09-01-2011, 03:05 PM
Pai ma bucur ca mi-at dat niste sfaturi pe care am incercat sa le respect, imi cer scuze daca capitolul este prea scurt dar scoala asta....
So:
Capitolul VII
~Sasuke~
''-Da, da Sakura chan, dar de ce intrebi ?
……………………………
-El e chiar aici cu mine….''
Tresar cand aud comvorbirea lui Naruto cu Sakura, ea ma cauta pe mine ? bataile inimi imi accelerau putin, in timp ce imi musc involuntar limpa strambandu-ma la Naruto. De ce se uita asa mirat ? Probabil il manca undeva. Inghit in sec dupa care raman nemiscat apoi ii soptesc :
- Pe cine cauta Sakura ? intreb eu rusinandu-ma putin, dar trecandu-mi repede.
Naruto ma privea aproape bufnindu-l rasul, ceea ce imi spunea ca eu sunt cel care trebuie sa intru pe fir. Ma uit la zebzec care-mi intinde telefonul, urmat de un chicotit de-al lui. Ce ma stresa omul asta. Incerc sa incep convorbirea calm, cu un simplu ‘’alo''urmat de un oftat in timp ce-l priveam pe Naruto cum radea, asteptam in continuare raspunsu-l Sakurei, probabil ca era timida ca vorbea cu mine…fetele, ce sa le faci ? Imi intrerup sirul gandurilor auzindu-i vocea melodioasa a Sakurei, asemanatoare cu o randunica plapanda si gingasa.
-Sasuke…spuse ea in timp ce eu ii ascultam fermecat glasul.
-As vrea sa vorbim undeva intre patru ochi daca se poate !
Zambesc strengar privindu-l pe Naruto in acelasi timp superior, apoi raspunzandu-i Sakurei. Ore de ce vroia sa vorbim? Umm, banuiesc ca voi afla cand ma voi intalni cu ea.
-Deacord, unde ai vrea sa ne intalnim ca sa…vorbim ? spun eu prelungind ultimul cuvant.
Asteptam nerabdator raspunsul ei in timp ce-mi faceam niste fantezii, pe care mi le scot repede din minte si revin pe pamant. Oftez scurt si privesc in jur smecher. Stabilisem un loc de intalnire, si data cu Sakura, dupa care imi luasem ‘’la revedere’’ de la ea. Ii dau telefonul amicului meu dupa care il chem pe chelner ca sa achitez nota de plata. Raman cateva clipe stand pe loc, dupa care ma ridic de pe scaun si parasesc cofetaria, urmat de Naruto care imi adreseaza niste intrebari plicticose la care refuz sa raspund, dandu-i un ranjet malefic. Ma indreptam catre casa cu pasi lenti privind locurile pe langa care treceam. Era un peisaj plictisitor si monoton, magazine si…atat. Ar trebui sa mai modernizeze si ei, doar suntem in secolul douazeci si unu nu ? Imi continui drumul spre casa, neglijent gandinudu-ma doar la motivul pentru care vrea Sakura sa discute cu mine ? Vrea sa-mi spuna ca nu putem fi impreuna sau ce ? In orice caz, incerc sa-mi alung gandurile rele oftand scurt. Eram oarecum abatut, nu puteam sa-mi alung gandurile alea, eram foarte curios, ar trebui sa nu mai fiu asa, sunt Sasuke Uchiha nu ? Nu un papa lapte. Eram foarte abil si smecher de fel, deci prin urmare sper ca Sakura o sa-mi spuna ceva bun, in orice caz, e mai bine sa fiu optimist decat pesimist. Eram total absent la ce se intampla in realitate, dar ma trezesc din visare cand Naruto ma zdruncina si imi spune ca am ajuns acasa. Ma despart de el apoi intru in curte, dupa care pasesc la intrarea din casa. Stau cateva clipe, ma gandesc ca probabil voi fi luat la interogatoriu de catre parintii mei, oare cum o sa aburdez subiectul ? Nu am chef de predicile lor stupide. Acumulez destul tupeu si intru in casa fara a-mi pasa ce urma sa se intample, dar spre surprinderea mea era foarte liniste, admir aceasta liniste si incerc sa ma bucur de ea cat pot inainte sa inceapa zbuciumul. Oricum nu vreau sa mai raman pe loc, pentru a agrava situatia in caz ca apar parintii mei si urc in camera mea plictisit. Aud cativa pasi dupa care fug spre camera inainte de a fi depistat.
Oricum nu aveam de ce sa-mi fac griji, era menajera mea Marta, o tipa cu ochii asemeni abanosului, de un negru pur, parul de asemeni brunet cu suvite rosii. Era imbracata intr-o pereche de jeansi albastri si un tricou alb simplu, aceasta tinuta fiind acoperita de un sort alb. Ca incaltaminte purta niste pantofi cu platforma. Avea in jur de douazeci de ani. Trebuie sa recunosc ca imi cam placeau formele ei rotunde si dezvoltate. Bine ca nu m-a observat, altfel as fi iesit in belea. Observ ca eram in dormitorul meu. Ma bucur ca nu nimerisem in alta parte. Imi iau niste schimburi alcatuite dintr-un trening negru si un tricou maro. Ma duc catre baie unde, ma descotorosesc de haine si intru in cabina de dus. Dau drumul apei pure si o las sa-si faca de cap pe trupul meu in timp ce casc cu putere. Oboseala isi facea aparitia ceea ce era aberant, in mai putin de doua ore trebuia sa ma intalnesc cu Sakura, oricum aveam timp jumatate de ora sa ma odihnesc. Ies rapid de la dus, dupa care ma imbrac cu hainele alese si ma duc direct catre pat. Cat stateam eu si priveam tavanul afara se isca o furtuna apriga. Minunat, tocmai astazi poate am norocul sa se opreasca in cateva minute…
Ma indrept catre fereastra cascand, furtuna aduce si lene si somn nu ? Privesc sropii de ploaie cum bateau in geam, cum tuna si fulgera. Ma asez la pervaz si privesc oamenii cum fugeau de colo colo cautand un adapost, se schimbase repede starea vremii. Dintr-o vreme dogoritoare se ajunse la o furtuna agasanta. In momentul asta nu aveam chef de nimic, vroiam pur si simplu sa trag un somn adevarat. Ma trantesc brutal pe pat invelindu-ma cu plapuma cea pufoasa, dupa care privesc cateva secunde prin incapere si, spre bucuria mea primesc o invitatie in lumea ireala pe care o visez si o accept, inchizand ochii ceva vreme, sper ca pot sa ma trezesc la timp ca sa ajung la locul destinat pentru a ma intalni cu ea.
~Sakura~
Nu as putea spune ca eram nerabdatoare sa ma intalnesc cu Sasuke, imi era rusine sa-i povestesc prin ce am trecut, dar macar asa ii puteam spune de ce sa se fereasca de Gaara. Oare cum o sa incerc sa abordez subiectul ? Viata mea era asemeni unui roman care descria o dragoste care nu poate exista. Fiecare trecem printru ciclu de viata complicat uneori nu ? Sper ca povestea asta o sa aiba un happyend daca pe parcurs nu a fost placuta. Afara se starnise o furtuna puternica, ce plicticos, ce puteam sa fac in casa ? Era weekend, trebuia sa ies si eu undeva cu fetele, caci in ultimele zile nu prea am avut parte de libertate. De afara se auzeau tot felul de vuiete zgomotoase care ma faceau sa tresar.
Vroiam sa iau o pauza si sa trag un pui de somn cand aud de la mama ca am primit o scrisoare. Oare de la cine o fi ? O sa aflu cand o sa citesc. Parasesc dormitorul, coborand usor scarile luandu-mi corespondenta. Ma indrept catre sufragerie si deschid scrisoarea. O despaturesc si incep a citi in gand:
‘’Papusa, sper ca o sa rezolvi cat mai repede sarcina pe care ti-am dat-o daca nu te rezolv eu pe tine…
Te pup…
Gaara’’
Ma cutremur, lucrul asta devenise aberant. Totusi, uitasem complet, prostul asta chiar credea ca-l voi spune pe Sasuke ? Ma rog, ce poate sa-mi faca ? Mototolesc hartia dupa care urc din nou in cameara mea inferioara la ce spunea mama. Astazi eram foarte volubila asa ca ignoram tot ce se poate sa ma enerveze, dar un singur lucru vibra in mintea mea si anume intalnirea cu Sasuke, atat era important pentru mine acum. Ma izbesc violent de peretele din camera mea, calcand in picioare acea hartie neimportanta. Nu aveam sa fiu din nou victima obsesiei nebune a lui Gaara, deci prin urmare nu-mi faceam griji, maine la prima ora ma duceam sa-l denunt si punct, venise vremea sa termin cu toate porcaria asta. In fine, incerc sa-mi alung din minte toate gandurile rele posibile dupa care ma apropii de geam si privesc furtuna care nu dadea semne ca se va opri curand. Oftez scurt dupa care ma asez pe pat.
Pun la casetofon un CD cu melodii clasice, Bon Jovi, Cold Play, Paramore dupa care dau la maxim si ma scufund in muzica, fara sa-mi dau seama atipesc.
‘’Ma trezesc buimaca dandu-mi seama ca mai erau cateva minute pana sa ma duc la locul stabilit pentru a ma intalni cu el. Sar imediat din pat, spre bucuria mea furtuna se oprise, iar soarele se arata printer norii cenusii. Ma incalt la loc cu adidasii mei Nike dupa care imi iau o jacheta roz si cheile de la masina. Cobor grabita scarile fara a o mai anunta pe maica-ea unde plec si casa. Ma indrept cu pasi lenti spre garaj, nu mergeam prea repede caci s’a facut noroi, a fost o furtuna… ne-a racorit pe toti.
Pornesc masina mea de un roz coral, era marca BMW seria sapte, un super bibiu. Urc la volan dupa care pornesc cu grija indreptandu-ma catre scoala, locul de intalnire era acolo, la ora patru, mai aveam doua minute deoarece era trei si cincizeci si opt de minute. Maresc vitezapana observa ca am ajuns iar Sasuke kun era deja present.
Cobor incet din masina schitand un mic zambet dupa care ma indrept catre el. Imi fac curaj si spun calm :
-Sas’ke kun ma bucur ca ai… dar nu am apucat sa termin fraza ce realizez ca un glont ii strapunge inima chiar in fata mea. O lacrima mi se prelingea pe fata apoi din ce in ce mai multe… in cep sa urlu cat pot de tare si sa chem ajutoare dar in zadar. Cine ar fi putut face asta ? ma indrept catre Sasuke dupa care cad in genunchi langa el, raman stana de piatra cand observa ca nu mai respira, ca nu mai are puls….’’
-Ce naiba a fost cu visul asta ? Mai bine cu acest cosmar ! Lacrimile imi brazdau fata necontenit. Inspir adanc si incerc sa ma calmez. Bine ca a fost doar un cosmar, altfel nu stiu ce ma faceam daca il pierdeama pe Sasuke. Ma ridic lenes de pe pat si imi sterg lacrimile cu maneca hanoracului dupa care imi dau seama ca muzica inca mergea. Pun stop dupa care observ ca era trei jumatate ceasul. Oftez luand o gura de apa. Nu puteam risca sa se intample in realitate ce s-a intamplat in vis. Mai bine imi asumam riscul de a ma duce eu decat sa-l pierd pe Sas’ke kun, deci eram hotarata, ma voi duce eu la el.
So:
Capitolul VII
~Sasuke~
''-Da, da Sakura chan, dar de ce intrebi ?
……………………………
-El e chiar aici cu mine….''
Tresar cand aud comvorbirea lui Naruto cu Sakura, ea ma cauta pe mine ? bataile inimi imi accelerau putin, in timp ce imi musc involuntar limpa strambandu-ma la Naruto. De ce se uita asa mirat ? Probabil il manca undeva. Inghit in sec dupa care raman nemiscat apoi ii soptesc :
- Pe cine cauta Sakura ? intreb eu rusinandu-ma putin, dar trecandu-mi repede.
Naruto ma privea aproape bufnindu-l rasul, ceea ce imi spunea ca eu sunt cel care trebuie sa intru pe fir. Ma uit la zebzec care-mi intinde telefonul, urmat de un chicotit de-al lui. Ce ma stresa omul asta. Incerc sa incep convorbirea calm, cu un simplu ‘’alo''urmat de un oftat in timp ce-l priveam pe Naruto cum radea, asteptam in continuare raspunsu-l Sakurei, probabil ca era timida ca vorbea cu mine…fetele, ce sa le faci ? Imi intrerup sirul gandurilor auzindu-i vocea melodioasa a Sakurei, asemanatoare cu o randunica plapanda si gingasa.
-Sasuke…spuse ea in timp ce eu ii ascultam fermecat glasul.
-As vrea sa vorbim undeva intre patru ochi daca se poate !
Zambesc strengar privindu-l pe Naruto in acelasi timp superior, apoi raspunzandu-i Sakurei. Ore de ce vroia sa vorbim? Umm, banuiesc ca voi afla cand ma voi intalni cu ea.
-Deacord, unde ai vrea sa ne intalnim ca sa…vorbim ? spun eu prelungind ultimul cuvant.
Asteptam nerabdator raspunsul ei in timp ce-mi faceam niste fantezii, pe care mi le scot repede din minte si revin pe pamant. Oftez scurt si privesc in jur smecher. Stabilisem un loc de intalnire, si data cu Sakura, dupa care imi luasem ‘’la revedere’’ de la ea. Ii dau telefonul amicului meu dupa care il chem pe chelner ca sa achitez nota de plata. Raman cateva clipe stand pe loc, dupa care ma ridic de pe scaun si parasesc cofetaria, urmat de Naruto care imi adreseaza niste intrebari plicticose la care refuz sa raspund, dandu-i un ranjet malefic. Ma indreptam catre casa cu pasi lenti privind locurile pe langa care treceam. Era un peisaj plictisitor si monoton, magazine si…atat. Ar trebui sa mai modernizeze si ei, doar suntem in secolul douazeci si unu nu ? Imi continui drumul spre casa, neglijent gandinudu-ma doar la motivul pentru care vrea Sakura sa discute cu mine ? Vrea sa-mi spuna ca nu putem fi impreuna sau ce ? In orice caz, incerc sa-mi alung gandurile rele oftand scurt. Eram oarecum abatut, nu puteam sa-mi alung gandurile alea, eram foarte curios, ar trebui sa nu mai fiu asa, sunt Sasuke Uchiha nu ? Nu un papa lapte. Eram foarte abil si smecher de fel, deci prin urmare sper ca Sakura o sa-mi spuna ceva bun, in orice caz, e mai bine sa fiu optimist decat pesimist. Eram total absent la ce se intampla in realitate, dar ma trezesc din visare cand Naruto ma zdruncina si imi spune ca am ajuns acasa. Ma despart de el apoi intru in curte, dupa care pasesc la intrarea din casa. Stau cateva clipe, ma gandesc ca probabil voi fi luat la interogatoriu de catre parintii mei, oare cum o sa aburdez subiectul ? Nu am chef de predicile lor stupide. Acumulez destul tupeu si intru in casa fara a-mi pasa ce urma sa se intample, dar spre surprinderea mea era foarte liniste, admir aceasta liniste si incerc sa ma bucur de ea cat pot inainte sa inceapa zbuciumul. Oricum nu vreau sa mai raman pe loc, pentru a agrava situatia in caz ca apar parintii mei si urc in camera mea plictisit. Aud cativa pasi dupa care fug spre camera inainte de a fi depistat.
Oricum nu aveam de ce sa-mi fac griji, era menajera mea Marta, o tipa cu ochii asemeni abanosului, de un negru pur, parul de asemeni brunet cu suvite rosii. Era imbracata intr-o pereche de jeansi albastri si un tricou alb simplu, aceasta tinuta fiind acoperita de un sort alb. Ca incaltaminte purta niste pantofi cu platforma. Avea in jur de douazeci de ani. Trebuie sa recunosc ca imi cam placeau formele ei rotunde si dezvoltate. Bine ca nu m-a observat, altfel as fi iesit in belea. Observ ca eram in dormitorul meu. Ma bucur ca nu nimerisem in alta parte. Imi iau niste schimburi alcatuite dintr-un trening negru si un tricou maro. Ma duc catre baie unde, ma descotorosesc de haine si intru in cabina de dus. Dau drumul apei pure si o las sa-si faca de cap pe trupul meu in timp ce casc cu putere. Oboseala isi facea aparitia ceea ce era aberant, in mai putin de doua ore trebuia sa ma intalnesc cu Sakura, oricum aveam timp jumatate de ora sa ma odihnesc. Ies rapid de la dus, dupa care ma imbrac cu hainele alese si ma duc direct catre pat. Cat stateam eu si priveam tavanul afara se isca o furtuna apriga. Minunat, tocmai astazi poate am norocul sa se opreasca in cateva minute…
Ma indrept catre fereastra cascand, furtuna aduce si lene si somn nu ? Privesc sropii de ploaie cum bateau in geam, cum tuna si fulgera. Ma asez la pervaz si privesc oamenii cum fugeau de colo colo cautand un adapost, se schimbase repede starea vremii. Dintr-o vreme dogoritoare se ajunse la o furtuna agasanta. In momentul asta nu aveam chef de nimic, vroiam pur si simplu sa trag un somn adevarat. Ma trantesc brutal pe pat invelindu-ma cu plapuma cea pufoasa, dupa care privesc cateva secunde prin incapere si, spre bucuria mea primesc o invitatie in lumea ireala pe care o visez si o accept, inchizand ochii ceva vreme, sper ca pot sa ma trezesc la timp ca sa ajung la locul destinat pentru a ma intalni cu ea.
~Sakura~
Nu as putea spune ca eram nerabdatoare sa ma intalnesc cu Sasuke, imi era rusine sa-i povestesc prin ce am trecut, dar macar asa ii puteam spune de ce sa se fereasca de Gaara. Oare cum o sa incerc sa abordez subiectul ? Viata mea era asemeni unui roman care descria o dragoste care nu poate exista. Fiecare trecem printru ciclu de viata complicat uneori nu ? Sper ca povestea asta o sa aiba un happyend daca pe parcurs nu a fost placuta. Afara se starnise o furtuna puternica, ce plicticos, ce puteam sa fac in casa ? Era weekend, trebuia sa ies si eu undeva cu fetele, caci in ultimele zile nu prea am avut parte de libertate. De afara se auzeau tot felul de vuiete zgomotoase care ma faceau sa tresar.
Vroiam sa iau o pauza si sa trag un pui de somn cand aud de la mama ca am primit o scrisoare. Oare de la cine o fi ? O sa aflu cand o sa citesc. Parasesc dormitorul, coborand usor scarile luandu-mi corespondenta. Ma indrept catre sufragerie si deschid scrisoarea. O despaturesc si incep a citi in gand:
‘’Papusa, sper ca o sa rezolvi cat mai repede sarcina pe care ti-am dat-o daca nu te rezolv eu pe tine…
Te pup…
Gaara’’
Ma cutremur, lucrul asta devenise aberant. Totusi, uitasem complet, prostul asta chiar credea ca-l voi spune pe Sasuke ? Ma rog, ce poate sa-mi faca ? Mototolesc hartia dupa care urc din nou in cameara mea inferioara la ce spunea mama. Astazi eram foarte volubila asa ca ignoram tot ce se poate sa ma enerveze, dar un singur lucru vibra in mintea mea si anume intalnirea cu Sasuke, atat era important pentru mine acum. Ma izbesc violent de peretele din camera mea, calcand in picioare acea hartie neimportanta. Nu aveam sa fiu din nou victima obsesiei nebune a lui Gaara, deci prin urmare nu-mi faceam griji, maine la prima ora ma duceam sa-l denunt si punct, venise vremea sa termin cu toate porcaria asta. In fine, incerc sa-mi alung din minte toate gandurile rele posibile dupa care ma apropii de geam si privesc furtuna care nu dadea semne ca se va opri curand. Oftez scurt dupa care ma asez pe pat.
Pun la casetofon un CD cu melodii clasice, Bon Jovi, Cold Play, Paramore dupa care dau la maxim si ma scufund in muzica, fara sa-mi dau seama atipesc.
‘’Ma trezesc buimaca dandu-mi seama ca mai erau cateva minute pana sa ma duc la locul stabilit pentru a ma intalni cu el. Sar imediat din pat, spre bucuria mea furtuna se oprise, iar soarele se arata printer norii cenusii. Ma incalt la loc cu adidasii mei Nike dupa care imi iau o jacheta roz si cheile de la masina. Cobor grabita scarile fara a o mai anunta pe maica-ea unde plec si casa. Ma indrept cu pasi lenti spre garaj, nu mergeam prea repede caci s’a facut noroi, a fost o furtuna… ne-a racorit pe toti.
Pornesc masina mea de un roz coral, era marca BMW seria sapte, un super bibiu. Urc la volan dupa care pornesc cu grija indreptandu-ma catre scoala, locul de intalnire era acolo, la ora patru, mai aveam doua minute deoarece era trei si cincizeci si opt de minute. Maresc vitezapana observa ca am ajuns iar Sasuke kun era deja present.
Cobor incet din masina schitand un mic zambet dupa care ma indrept catre el. Imi fac curaj si spun calm :
-Sas’ke kun ma bucur ca ai… dar nu am apucat sa termin fraza ce realizez ca un glont ii strapunge inima chiar in fata mea. O lacrima mi se prelingea pe fata apoi din ce in ce mai multe… in cep sa urlu cat pot de tare si sa chem ajutoare dar in zadar. Cine ar fi putut face asta ? ma indrept catre Sasuke dupa care cad in genunchi langa el, raman stana de piatra cand observa ca nu mai respira, ca nu mai are puls….’’
-Ce naiba a fost cu visul asta ? Mai bine cu acest cosmar ! Lacrimile imi brazdau fata necontenit. Inspir adanc si incerc sa ma calmez. Bine ca a fost doar un cosmar, altfel nu stiu ce ma faceam daca il pierdeama pe Sasuke. Ma ridic lenes de pe pat si imi sterg lacrimile cu maneca hanoracului dupa care imi dau seama ca muzica inca mergea. Pun stop dupa care observ ca era trei jumatate ceasul. Oftez luand o gura de apa. Nu puteam risca sa se intample in realitate ce s-a intamplat in vis. Mai bine imi asumam riscul de a ma duce eu decat sa-l pierd pe Sas’ke kun, deci eram hotarata, ma voi duce eu la el.