Drum nestrăbătut ; Snowy. & AlerimxD

[AlerimxD]

Sweet KIss, povestea noastră se bazează mai mult pe idee, noi vrem doar să ne ţinem ocupate cu ceva, să scriem mai mult ca să devenim mai bune. Stilul meu este foarte detaliat, dar acum încerc să mă adaptez unui alt stil, unul cu mai multă naraţiune şi mai puţină descriere. Vreau să pot scrie ceva uşor de citit.
I Love Colors, păi normal că Damon este confuz, doar a căzut şi era ameţit. O vei cunoaşte pe Myra şi îi vei cunoaşte indecizia.
Smile, Damon a căzut. Am încercat să explic puţin mai bine în capitolul acesta ce s-a întâmplat defapt.
Bemi. [:, mă bucur că îţi place ideea. A fost greu să ne hotărâm asupra numelor şi a acţiunii, dar am reuşit noi cumva.
Cookie., glad you liked it.
Vex, da, numele e inspirat din The Vampire Diaries ^^
| Inna | , nu e primul meu fic. Primul meu fic a fost acum vreo 2-3 ani cu o idee asemănătoare acesteia, doar că nu am ajuns până la sfârşit. Am făcut chiar şi o poveste împreună cu o fată, Miss Rain îşi spunea (de pe m-a). Deci nu sunt nouă în asta.
xFallen Angelx şi Wanna, mulţumim ^^
DeDal Notorius, deja am scris prea mult sus. CiteÅŸte ÅŸi tu =]

That's it. Acum următorul capitol. Sper să vă placă. Am mai spus, stilul meu este puţin mai detaliat, dar poate voi face şi singură un proiect pentru a vă arată.

Până atunci,

Capitolul 2 ~ Stropi de ploaie

Mă plimb îngândurată prin parc. Mintea mea este plină de imagini de care nu mă pot îndeptărta. Sunt înlănţuită de trecut, de imaginea băieţilor din spatele meu care chicoteau şi se înroşeau de fiecare dată când îmi întorceam privirea spre ei. Învăţătoarea noastră mereu le spunea să fie atenţi la ore, dar se pare că nu avea o putere mare de convingere.

Cei doi băieţi, Tyler şi Damon, au crescut uşor, iar sentimentele lor s-au amplificat tot mai mult. Prietenia dintre ei era mai puternică decât niciodată când m-am îndrăgostit de Tyler. Ştiam că nu trebuia să intervin între ei, dar aveam nevoie de iubire şi de atenţie. Părinţii mei divorţaseră şi aveam doar 15 ani. Fragilitatea unui cristal nu este o slăbiciune, ci o calitate care care îl face delicat.

Mă îndrăgostisem de Tyler, băiatul blond cu ochii albaştrii în care se citea calmitate şi înţelepciune, cel care putea da oricui lecţii de matematică. Nu a fost corect din partea mea să îl pun să aleagă între cel mai bun prieten al lui şi fata pe care o plăcea de când era mic. Mie întotdeauna mi-a fost greu să decid cu ce pantofi să mă încalţ sau ce rochie să port. Nu îmi pot imagina ce a fost în mintea bietului Tyler când l-a respins pe singurul său prieten în favoarea unei pasiuni din trecut. Dar şi-a făcut alegerea şi i-a spus lui Damon.

Încă nu-mi vine să cred că Damon mi-a trimis mesaj după ce a aflat de noi. Mi-a spus să vin pe pod, locul unde băieţii se întâlneau de obicei. Nu trebuia să merg, dar curiozitatea m-a împins. Trebuia să îi cer iertare pentru că l-am lăsat fără Tyler, dar privirea lui rece m-a împietrit pe loc. Atunci o scândură lipsită de vigoare s-a rupt şi el a căzut în râu.

Nu pot uita armonia culorilor asfinţitului din acea zi, limpezimea apei sau strigătul înspăimântător pe care l-a scos Damon înainte de a cădea în apă. Râul curgea cu rapiditate. Nu ştiam ce să fac, aşa că am fugit îngrozită ascunzând toate amintirile legate de acea întâmplare şi având grijă să pun mult praf pe ele.

Mă aşez pe o bancă decojită de culoarea ei galbenă. Planul meu nu a reuşit. Fiecare moleculă din mine ştia că ascund un adevăr care va ieşi la suprafaţă. Mă întreb, îndreptându-mi privirea spre cer, dacă mă voi putea ierta vreodată pentru că am făcut aceste greşeli. Norii cenuşii acoperă soarele neastâmpărat. Cerul parcă adunase ordonat toate sentimentele mele de melancolie şi s-a dezlânţuit în sfârşit. Ploaia începe, iar stropii mă ating din cap până în picioare, trezindu-mă şi mai mult la o realitate dură pe care îmi doresc să nu o cunosc. Privesc intens copacul cu frunze viu colorate într-un verde puternic, imaginându-mi cât de singur se simte el.

Îmi răsucesc uşor capul şi am impresia că îl văd înaintând cu paşi mari spre mine. Hm, iluzie decepţionantă, nu mă încălzi! Ştiu că imaginea lui Damon pe care o privesc este doar o amăgire, doar l-am privit cu ochii mei căzând în apă. Dar pe măsură ce se apropie tot mai mult de mine, imaginea lui devenind mai clară, trăsăturile feţei conturându-se tot mai mult, îmi dau seama că poate chiar este el. Dar cum ?!


Asta a fost. Sper că v-a plăcut ^^
Aşteptăm critici şi comentarii.
Xoxo, AlerimxD.