19-12-2010, 03:59 PM
x Inna x, chiar nu m-am gândit că ar putea să se bată. Nu sunt o adeptă a rezolvării problemelor în acest fel în viaţa reală. Da, după cum aţi văzut Lexxi m-a lăsat pe mine să fac confruntarea xD
SweetKiss, all right, Tyler ^^
DeDal Notorius, Da, Myra e foarte... um, inocentă aş putea spune.
I Love Colors, chiar am râs a faza aia cu toţi 3, faţă în faţă... =]]
Cookie., de data asta am făcut un capitol puţin mai lung.
Vex, şi încă mai sunt multe secret pe care nu le ştiţi despre Myra xD
All right, continuarea. Hope you like it ^^
Capitolul 4 ~ Confruntare.
ÃŽnaintez încet spre casă. Vântul adie uÅŸor ÅŸi presimt că voi răci. Uneori Damon mă priveÅŸte pe furiÅŸ, dar chiar înainte de a-i înfrunta privirea îşi întoarce capul în cealaltă parte prefăcându-se că se gândeÅŸte la altceva. Pe drum găsim un copac. Hm, este exact copacul pe care Tyler a gravat cu grijă „M + Tâ€. De fiecare dată când copacul resipiră noi trăim entuziasmul lui, obiÅŸnuia să spună el.
Damon se gândeşte intens la ceva. Pare că nu are chef de vorbă. Nici eu nu am. Suntem foarte aproape de casa mea. Mă deranjează liniştea, aşa că încep să îl privesc şi eu pe furiş. E atrăgător, la naiba! Are părul prea negru şi răvăşit, aproape îi atinge irişii verzi.
Dar îl văd pe Ty, iubitul meu. Acesta îl fixează ostil pe Damon, dar pe mine nu mă deranjează. Sar în braţele lui Ty şi simt cum mă strânge protector.
- Myra, intră înăuntru. Aşteaptă-mă în camera ta. Vin imediat, îmi promite iubitul meu.
Eu îl ascult şi intru înăuntru. Urc scările din lemn cu grijă şi trec prin faţa camerei goale, apoi mă schimb de hainele ude în camera mea. Albastrul pereţilor mă calmează. În mijloc este o măsuţă din sticlă, iar patul cu lenjerie roz, dulapul cu haine, biroul şi foarte mulţi ursuleţi de pluş sunt puse la întâmplare. Privesc pe fereastră şi încerc să aud ce vorbesc băieţii.
- Damon, stai departe de Myra, spune Ty. Ea mă iubeşte şi eu o iubesc. Aşa trebuie să fie lucrurile. Toate astea nu au nimic de a face cu tine. Îndepărtează-te.
- Nici nu mă gândesc, spune Damon pe un ton grav. Poate că te iubeşte acum, dar nu mă voi da bătut până când nu va fi înnebunită după mine. Iar pe tine te voi face să te simţi la fel de mizerabil şi nefericit cum sunt eu acum, adaugă el plecând cu un rânjet ciudat pe faţa cu trăsături atât de masculine.
Tyler intră în casă încet. Cuvintele lui Damon m-au împietrit. Ce încrezut! El chiar crede că mă poate face să mă îndrăgostesc de el atât de uşor ? Ei bine, are nevoie de mult farmec ca să reuşească. Oricum, sunt pregătită să uit de toate problemele mele şi să mă concentrez pe relaţia mea cu Ty.
- Îmi pare rău că am întârziat, My, spune el. Nu ştiu dacă ai auzit discuţia mea cu Damon, dar nu voi lăsa să ţi se întâmple nimic.
- Ştiu, îi şoptesc eu şi mă aşez pe pat. El se aşează lângă mine şi mă cuprinde, mă aprinde uşor.
Îmi închid ochii şi îmi eliberez mintea de gânduri. Mă simt atât de protejată, chiar îl cred pe Ty. Îl iubesc şi nu voi lăsa nimic că intervină între noi, mai ales pe antipaticul de Damon.
Privesc tavanul alb pierdută în gânduri. Stau întinsă în pat aşteptându-l pe tata să vină în cameră. Îl aud cum păşeşte pe scări, scârţâie şi mă sâcâie. Oare ce vrea să îmi spună ? Părea foarte serios la telefon. Oricum, bănuiesc că voi afla curând. Bate la uşă şi intră. Are un zâmbet înfiorător pe faţă, mă sperie. El întotdeauna este foarte rezervat, nu îşi arată sentimentele.
- Iubire, vreau să-ţi spun ceva foarte important, îmi spune solemn, de parcă ar vrea să mă ceară în căsătorie. Gândul acesta mă face să râd puţin. Îmi cer scuze şi îl rog să continue. Ce distrată sunt!
- Vreau să-ţi spun că eu şi Christine ne simţim foarte bine împreună. Ştiu cât de mult te-a durut când mama ta ne-a părăsit, dar o iubesc mult pe Christine şi vreau să fim o familie din nou. Mâine se mută la noi împreună cu fiul ei. Sper să vă împrieteniţi, e de aceeaşi vârstă cu tine, iubito! spune entuziasmat sărutându-mă pe frunte.
Se ridică din pat şi pleacă aproape dansând. Mă bucur că el şi-a găsit o persoană cu care să vorbescă. Avea dreptate. Plecarea mamei m-a durut, dar acum se pare că toate problemele mele se rezolvă uşor. Oricum, nu poate fi atât de rău. Doar nu voi locui cu Damon! Râd cu poftă la gândul acesta. Am un iubit, iar acum voi avea o familie. Şi dacă mă gândesc bine, mereu mi-am dorit un frate. Zâmbesc şi închid ochii nerebdătoare să-l cunosc.
That's it. A fost simplu, dar sper să vă placă.
Aşteptăm comentarii şi critici.
Xoxo, AlerimxD.
SweetKiss, all right, Tyler ^^
DeDal Notorius, Da, Myra e foarte... um, inocentă aş putea spune.
I Love Colors, chiar am râs a faza aia cu toţi 3, faţă în faţă... =]]
Cookie., de data asta am făcut un capitol puţin mai lung.
Vex, şi încă mai sunt multe secret pe care nu le ştiţi despre Myra xD
All right, continuarea. Hope you like it ^^
Capitolul 4 ~ Confruntare.
ÃŽnaintez încet spre casă. Vântul adie uÅŸor ÅŸi presimt că voi răci. Uneori Damon mă priveÅŸte pe furiÅŸ, dar chiar înainte de a-i înfrunta privirea îşi întoarce capul în cealaltă parte prefăcându-se că se gândeÅŸte la altceva. Pe drum găsim un copac. Hm, este exact copacul pe care Tyler a gravat cu grijă „M + Tâ€. De fiecare dată când copacul resipiră noi trăim entuziasmul lui, obiÅŸnuia să spună el.
Damon se gândeşte intens la ceva. Pare că nu are chef de vorbă. Nici eu nu am. Suntem foarte aproape de casa mea. Mă deranjează liniştea, aşa că încep să îl privesc şi eu pe furiş. E atrăgător, la naiba! Are părul prea negru şi răvăşit, aproape îi atinge irişii verzi.
Dar îl văd pe Ty, iubitul meu. Acesta îl fixează ostil pe Damon, dar pe mine nu mă deranjează. Sar în braţele lui Ty şi simt cum mă strânge protector.
- Myra, intră înăuntru. Aşteaptă-mă în camera ta. Vin imediat, îmi promite iubitul meu.
Eu îl ascult şi intru înăuntru. Urc scările din lemn cu grijă şi trec prin faţa camerei goale, apoi mă schimb de hainele ude în camera mea. Albastrul pereţilor mă calmează. În mijloc este o măsuţă din sticlă, iar patul cu lenjerie roz, dulapul cu haine, biroul şi foarte mulţi ursuleţi de pluş sunt puse la întâmplare. Privesc pe fereastră şi încerc să aud ce vorbesc băieţii.
- Damon, stai departe de Myra, spune Ty. Ea mă iubeşte şi eu o iubesc. Aşa trebuie să fie lucrurile. Toate astea nu au nimic de a face cu tine. Îndepărtează-te.
- Nici nu mă gândesc, spune Damon pe un ton grav. Poate că te iubeşte acum, dar nu mă voi da bătut până când nu va fi înnebunită după mine. Iar pe tine te voi face să te simţi la fel de mizerabil şi nefericit cum sunt eu acum, adaugă el plecând cu un rânjet ciudat pe faţa cu trăsături atât de masculine.
Tyler intră în casă încet. Cuvintele lui Damon m-au împietrit. Ce încrezut! El chiar crede că mă poate face să mă îndrăgostesc de el atât de uşor ? Ei bine, are nevoie de mult farmec ca să reuşească. Oricum, sunt pregătită să uit de toate problemele mele şi să mă concentrez pe relaţia mea cu Ty.
- Îmi pare rău că am întârziat, My, spune el. Nu ştiu dacă ai auzit discuţia mea cu Damon, dar nu voi lăsa să ţi se întâmple nimic.
- Ştiu, îi şoptesc eu şi mă aşez pe pat. El se aşează lângă mine şi mă cuprinde, mă aprinde uşor.
Îmi închid ochii şi îmi eliberez mintea de gânduri. Mă simt atât de protejată, chiar îl cred pe Ty. Îl iubesc şi nu voi lăsa nimic că intervină între noi, mai ales pe antipaticul de Damon.
***
Privesc tavanul alb pierdută în gânduri. Stau întinsă în pat aşteptându-l pe tata să vină în cameră. Îl aud cum păşeşte pe scări, scârţâie şi mă sâcâie. Oare ce vrea să îmi spună ? Părea foarte serios la telefon. Oricum, bănuiesc că voi afla curând. Bate la uşă şi intră. Are un zâmbet înfiorător pe faţă, mă sperie. El întotdeauna este foarte rezervat, nu îşi arată sentimentele.
- Iubire, vreau să-ţi spun ceva foarte important, îmi spune solemn, de parcă ar vrea să mă ceară în căsătorie. Gândul acesta mă face să râd puţin. Îmi cer scuze şi îl rog să continue. Ce distrată sunt!
- Vreau să-ţi spun că eu şi Christine ne simţim foarte bine împreună. Ştiu cât de mult te-a durut când mama ta ne-a părăsit, dar o iubesc mult pe Christine şi vreau să fim o familie din nou. Mâine se mută la noi împreună cu fiul ei. Sper să vă împrieteniţi, e de aceeaşi vârstă cu tine, iubito! spune entuziasmat sărutându-mă pe frunte.
Se ridică din pat şi pleacă aproape dansând. Mă bucur că el şi-a găsit o persoană cu care să vorbescă. Avea dreptate. Plecarea mamei m-a durut, dar acum se pare că toate problemele mele se rezolvă uşor. Oricum, nu poate fi atât de rău. Doar nu voi locui cu Damon! Râd cu poftă la gândul acesta. Am un iubit, iar acum voi avea o familie. Şi dacă mă gândesc bine, mereu mi-am dorit un frate. Zâmbesc şi închid ochii nerebdătoare să-l cunosc.
That's it. A fost simplu, dar sper să vă placă.
Aşteptăm comentarii şi critici.
Xoxo, AlerimxD.
![[Imagine: 73m8sj.png]](http://i52.tinypic.com/73m8sj.png)