Dryadales

[Stormrage]

Atunci se aude o bataie in usa.Raspund eu spuse Akira tinand mana intre picioare:
-Hey baieti!
-B-b-buna Saya! Spuse roscatul aproape tipand de durere.
Atunci intru in camera,desigur,neinvitata,ma asez pe pat si iau mainile de la spate.In palmele mele se afla un puiut de Husky.
-Cum! tresari Legolas.Cine e asta?
-Poi...Dupa ce il inmormantasem pe Tax ma indreptam spre casa.Pe drum aud niste zgomote dintr-un tufis.Cand ma uit pentru a afla ce era Surpriza! Acest catelus.Nu am putu rezista acestor ochi de catelus bleg.E dragutz nu?
-Da e foarte dragut si are si un nume!Spuse roscatul apropiinduse de zgarda catelusului. Numele lui e Matt!
-Nu am observat zgarda..."Matt",frumusel nume.
-Poate si mai frumusel e propietarul spuse Legolas cu un zambet pervers.
-Chiar ca Saya! Ne gandeam sa te ducem intr-un grup de oameni nesociabili,spuse Akira razand.
-Hey! Am mai multi prieteni decat voi doi la un loc!Doar ca am trecut prin atatea sate si orase ca nu le mai tin minte numele...

[DeDal N.]

Ce catelus dragut! Nu cred ca o sa ii tina locul lui Tax prea curand, dar pana atunci Saya mai poate sa astepte. Timpul trece fara sa imi dau seama cum cei doi prieteni ai mei. E a treia oara cand prietena mea ma face urat, ceea ce ma macina prea mult pentru a nu ii raspunde.
-Asculta aici, geloaso, nu e vina mea ca m-am nascut atat de fermecator, ca as putea face si un baiat sa se indragosteasca de mine, ii spun dandu-mi parul pe spate.
-Touche, spune Saya razand, privind cum Akira rosea. De data asta nu am ce comenta. Ai grait un mare adevar. Akira chiar e indragostit de tine, ti-ai dat seama in sfarsit.
-Nu m-as supara daca v-ati da seama ca inca sunt aici,intervine roscatul parand nemultumit.
Rad amuzat si imediat imi dau seama ca asta va fi inca o noapte nedormita. Pai, nu imi prea pasa acum. Cel putin, de fata cu Saya roscatul nu incearca nimic necurat si ce ar trebui cenzurat pana la urma.

[Stormrage]

Am ras si am povesti in seara aceea cat pentru 5 ani.Dar trebuia sa mai si dormim.Ca de obicei,vechi mei prieteni, sunt foarte nepoliticosi si ma pun sa dorm pe jos.
A dua zi ne pregateam sa mergem spre antrenamente.In drum spre locul respectiv trebuia sa trecem prin centrul satului.Acolo se afla Chrono,un profesor ,care facea o prezentare:
-Doamnelor si domnilor de astazi toti cei peste 18 ani vor putea beneficia de scoala.Desigur nu ori ce fel de scoala ci aici pot invata arte martiale invocarea spiritelor si lupta cu ori ce fel de arma.Cine doreste sa se inscrie se poate prezenta in fata cladiri proaspat construita diseara la ora 4.Va multumesc!
-Hey baieti! Hai sa ne inscriem si noi!Atunci ii apuc de mana si ii tarasc dupa mine.
-Saya!Chiar vrei?E scoala si tie nu iti place sa inveti.
-Ba imi place daca e despre lupta imi place orice!
-Eu nu am nimic in potriva!spuse roscatul zambind.
Am ajuns in fata cladiri si surpriza!Erau chiar multi tineri acolo.
Ne-am inscris iar cursurile urmau sa inceapa ziua urmatoare.Ca de obicei inceputul va fi cu teorie care va fi predata in clase.
Ziua urmatoare veni rapid iar noi eram prezenti la clase.Eu intru si ma asez alaturi de prieteni mei in ultimele banci ca sa putem vorbi.Am uitat sa precizez ca il aveam pe Matt intr-o geanta.Inainte sa vina profesorul se aude un latrat.In gandul meu:"Nasol".Pustiul care statea langa mine observase si incepu sa comenteze:....

[DeDal N.]

Aud comentarii adresate cuiva si cand ma intorc sa vad ce se petrece, vad un pusti, altfel nu il pot numii care se zburlea la Saya pe motivul ca un anume latrat i-ar fi deranjat 'somnul de frumusete'. Imi ascund un zambet si incerc sa il calmez pe pustiulica. Nu prea reusesc pana cand dintr-o data il vad cum paleste si incepe sa tremure, Ma intorc uimit si il vad pe roscat cum zambea, mai degraba ranjea catre el. Nu inteleg care era faza, dar renunt.
Cursurile au trecut, pot sa spun ca era foarte placute. Pe langa toate lucrurile noi pe care le invatam, aveam ocazia de a ne duela si de a repeta tehnici pe care deja le folosim si avem sansa sa le imbunatatim.
Timpul trese si mie mi se face foame. Cu gandul la o salata buna, Saya ne anunta ca ea va gati cina.
-Apoi, pe bune, o sa plec. Vreau sa va las ceva spatiu, pana la urma o sa ma considerati nesimtita.
-Eh, nu iti fa griji, da roscatul din mana. Eu tot te consider prietena mea chiar daca asta ma duce la abstinenta inainte de varsta potrivita.

[SnowFlake.]

Legolas a început să radă zgomotos şi cu poftă când a auzit cuvântul " abstinenţă ". Nu pot să cred că mi-a trecut aşa ceva prin cap, dar am spus-o deja.
Cina era gata, iar mâncarea ....... hmmmm, destul de bună, mai puţin pireul :
- Ihhhh ! Are prea multă sare ! Daţi-vă din calea mea, a spus Legolas, luând-o la fugă. Probabil s-a dus să-şi verse maţele.
- Mulţumesc, Saya, i-am spus pe un ton ironic, dăruindu-i zâmbetul meu absent şi leneş. Acum chiar că mi s-au spulberat toate speranţele de a-l avea în această seară.
- Ops ! Scuzeeeee !
O urmă de regret se citea pe faţa ei. M-am dus la ea şi am strâns-o la piept. În acel moment, Legolas a intrat şi ne-a văzut.
Saya a sărit ca arsă de lângă mine, iar eu nu aveam nici pe dracu, pur şi simplu zâmbeam.
Legolas o ia pe Saya de mână şi îi spune:
- Recunoaşte că îţi place Akira !
- Recunosc, s-a auzit o voce stinsă şi ruşinată.

[Stormrage]

-Recunosc ...Ca imi vine sa ii dau un pumn de sa i se alinieze dinti pe perete...
-Akira...De ce ma amagesti asa?spuse Legolas aproape plangand.
-Nu te amagesc mai...Doar ca sunt alaturi de prietena noastra in momentele grele!
-Ce momente grele?Ia murit potaia!Mare branza...
Stateam,ii priveam,ma minunam...
-Eu plec...spun eu cu o voce trista.Ma indrept spre usa imi iau geaca si rostesc:
-Bye baieti!Cu un zambet fals ies pe usa.Pe fata mea se vedeau regrete.De ce la mine si nu pe fata blondului?.Ma opresc in padure pe o piatra si incep sa bocesc.Nu prea aveam obiceiul acesta dar de la o vreme ma simteam foarte melancolica.Nu degeaba majoritatea taranilor de acolo imi spuneau "Loveless".Poate asta era adevarul...Poate de cand murise tata chiar nu mai aveam pe nimeni."E imposibil" strig in sinea mea "Legolas si Akira imi sunt prieteni buni si nu m-ar lasa la greu".Incerc sa sper ca blondul era doar nervos...

[DeDal N.]

De ce, DE CE de fiecare data cand ne impacam ne certam din nou? Nu suntem oameni, mie asta imi lipseste cel mai mult. Avem tot timpul din lume si asta doare cel mai tare. Pentru ca avem impresia ca o cearta in plus nu conteaza. Dar prietenia noastra e prea importanta pentru asa ganduri.
Nu asta gandim toti? Nu asta am gandit de cand am priceput sau de cand am inceput sa inteleg lumea? Simturile mele se dezvolta pe zi ce trec, la fel si puterea. Dar nu am nevoie de asta. Nu daca acest fapt ma costa prietenii.
E un pret prea mare? Pot petrece acea infinitate singur? Daca nu exista prieteni adevarati, atunci ce am eu ce se numesc? Ei m-au ajutat sa trec prin atatea. Cu ajutorul lor am supravietuit tot acest timp. SI chiar daca inca sunt tanar, asa voi fi pentru totdeauna.

[A'Svear]

Pădurea se desfăşoară în jurul meu, ramurile reci mă ating, mă rănesc uşor şi mă înspăimântă. Ce caut eu aici? E întuneric, e târziu, îmi e frică...Tu nu dai vreun semn că vei ajunge. Dacă nu mai vii? Nu, nu, nu! Îmi scutur capul repede să alung orice gând prăpăstios, nu are rost să invoc mereu ce e mai rău.
O siluetă prinde contur undeva în faţă, dar nu îndrăznesc să mă apropii prea mult. Încă un suspin se aude şi curiozitatea mea începe să ia o formă. Nu! Nu contează asta! E suficient că cineva plânge aici, că vad acea persoană şi nu cred că e cine ştie ce bau bau. Ah, ce chestie, probabil o să încep şi eu să plâng în curând, sentimentul ăsta pare a fi molipsitor. Mă opresc în loc, mă uit în toate părţile, nu prea mai disting mare lucru în rest, doar un întuneric opac ce se joacă cu imaginaţia mea, mă îngrozeşte. Haide, nu îţi fie frică! O să ajungă, o să fie bine, termină cu copilăriile astea! Sau poate nu o sa fie bine...Mă aşez jos, pe solul puţin umed şi rece şi îmi duc genunchii la piept îmbrăţişându-i. Îmi sprijin capul de ei şi mă uit aiurea; oricum nu văd mare lucru. Aerul e îngheţat şi atmosfera asta e încărcată de un sentiment greoi, care mă sufocă. Parcă toată lumea s-a luat la ceartă şi toate merg pe dos în seara asta.
Poate ar trebuiesă plec...Îmi e şi somn. Nu! Mai aştept puţin, nu mor dacă mai aştept puţin.

Occ: Verrine.

[Erm, scuze dacă am întrerupt acţiunea aici sau ceva, dar cum nimeni nu a spus cine ar vrea sa urmeze am postat şi...Erm...Sper sa nu fi încurcat pe nimeni...Scuze dacă am stricat ceva ]

[Verrine]

Mergeam prin padure, indreptandu-ma spre academie, sau cel putin asta intentionam sa fac inainte sa disting doua siluete sprijinite de unul dintre copaci, stand in pozitii opuse astfel incat sa nu isi dea seama una de prezenta celeilalte. O fata si un baiat deci. Dupa atmosfera de " om distrus" care era in jur si totusi o alura romantica nu imi era prea greu sa-mi dau seama despre cine este vorba.
- Blue.
Nu a fost o strigare, o chemare sau orice altceva. Era mai mult un mod prin care sa-l anunt ca sunt aici si ca nu trebuie sa mai faca pe dramaticul. Daca era un elev in academia asta pe care sa-mi placa sa-l tachinez la nesfarsit, acela cu siguranta era Blue.
Spre nefericirea (norocul de fapt) mea amandoi au intors capul, auzindu-se un murmur pe care nu reusisem sa-l disting.

Edit [uitasem de asta <.<]

Occ: ^.^.::Nemo::.^.^

[Stormrage]

Oare cine era strigase? Sa fie el? Nu are cum...au trecut parca un milion de ani de atunci!Blue nu imi spuse nimic de el... Credeam ca a disparut dupa plecarea mea sau asa ceva.De fapt eu ma miram ca il vad pe Blue! Shit,sper ca nu ma observat!
-Hey guys!Oare cine e blondina asta mika?
-Nimeni!
-Cum adica? Nu am mai vazut un nimeni asa de dragutz! Iar tu Blue,ce mai faci?
-Nimic nou...*perv smile*
-Te dai cumva la prietena mea? *sarcastic smile*
-Ti-e ciuda? Muhaha!Oricum nu sunt prietena ta si nu se dadea la mine ,stai calm!Nici macar nu i-am observat prezenta.
-Glumeam si eu nebuno!Totusi ce te aduce pe aici?
-Vantul...florile,RAZBUNAREA!
-Off!Tu nu te lasi cu una cu doua nu?
-In momentul de fata nu dar sa stii ca ma grabesc la scoala! Stiu suna ciudat...sa folosesc cuvantul scoala,chestia care nu mi-a placut niciodata ,dar da!Ma duc la scoala si poate veniti si voi....*smile*
Occ:Verrine