteles unei prietenii, iar „Anonimus cu o floare” si-a facut curaj si si-a cerut prietena in casatorie. De asemenea si Alex la fel. Toti patru sunt si azi foarte fericiti, iar „Anonimus cu o floare” a devenit o poveste, dar care numai patru oameni ii stiu adevarata valoare si adevaratul mister.


[center]*** ... Sfarsit ...***[/center]

Bun deci aceasta este „capodopera” mea. Eu v-am avertizat ca veti face stop cardiac si va voi avea pe constiinta, daca nu mi-ati urmat sfatul, va rog sa ma impuscati cu o matura din plastic, eu nu le suport pe cele din lemn
Deci mult succes Miru, sunt sigura ca vei castiga acest duel

[Little M]

Sper sa fie bun . Deeci ... [ tobele ] ... lucrarea :

Tic, tac

Atunci cand te astepti mai putin viata iti mai da o bomba cu ceas. La inceput te fascineaza si vrei sa afli cum functioneaza, auzi cum ticaie si te captiveaza, incepi sa simti adrenalina si asta e tot ce conteaza. Dar uiti un lucru: te joci si timpul trece mai repede de cat crezi. Secundele trec dar ceasul nu se opreste, continua sa ticaie si, in cele din urma cedeaza, explodeaza. La fel e si viata mea. Am gasit o bomba. Una cu ceas. Putea sa explodeze in orice moment. Ma fascina. Parul lui negru, privirea mereu indiferenta si o atitudine de milioane. Genul de baiat perfect si plin de bani, admirat de toti. Cum putea sa nu iti placa? Avea un singur defect: dependenta lui de droguri. M-a invitat in lumea lui. Am acceptat. Il doream; as fi facut orice pentru a sta alaturi de el.
Am obtinut ce vroiam, dar toate au un pret. In loc sa il salvez, m-am alaturat lui. Dar ce conta? Ma iubea! Eram impreuna. Adunam bani impreuna si nu cumparam nimic altceva inafara de “praful nostru magic” . Apoi mergeam cu totii intr-un loc abandonat si zaceam acolo timp de vreo trei – patru ore. Si acum imi aduc aminte:

Flashback:

Parcul abandonat de langa scoala parea locul perfect pentru practicarea “hobbyului “ nostru. Ne-am asezat toti 5 intr-un colt si ne-am pregatit dozele.
- Le luam toti la trei! Unu!...Doi!...Trei!
Am inspirat praful usor amarui si l-am apucat ca si intotdeauna de mana. Mana lui era calda si fina, mare dar delicata. M-a strans usor iar eu nu i-am mai dat drumul. Scranciobele rupte si decolorate se invarteau in fata mea, la fel si celelate lucruri din parc. Simte-am ca plutesc! Drogul incepu-se sa isi faca efectul, iar eu, ma simteam din ce in ce mai bine. Singurul lucru de care eram cu adevarat constienta era mana lui ce o tinea strans pe a mea.

End of Flashback.

Atunci nu regretam nici o secunda in care eram sub influenta drogului. O secunda ca asta insemna o secunda in care eram aproape de el. Insa acum cand bomba a explodat pentru mine, as da orice ca eu sa nu fi cazut prada jocului si sa fi avut puterea sa il salvez si pe el. Insa acum nu mai era posibil. El era acum prea departe. Se ridica din ce in ce mai tare, undeva unde eu nu il pot atinge, vedea sau auzi. Ma intreb daca momentele petrecute impreuna au insemnat ceva pentru el. Daca eu am insemnat ceva pentru el.
- Te simti bine? Ai nevoie de ceva? ma intrerupse mama sa din ganduri.
Parul ei negru, acum lasat in valuri grele peste umeri, stralucea in lumina neonului. Avea ochii incercanati ceea ce imi demonstra ca era obosita. Nu vroia sa plece acasa. O intelegeam. Era totusi fiul ei. In cele din urma i-am raspuns:
- Nu… Sunt bine.
Un suras isi facu loc pe chipul meu palid. M-am ridica de pe scaunul nu foarte confortabil, pornind pe holurile albe ale spitalului inspere baie. Am pasit inauntrul baii si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit in oglinda: parul meu roscat era acum incalcit si nearanjat, cazand valuri peste umeri, semanand cu un foc lichid. Ochii verzi erau acum rosii de la plans si nopti nedormite. Chipul imi era palid si buzele trandafirii aveau acum o nuanta albicioasa. Mi-am scos un balsam de buze pentru a le hidrata. Incet, pe masura ce substanta inainta pe buze acestea reveneau la culoarea lor normala. In privinta ochilor nu aveam ce sa fac asa ca am trecut la par. Peria trecea greu printre firele incalcite, tragandu-ma usor de par. In cele din urma aratam acceptabil. Mi-am aranjat camasa si m-am intors la scaunul meu. Am observat ca pe masuta de langa mine era pusa o cafea alaturi de un covrig si un biletel. Curioasa din fire am luat biletelul si l-am citit:
“Mira, eu ma duc pana acasa sa iau niste documente. Daca se intampla ceva ma suni! Eu ma intorc in doua ore. Ti-am lasat aici o cafea si un covrig. Mananca! Nu ai pus nimic in gura toata ziua.”
Perfect. Aveam sa fiu singura. Aveam timp sa ma gandesc fara sa fiu intrerupta. Fara sa vreau imi indrept privirea spre usa salonului in care el se afla. Doctorul tocmai iesea, studiindu-si hartiile. As fi vrut sa intru, sa fiu acolo langa el. Nu imi pasa ca este inconstient. Vroiam sa il simt.
Doctorul se opri in fata mea. Cand ajunsese acolo?
- As vrea sa vorbesc cu mama lui Alexander. Unde este? Intreba el uitandu-se in jur.
- Nu e aici. S-a dus sa ia niste acte. Dar imi puteti spune mie. Cum se mai simte?intreb eu pe un ton tremurand.
Numai gandul ca starea lui s-a agravat imi provoca o stare de greata.
- Nu are nimic. Defapt chiar am observat o imbunatatire. Cred ca in doua saptamani isi va reveni complet. Dar vroiam sa vorbesc cu mama lui de internarea intr-o clinica de dezintoxicare. Am gasit o clinica potrivita.
Pe chipul doctorului aparu un suras binevoitor.
Imi parea bine pentru Alex. Daca el avea sa se interneze, aveam de gand sa o fac si eu. Doar ne promisesem.

Flashback:

– Lex, imi promiti ca daca iau o supradoza ai grija ca mama sa ma duca la dezintoxicare?
Imi pun capul in poala lui si inchid ochii, oftand adanc.
- Iti promit, Alex! Dar sa stii ca asta e valabil si pentru tine.
Imi intind usor degetul aratator spre nasul lui si apas usor pe varf. Alex imi prinse degetul si il tinu in mana sa in timp ce continua:
- Si imi promiti ca te vei interna si tu odata cu mine? Eu voi face la fel !
Isi duse mana la inima si pe un ton solemn continua:
- Jur !
Nu dura mult si ma bufni rasul, el izbucnind la randul lui dupa mine.
- Iti promit! spun eu in cele din urma printre hohote de ras.

End of Flashback.

*

Stateam langa patul lui si ma jucam cu suvitele negre.
- Iti vine sa crezi ca acum noua zile eu stateam inconstient in acest pat? ma intreaba el ridicandu-si privirea spre mine.
- Nu… Chiar nu imi vine sa cred ca in urma cu cateva zile erai pe linia dintre viata si moarte. Si nu imi vine sa cred ca m-am rugat lui Dumnezeu! Nu am mai facut-o de luni de zile… E ciudat.
Ma oprise din vorbit deoarece pe usa intra o asistenta cu mancare.
- Va las tava aici, spuse ea zambind. Aveti grija dumneavoastra sa manance?
- Da, nu va faceti griji!
Inainte sa mai pot zice ceva asistenta parasi salonul. Ma indrept spre tavita cu mancare si gust putin.
- Bleah! ... Mancarea asta e chiar groaznica! Cum va pot da asa ceva? spun eu stramband din nas.
- Eu m-am obisnuit cu ea! imi raspunse el. Dar lasa asta! Ai rezolvat cu clinica?
- Normal. Doar nu crezi ca ieri nu am fost aici degeaba, spun eu in timp ce ma indrept cu tava spre patul lui.
- Si? … Cum e?
Lua tava si o aseza cu grija pe poala lui.
- Pai au o sala de relaxare si mancarea e cu siguranta mai buna ca aici, spun eu chicotind. Si am aranjat sa stam in aceiasi camera. Oh. Si gradina e superba. O sa iti placa. Ne internam a doua zi dupa ce iesi de aici.
- Perfect! Exclama el si mai lua o gura din mancare.

*

Mana lui ce tinea strand pe a mea in timp ce ne plimbam prin gradina plina de trandafiri. Ne oprim pe o bancuta alba, iar eu imi sprijin capul pe umarul lui. Chiar daca lipsa drogurilor imi provoca din cand in cand greata faptul ca Alex era alaturi de mine era mai mult decat suficient pentru a ma simti bine. Ma bucura faptul ca aveam sa imi petrec urmatoarele 5 saptamani alaturi de el. L-am strans mai tare de mana in timp ce buzele mele se apropiau incet, dar sigur de ale lui. Gurile noastre se contopira, iar limba lui o atinse bland pe a mea. Nu stiam cat a tinut jocul nostru dar de un singur lucru eram sigura!
Bomba mea se oprise in ultimul moment, dandu-mi inca o sansa.
Si aveam sa o expluatez la maxim! Fara droguri, doar ticaiturile bombei ce nu avea sa explodeze prea curand !


________________
Succes Alina

[Me�al.]

Cred că eu sunt primul xD .

Savarina Ali

Well, titlul mi s-a părut interesant, deşi nu mi-am putut imagina ce se întâmplă în fic. Oricum, pot spune că este frumuşel.Acţiunea a fost grăbită tare mult şi zici că erai la o sută de metri garduri. Puteai să o iei mai încetişor ori să lungeşti povestea asfel încât să nu pară aşa de grăbită. Putea să fie mai multă descriere. Te-ai axat pe descrierea vestimentaţiei fetei, un lucru nu foarte important. Puteai să descri mai mult sentimentele ei având în vedere faptul că scri din punctul ei de vedere. Sunt câteva greşeli de tastare,dar nu mă mai duc să le caut din nou. Totuşi, trebuia să corectezi povestea înainte de a o posta. Mi-a plăcut poezia de la începutul ficului, a fost chiar frumoasă. Totuşi, paragraful acela în fetele sunt la cofetărie, de ce l-ai mai pus ? Nu-şi are rostul. Sunt doar două replici şi cam atât. Nimic foarte interesant.
Finalul a fost previzibil. Fata rămâne cu băiatul pe care-l place şi Anonimus cu o floare rămâne doar o poveste pentru copii. Cam epic. Puteai să o faci mai specială, sunt sigur.

Nota : 6.5

Little M

Titlul mi-a plăcut la nebunie. E simplu, dar m-a făcut să mă gândesc la o bombă şi reflectă cu totul ce se-ntâmplă în poveste.
Acţiunea e interesantă, deşi mi s-a părut uşor grăbită. Totuşi, mi-a plăcut.
Dialogul nu este deloc sec ÅŸi este bun. ÃŽmi place.
Descrierea . . Putea fi mai multicică, dar să spunem că e bine şi aşa. M-a deranjat faza aia când ai descris cum se dădea ea cu gloss pe buze. Ai făcut-o aşa de detaliată de parcă povestea avea să fie citită numai de fete, ci nu de băieţi.
Ideea este destul de originală. Mie mi-a plăcut mult, mai ales partea cu bomba asemănată cu viaţa. A fost o asemănare frumoasă şi mi-a plăcut tare mult.
Greşeli de tastare n-am prea văzut, dar n-am căutat. Mda, am citit ficul la unu noaptea.
Totuşi, mi s-a părut că te-ai cam grăbit şi băiatul a ieşit din comă una două, prea repede. Oricum, ce pot spune ? Mi-a plăcut şi a fost destul de frumoasă - compunerea.

Nota : 9

Deeci . . votul meu merge spre Little M . Sorry, Savarina Ali, dar povestea ei m-a fascinat mai mult.
Oricum, felicitări amândurora !

[She]

Here I am, cum am promis. : > So:

Alina

Mi-a placut titlul, desi mi s-a parut un pic cam impopotonat, la fel ca si toata povestea de altfel. Nu prea imi dau seama de ce, dar nu mi-a placut exprimarea pe care ai abordat-o. Naratiunea a fost foarte simpla si grabita, ca intr-o poveste de adormit copiii, iar descrierea a fost cam plictisitoare. Dialogul, nu stiu ce sa zic despre el. Nu le am cu dialogul dar stiu totusi ca nu m-a impresionat.
Insa ideea mi se pare foarte buna, si sunt de parere ca e pacat ca nu a iesit ceva mai bun din ea. Cand am inceput sa citesc ma asteptam la ceva mai bun (scuze ca ma repet), si am fost dezamagita la final. Parca pe tot parcursul povestii tot asteptam sa se intample ceva, un punct culminant, si pana la urma... nada. : ))
Ai avut si greseli gramaticale, dar mai ales de tastare, de unde presupun ca nu te-ai stresat prea tare sa corectezi povestea inainte de a o posta. Totusi e un duel si, desi inteleg ca nu ai avut inspiratie, puteai sa iti dai un interes mai mare in legatura cu aspectul si partea tehnica.

Miru

Imi place titlul, m-a atras. Mi-a placut cat de cat cum ai narat, insa si mai mult mi-a placut descrierea. Ai folosit epitete bine alese si nu m-am plictisit, pentru ca ai vorbit mai ales despre sentimentele fetei, si apreciez acest lucru. Ai facut totusi cateva repetitii. Insa de ce am zis 'cat de cat' la naratiune? Pentru ca si la tine actiunea a fost cam grabita. Si in povestea ta a fost la fel, parca asteptam sa se intample ceva, si inainte sa clipesc m-am trezit ca s-a si terminat.
Mi-a placut si ideea ta, mi se pare originala si captivanta, oarecum.
Am zarit cateva greseli si la tine, dar mai putine.
Mi-a placut sfarsitul foarte mult, dar, din pacate, asta nu poate compensa restul povestii care, cum am mai zis, mi s-a parut grabit si, acum ca ma gandesc, banal. Si din aceasta idee putea iesi ceva mult mai bun.

In cele din urma, votul meu merge catre Little M. Imi pare rau, Alina. Stiu ca te vei supara pe mine si-o sa-mi faci capu' mare (sau, in fine, poate nu), pentru ca te cunosc, dar, sa nu uitam:

Votati creatia nu autorul.

Oricum, felicitari si succes amandurora in continuare!

[Summer]

So , sa vedem:

Savarina Ali- Titlul nu mi se pare foarte
interesant , dar se potriveste cu continutul . Ce nu mi-a placut a fostfaptul ca ai cateva repetitii in text , iar asta e deranjant. Am observat si cateva greseli de tastare,dar se mai intampla.
Deranjant este ca ai grabit actiunea cam mult , mi se pare ca ai vrut sa incluzi prea multe momente din ultima de zi de falcutate in ceva mult prea mic , puteai sa mai tai din anumite scene , cum ar fi cea cu cofetaria. Descrierea cam lispseste , nu prea ai descris sentimentele personajelor si te-ai axat pe lucruri nesemnificative.
Parte cu Flashback-ul a fost frumoasa , despre stele, chiar mi-a placut.
Reactia ei cand a aflat cine e a fost nu stiu cum sa zic , seaca , de parca ar fi stiut de nu stiu cata vreme cine era cel care ii trimitea floari. Iar cand a aparut Andrei ai spus ca era mai inatlt cu cativa centimetri amarati - nu mi-a placut deloc cum a sunat .
Sfarsitul , desigur ca fiecare ramane cu cel pe care il place , insa chiar mi se parea mai dragut daca se tremina la bal , un dans romantic , adica nu prea mi-a placut faza cu casataoria.


Little M- Deci pot spune ca titlul mi-a placut la nebunie , desi am asteptam la orice numai la droguri nu . Personajele tale sunt conturate destul de bine si povestea este interesanta. Descrierea se mai putea lucra la ea , dar e dsetul de bine si asa. Mi-au placut mult Flashback-urile. mai ales cel in care si-au promis unul altuia ca se vor interna amandoi.Actiunea este cam grabita , inteleg eu ca a trebuia sa iasa la un moment dat din coma , dar pre a brusc , adica ar fi fost mai interesant daca descriai cum s-a trezit , reactia ei ...
Subiectul mi s-a parut foarte interesant si alt lucru interesant coparatia facuta a fost pur si simplu deosebita . Mi-a placut extrem de mult, desi ma asteptam ca tipul sa moara , ce sadica sunt . Dar merge si un final mai fericit , au ramas impreuna(Pentru un timp), chiar daca asta s-a intamplat intr-o clinica de dezintoxicare.
Greseli de scriere nu am observat .
Deci povestea chiar mi-a placut , are un farmec aparte.



Deci votul meu merge la Little M , povestea ei mi-a placut enorm , but si a ta Ali a fost frumoasa . Felicitari amandurora!

[Flash]

All right let's start.

Savarina Ali.

Hm, e despre facultate în mare parte şi o iubire dintre un tip cde nu îşi dezvăluia identitatea şi o tipă care mă rog era aşa cum era. Sincer e o poveste clişeică mai mult m-a dus cu gândul la ani de liceu filmul ăla Liceeni, numai că acţiunea e plasată într-o facultate. Nu mi-a plăcut pentru simplul fapt că pur şi simplu e seacă ideea. Ideea în primul rând trebuie să fie cea care scoate ficul în evidenţă. La tine totul e invers. Mai ai de lucrat extrem de mult la idee căci în prin plan e pusă aceasta, iar dacă nu place nu place şi cu asta basta. Nu ai ce-i face. Poezie mi s-a părut la fel, seacă. Ai pus un car de semne de suspensie. Punctele de suspensie au un scop anume, dar dacă te întreb pariu că nu ştii. I bet on my Mitică phone. Ai pus atât de multe încât nu ţi-a mai trebuit. Semnele alea le pui într-un anume loc, când poezia deja e terminată nu după fiecare vers că oricum continui poezia nu o termini şi în nici un caz tipu nu era bâlbâit în ce scria. Dacă foloseai şi tu în dialog mai spuneam, dar le-ai folosit fix în poezie, iar individul anonim, mare nu ştiu cine le-a scris [ versurile ] deci le-ai pus aşa de formă să nu te plictiseşti cred nu ştiu de ce le-ai pus. Nici nu le e locul. Dacă nu e dialog, iar poezia era scrisă pe o coală, nu cred că ăla se bâlbâia. Doar dialogul permite punctele de suspensie şi atunci când întrerupi o acţiune. Nu le-ai folosit fix în poezie, scrisă de amorezul ăla. Nu se folosesc acolo. Mai informează-te data viitoare când faci ceva şi foloseşti ceva căci nu întodeauna ce crezi tu este bine. În afară de asta, la tehnoredactare stai mai prost ca mine când scriu extrem de rapid, aici e un exemplu bun acum că scriu foarte foarte repede. Tu când postezi ceva, mai uită-te la greşeli de tastate. Ai o groază de greşeli. Tehnoredactarea, în opinia mea ştiu că nu e întodeauna perfectă pentru că nah îţi mai scapă, dar trebuie să fim şi atenţi nu ? En fin, nu îmi place descrierea de asemenea. Nu ai redat cine ştie ce sentimente dar te-ai descurcat în a reda naraţiunea [ care e şi acţiunea ]. Sentimentele nu le-ai redat calumea, totul s-a mişcat mecanic.


Little M.

The same stuff like her. Nu îmi place. Sec, obijnuit şi nu mă fascinează cu nimic. Povestea epic fail de demult cu drogurile. Nothing else, nothing more. Sincer, puteai găsi ceva mai bun. De la tine am aşteptări. Chiar ai potenţial, un potenţial mare însă nu îmi place povestea asta. E obijnuită, prea usual. Puteai descrie mult mult mai mult dar te-ai rezumat la ceva cam prea mic să spun aşa. Sincer, ai mare potenţial la descriere, dar parcă cineva te ţine să scrii. Zici că trebuie să respecţi zece mii de reguli ca să ce ? Mai bine lasă-te purtată de vânt când scrii şi pur şi simplu inspiră-te chiar şi din particula de praf de afară. Aici nu îmi place. Stai în postura de autor care scrie doar ce îi spune editura. Mai bagă ceva fantezism acolo, bagă emoţii, lasă-te purtată de vânt, de ploaie de ce vrei tu. Hm, ce pot să mai zic, ai avut grijă la tehnoredactare but not like Ali. Ai fost mai atentă cred, da la tine nu mi-au sărit în ochi.

Bun, Să zicem...

Nu am nimic personal cu nici una din voi şi nu sunt o pupincuristă să voteze doar că Little M are culoare mov la nick. Nu, am votat strict ficul. Nu am nimic cu nici una din voi şi chiar nici nu îmi pasă, mă ghidez după fic. Bun, primu fic ăla cu anonimu merită să zicem un 9,50., ălâlaltu cu spitalul merită 9,85.

So : Căpşuneaua asta merită : 9,50
Iar : Tu asta movulică meriţi un 9,85.


Ps : Să fiu sinceră, nimeni nu e critic de artă pe aici. Veniţi cu diplomă de facultate de litere după daţi note mici. Felicitări amândouă pentru efort şi sincer meritaţi note bune. Căpşunea scrii drăguţ, dar chiar şi aşa esti la fel de bună ca movulică. Aceleaşi chestii, doar că nişte sutimi. E o ocazie să îţi corectezi greşelile. Nu am nimic cu tine. Cât despre parteneră, la fel.

Bye.

[Little M]

Soo. [ tobele ] Din acest moment nu se mai poate vota.


Pff. Castigatorul este... [ tam, tam, tam ,tam ] Little M [ adica eu ] Cu un punctaj de 4 la 0.. [ nu a pus toata lumea nota ca sa pot pune asa ]


Mda... Ma mir Alinaaa Sorry >.<. Mie mi-a placut povestea ta Mai facem noi un duel sa iti iei revansa
Asa. Felicitari concurentelor! [ Wtf. ma felicit singura ]
Ne mai citim noi p'aci
Bye !