Dragoste de liceu(+18)

[Sayonara]

Pai ma bucur ca mi-at dat niste sfaturi pe care am incercat sa le respect, imi cer scuze daca capitolul este prea scurt dar scoala asta....
So:


Capitolul VII


~Sasuke~



''-Da, da Sakura chan, dar de ce intrebi ?
……………………………
-El e chiar aici cu mine….''

Tresar cand aud comvorbirea lui Naruto cu Sakura, ea ma cauta pe mine ? bataile inimi imi accelerau putin, in timp ce imi musc involuntar limpa strambandu-ma la Naruto. De ce se uita asa mirat ? Probabil il manca undeva. Inghit in sec dupa care raman nemiscat apoi ii soptesc :
- Pe cine cauta Sakura ? intreb eu rusinandu-ma putin, dar trecandu-mi repede.
Naruto ma privea aproape bufnindu-l rasul, ceea ce imi spunea ca eu sunt cel care trebuie sa intru pe fir. Ma uit la zebzec care-mi intinde telefonul, urmat de un chicotit de-al lui. Ce ma stresa omul asta. Incerc sa incep convorbirea calm, cu un simplu ‘’alo''urmat de un oftat in timp ce-l priveam pe Naruto cum radea, asteptam in continuare raspunsu-l Sakurei, probabil ca era timida ca vorbea cu mine…fetele, ce sa le faci ? Imi intrerup sirul gandurilor auzindu-i vocea melodioasa a Sakurei, asemanatoare cu o randunica plapanda si gingasa.
-Sasuke…spuse ea in timp ce eu ii ascultam fermecat glasul.
-As vrea sa vorbim undeva intre patru ochi daca se poate !
Zambesc strengar privindu-l pe Naruto in acelasi timp superior, apoi raspunzandu-i Sakurei. Ore de ce vroia sa vorbim? Umm, banuiesc ca voi afla cand ma voi intalni cu ea.
-Deacord, unde ai vrea sa ne intalnim ca sa…vorbim ? spun eu prelungind ultimul cuvant.
Asteptam nerabdator raspunsul ei in timp ce-mi faceam niste fantezii, pe care mi le scot repede din minte si revin pe pamant. Oftez scurt si privesc in jur smecher. Stabilisem un loc de intalnire, si data cu Sakura, dupa care imi luasem ‘’la revedere’’ de la ea. Ii dau telefonul amicului meu dupa care il chem pe chelner ca sa achitez nota de plata. Raman cateva clipe stand pe loc, dupa care ma ridic de pe scaun si parasesc cofetaria, urmat de Naruto care imi adreseaza niste intrebari plicticose la care refuz sa raspund, dandu-i un ranjet malefic. Ma indreptam catre casa cu pasi lenti privind locurile pe langa care treceam. Era un peisaj plictisitor si monoton, magazine si…atat. Ar trebui sa mai modernizeze si ei, doar suntem in secolul douazeci si unu nu ? Imi continui drumul spre casa, neglijent gandinudu-ma doar la motivul pentru care vrea Sakura sa discute cu mine ? Vrea sa-mi spuna ca nu putem fi impreuna sau ce ? In orice caz, incerc sa-mi alung gandurile rele oftand scurt. Eram oarecum abatut, nu puteam sa-mi alung gandurile alea, eram foarte curios, ar trebui sa nu mai fiu asa, sunt Sasuke Uchiha nu ? Nu un papa lapte. Eram foarte abil si smecher de fel, deci prin urmare sper ca Sakura o sa-mi spuna ceva bun, in orice caz, e mai bine sa fiu optimist decat pesimist. Eram total absent la ce se intampla in realitate, dar ma trezesc din visare cand Naruto ma zdruncina si imi spune ca am ajuns acasa. Ma despart de el apoi intru in curte, dupa care pasesc la intrarea din casa. Stau cateva clipe, ma gandesc ca probabil voi fi luat la interogatoriu de catre parintii mei, oare cum o sa aburdez subiectul ? Nu am chef de predicile lor stupide. Acumulez destul tupeu si intru in casa fara a-mi pasa ce urma sa se intample, dar spre surprinderea mea era foarte liniste, admir aceasta liniste si incerc sa ma bucur de ea cat pot inainte sa inceapa zbuciumul. Oricum nu vreau sa mai raman pe loc, pentru a agrava situatia in caz ca apar parintii mei si urc in camera mea plictisit. Aud cativa pasi dupa care fug spre camera inainte de a fi depistat.
Oricum nu aveam de ce sa-mi fac griji, era menajera mea Marta, o tipa cu ochii asemeni abanosului, de un negru pur, parul de asemeni brunet cu suvite rosii. Era imbracata intr-o pereche de jeansi albastri si un tricou alb simplu, aceasta tinuta fiind acoperita de un sort alb. Ca incaltaminte purta niste pantofi cu platforma. Avea in jur de douazeci de ani. Trebuie sa recunosc ca imi cam placeau formele ei rotunde si dezvoltate. Bine ca nu m-a observat, altfel as fi iesit in belea. Observ ca eram in dormitorul meu. Ma bucur ca nu nimerisem in alta parte. Imi iau niste schimburi alcatuite dintr-un trening negru si un tricou maro. Ma duc catre baie unde, ma descotorosesc de haine si intru in cabina de dus. Dau drumul apei pure si o las sa-si faca de cap pe trupul meu in timp ce casc cu putere. Oboseala isi facea aparitia ceea ce era aberant, in mai putin de doua ore trebuia sa ma intalnesc cu Sakura, oricum aveam timp jumatate de ora sa ma odihnesc. Ies rapid de la dus, dupa care ma imbrac cu hainele alese si ma duc direct catre pat. Cat stateam eu si priveam tavanul afara se isca o furtuna apriga. Minunat, tocmai astazi poate am norocul sa se opreasca in cateva minute…
Ma indrept catre fereastra cascand, furtuna aduce si lene si somn nu ? Privesc sropii de ploaie cum bateau in geam, cum tuna si fulgera. Ma asez la pervaz si privesc oamenii cum fugeau de colo colo cautand un adapost, se schimbase repede starea vremii. Dintr-o vreme dogoritoare se ajunse la o furtuna agasanta. In momentul asta nu aveam chef de nimic, vroiam pur si simplu sa trag un somn adevarat. Ma trantesc brutal pe pat invelindu-ma cu plapuma cea pufoasa, dupa care privesc cateva secunde prin incapere si, spre bucuria mea primesc o invitatie in lumea ireala pe care o visez si o accept, inchizand ochii ceva vreme, sper ca pot sa ma trezesc la timp ca sa ajung la locul destinat pentru a ma intalni cu ea.


~Sakura~


Nu as putea spune ca eram nerabdatoare sa ma intalnesc cu Sasuke, imi era rusine sa-i povestesc prin ce am trecut, dar macar asa ii puteam spune de ce sa se fereasca de Gaara. Oare cum o sa incerc sa abordez subiectul ? Viata mea era asemeni unui roman care descria o dragoste care nu poate exista. Fiecare trecem printru ciclu de viata complicat uneori nu ? Sper ca povestea asta o sa aiba un happyend daca pe parcurs nu a fost placuta. Afara se starnise o furtuna puternica, ce plicticos, ce puteam sa fac in casa ? Era weekend, trebuia sa ies si eu undeva cu fetele, caci in ultimele zile nu prea am avut parte de libertate. De afara se auzeau tot felul de vuiete zgomotoase care ma faceau sa tresar.
Vroiam sa iau o pauza si sa trag un pui de somn cand aud de la mama ca am primit o scrisoare. Oare de la cine o fi ? O sa aflu cand o sa citesc. Parasesc dormitorul, coborand usor scarile luandu-mi corespondenta. Ma indrept catre sufragerie si deschid scrisoarea. O despaturesc si incep a citi in gand:
‘’Papusa, sper ca o sa rezolvi cat mai repede sarcina pe care ti-am dat-o daca nu te rezolv eu pe tine…
Te pup…
Gaara’’
Ma cutremur, lucrul asta devenise aberant. Totusi, uitasem complet, prostul asta chiar credea ca-l voi spune pe Sasuke ? Ma rog, ce poate sa-mi faca ? Mototolesc hartia dupa care urc din nou in cameara mea inferioara la ce spunea mama. Astazi eram foarte volubila asa ca ignoram tot ce se poate sa ma enerveze, dar un singur lucru vibra in mintea mea si anume intalnirea cu Sasuke, atat era important pentru mine acum. Ma izbesc violent de peretele din camera mea, calcand in picioare acea hartie neimportanta. Nu aveam sa fiu din nou victima obsesiei nebune a lui Gaara, deci prin urmare nu-mi faceam griji, maine la prima ora ma duceam sa-l denunt si punct, venise vremea sa termin cu toate porcaria asta. In fine, incerc sa-mi alung din minte toate gandurile rele posibile dupa care ma apropii de geam si privesc furtuna care nu dadea semne ca se va opri curand. Oftez scurt dupa care ma asez pe pat.
Pun la casetofon un CD cu melodii clasice, Bon Jovi, Cold Play, Paramore dupa care dau la maxim si ma scufund in muzica, fara sa-mi dau seama atipesc.
‘’Ma trezesc buimaca dandu-mi seama ca mai erau cateva minute pana sa ma duc la locul stabilit pentru a ma intalni cu el. Sar imediat din pat, spre bucuria mea furtuna se oprise, iar soarele se arata printer norii cenusii. Ma incalt la loc cu adidasii mei Nike dupa care imi iau o jacheta roz si cheile de la masina. Cobor grabita scarile fara a o mai anunta pe maica-ea unde plec si casa. Ma indrept cu pasi lenti spre garaj, nu mergeam prea repede caci s’a facut noroi, a fost o furtuna… ne-a racorit pe toti.
Pornesc masina mea de un roz coral, era marca BMW seria sapte, un super bibiu. Urc la volan dupa care pornesc cu grija indreptandu-ma catre scoala, locul de intalnire era acolo, la ora patru, mai aveam doua minute deoarece era trei si cincizeci si opt de minute. Maresc vitezapana observa ca am ajuns iar Sasuke kun era deja present.
Cobor incet din masina schitand un mic zambet dupa care ma indrept catre el. Imi fac curaj si spun calm :
-Sas’ke kun ma bucur ca ai… dar nu am apucat sa termin fraza ce realizez ca un glont ii strapunge inima chiar in fata mea. O lacrima mi se prelingea pe fata apoi din ce in ce mai multe… in cep sa urlu cat pot de tare si sa chem ajutoare dar in zadar. Cine ar fi putut face asta ? ma indrept catre Sasuke dupa care cad in genunchi langa el, raman stana de piatra cand observa ca nu mai respira, ca nu mai are puls….’’
-Ce naiba a fost cu visul asta ? Mai bine cu acest cosmar ! Lacrimile imi brazdau fata necontenit. Inspir adanc si incerc sa ma calmez. Bine ca a fost doar un cosmar, altfel nu stiu ce ma faceam daca il pierdeama pe Sasuke. Ma ridic lenes de pe pat si imi sterg lacrimile cu maneca hanoracului dupa care imi dau seama ca muzica inca mergea. Pun stop dupa care observ ca era trei jumatate ceasul. Oftez luand o gura de apa. Nu puteam risca sa se intample in realitate ce s-a intamplat in vis. Mai bine imi asumam riscul de a ma duce eu decat sa-l pierd pe Sas’ke kun, deci eram hotarata, ma voi duce eu la el.

[•нąкü•]

Well girl^^I'm here alone.Mi-a placut acest capitol chiar foarte mult,iar visul de la final a fost cireasa de pe tort,oare de ce presimt eu ca o sa se intample ceva rau -.-'.Greseli de tastare ai avut vreo doua,parca,dar nu sunt asa de importante.Puteai sa pui mai multa descriere a sentimentelor,asta nu strica niciodata.Dialog-da a fost-nu a fost in exces deci nu mi se pare sec,puteai sa mai reduci...^^...naratiune ai avut si nu are rost sa comentez.Imi pare bine ca nu ai grabit acctiune si sa pui si intalnirea in acelasi capitol >.>.Pai,asadar si prin urmare,acestea fiind spuse astept next-ul.Chu&Gambate!

[Kato]

uuuu....am inceput sal urasc pe gaara:))
super capitol:X
ador ficul asta...
cum am zis il urasc pe gaara acum...oarecum
si saraca sakura, ce a visat...deja ma gandisem ca gaara la aranjat pe sas'ke
super capitol...aba il astept pe urmatorul.

[Mimi.]

Vaiii :O m-ai bagat in sperieti :((
Chiar credeam ca Sas'ke a murit. Mai aveam putin si incepeam sa plang..
Chiar sunt curioasa sa vad daca Gaara e chiar atat de nebun sa il omoare pe Sasuke..dabia astept continuarea.

Gambate ! >:D< ♥♥
P.s: sa ma anunti si pe mine cand pui nextu'

[Sayonara]

hei, am adus nextul nu e corectat ca l'am facut la ora asta si mi-e cam somnic
So:

Capitolul VIII




~Sasuke~



Imi deschid lenes ochii plapanzii de abanos privind in jurul meu somnoros. Cat Dumnezeu am dormit ? In fine, ma ridic buimac cu ochii intre-deschisi de pe patul moale si imi indrept privirea catre ceasul de la perete care arata ora trei jumatate. Mai aveam treizeci de minute deci trebuia sa ma pregatesc. Ma duc catre sifonier si imi aleg tinuta dupa care ma indrept catre baie. Imi dau jos treningul intrand in cabina de dus. Dau drumul la izvorul de apa limpede si incolora lasandu-l sa-mi atinca fiecare particica din corp. Oftez usor dupa care imi arunc privirea deasupra mea inchizand ochii cateva minute. Stau in aceasta stare dupa care opresc apa cristalina si parasesc cabina de duc. Imi iau un capot negru si un pieptan gri dupa care intru in camera asezandu-ma pe pat. Dau jos capotul dupa care ma imbrac cu o pereche de boxeri albi, un maeu de aceeasi culoare, deasemenea pun pe mine si o pereche de jeansi largi de culoare gri, iar pe deasupra maeului o camasa rosie in dungi negre.
Ma incalt cu o pereche de tenisi negrii. Inghit in sec dupa care imi usuc parul matasos cu fionul de culoare maro, apoi il pieptan calm. Folosesc ca de obicei coafura mea cu tepi, lasand cateva fire rebele pe fata. Imi privesc chipul in oglinda atasata de sifonier si schitez un zambet smecher si in acelasi timp pervers. Voi face orce ca sa o seduc pe Sakura, bineinteles daca va fi nevoie, ceea ce apreciez cel mai mult la ea este ca nu e una dintre usuraticele care imi cad pe loc la picioare. Chiar daca se oprise furtuna tot mai adia un vant usor aprig, asa ca imi iau o geaca gri din piele. Privesc din nou ceasul care arata ca au trecut douazeci si cinci de minute, inseamna ca mai aveam cinci. Nu mai aveam timp sa iau ceva de mancare asa ca mestec o guma in timp ce parasesc dormitorul, dupa care si casa.
Imi aleg din garaj o masina Audi R8 si accelerez parasind curtea casei. Pun o manea la difuzorul masinii ascultand-o neglijend, scotandu-mi o tigare din care incepusem sa trag din ea nepesator. Aveam de gand sa-i spun in fata Sakurei ca o iubesc si sper ca imi va spune acelasi lucru, am trecut prin destula amaraciune ca sa sufar si pentru o fata neinsemnata, dar ce tot spun, ea nu era neinsemnata, era dragostea mea de aproape zece ani, cum se spune ‘’Prima dragoste nu se uita’’ nu stiu daca e intocmai asa dar era ceva de genu. Alerg pe soselele pline de soferi idioti care stateau si asteptau la semafor si cand era verde ceea ce ma scotea din minti, nu aveam de gand sa intarzii, i-asi fi facut din prima o impresie proasta, voiam sa evit asta.
Trec prin fata unei fantani arteziene, a multor magazine si mall-uri continuand sa trag neglijent din tigare. Privesc ceasul masini ce-mi indica sa ma grabesc caci mai aveam doar doua minute. Nu vroiam sa fiu un magar care intarzia din prima. Clipesc putin dupa care imi dau seama ca ploaia va incepe din nou sa ne viziteze, acum doar picura incet. Ajung in fata masinii dupa care cobor si ma uit in jur pentru a da de urma rozaliei, dar nici vorba sa fie pe undeva.
Ma asez indiferent pe o banca din fata scolii privind in gol. Inspir aerul proaspat adus de stropii de ploaie care cadeau din norii cenusii brazdand intrecul pamant. Nu-mi pasa, ramasesem in continuare pe banca. Stau cateva secunde pe loc ramanand ingandurat dupa care vrand sa fac o miscare dar fiind impiedicat de zgomotul produs de cineva sau ceva. Imi intorc privirea in spate dar nici urma de cineva. Probabil o fi fost fosnetul crengilor de copaci care se izbeau una de alta.
Oftez scurt dupa care ma intreb :’’Oare unde o fi ? A patit ceva ?’’. Incerc sa imi alung gandurile negative auzind soneria sacaitoare a telefonului. Se pare ca era ea. Privesc inainte dupa care ii raspund asteptand sa incepa dansa conversatia. Inghit in sec pana candi ii aud vocea asemeni celui mai frumos cantec al unei privighetori.
-Sas’ke kun, vroiam sa-ti spun…
Era evidint ca vorbele ii erau imposibil de grait, oftez usor dupa care sparg eu gheata murmurand sfios.
-Mda, ce anume ? Off Doamne, cred ca ar trebui sa incetez cu replica asta imbecila ca nu cuceresc pe nimeni cu ea. Imi opresc sirul gandurilor cand ii aud raspunsul cat se poate de calm si indiferent.
-Vroiam sa-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…spuse ea. Vocea ei ma facea fericit si parca imi mangaia auzul. Ii confirm ca in cateva minute voi fi acolo schitand un zambet perverz si smecher. Ma invita la ea acasa, umm ce ganduri necurate imi mai vin. Vroiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…iar corpul meu facand contact cu pamantul noroios, dupa care scap si telefonul din mana.
Acum chiar ca nu mai am scapare, daca mor… nu stiu ce se va intampla in continuare….
Sunt inconjurat de o balta de sange dupa care aud niste persoane indepartandu-se de acest loc….


----Autorul----

Sasuke ramase inconstient la pamant in timp ce faptasii plecasera de la locul incidentului. Prin urmare visul Sakurei nu fusese doar un simplu cosmar ci o premonitie de la un lucru oribil. Oare cine ar fi putut comite aceasta fapta necugetata ? ramane ca Sakura sa afle.


~Sakura~

I
‘’-Vroiam a-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…
……….
-Voi veni in cateva minute…’’
Acestea erau ultimele cuvinte pe care le auzisem de la Sasuke. Stiam ca ceva rau sa intamplat, simt cum lacrimile o iau razna si incep sa se plimbe pe fata mea palida, stiam ca nu avea nici un rost dar incepusem sa urlu si sa ii strig numele continuu dar de nici un folos, nici un raspuns. Primul lucru pe care il fac este sa arunc telefonul intr-un colt al camerei dupa care sa fug ca disperata catre scoala. Plangeam fara oprire luand-o in fuga cat de repede puteam.
Cum se putu intampla una a asta ? daca se intampla ceva cu Sasuke si…cumva il pierdeam cred ca o sa ajung la balamuc…
Maresc viteza catre scoala, cred ca acolo s-a intamplat asta. Ignor tot ce e in jurul meu, trec su pe rosu la semafor, tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede la Sasuke. Simteam cum inima imi era spulberata in mii de bucati, Ce fel de barbar ar fi facut un aca asta ? Daca voi afla, jur ca ma voi razbuna, prin orice, o sa-l omor pe cel care a facut asta, o s-o fac cu mana mea si nu-mi pasa ca voi ajunge in puscarie, o sa fac absolut orice ca sa-l stiu pe Sasuke in siguranta. Grabesc pasul iar in cateva minute observ cu spaima balta de sange din fata scolii si persoana care zacea inconstienta in ea.
Da, era chiar el. Era chiar Sasuke. De ce doamne ? de ce ai dat sa se intample o astfel de nenorocire ? De ce tocmai lui ? E numai vina mea, daca nu propuneam intalnirea asta idioata nu s’ar fi intamplat asa ceva, sunt o imbecila, nici nu merit sa ma fi nascut. Trebuia sa infrunt aceasta situatie intr-un fel sau altul. Alerg catre Sasuke cazand in genunchi langa el, varsand lacrimi amare.
-De ce? Sa-mi fie auzite vorbele ! il blestem pe cel care a facut asta, sa arda in fundul iadului ! urlu eu plangand in hohote si strigand dupa ajutoare. Cat as fi dat sa fi fost eu in lucul lui, as fi platit orice, as fi facut absolut orice sa nu se intample asta. In orice caz cel mai bun lucru pe care l’asi fi facut acum ar fi fost sa caut ajutoare si chiar asta intentionam sa fac. Ma uit pe telefonul lui Sasuke dar fara rost, se stricase oricum, continui sa urlu dupa ajutor din rasputeri, spre bucuria mea se pare imi auzise domnul rugamintea si o masina oprise.
De la volan cobora un tip cu ochelari negri care avea parul orange cu tepi si multe pearcinguri in corp, iar de la celalalt loc din fata coborase…Itachi ??? Amandoi imi aruncau priviri semn ca nu stiau ce s-a intamplat alergand catre Sasuke. Imi las privirea in jos departandu-ma cu cativa centimetri de el. Lacrimile curgeau necontenit, nevrand sa se opreasca. Ii aud pe cei doi soptind :
-Pain, suna politia si salvarea ! spuse Itachi ingrijorat indreptandu-se catre mine.
-Nu-ti fa griji Sakura, o sa facem orice sa-l salvam ! spuse el serios lasand sa se prelinga o lacrima pe chipul sau albicios. Nu mai spun nimic si suspin in continuare. Nu puteam permite sa i se intample ceva lui Sasuke. In cerc sa ma calmez privindu-l pe tipul de langa Sasuke. Se pare ca il chema Pain si era var cu Sasuke. Rasuflu usurata, la inceput cand l-am vazut am crezut ca e alt nenorocit…
Fara sa imi dau seama o durere de cap imposibila ma cuprinde, lesin facand contact cu astfaltul.

----Autorul----

Oare ce s-a intamplat cu Sakura ? Sasuke va supravietui oare ? Continuati sa cititi si veti descoperi.



~Sakura~

II
Deschid incet ochii observand ca sunt intr-un scaun alaturi de patul lui Sasuke. Tot aici se aflau si parintii lui Sasuke, Pain si Itachi varsand lacrimi amare si rugandu-e ca fiul lor sa supravietuiasca. Se pare ca fusese nimerit intr-un punct vital, dar totusi doctorii se chinuiau sa-i scoata glonturile. Simt cum lacrimile imi invadeaza din nou fata alba asemeni zapezii. Imi intorc privirea in alta parte lasand lacrimile cristaline sa-mi brazdeze fata. Tot ce pouteam face in momentul asta era sa ma rog si eu ca Sasuke sa supravietuiasca….
Unul dintre doctori se apropie de noi spunandu-ne cu amaraciune:

-Imi pare rau, dar nu s-a putut face nimic spuse doctoral si el trist. Era un barbat in jur de patruzeci de ani pe care nu-l voi ietra niciodata pentru minciuna asta, nu se putea nu se putea
intampla una ca asta ! Raman impietrita la auzul spuselor doctorului.
-Minti, minti neispravitule ! urlu eu cat pot de tare apropiindu-ma mai mult de Sasuke. Imi pun mana peste a lui plangand si soptindu-i : ‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’

[Mimi.]

Waii :X:X
Ce capitol trist :(( Pana la urma a fost o premonitie..Da doamne sa supravietuiasca Sas'ke ca ma jelui aiciiii :((
Dar tot sunt curioasa cine l-a impuscat pe Sasuke :-? Oh da si la faza cu "De la volan cobora un tip cu ochelari negri care avea parul orange cu tepi si multe pearcinguri in corp" chiar am crezut ca vine alt nenorocit =))
Pff..ce ma faci tu sa mor de frica :-W
Astept urmatorul capitol :x
Gambate ♥♥

[•нąкü•]

Iaww mi'au dat lacrimile:((.Girl,nu moare Sas'ke,ca daca da ai de aface cu mine,capish?^^Capitolul a foast foarte lung si destul de dragut.
duc=dus
iau=i-au
tigare=tigara
perverz=pervers
su=si
Ce=ce(nu este inceput de propozitie;))
un=una
aca=ca
Descriere a sentimentelor ai avut incantitati mari,si asta'mi place^^.Naratiuea a fost ff ok,ia la dialog n'am ce comenta.^^Pai,cam atat am avut de zis,asa ca Chu&Gambate^^!Si sa ma anunti cand il pui pe celalat^^!!!!

[Stella]

Deci .., dialogul este bun , descrierea si naratiunea sunt la fel .
Descri destul de bine sentimentele personajelor .
Ai greseli , cam multe , de ortografie ( ai mentionat ca nu este corectat deci..)
Mi-a placut ca ai vrut sa creezi o stare de drama si ca incerci sa te dezvolti mai bine pe zi ce trece .

Spor la urmatorul capitol ! ^^

[Sayonara]

hei dragi prieteni am adus nextul, nu e prea inspirat deci...prin urmare nu e nici prea reusit, rapane ca voi sa decideti daca va place sau nu

So:

Capitolul IX


~Sasuke~



‘’Umm, unde ma aflu oare ?’’
Aceasta intrebare imi rasuna in minte in timp ce ma aflam lesinat intr-un pat de spital. Oare am consumat din nou droguri de am ajuns in starea asta ? Totul este in ceata, chiar nu imi pot aminti nimic, stiam doar ca in acel moment voiam sa ma duc spre locuinta Sakurei, in rest, habar nu am ce s-a mai petrecut cu mine. Eram lesinat dar puteam intelege cu usurinta ce vorbe graia acea pesoana de care am fost, sunt si voi fi mereu indragostit:
‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Acele cuvinte blande dar in acelasi timp posomorate spuse de ea, ma faceau putin cate putin sa imi revin si in cele din urma sa-mi deschid ochii abisali din acel somn din care s’ar fi putut sa nu ma mai trezesc in veci. Simteam mana firava a Sakurei peste a mea ceea ce imi dadea putere. Privesc in jur cu ochii care incetul cu incetul se adaptau la lumina salonului in care ma aflam. De ce se uitau toti la mine ca si cum ar fi vazut o stafie, un fenomen straniu…Clipesc de cateva ori dupa care imi fac tupeu si graiesc cateva cuvinte neinsignifiante, mai bine spus banale :
-Ce s-a intamplat ?

Parintii mei erau evident bucurosi ca eram bine si ca puteam sa comunic cu ei, parca ar fi fost un miracol ? Inghit in sec dupa care astept un raspuns la intrebarea pe care am rostito adineauri. Itachi imi povestise fiecare amanunt, dupa care incepusem si eu sa-mi amintesc ceva :

‘’Voiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…’’

Schitez o fata furioasa si inacelasi timp trista. Nu aveam nevoie de mila nimanui si jur ca daca voi afla cine a indraznit sa-mi faca asa ceva, unde ii sta capul acolo ii vor sta picioarele. Aveam eu o banuiala dar inca nu aveam dovezi ca sa-mi demonstrez mie insumi si politiei care acum cerceta cazul. Oftez scurt dupa care ma ridic din pat incercand sa ma dau jos dar se pare ca durerea nu ma lasa. Scot un mic icnet avand grija sa nu auda nimeni dupa care ma prabusesc din nou pe perna moale si alba asemeni luminii raiului.

O privesc pe Sakura, care era deasemenea fericita ca am ocolit moartea care spera sa ma prinda de data asta. Zambesc din coltul gurii dupa care cer sa ramana in camera doar ea, nimeni altcineva. Ii arunc cateva priviri zambitoare in semn de ‘’Multumesc’’, dupa care o trag de mana, iar din asta reiesind ca buzele noastre sa se uneasca pentru un interval de cateva minute formand un sarut tandru si dulce. Nici unul dintre noi nu dadea semne ca voia sa se opreasca.
Eram atat de fericit in sinea mea, primul meu sarut cu fata pe care o iubesc cu adevarat. Stam in aceasta postura timp de vreo cateva minute dupa care ne despartim privindu-ne unul in ochii celuilalt. Dupa cateva minute de tacere Sakura sparse gheata, soptind usor :
-Imi pare rau, daca nu ar fi trebuit sa te chem eu sa purtam o discutie stupida nu s’ar fi ajuns la asta, imi pare sincer rau ! spuse ea lasand o lacrima sa i se plimbe pe fata fina si catifelata, intorcandu-si privirea in alta parte.
Insinua cumva ca e vina ei ? Cine ar fi stiut ca s’ar intampla asta, nu era absolut deloc vina ei si trebuia sa o lamuresc. Chicotesc incet dupa care murmur calm :
-Ar fi fost vina ta daca tu m’ai fi impuscat ! Si stiu sigur ca nu ai fost tu ! spun sigur pe mine dupa care o privesc calm zambind firav. O trag din nou catre mine avand de gand sa o rasplatesc printr-un sarut si mai pasional ca data trecuta cand aud cum usa se deschide facandu-i loc doctorului sa paseasca inauntru. Firar el sa fie, mi-a stricat momentul ! Inghit in sec dupa ce il intreb de ce a dat buzna asa ca un magar fara sa bata la usa si, ma anunta ca cel care m-a impuscat a fost arestat, iar acum era in puscarie. Eram curios cine ar fi putut face asta, iar cum credeam, Gaara si idiotii lui. Se pare ca ‘’extrainteligentului’’ nu i-a trecut prin cap ca daca isi lasa pistolul aruncat acolo politisti vor da de amprentele lui. Mda, ce sa ceri de la un idiot. Inspir adanc apoi expir. Peste doua zile urma sa fiu externat…mai sa fie, nu se putea mai devreme ? O sa mor de plictiseala acum…


~Sakura~


‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Parca acestea ar fi fost niste vorbe miraculoase. Doamne, cat iti multumesc ca mi l-ai lasat pe Sasuke in viata. Cat ma bucur ca Gaara a fost pedepsit pentru faptele sale necugetate. Acum eram foarte multumita, linistita…
Zambesc gingas dupa care raman pe acel scaun si ma uit la Sasuke. Nu m’asi fi saturat niciodata sa raman cu el. Oftez usurata dupa ce doctorul paraseste incaperea, dar in acelasi timp impulsurile inimii ma faceau sa tremur incet, bataile ei accelerau. Eram putin timida cand ma aflam singura cu el, ceea ce e ironic pentru ca la scoala sau in alta parte eram fata tupeista si stapana pe sine. Imi asez din nou mana peste a lui aplecandu-ma putin si sarutandu-l fin pe obraz.
Vroiam sa ma infrupt si din buzele sale dulci, dar ma rusinez repede dupa ce ii intalnesc privirea sa calduroasa. Ma inrosesc repede dupa care imi intorc chipul in alta parte surazand.
-Sakura…voiam sa iti spun ceva ! zise el calm privindu-ma in ochii mei de smarald.
Inghit in sec dupa care aprob ca poate sa-mi zica ce are de spus. Se vede cum isi ia inima-n dinti, isi face curaj, oare ce o fi ?
-Te iubesc ! spuse el simplu exprimandu-si sentimentele doar in doua cuvinte. Raman impietrita dupa care fac ochi mari. Inima imi accelera ca un tren din ce in ce mai tare. Simteam cum incep sa transpir. In cele din urma imi fac curaj si ii soptesc :
-Sa stii ca e reciproc !
La auzul acestor vorbe ma prinde de ambele maini, isi face putere si se ridica sarutandu-ma tandru si pasional, limba lui facandu-si loc in micul meu sistem de vorbire. Imi explora fiecare particica, apoi limbile noastre unindu-se una de alta printr-o mica izbitura. Il imping cu grija pe pat ca sa nu-i provoc durere asezandu-ma peste el umplandu-l de saruturi. Imi placea atat de mult sa-i simt buzele moi cum se unesc cu ale mele, daca timpul s’ar opri din loc as profita si nu m-as mai opri.

Din nefericire nu ajungem sa facem mai ‘’multe’’ deoarece starea acestuia nu-i permite.
Ma intend pe pat alaturi de el sarutandu-l din nou. Ne aruncam priviri amoroase dupa care reusim sa inchidem ochii, aterizand in lumea fictionala….


----Autorul----

Ei, sper ca v-a placut capitolul acesta.
Pe scurt, un mic rezumat, se pare ca Sasuke e in viata iar faptasul, Gaara a fost pedepsit cu inchisoarea pentru fapta savarsita, iar Sakura e bucuroasa ca iubirea vietii ei a scapat cu viata.
In sfarsit Sasuke si-a aratat sentimentele fata de ea spunandu-i ca ‘’Te iubesc’’ iar Sakura i-a marturisit ca e reciproc si toate lucrurile sunt bune si frumoase.
Oare ce se va intampla in capitulul urmator? Continuati sa cititi si veti afla !

[•нąкü•]

Well girl^^I'm here alone , and alone :)) . Iaaaw ce draguta a fost replica "-Te iubesc !" imi place^^ . Ai descris foarte bine sentimentele porumbeilor ca sa le zic asa . Greseli de tastare ? Da , am vazut una , parca :-" daca gresesc asta este . -.-' .Mai , mai ,Gaara a ajuns si pe la "mititica" va sa zice ... :-? Mi-e si mila de el :)) . La dialog , tinand cont ca au fost doar 2 replici destul de scurte nu vad ce as putea comenta , deci in concluzie nu este sec >:D< . Da dear , o sa continui sa citesc ca' mai facut curioasa :)) ! Pai , cam atat am avut de zis , spor la scris si Ja ne !Si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul >:D< !