02-05-2009, 01:35 PM
Hy mina ^_^ Acesta este primul meu fic yaoi 18+ si probabil fanii acestui gen vor observa o mana de incepator. De asemenea ,este un fic Yu Yu Hakusho care s einvarte in jurul cuplului Hiei x Kurama :-? dar nu e neaparat nevoie sa vedeti animeul pentru a intelege:P
NU detin personajele si nu profit de pe urma acestui fic ;)) Foarte putin am modificat personalitatea personajelor dar deja spu prea multe :P Sper sa va placa :bye:
Capitol 1:
Intr-o zi oarecare…nu ..in singura zi in care mi-am luat liber de la antrenamente si am plecat prin padurile din Makai .Ceva parca ma chema. Cand ajung in locul care parea sa ma atraga ma uit in jur sa vad daca e ceva neobijnuit cu locul asta.Nu vad nimic.Totusi ,era ceva acolo.Fac cativa pasi si dupa un copac vad pe cineva cunoscut. .Este Kurama si este... inconstient? Este fostul meu partener.Este baitul care ma cunoste cel mai bine si care, cu timpul, a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ,una dintre persoanele in care am incredere.Este ranit ,plin de sange ,cazut in fata mea. M-a cuprins deodata un sentiment nou pe care nu-l inteleg.Nu stiam ce se intampla in mine .Mereu a reusit sa ma faca sa simt cateodata ciudat in preajma ~: Inca mai respira dar destul de greu. Asta m-a linistit putin. M-am ridicat cu el in brate si am mers repede spre un loc mai ferit. Ranile erau destul de grave deci trebuia sa actionez repede. Am ajuns imediat acasa si l-am intins pe pat. Acum ce trebuie sa fac?....Hmm…Ce bine era daca stiam cum sa vindec un ranit…Bine.Deci intai dezinfectez ranile. M-am dus repede sa vad ce am prin casa si pot folosi…Dupa un timp..”LA NAIBA! Nu pot folosi nimic!Si am mai si pierdut timpul aducandu-l aici!”Stau chiar in fata lui neputincios privindu-l cum sufera?NU! Trebuie sa fac ceva!NU o sa moara in fata mea.
Kurama deschide putin ochii si intoarce capul spre cel ce l-a trezit. Ar fi vrut sa-i zica atat de multe insa nu avea putere .I-a rostit doar numele si a zambit.
Cand mi-am auzit numele am tresarit.Nu observasem ca se trezise.Am fost atat de prins in gandurile mele incat nici nu mai urmarisem starea lui Kurama si mi-am dat seama ca puteam sa-l piard pe roscat prin comportamentul meu neglijent,prin lipsa de experienta ,dar am vazut ca Kurama era bine,nu mai era atat de grav,se trezise Simteam cum ma incalteam treptat . M-am aplecat la nivelul roscatului . L-am intrebat de ce are nevoie,ce sa fac. Kurama mi-a cerut sa-l duc la apartamentul lui din Lumea oamenilor. Locuieste singur si nu exista pericolul sa-l vada familia asa si acolo are tot ce are nevoie,adica o trusa de prim ajutor. Am facut exact cu mi-a spus Kurama. Pe drum, roscatul a inceput sa respire din ce in ce mai greu. Ranile lui sangerau inca si astfel pierdea multe sange. Stiam ca daca vreodata am avut nevoie sa fiu rapid acum era momentul .Cum am ajuns, l-a pus pe pat si am fugit dupa trusa. Kurama nu mai era constient. Am vrut sa-l pansez dar nu stiam unde avea rana datorita faptului ca era tot plin de sange. Trebuie sa-l spal.L-am dus la dus si am inceput sa-i desfac hainele. De ce se imbraca atat de gros?Imi ia atat de mult timp sa-l dezbrac. In sfarsit am terminat. Pornesc dusul.Apa cade pe corpul lui atat de perfect.E atat de perfect...!Ce frumos se scurg picaturile de apa.Am ramas pur si simplu privindu-l.E frumos si cand e incostient...Dar ce zic? Si cand e incostient? Asa e!Kurama arata bine indiferent cu ce e imbracat..sau cu ce nu e imbracat...Nici nu observasem cat de fierbiti sunt obrajii mei.Pur si simplu il privesc si il admir.Dar Kurama a gemut de durere si m-a trezit la realitate.Sau cel putin ,nu mai visam cu ochii deschisi Se trezise iar si se uita la mine,nu era o noutate,doar ca de aceasta data ceva era schimbat.Privirea lui a facut ca corpul meu sa fie traversat de un fior placut.Avea zgarieturi pe piept si pe abdomen dar pe brate avea rani adanci .M-am apropiat de el intrand si eu sub jetul de apa al dusului. L-am intrbat cum se simte
Se antreneaza exagerat de mult dar de daca asta a mers prea departe sau.Daca nu eram prin preajma cine stie ce patea. I-am pansat bratele.I le-am imobilizat complet. APoi l-am luat in brate si l-am pus pe pat. Avea frisoane.Nu era bine deloc. Nu stiam ce sa fac.I-am pus o compresa cu apa rece pe frunte ca sa-i scade febra si m-am asezat in pat langa el strangandu-l in brate sa nu mai tremure.L-am vegheat toata noapte.S-a oprit ,in cele din urma,din tremurat. Se mai trezea din cand in cand si-mi spunea ce sa fac ,niciodata nu uita sa multumeasca si sa-si ceara scuze,baka.
Intr-un sfarsit si-a revenit,dar nu voi uita ce frica mi-a fost ca s-ar putea sa se stinga in bratele mele.Nu era perfect sanatos dar era mai bine. Mainile il dureau in continuu desi nu vroia sa arate asta. Ii preparam eu mancarea si-l hraneam cu lingurita fiindca nu putea sa-si foloseasca mainile iar el tot timpul lua din lingurita intr-u fel mai ciudat ,uitandu-se la mine si rosind din cand in cand.Parea atat de neajutorat si asta-l facea atat de simpatic. Odata pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu ma bufneasca rasul privindu-l ,el s-a rosit puternic si ma intrebat de ce rad . I-am spus ca era caraghios felul cum manca apoi mi-a intors replicile aparandu-se si in acelas timp iritandu-ma pe mine ,dar l-a sfarsit am inceput sa radem amandoi .
Acum doarme dar se mai trezeste din cand in cand. Dorme ghemuit la mine inin brate. Ma tine strans si eu il privesc.Stiam ca nu stie ce face si in caz ca ,nici ce as face eu.Ii priveam fetisoara pe care se juca o suvita de par. Kurama a deschis incet ochii si-a facut o figura uimita:
-Hiei!Ce faci aici? Ce naiba?Ce fac eu?mi-a zis parca total pierdut.
Primul gand a fost:"Ce naiba!"Eu am facut ochii mari la el."Ce s-a
intamplat?Se poate sa fi uitat tot? Se pare ca intr-adevar a fost foarte bolnav daca asa mult l-a afectat"
-Nu-ti amintesti?intreb eu.
-Ce sa-mi amintesc?Nu.Ce s-a intamplat?
-Te-am gasit in padure inconstient si mi-ai spus sa te aduc aici.Ti-am
pasat ranile si te tin in brate pentru ca tremurai si aveai si febra.
Kurama n-a mia zis nimic dar a rosit puternic.
-Cred ca iar ai febra.Esti rosu ..(ii pun mana pe frunte)..si arzi.
I-am luat compresa de pe cap pentru ca se incalzise si m-am dus s-o
schimb cu una rece.
L-a lasat singur pe Kurama care ma privea cum plec.Rosea .Poate de
la febra dar sigur si din alta cauza...
Capitol 2:
Ma intorc in camera cu compresa rece.Kurama ma vede si incearca sa se ridice.
-Stai linistit.Vrei?
-Hiei ,eu tot n-am inteles.Ce faci aici?intreaba el confuz
-Acum nu-ti mai convine prezenta mea?intreb eu ridicand o spranceana.
-Sigur ca nu .raspunde Kurama .
-Kurama esti un nerecunoscator. spun eu nemultumit.
-Dar am zis ca-mi place prezenta ta.
-Ai zis ca nu-ti place.
-Am zis ca-mi place.
-Ba nu.
-Ba da
-Ba nu.
-Hn! inchei eu discutia intorcand capul intr-o parte.
Kurama ma priveste cu uimire apoi incepe sa rada cu pofta. Imi intorc privirea spre el cu aceeasi surprindere si-l intreb de ce rade. El imi raspunde simplu spunandu-mi ca mereu raspund asa cand nu-mi convine situatia. Asta nu e adevarat. Hn! Vulpoiul asta o cauta cu lumanarea.
-Vad ca te simti mai bine. ii zic eu apropiindu-ma de pat.
-Crezi? ma priveste el vesel. Tu ai facut asta? intreaba el privindu-si bandajele
Ii pun mana pe frunte. Pare in regula.Se pare ca mi-am facut treaba bine .
-Esti o asistenta grozava.
Baiatul asta incepe sa ma calce pe nervi.Ce e cu acesta buna dispozitie si cu glumele astea? Incep sa cred ca n-am facut o treaba asa buna .Sau poate doar ma ia peste picior .
-Ia asculta aici. Nu stiu ce e cu tine dar chiar daca nu te simti bine nu-ti permit sa vorbesti asa cu mine .
Kurama era socat.Probabil se intreba de ce eram asa iritat. Cred ca si sunt.Eram aplecat asupra lui sprijinindu-ma cu mainile in pat. Privirea mea rece avea drum liber in ochii lui datorita faptului ca distanta dintre fetele noastre era aproape inperceptibila. Intr-o fractiune de secunda mi-am pus mainile pe obrajii lui rosiatici . Imi aproapii capul din ce in ce mai mult de al lui pana buzele mele se unesc cu ale lui.Nu stiu ce e asta dar am simtit nevoia s-o fac. Simt cu obrajii mei se incalzesc treptat. Am inchis ochii acum cateva secunde .Nu stiu ce sa fac acum. Sunt asa de agitat si nu stiu de ce m-am infierbantat dintr-o data. Strang pleoapele cu putere. Fiecare secunda parca o simt . Buzele mele sunt unite cu ale lui.Unde mi-a fost capul? Nu-mi vine sa cred ca traiesc asta.Cred ca nu voi mai putea da ochii cu Youko vreodata . Atunci voi profita din plin de fieca...!!! Ce se intampla?! Aceasta presiune ..Nu se poate! ...Ba da! Limba lui Kurama imi desparte buzele si-si face loc in gura mea. Intr-o miscare simpla ma pune pe spate, el fiind deasupra mea. Limba lui imi exploreaza toate colturile gurii mele . Imi strange parul in mana cu grija sa nu ma traga. Are pierptul lipit de al meu .Ii simt inima batand nebuneste .E ca un vis. O mana o tin pe spate . Cealalta e ocupata sa se joace degetele lui Kurama. M-am hotarat sa particit si eu la sarut . Pasiunea ma mistuie si deschid ochii pentru a se intalni cu ochii lui sireti.Puteam citi dorinta in ei. Isi desprinde buzele de ale mele . Ne privim in ochi .Parca sunt sub o magie fiindca am impresia ca ma dominadar nu ma deranjeaza deloc. Cu o miscare rapida imi linge buzele ,apo incepe sa-mi sarute gatul . Eu las capul se spate si ma bucur din plin de fiecare atingere.Parca e un vis ...
NU detin personajele si nu profit de pe urma acestui fic ;)) Foarte putin am modificat personalitatea personajelor dar deja spu prea multe :P Sper sa va placa :bye:
Capitol 1:
Intr-o zi oarecare…nu ..in singura zi in care mi-am luat liber de la antrenamente si am plecat prin padurile din Makai .Ceva parca ma chema. Cand ajung in locul care parea sa ma atraga ma uit in jur sa vad daca e ceva neobijnuit cu locul asta.Nu vad nimic.Totusi ,era ceva acolo.Fac cativa pasi si dupa un copac vad pe cineva cunoscut. .Este Kurama si este... inconstient? Este fostul meu partener.Este baitul care ma cunoste cel mai bine si care, cu timpul, a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ,una dintre persoanele in care am incredere.Este ranit ,plin de sange ,cazut in fata mea. M-a cuprins deodata un sentiment nou pe care nu-l inteleg.Nu stiam ce se intampla in mine .Mereu a reusit sa ma faca sa simt cateodata ciudat in preajma ~: Inca mai respira dar destul de greu. Asta m-a linistit putin. M-am ridicat cu el in brate si am mers repede spre un loc mai ferit. Ranile erau destul de grave deci trebuia sa actionez repede. Am ajuns imediat acasa si l-am intins pe pat. Acum ce trebuie sa fac?....Hmm…Ce bine era daca stiam cum sa vindec un ranit…Bine.Deci intai dezinfectez ranile. M-am dus repede sa vad ce am prin casa si pot folosi…Dupa un timp..”LA NAIBA! Nu pot folosi nimic!Si am mai si pierdut timpul aducandu-l aici!”Stau chiar in fata lui neputincios privindu-l cum sufera?NU! Trebuie sa fac ceva!NU o sa moara in fata mea.
Kurama deschide putin ochii si intoarce capul spre cel ce l-a trezit. Ar fi vrut sa-i zica atat de multe insa nu avea putere .I-a rostit doar numele si a zambit.
Cand mi-am auzit numele am tresarit.Nu observasem ca se trezise.Am fost atat de prins in gandurile mele incat nici nu mai urmarisem starea lui Kurama si mi-am dat seama ca puteam sa-l piard pe roscat prin comportamentul meu neglijent,prin lipsa de experienta ,dar am vazut ca Kurama era bine,nu mai era atat de grav,se trezise Simteam cum ma incalteam treptat . M-am aplecat la nivelul roscatului . L-am intrebat de ce are nevoie,ce sa fac. Kurama mi-a cerut sa-l duc la apartamentul lui din Lumea oamenilor. Locuieste singur si nu exista pericolul sa-l vada familia asa si acolo are tot ce are nevoie,adica o trusa de prim ajutor. Am facut exact cu mi-a spus Kurama. Pe drum, roscatul a inceput sa respire din ce in ce mai greu. Ranile lui sangerau inca si astfel pierdea multe sange. Stiam ca daca vreodata am avut nevoie sa fiu rapid acum era momentul .Cum am ajuns, l-a pus pe pat si am fugit dupa trusa. Kurama nu mai era constient. Am vrut sa-l pansez dar nu stiam unde avea rana datorita faptului ca era tot plin de sange. Trebuie sa-l spal.L-am dus la dus si am inceput sa-i desfac hainele. De ce se imbraca atat de gros?Imi ia atat de mult timp sa-l dezbrac. In sfarsit am terminat. Pornesc dusul.Apa cade pe corpul lui atat de perfect.E atat de perfect...!Ce frumos se scurg picaturile de apa.Am ramas pur si simplu privindu-l.E frumos si cand e incostient...Dar ce zic? Si cand e incostient? Asa e!Kurama arata bine indiferent cu ce e imbracat..sau cu ce nu e imbracat...Nici nu observasem cat de fierbiti sunt obrajii mei.Pur si simplu il privesc si il admir.Dar Kurama a gemut de durere si m-a trezit la realitate.Sau cel putin ,nu mai visam cu ochii deschisi Se trezise iar si se uita la mine,nu era o noutate,doar ca de aceasta data ceva era schimbat.Privirea lui a facut ca corpul meu sa fie traversat de un fior placut.Avea zgarieturi pe piept si pe abdomen dar pe brate avea rani adanci .M-am apropiat de el intrand si eu sub jetul de apa al dusului. L-am intrbat cum se simte
Se antreneaza exagerat de mult dar de daca asta a mers prea departe sau.Daca nu eram prin preajma cine stie ce patea. I-am pansat bratele.I le-am imobilizat complet. APoi l-am luat in brate si l-am pus pe pat. Avea frisoane.Nu era bine deloc. Nu stiam ce sa fac.I-am pus o compresa cu apa rece pe frunte ca sa-i scade febra si m-am asezat in pat langa el strangandu-l in brate sa nu mai tremure.L-am vegheat toata noapte.S-a oprit ,in cele din urma,din tremurat. Se mai trezea din cand in cand si-mi spunea ce sa fac ,niciodata nu uita sa multumeasca si sa-si ceara scuze,baka.
Intr-un sfarsit si-a revenit,dar nu voi uita ce frica mi-a fost ca s-ar putea sa se stinga in bratele mele.Nu era perfect sanatos dar era mai bine. Mainile il dureau in continuu desi nu vroia sa arate asta. Ii preparam eu mancarea si-l hraneam cu lingurita fiindca nu putea sa-si foloseasca mainile iar el tot timpul lua din lingurita intr-u fel mai ciudat ,uitandu-se la mine si rosind din cand in cand.Parea atat de neajutorat si asta-l facea atat de simpatic. Odata pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu ma bufneasca rasul privindu-l ,el s-a rosit puternic si ma intrebat de ce rad . I-am spus ca era caraghios felul cum manca apoi mi-a intors replicile aparandu-se si in acelas timp iritandu-ma pe mine ,dar l-a sfarsit am inceput sa radem amandoi .
Acum doarme dar se mai trezeste din cand in cand. Dorme ghemuit la mine inin brate. Ma tine strans si eu il privesc.Stiam ca nu stie ce face si in caz ca ,nici ce as face eu.Ii priveam fetisoara pe care se juca o suvita de par. Kurama a deschis incet ochii si-a facut o figura uimita:
-Hiei!Ce faci aici? Ce naiba?Ce fac eu?mi-a zis parca total pierdut.
Primul gand a fost:"Ce naiba!"Eu am facut ochii mari la el."Ce s-a
intamplat?Se poate sa fi uitat tot? Se pare ca intr-adevar a fost foarte bolnav daca asa mult l-a afectat"
-Nu-ti amintesti?intreb eu.
-Ce sa-mi amintesc?Nu.Ce s-a intamplat?
-Te-am gasit in padure inconstient si mi-ai spus sa te aduc aici.Ti-am
pasat ranile si te tin in brate pentru ca tremurai si aveai si febra.
Kurama n-a mia zis nimic dar a rosit puternic.
-Cred ca iar ai febra.Esti rosu ..(ii pun mana pe frunte)..si arzi.
I-am luat compresa de pe cap pentru ca se incalzise si m-am dus s-o
schimb cu una rece.
L-a lasat singur pe Kurama care ma privea cum plec.Rosea .Poate de
la febra dar sigur si din alta cauza...
Capitol 2:
Ma intorc in camera cu compresa rece.Kurama ma vede si incearca sa se ridice.
-Stai linistit.Vrei?
-Hiei ,eu tot n-am inteles.Ce faci aici?intreaba el confuz
-Acum nu-ti mai convine prezenta mea?intreb eu ridicand o spranceana.
-Sigur ca nu .raspunde Kurama .
-Kurama esti un nerecunoscator. spun eu nemultumit.
-Dar am zis ca-mi place prezenta ta.
-Ai zis ca nu-ti place.
-Am zis ca-mi place.
-Ba nu.
-Ba da
-Ba nu.
-Hn! inchei eu discutia intorcand capul intr-o parte.
Kurama ma priveste cu uimire apoi incepe sa rada cu pofta. Imi intorc privirea spre el cu aceeasi surprindere si-l intreb de ce rade. El imi raspunde simplu spunandu-mi ca mereu raspund asa cand nu-mi convine situatia. Asta nu e adevarat. Hn! Vulpoiul asta o cauta cu lumanarea.
-Vad ca te simti mai bine. ii zic eu apropiindu-ma de pat.
-Crezi? ma priveste el vesel. Tu ai facut asta? intreaba el privindu-si bandajele
Ii pun mana pe frunte. Pare in regula.Se pare ca mi-am facut treaba bine .
-Esti o asistenta grozava.
Baiatul asta incepe sa ma calce pe nervi.Ce e cu acesta buna dispozitie si cu glumele astea? Incep sa cred ca n-am facut o treaba asa buna .Sau poate doar ma ia peste picior .
-Ia asculta aici. Nu stiu ce e cu tine dar chiar daca nu te simti bine nu-ti permit sa vorbesti asa cu mine .
Kurama era socat.Probabil se intreba de ce eram asa iritat. Cred ca si sunt.Eram aplecat asupra lui sprijinindu-ma cu mainile in pat. Privirea mea rece avea drum liber in ochii lui datorita faptului ca distanta dintre fetele noastre era aproape inperceptibila. Intr-o fractiune de secunda mi-am pus mainile pe obrajii lui rosiatici . Imi aproapii capul din ce in ce mai mult de al lui pana buzele mele se unesc cu ale lui.Nu stiu ce e asta dar am simtit nevoia s-o fac. Simt cu obrajii mei se incalzesc treptat. Am inchis ochii acum cateva secunde .Nu stiu ce sa fac acum. Sunt asa de agitat si nu stiu de ce m-am infierbantat dintr-o data. Strang pleoapele cu putere. Fiecare secunda parca o simt . Buzele mele sunt unite cu ale lui.Unde mi-a fost capul? Nu-mi vine sa cred ca traiesc asta.Cred ca nu voi mai putea da ochii cu Youko vreodata . Atunci voi profita din plin de fieca...!!! Ce se intampla?! Aceasta presiune ..Nu se poate! ...Ba da! Limba lui Kurama imi desparte buzele si-si face loc in gura mea. Intr-o miscare simpla ma pune pe spate, el fiind deasupra mea. Limba lui imi exploreaza toate colturile gurii mele . Imi strange parul in mana cu grija sa nu ma traga. Are pierptul lipit de al meu .Ii simt inima batand nebuneste .E ca un vis. O mana o tin pe spate . Cealalta e ocupata sa se joace degetele lui Kurama. M-am hotarat sa particit si eu la sarut . Pasiunea ma mistuie si deschid ochii pentru a se intalni cu ochii lui sireti.Puteam citi dorinta in ei. Isi desprinde buzele de ale mele . Ne privim in ochi .Parca sunt sub o magie fiindca am impresia ca ma dominadar nu ma deranjeaza deloc. Cu o miscare rapida imi linge buzele ,apo incepe sa-mi sarute gatul . Eu las capul se spate si ma bucur din plin de fiecare atingere.Parca e un vis ...
~In fiecare suflet exista o parte colorata~