Bunaa` .. :3 Ce faceti? Multumesc pentru coment. Chiar daca e doar unul :-".. Dar stiti ce? Nu ma intereseaza cate sunt.. Eu o sa postez si o sa`mi duc povestea la sfarsit.. :3 Pentru inceput..
NEXT!! -pam pam pam- x3!!
Cap. 7 Prieteni sunt mereu o cale de scapare.
Auuuu!! Capul meu. Ce s-a intamplat aseara de ma doare asa de rau capul? Mai bine dormeam toata viata decat sa ma trezesc cu o durere insuportabila de cap. Diminetile sunt niste nenorocite. Si mai e si soarele asta care ma obliga sa imi deschid ochii. Prefer sa stau in pat toata ziua, sa i-au ursuletul meu alb, mare si pufos in brate si sa adorm la loc. Dar stiu ca asta ar fi imposibil pentru mine. Trebuie sa ma ridic din pat si sa ma trezesc odata. Asta am si facut. M-am ridicat din pat foarte lenes -ca in fiecare dimineata- si m-am indreptat spre baie. Cred ca mi-a luat cam 20 de minute sa ma trezesc de tot si sa ma pregatesc de o noua zi -deadevaratelea. La cat de ametita si de bleaga ma simt nici nu am observat ca Deidara inca era in pat fornaind din nas intr-un sforait foarte dragalas. Parca era un bebelus dormind pe burta, care toata noaptea nu a facut altceva decat sa planga. Am chicotit cat pentru mine si m-am indreptat spre el. L-am sarutat pe frunte iar acesta isi deschise ochii la fel de lenes ca mine prima data. E un adorabil. Cand m-a vazut - dupa ce toata ceata i-a disparut din vaz - mi-a adresat un "neata" somnoros chicotind putin aratandu-si dintii albi si perfecti. Nu m-am putut abtine sa nu-l sarut si l-am luat in brate sarutandu-l apasat pe buze. Dupa ce m-am ridicat de pe el -tot cu ranjetul acela pe fata- m-a intrebat pentru ce a fost sarutul. Nu i-am raspuns, doar il priveam. Intr-un sfarsit i-am zis ca merg jos sa pregatesc micul-dejun si am tulit-o. Pentru ca inca eram in pijamale am fugit in baie si mi-am luat de pe uscator o pereche de pantaloni trei-sfert si un tricou rosu. Mi-am aruncat pijamaua in cosul cu rufe murdare si m-am intors in bucatarie. Am pregatit ce aveam prin bucatarie si ce necesita un mic-dejun. Dupa ce l-am terminat si l-am strigat pe Deidara sa mancam impreuna, imi aduc aminte de fratele meu. Il iubesc pe Naoki mai mult decat orice si oricine dar cateodata cand e plecat mai uit de el. Dupa ce ne-am terminat amandoi micul-dejun, devorandu-l din prima, Deidara a spus ca trebuie sa plece. Pentru o secunda m-am intristat la aceasta veste, dar il inteleg. Adica nu avea sa stea toata ziua cu mine, nu? L-am condus pana la poarta inca in papucii mei cu iepurasi. Afara era destul de cald pentru o primavara de inceput, insa pe cer se asternusera deja niste nori negri si fiorosi. Mai aveau putin si se scuturau de toata povara lor, lasand sa le cada lacrimile reci si amare. Cum aveam privirea visatoare spre cerul care se tot incarca cu norii furiosi nici nu am fost pe faza cand Deidara imi fura un sarut. Cu gura inca pe jumatate deschisa, ma uitam la el mirata si rusinata in acelasi timp. Mi-a zambit inchinzandu-mi gura si luandu-si la revedere. Un tunent infiorator se auzi in departare urmat de inca unul si mai puternic decat precedentul. Mi-am incolacit bratele in jurul pieptului si mi-am frecat mainile de bratele mele goale. Am intrat repede in casa inchinzand bine usa dupa mine. Ce pot sa fac azi? Toata ziua cred ca o sa ploaie. E ciudat ca vreau sa merg undeva. Dar unde? Sa o sunt pe Ino sau pe Hinata sa plecam undeva? Cel mai probabil ca nu ar veni daca ploua afara. Dar totusi ce am de pierdut? Unde mi-e telefonul? Bun. Hinata. Hinata. Hinata. Aaa! "Alo?" , am auzit vocea pitigaiata si dulce in acelasi timp al Hinatei. Am intrebat-o daca vrea sa mergem undeva, oricunde prin oras. Aceasta nu a spus nimic vreo patru secunde apoi mi-a raspuns ca i-ar placea dar unde am putea merge cand o furtuna e pe cale sa inceapa. Pai cam are dreptate ce ma apucat sa ies intr-o zi ploioasa? Eee macar mai uit de rutina vietii. I-am propus sa mergem intr-o cafenea sa bem ceva. A parut de acord pentru ca mi-a raspuns pozitiv foarte bucuroasa pentru invitatie. Am inchis cu o satisfactie de nedescris si am fugit sus sa ma pregatesc. Mi-am facut un dus aplicandu-mi creme si solutii pe piele ca aceasta sa fie mult mai catifelata. Mi-am umplut parul de balsame si sampoane ca sa il faca mult mai stralucitor si elastic plus ca mi l-am aranjat intr-un coc foarte dragalas in varful capului. Mi-am pus pe mine un halat asa de moale si pufos ca am crezut ca ma aflu pe un norisor. M-am intors inapoi in camera si mi-am deschis sifonierul. Erau atat de multe culori ca nici nu stiam ce sa iau pe mine. Pana la urma m-am inteles cu mine insami sa-mi iau o pereche de pantaloni putin largi sus si tot mai stramti spre partea de jos, de o culoare crem deschis cu o camasa alba si stramta pe care am asortat-o cu niste ghetute albe cu blanita. mi-am luat pe mine o vestuta putin mai inchisa la culoare decat cremul pantaloniilor, culoarea acesteia ajungand apropape de un mocaccino. Mi-am desfacut parul, mi l-am uscat cu feonul si mi-am prins bretonul in varful capului cu o agrafioara micuta, ajungand in cele din urma la o bucla micuta si dragalasa. Machiajul nici nu avea ce sa lipseasca din toata pregatirea mea. Creionul dermatograf arata acum ca un creionas a unui copil de la gradinita care a desenat cu el trei luni la rand avand acum doar vreo cinci centimetri. Mi-am dat cu o crema de fata care mirosea a nuca de cocos apoi cu putina pudra si in final cu creionul dermatograf pe sub ochi. Buzele mi-au fost rasfatate de un luciu de o culoare rozalie dar discreta. Pot spune ca sunt gata. Inainte sa ies din camera mi-am luat gentuta alba, minuscula care mi-am pus-o de dupa gat si mi-am dat cu cateva pufuri din parfumul "Merveille", apoi am coborat jos. Afara inca era aceasi vreme posomorata insa nu a inceput ploaia - ceea ce ma bucura enorm de mult. Am auzit telefonul. Era Hinata. "Sigur ca sunt gata. Ne vedem acolo." i-am raspuns cand mi-a spus ca imdiat porneste de acasa. Cand am ajuns la "Romantique", Hinata inca nu aparuse asa ca m-am multumit sa o astept in fata cafenelei. Incepea sa se racoreasca cu fiecare minut care dadea spre seara. Imi doream sa vina Hinata mai repede si sa intram la caldura. Chiar atunci un taxi se opri in fata cafenelei, iar Hinata - care tocmai platea taximetristul- cobori din masina numai un zambet. Ma imbratisat fericita sa ma vada si mi-a sugerat sa intram inauntru. Vai cat am asteptat sa-mi spui asta. Ne-am ales o masa prin fundul cafenelei ca sa putem vedea pe oricine iar acel "oricine" sa nu ne vada pe noi. Am comandat fiecare dupa bunul plac, o cafeluta, un capuccinno sau orice altceva inafara de alcool.
-Multumesc mult ca m-ai chemat,Sakura. Chiar aveam nevoie de o iesire. E multa agitatie la mine, stii toata lumea se agita pentru fotbalul acela pe care nu l-am inteles in viata mea.
A ras.
-Daa. Te inteleg. Si fratele meu era foarte agitat cand trebuia sa joace echipa lui preferata. Si stai linistita e o placere sa ies cu tine. M-am gandit ca ar fi dragut sa mai iesim din rutina de zi cu zi si sa incercam si altceva nou, cum ar fi sa iesim la o cafea pentru inceput.
Liniste. Nimeni nu a mai scos niciun sunet. Am sorbit amandoua din cestile noastre -care erau extrem de mici- la unison. Apoi privirea mea i-a intalnit-o pe a ei. Cand a vazut ce insistent ma uitam la ea, se vedea ca ii era cumva frica de mine. De ce? Nu-mi pot da seama. Si-a intors privirea in alta parte uitandu-se la masa de alaturi care era goala. Nu vroia sa-mi intalneasca privirea de aceea se uita la ceva ce nu exista.
-Hinata, am inceput eu cu un glas intelegator, uite... Errr.. nu stiu de unde sa incep, stii? .. Err.. Pai.. te-am chemat sa discutam despre ceva. Despre cineva. Despre Naruto.
Aceasta cand i-a auzit numele a rosit in obraji si si-a intors privirea mirata spre mine. Cu ochii mari -de un movuliu foarte deschis- ma priveau deparca astepta sa ma evapor si sa dispar pentru totdeauna, dar vazand ca nu se intampla, Hinata reveni pe pamant, mutandu-si privirea spre ceasca de capuccinno. A dat usor din cap in semn de "Ok. Continua." asa ca am continuat.
-Esti impreuna cu el, nu? Adica, ce pot sa spun.. Ma bucur pentru voi. Va sta foarte bine impreuna. Dar trebuie sa-ti marturisesc ceva. ... Errr.. Eu i-am spus lui Naruto ca il placi. Defapt i-am dat doar de inteles, ca si-a dat singur seama ..
Liniste. Din nou liniste. Niciun cuvant nu avea sa vina in urmatoarele cinci sau poate chiar zece minute din partea Hinatei si m-am infricosat la acest gand asa ca am continuat spunandu-i tot felul de chestii sa ma ierte, ca stiam ca a fost un secret si ca nu trebuia sa zic, si ca sunt o prietena groaznica... La ultimele mele cuvinte Hinata si-a ridicat privirea inpaienjenita de lacrimi care mai aveau putin si se scurgeau pe fata ei albicioasa. "Taci! Din vina ta sunt cu el. Si iti datorez totul tie pentru ca daca nu-i spuneai tu probabil ca nici cand terminam liceul nu aveam curajul sa-i spun ce simt. Multumesc.." au fost cuvinetele ei apoi lacrimile se napusti afara din ochii ei care acum erau de un gri deschis, prelingandui-se pe fata. Am ramas cu o figura trista uitandu-ma la ea. Ce era asa de greu sa-i spui cuiva ce simti? Eu inca nu am ajuns sa-i zic cuiva ce simt pentru ca pana acum nu m-am indragostit de nimeni. I-am luat mana intr-a mea si i-am mangaiat-o gingas spunandu-i intelegatoare "Te inteleg, Hin. Sincer.".
Ziua de ieri a fost o nebunie. Dupa ce am plecat de la cafenea am luat un taxi si cand am ajuns acasa nici n-am mai stat pe ganduri m-am si aruncat in pat. Nu stiu de ce dar m-am simtit ca o prietena adevarata ieri. Poate pentru ca am sprijinit-o pe Hinata in legatura cu "marea" ei dragoste sau poate mi-a fost foame. Nu stiu exact ce am vrut sa fac ieri. Stiu doar ca am facut ceva ce mi-a aratat cat de importanti sunt prieteni. Pai cam atat despre ziua de ieri, azi e o zi atat de calduroasa ca imi vine sa imi iau costumul de baie si sa fac plaja in curte. Dar normal ca nu e inca vremea. Naoki si Konan sunt in bucatarie pregatind nu stiu ce fel de mancare mexicana. Mda.. Niciunul dintre ei nu au auzit de asa ceva dar s-au gandit ca ar fi amuzant asa ca uitei acolo murdarindu-se cu sos picant si murdarind gresia de asemenea. Oare cine o sa curete cand vor termina? Pai va zic eu. Ei! O sa fie foarte amuzant. Eu prefer sa stau tolanita pe canapea, uitandu-ma la TV - chiar daca nu e nimic- si sa beau o tona de Cola dietetica. Este o vreme asa de frumoasa si nu ma pot hotari ce sa fac astazi. M-am gandit sa fac o expeditie pana intr-un foisor plin cu flori, impreuna cu toti, sa facem un picnic. Ar fi dragut si amuzant. Am fugit sus dupa telefon. Stiam ca l-am lasat pe undeva prin camera -sau baie nu mai tin minte- dar nu stiu unde. Asa. L-am gasit. "Buna baieti, ce ziceti de o excursie pana intr-un loc plin de verdeata si flori multicolore? Organizez eu expeditia numai sa aduceti voi mancarea. Dati-mi SMS daca sunteti de acoro ;)." le-am trimis la toti SMS cu acest mesaj. Sa speram ca vor vrea sa vina. Peste cincisprezece minute am primit vreo noua SMS inapoi care imi spuneau ca este o idee minunata si ca vin dupa mine pe la 01:20. Super am destul timp. Era doar 10:56 deci pana la unu' si ceva pot sa ma pregatesc. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni de trening negri si un tricou roz deschis pe care l-am acoperit cu bluza de trening din setul pantaloniilor. Mi-am luat o geanta destul de mare ca sa incapa cam ce vreau eu si am fugit in bucatarie. Era 11:50. Nici nu mi-am dat seama cat a durat sa ma imbrac, sa ma mai aranjez si cat am cautat geanta. Am fugit la magazinul mixt de langa noi, ignorandu-l pe fratele meu care m-a intreba unde merg. Cand am ajuns nu prea stiam ce sa iau. Ce ar trebui sa mancam la un picnic? Am luat multe fructe si cateva sticle de suc. Fructele aratau atat de bine, merele rosii ca sangele, bananele coapte si umflate mai, mai sa pufneasca, strugurii visinii si albatrui mari cat niste nuci plus niste portocale zemoase si gustoase, mari cat niste mingi de tenis. Restul sa cumpere si altii, eu am luat destule. Pana am ajuns inapoi acasa se facu deja ora 12:30. Mai aveam inca o jumate de ora si cateva minute deci aveam inca timp. Am sunat-o pe Hinata si i-am zis ce am luat, aceasta mi-a zis ca se bucura ca am luat eu fructele ca nimeni din toti cei care vin nu stau langa un supermarket sau macar langa un magazin cu fructe. Aceasta a zis ca a facut niste prajiturele, fursecuri si alte delicatese. Ino ma informase ca aduce legumele si restu' mai vedem cand ne intalnim. Se facu si ora unu' iar baietii -cu fetele de brat- ma strigara sa ies afara -numai Naruto cu vocea lui de privighetoare. Am mers ce am mers si am ajuns intr-un loc ascuns de lume -ieei- si foarte relaxant. Ne-am asezat locusorul intr-un loc sub un copac mare care facea o umbra racoroasa -gratie lui- unde puteam sta. Am asezat paturile in jurul copacului si am inceput sa aranjam toata mancarea, fructele si bauturile pentru ca toti sa putem sa ne infructam. Picnicul a fost un succes. Toti m-au felicitat ca am avut o idee asa de stralucita. Cand am pornit toti spre casa deja se intunecara. Pentru ca inca era primavara la ora sase seara era aproape intuneric afara. Sasuke, care a venit -binenteles- cu [,] Karin, a lasat-o pentru a doua oara balta si vru sa ma conduca pe mine acasa, dar aminindu-mi ce s-a intamplat data trecuta cand s-a oferit sa ma conduca pe mine acasa si nu pe Karin, am refuzat politicos continuand sa merg spre casa cu capul sus intr-un fel triumfator, lasandu-l pe Sasuke cu ochii-n soare. Chiar daca Naruto mergea pe acelasi drum cu mine, i-a venit ideea proasta sa o conduca pe Hinata acasa si sa ma lase pe mine sa merg singura pana la vila. Pe drum, am dat nas in nas cu tot felul de ciudati, pshihopati de care o secunda am crezut ca v-a veni unul dintre ei, mi-ar pune un servetel cu un praf de adormit la gura si cine stie unde m-oi trezi goala pusca. Asa ca am grabit pasul ca sa ajung mai repede la destinatie. Cand in sfarsit am ajuns, am intrat repede in casa cu mainile in care tineam cheile inca tremurandu-mi. Cand m-am vazut in siguranta am rasuflat linistita si am aprins lumina ca sa pot vedea mai bine sufrageria. Toate erau asa cum le-am lasat. Vasele inca in chiuveta, doua doze de Cola inca pe masuta de cafea din fata canapelei si hainele gata curatate inca in masina de spalat. Am oftat la gandul ca fratele meu sta relaxat impreuna cu Konan cine stie pe unde si nu poate nici macar sa ia niste doze amarate de pe masa si sa le arunce -dracului- la gunoi. Eu trebuie sa fac tot in casa asta, pana ma enervez si angajez o servitoare. Dar nici nu ar fi o idee rea, numai ca dupaia eu chiar nu o sa mai fac nimic si o sa ma lenevesc de nu se poate. Nah! Mai bine lasa. E OK sa fac eu totul. Am luat hainele curate din masina de spalat si le-am pus pe uscator, apoi am bagat altele. Dozele de suc le-am aruncat la gunoi si vasele murdare din chiuveta se odihneau acum ude si incalzite, de la apa infierbantata cu care le-am spalat, pe suportul de vase. Insfarsit am timp pentru odihna. Ziua de azi a fost aglumerata, chiar daca am mers numai la un picnic amarat, am jucat multe jocuri si am dansat pe muzica adusa de Naruto, am obosit deabinelea. Am urcat pe scarile care scartaiau din ce in ce mai tare, pana in camera mea apoi m-am tavalit in pat. Era atat de moale ca parca stateam pe o vata. Negru. Eram inconjurata de un negru mare si urat. Un moment am crezut ca am orbit dar apoi mi-am dat seama ca totusi imi vad conturul corpului, deci nu eram oarba. Unde eram si de ce nu stiu, dar stiam ca cineva ma priveste si trebuia sa plec cat mai repede de acolo. Am incercat sa ma misc dar ceva ma tinea legata -ca o sfoara invizibila. Nu puteam sa ma misc. Dintr-o data lumina a aparut si camera in care ma aflam fu luminata de cateva lumanari. Eram intr-o incapere vopsita intru-un negru foarte mat care nici daca am fi adus un reflector de zece metri nu l-am fi luminat. Camera era goala numai in mijlocul ei se afla o siluaeta de femeie. Se balanganea ba in stanga ba in dreapta. Cu ochii privindu-ma pe mine -de o culoare verde pal- , defapt uitandu-se parca prin mine. Parul rozaliu i se prelingea pe umerii lati ajungandu-i pe pieptul patat de cateva picaturi de sange. Toata pielea ei era de un alb ca varul proaspat vopsit cu mici tente rozalii. Buzele care se vedea ca obisnuiau sa fie rosii sangerii erau acum vinete si despartite una de alta, gura fiind putin deschisa. Era imbracata intr-o rochie rosie-visiniu lunga pana deasupra gleznelor, ca cele din evul mediu - cu corset plin ochi de cureluse din piele, tinandu-i pieptul dezgolit intr-un decolteu adanc,iar restul rochiei ii era lunga si neatinsa, parca era proaspat calcata. Mainile ii curgeau lin pe langa corpul subtire iar capul ii statea cumva intr-o parte. Sub picioarele ei desculte se afla un scaun rasturnat si un trandafir rosu aprins. Pe rochie inca mai avea cateva picaturi de sange -pe piept si putin pe rochia de jos- picurandui-se pe toata fata din ochii verzui. Isi ridicase masa slaba si alba ca varul aratand spre mine cu degetul aratator. "Tu esti de vina..." a zis ultimele cuvinte cu o sila de ma lasat fara aer. Nu mai respiram. In clipa urmatoare m-am trezit plina de sudoare infierbantata. Respiram mult mai greu decat ar fi normal. Eram in camera mea - de un roz enervant- inca in hainele cu care am venit de la picnic. Nici nu am apucat sa ma schimb. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie. Mi-am dat cu apa rece pe fata sa ma trezesc apoi m-am uitat in oglinda. Femeia care atarna moarta in aceea camera era chiar... mama.. Oare ce o vrea sa insemne acel vis? Oricum ma inspaimantat pana in maduva oaselor. Nu a-si vrea sa-i spun fratelui meu de acel vis, poate se ingrijoreaza si cine stie ce poate face cand se ingrijoreaza. Nu. Nu si nu. Mai bine lasa asa. Oricum a fost doar un vis. Un cosmar.. Pe la vreo 10:30 a venit si fratele meu de la Konan sau unde a fost si fu surprins sa ma vada in sufragerie cu luminile stinse. "Da' ce facem economie de stai pe intuneric, surioara?" zise el ironic. Normal ca nu l-am bagat in seama nici pe el nici pe gluma lui de doi bani. Pur si simplu nu aveam niciun chef de glumele lui nesarate. Mai bine am mers sus si m-am culcat.
Zilele trec pe langa mine ca trenul in gara, nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut weekendul si deja a inceput scoala. Diminetile grele si somnoroase incepura cu ceasul desteptator care imi urla in cap ca era ora 6:30. Scoala trecea foarte repede si numa' ma vedeam acasa. Zilele astea nu l-am vazut aproape deloc pe Deidara. Doar de cateva ori cand mergea cu baietii din gasca lui prin curtea scolii sa se ia de vreun copil amarat care trecea pe acolo. Pe teritoriul lor.. Foarte original. Nu vroiam sa merg la el ca nu cumva sa iasa vorbe despre noi si adevarul era ca nici el nu-si dorea mai mult decat sa zica cineva despre el ca s-a coborat la un nivel atat de mic incat sa fie cu una dintra' zecea cand putea foarte bine sa-si iea una dealui dintra doispea' si s-o frece in noroc pana nu mai poate. Asa ca nu m-am obosit sa merg la el sau macar sa-l salut. Ne comportam amandoi ca niste straini. O alta saptamana a trecut si incetul cu incetul primavara aproape trecea. Toata lumea era in alerta din cauza examenelor si alte teste de care m-am saturat pana peste cap, dar orice a-si face raman in frunte cu medii mari. Urma balul de la care orice fata ar face moarte de om ca sa castige regina balului. Mie sila de toata chestia asta. Daca ar fi dupa mine nu a-si merge la niciun bal. A-si prefera sa stau acasa uitandu-ma la TV sau facand orice altceva decat sa merg la bal, sa beau pana nu mai pot si apoi sa dau totul afara intr-un W.C. din scoala sau pe undeva pe drum. Dar nu pot sa nu merg, Ino ar fi foarte suparata pe mine daca a-si lasa-o balta chiar acum cand are nevoie de mine. Ea a castigat regina balului doi ani la rand si este -suntem- sigura -sigure- ca il va castiga si pe acesta. Insa pana la bal mai era destul timp. Acum insa ne inghesuiam la cantina pentru ultima cutiuta de budinca de vanilie. Bine.. toti inafara de barfitoarele nr.1 : Karin - regina ta tot ce misca-, Kim -cea mai egoista si mai plina de sine fata din tot universul, poate chiar mai egoista decat Karin- si Kyla -o roscata, vopsita binenteles, pentru ca ea normal era blonda dar Karin nu a acceptat ca in grupul ei de fete-strut sa fie si o blonda -ca nu cumva sa o inlocuiasca pe blonda suprema,Karin, chiar daca ea era bruneta- , de aceea ea e putin mai inapoi cu ganditul. Fetele care nu ar baga un zgraunte de zahar in gura nici pentru zece miliarde de dolari. Ele se vad foooarte grase, chiar daca au 1,80 -cu tot cu tocurile de 20cm- si au 40 de kg -facand foamea-n granda. A mai venit si weekendul iubit -in care poti dormi pana la unu si sa nu iti faci griji ca ai intarziat la scoala- in care insfarsit - INSFARSIT- ma pot intalni cu blondul meu fara ca altii sa ne vada si sa ne barfeasca. Ma invitat la masa in oras -foarte romantic- undeva in partea opusa vilei, la un restaurant japonez. Chiar daca sunt de origine japoneza nu prea sunt cu mancarile traditionale -orezul- ci mai bine imi cumparam un Kebab pentru toata ziua. Dar totusi nu aveam sa-l refuz, daca face el cinste mie imi convine. Restaurantul era foarte ascuns de lume. Undeva pe o straduta in care nici daca mi-asi fi luat un GPS tot m-asi fi pierdut. Am intrat inauntru si un miros de la betisoarele parfumate ma izbi in fata. Ne-am asezat in sezut la o masa dintr-un colt, undeva mai in spate de unde sa vedem tot restaurantul. O fata imbracata intr-o yukata rosie foarte draguta veni spre noi sa ne ia comanda. I-am zis pentru inceput ca vreau un ceai de cirese, iar deidara unul de musetel. Fata s-a scuzat polititcos si s-a departat de la masa mergand cu pasii marunti pe pantofiorii ei din lemn fooarte incomozi. Dupa ce ne-am primit lichidele fierbinti, am sorbit cateva inghitituri apoi am ramas amandoi uitandu-ne unul la altul. Era asa de frumos imbracat cu un tricou alb si un sacou bleu-marin inchis si cu blugii sai albastrii. Nu-l mai vazusem de mult timp si ma bucur enorm ca pot sa-l vad si sa vorbesc cu el fara ca altii sa ne vada. "E foarte frumos aici." i-am spus eu ca sa incep o conversatie. El a dat numai din cap apoi a spus ca i-a fost dor de casa si intotdeauna cand ii era dor de casa venea aici pentru ca restaurantul era in stil japonez. Deci si el era de origine japoneza ca si mine, era de stiut pentru ca doar era verisor cu Sasori. A lasat ceaiul jos si mi-a luat o mana in mainile lui calde si umede. Mi-a spus ca i-a fost dor de mine in ultimele zile. I-am raspuns cu acelasi subiect zambindu-i sincer. Dupa ce ne-am comadandat fiecare ce delicatese am vrut, am bagat in noi ca spartii -doar eu- apoi am mai comandat inca o serie din ceaiurile dinacelea dulci si aromate. Dupa ce Deidara a platit nota de plata, am iesit din restaurant numai un zambet si cu burtile pline -la propriu. M-a condus pana in fata vilei si m-a imbratisat intr-o imbratisare de urs cum obisnuieste sa isi imbratiseze mama puiul, nelasandu-mi loc sa respir. Dar nu-mi pasa vroiam doar sa raman asa cu el, pentru totdeauna impreuna. Cum fratele meu era vesnic plecat de acasa, l-am invitat sa intre dar m-a refuzat polititcos si mi-a spus ca are o intalnire cu cineva foarte importanta -ma asigurat ca nu e nicio fata. I-am zambit si i-am spus ca il inteleg. Cei drept daca sunt o iubita-model nu ar trebui sa il bombardez cu intrebari sau sa ii interzic absolut totul, asa ca doar i-am zambit si l-am imbratisat in continuare. Inainte sa plece ma sarutat dulce pe buzele-mi trandafirii, eu profitand de asta pana la maxim. Dupa ce a plecat am intrat repede in casa. Intr-un fel vroiam sa las toata treaba cu iubita-model la o parte si sa devin o incapatanata -cum sunt de fel- si sa-i zic sa lase naibii "intalnirea" si sa stea cu mine. Nu l-am vazut de o saptamana aproape si vroiam sa stau si eu cu el. Sa il sarut, sa il imbratisez si sa-i spun cuvinte dragastoase la fiecare cinci minute. Ce e asa de rau in asta? Probabil ca iarasi o sa stau o saptamana pe tusa pana v-a avea neveoie de mine. Poate ca nu mai este atras de mine, cei drept abdomenul meu care era plat a cam capatat forme la fel si coapsele mele- sau poate .. are pe altcineva?? Dar nu se poate. A spus ca ma iubeste, de ce sa-mi faca asa ceva. Si daca mi-a spus ca ma iubeste doar ca sa ma raneasca pe mine? Nu-mi vine sa cred. Sakura ar trebui sa ai incredere in el. Nu are pe altcineva. Nu. Nu si iar nu. Esti nebuna. Si asa si ma simt. Mai bine merg sa fac un dus. Am inchis usa cu cheia ca nu cumva vechea poveste a lui Naoki sa se adevereasca, ma roog, si mi-am indreptat spre baie. Cred ca deja sunt prea solicitata, chiar daca nu fac nimic zi de zi, pshiicul meu nu mai rezista. Ar trebui sa incep sa fac Yoga. Nu strica niciodata. Si sala ar fi importanta in momentele astea de criza in care tot corpul meu imi spune ca nu mai sunt atat de slaba pe cat eram. M-am decis. De maine sala si yoga.
~Smile!~
![[Imagine: yoseob-cute-o.gif]](http://gifsoup.com/view3/1658727/yoseob-cute-o.gif)
