Multumesc pentru ca-mi apreciati munca. Va ador !
Acum, terminand cu sarcasmul, va anunt ca acesta este ultimul capitol al acestei povesti. Daca mai doriti un sezon doi, poate am sa-l fac. Oricum, nimic sigur.
Putin cam mult dialog, but this is the life :-" .
Lectura placuta !
Dimineata zilei urmatoare a venit rapid. Ziua scolara se amanase din cauza pierderilor uriase avute si, in orice caz, nimeni nu dorea sa mearga sa invete - nici elevii, nici profesorii. In plus, inmormantarea incepea la ora zece, cand incepeau si orele. Urma sa fie o zi grea pentru toti profesorii si adultii vampiri din scoala fiindca avea sa se aleaga si directorul.
Era zece fara un sfert si, alaturi de Miranda, mergeam catre altarul urias amenajat in partea din spate a curtii scolii. Niciodata nu vazusem locul sacru unde se organizau arderile pe rug, dar niciodata nu-mi dorisem. Erau niste lucruri macabre ce nu ma prea tentau.
-O sa-mi fie dor de Crystal, a soptit Miranda cand eram aproape de locul arderii trupului prietenei sale.
-Si mie.
Nici nu stiam ce sa-i spun. Oare asa neputincioasa s-a simtit si ea cand a murit Razvan? Era o intrebare care nu avea raspuns si, sincer sa fiu, nici eu nu doream sa-l aflu.
Vantul adia destul de tare, ravasindu-ne parul. Acea seara de vara era destul de agitata in comparatie cu precedentele. Probabil ca si natura era suparata.
Ajunsi la altar, am ramas surprins de rapiditatea vampirilor. Pe marea suprafata de piatra, erau pusi multi busteni grosi si peste ei fusese turnata benzina sau motorina. Oricum, ceva inflamabil. Peste busteni erau puse trupurile neinsufletite ale directoarei si Crystal. La vederea lor, Miranda s-a infiorat, iar eu am strans-o in brate, dorind sa o calmez. Kail si Alice au venit spre noi, salutandu-ne. Erau imbracati in negru, precum toti cei aflati la inmormantare. Dupa cateva minute, timp in care am tinut un moment de reculegere, un vampir tanar si musculos, a aruncat o torta pe lemnele ude de la benzina. Focul s-a marit, devenind o flacara de multi metrii inaltime. Trupurile celor doua femei au fost invaluite de flacarile imense, pierzandu-se printre ele.
Dupa ceremonie, s-a organizat pranzul pentru profesori pentru ca ei sa aleaga noul director, iar eu fusesem chemat la profesoara Charm, care preda istoria. Stateam in fata usii cabinetului doamnei Charm si ma intrebam ce dorea sa-mi spuna femeia. Tragand aer puternic in piept, am deschis usa, intrand inauntru. La un birou statea doamna Charm si capsa niste foi albe. Si-a ridicat capul cand am salutat-o, aranjandu-si parul blond deschis.
- Ia loc, Alexander.
M-am asezat pe un scaun din piele, privind-o pe profesoara.
-Ce doreati sa discutati cu mine, doamna Charm ?
Zambi.
-Acum ca esti vampir si prietena ta este eleva in aceasta scoala, si tu ai fost automat inscris aici.
Am privit-o uimit, fiind socat. Nici nu-mi puteam imagina cum era sa stau din nou intr-o banca. Nu mai mersesem la scoala - si participasem la ore - de foarte mult timp. Cred ca trecusera doua luni sau chiar mai mult. Totusi, imi era putin dor de testele neanuntate si de orele lungi si plicticoase.
-Si cine va fi dirigintele meu ?
-Teoretic, nici un profesor nu vrea sa primeasca un nou elev in clasa sa, asa ca eu voi fi dirigintele tau.
-Si Miranda este eleva dumneavoastra. Asa tin minte. Si Kail si Alice.
Eram agitat si precipitat, iar profesoara Charm zambea.
-Ai mare dreptate.
Ochii ei de un albastru marin scanteiau.
-Oh, va multumesc ! Acum trebuie sa plec ! Multumesc !
M-am ridicat de pe scaun si am vrut sa plec din birou ei. Insa, aceasta m-a oprit si mi-a aruncat programul si foaia pe care era cifrul de la dulap. I-am multumit, zbughind-o afara. Am alergat pana in curtea interioara unde erau Miranda, Alice si Kail. Stateau pe o banca din piatra si priveau pierduti fumul ce se ridica din locul unde era altarul. Bucuria mea i-a uimit. Kail a zambit cand a citit din mintea mea motivul fericirii. Totusi, Miranda si Alice voiau sa afle si ele. Fara sa mai ezit, am zis voios:
-Sunt elev in scoala asta ! Si sunt in aceeasi clasa cu voi !
Fetele lor s-au inseninat si, pentru o secunda, uitasera de toate lucrurile ce le intristau. Si totusi, o intrebare ii trecu prin minte lui Kail:
-Daca Alex e vampir, asta inseamna ca are vreo abilitate?
Intrebarea lui le-a facut pe Alice si Miranda sa cada pe ganduri. Oare chiar puteam sa am vreo putere din aceea speciala ? Adica, sa pot sa citesc mintile oamenilor sau sa vad viitorul ? Oh, cat de genial ar fii sa pot face ceva din lucrurile astea!
In timp ce Kail, Alice si Miranda vorbeau, am simtit cum cineva ma apuca de ceafa si cum sunt lovit cu un bat in moalele capului. Totusi, lovitura nu era reala si nici nu a durut prea tare, dar m-a facut sa gem. Ceva parca dorea sa intre in mintea mea. Satul sa ma tot opun, am lasat chestia - caci altcumva nu o puteam numi - sa faca ce dorea cu mintea mea. Insa, tot ce mi-a spus a fost : Propulseaza-ma. Gandeste-te ca pot aparea in fata tuturor in forma mea omeneasca. Asa am si facut imediat dupa ce mi-am dat seama ca acea voce ii apartinea lui Crystal. Imediat, in fata noastra, s-a materializat Crystal. Statea acolo si arata de parca ar fi fost inca in viata. Numai ca, daca doreai sa o atingi, mana iti trecea prin ea acesta era singurul lucru ce-ti dovedea ca Crystal nu era o fiinta vie.
-Buna, buna. Totusi, as prefera sa nu va holbati la mine asa, a spus Crystal in gluma.
-Cum, cum ? Cum de esti aici ? A intrebat Miranda cu vocea tremuranda.
-Trebuie sa-i multumiti unicului vampir ce va este amic. Alex e un fel de... Nici nu stiu cum sa-i spun. Un fel de necromant. El poate sa aduca spiritul unui om mort pe pamant sub forma vizibila daca doreste sau daca ii cere acel spirit.
Alice, Kail si Miranda se uitau uimiti la mine, de parca as fi fost cine stie ce masina straina sau obiect unic. Ma simteam stanjenit, asa ca am privit-o pe Crystal. Purta o fusta crem si un tricou alb, usor decoltat.
-Si o sa ne vizitezi cand vei dori ? A intrebat Miranda fericita.
Crystal aproba si o privi pe Alice, care era muta de uimire.
-Oh, si faptul ca stai aici nu-l afecteaza pe Alex ? A intrebat Alice.
-Putin. De fapt, ii ia din energia vitala.
S-au uitat toti la mine cu ingrijorare. Am zis ca sunt bine asa ca toti patru si-au continuat discutia, incluzandu-ma si pe mine uneori. Miranda era foarte fericita pentru ca nu isi pierduse definitiv prietena, ci se aflau doar in doua lumi mai diferite. Kail si Alice se bucurau si ei pentru ele, desi abia se puteau abtine sa nu se giugiuleasca in fata noastra.
-Se pare ca am fost absenta putin timp si iata cate lucruri s-au intamplat ! A exclamat Crystal, prefacandu-se suparata.
Am inceput cu totii sa radem.
Dupa putin timp, o voce de femeie, subtire, s-a facut auzita:
-Ce se intampla aici ? O, doamne ! A spus cand a vazut-o pe Crystal.
Doamna Charm statea langa mine si se uita socata la prietena noastra ce fusese arsa pe rug mai devreme in acea zi. Nu putea intelege ce se intampla, asa ca Kail i-a explicat. Nici dupa aceea nu a inteles prea bine.
-Numai un singur om a avut o astfel de putere si acela a fost unul dintre cei mai vestiti vampiri. O, Alex, ai cea mai legendara putere! A explicat doamna Charm.
I-am zambit si aceasta a mai stat putin de vorba cu Crystal, dupa care s-a scuzat spunand ca trebuie sa mearga la profesorul de chimie.
Dupa trei ore de cand Crystal se afla cu noi, am simtit cum mai aveam putin si lesinam. Mi se facea rau, iar acesta era semnalul ca trebuia sa o trimit pe adolescenta inapoi in noua ei lume. Crystal si-a luat rapid adio de la toti prietenii ei si a disparut la fel de rapid precum aparuse. Senzatia de lesin s-a facut nevazuta.
-Noi ne vom scuza acum, anunta Kail, tinand-o de mijloc pe Alice.
Miranda aproba si zambi pervers, privindu-i cum se indeparteaza. Apoi se intoarse spre mine cu acelasi zambet pe buze.
-Iti multumesc atat de mult, Alex ! Pur si simplu te ador !
Se ridica pe varfuri si ne-am unit buzele intr-un sarut pasional, magic. Buzele mele le mangaiau pe ale ei si o trageam mai aproape de mine, de parca mi-as fi dorit sa ne contopim intr-o singura persoana.
-Te iubesc
Soapta ei era precum un urlet pentru mine.
-Si eu te ador!
Vorbele mele erau adevarate, nu puteam contesta acest lucru. O iubeam mai mult decat propria viata. As fi facut orice pentru ea.
-Si totul de la o dorinta periculoasa, a spus, privindu-ma.
-Numai una singura ? Cred ca toata viata mea a fost plina de dorinte periculoase si a ta la fel, am soptit.
Zambi cald si ma saruta scurt.
-Dorintele periculoase duc la deznodamanturi delicioase, sopti ea, sarutandu-ma din nou.
-Atunci vreau sa am numai dorinte periculoase.
M-am aplecat si ne-am contopit buzele intr-un sarut magic, ce simboliza dragostea pe care ne-o purtam unul pentru altul.
Acum, terminand cu sarcasmul, va anunt ca acesta este ultimul capitol al acestei povesti. Daca mai doriti un sezon doi, poate am sa-l fac. Oricum, nimic sigur.
Putin cam mult dialog, but this is the life :-" .
Lectura placuta !
Capitolul 17
Dimineata zilei urmatoare a venit rapid. Ziua scolara se amanase din cauza pierderilor uriase avute si, in orice caz, nimeni nu dorea sa mearga sa invete - nici elevii, nici profesorii. In plus, inmormantarea incepea la ora zece, cand incepeau si orele. Urma sa fie o zi grea pentru toti profesorii si adultii vampiri din scoala fiindca avea sa se aleaga si directorul.
Era zece fara un sfert si, alaturi de Miranda, mergeam catre altarul urias amenajat in partea din spate a curtii scolii. Niciodata nu vazusem locul sacru unde se organizau arderile pe rug, dar niciodata nu-mi dorisem. Erau niste lucruri macabre ce nu ma prea tentau.
-O sa-mi fie dor de Crystal, a soptit Miranda cand eram aproape de locul arderii trupului prietenei sale.
-Si mie.
Nici nu stiam ce sa-i spun. Oare asa neputincioasa s-a simtit si ea cand a murit Razvan? Era o intrebare care nu avea raspuns si, sincer sa fiu, nici eu nu doream sa-l aflu.
Vantul adia destul de tare, ravasindu-ne parul. Acea seara de vara era destul de agitata in comparatie cu precedentele. Probabil ca si natura era suparata.
Ajunsi la altar, am ramas surprins de rapiditatea vampirilor. Pe marea suprafata de piatra, erau pusi multi busteni grosi si peste ei fusese turnata benzina sau motorina. Oricum, ceva inflamabil. Peste busteni erau puse trupurile neinsufletite ale directoarei si Crystal. La vederea lor, Miranda s-a infiorat, iar eu am strans-o in brate, dorind sa o calmez. Kail si Alice au venit spre noi, salutandu-ne. Erau imbracati in negru, precum toti cei aflati la inmormantare. Dupa cateva minute, timp in care am tinut un moment de reculegere, un vampir tanar si musculos, a aruncat o torta pe lemnele ude de la benzina. Focul s-a marit, devenind o flacara de multi metrii inaltime. Trupurile celor doua femei au fost invaluite de flacarile imense, pierzandu-se printre ele.
Dupa ceremonie, s-a organizat pranzul pentru profesori pentru ca ei sa aleaga noul director, iar eu fusesem chemat la profesoara Charm, care preda istoria. Stateam in fata usii cabinetului doamnei Charm si ma intrebam ce dorea sa-mi spuna femeia. Tragand aer puternic in piept, am deschis usa, intrand inauntru. La un birou statea doamna Charm si capsa niste foi albe. Si-a ridicat capul cand am salutat-o, aranjandu-si parul blond deschis.
- Ia loc, Alexander.
M-am asezat pe un scaun din piele, privind-o pe profesoara.
-Ce doreati sa discutati cu mine, doamna Charm ?
Zambi.
-Acum ca esti vampir si prietena ta este eleva in aceasta scoala, si tu ai fost automat inscris aici.
Am privit-o uimit, fiind socat. Nici nu-mi puteam imagina cum era sa stau din nou intr-o banca. Nu mai mersesem la scoala - si participasem la ore - de foarte mult timp. Cred ca trecusera doua luni sau chiar mai mult. Totusi, imi era putin dor de testele neanuntate si de orele lungi si plicticoase.
-Si cine va fi dirigintele meu ?
-Teoretic, nici un profesor nu vrea sa primeasca un nou elev in clasa sa, asa ca eu voi fi dirigintele tau.
-Si Miranda este eleva dumneavoastra. Asa tin minte. Si Kail si Alice.
Eram agitat si precipitat, iar profesoara Charm zambea.
-Ai mare dreptate.
Ochii ei de un albastru marin scanteiau.
-Oh, va multumesc ! Acum trebuie sa plec ! Multumesc !
M-am ridicat de pe scaun si am vrut sa plec din birou ei. Insa, aceasta m-a oprit si mi-a aruncat programul si foaia pe care era cifrul de la dulap. I-am multumit, zbughind-o afara. Am alergat pana in curtea interioara unde erau Miranda, Alice si Kail. Stateau pe o banca din piatra si priveau pierduti fumul ce se ridica din locul unde era altarul. Bucuria mea i-a uimit. Kail a zambit cand a citit din mintea mea motivul fericirii. Totusi, Miranda si Alice voiau sa afle si ele. Fara sa mai ezit, am zis voios:
-Sunt elev in scoala asta ! Si sunt in aceeasi clasa cu voi !
Fetele lor s-au inseninat si, pentru o secunda, uitasera de toate lucrurile ce le intristau. Si totusi, o intrebare ii trecu prin minte lui Kail:
-Daca Alex e vampir, asta inseamna ca are vreo abilitate?
Intrebarea lui le-a facut pe Alice si Miranda sa cada pe ganduri. Oare chiar puteam sa am vreo putere din aceea speciala ? Adica, sa pot sa citesc mintile oamenilor sau sa vad viitorul ? Oh, cat de genial ar fii sa pot face ceva din lucrurile astea!
In timp ce Kail, Alice si Miranda vorbeau, am simtit cum cineva ma apuca de ceafa si cum sunt lovit cu un bat in moalele capului. Totusi, lovitura nu era reala si nici nu a durut prea tare, dar m-a facut sa gem. Ceva parca dorea sa intre in mintea mea. Satul sa ma tot opun, am lasat chestia - caci altcumva nu o puteam numi - sa faca ce dorea cu mintea mea. Insa, tot ce mi-a spus a fost : Propulseaza-ma. Gandeste-te ca pot aparea in fata tuturor in forma mea omeneasca. Asa am si facut imediat dupa ce mi-am dat seama ca acea voce ii apartinea lui Crystal. Imediat, in fata noastra, s-a materializat Crystal. Statea acolo si arata de parca ar fi fost inca in viata. Numai ca, daca doreai sa o atingi, mana iti trecea prin ea acesta era singurul lucru ce-ti dovedea ca Crystal nu era o fiinta vie.
-Buna, buna. Totusi, as prefera sa nu va holbati la mine asa, a spus Crystal in gluma.
-Cum, cum ? Cum de esti aici ? A intrebat Miranda cu vocea tremuranda.
-Trebuie sa-i multumiti unicului vampir ce va este amic. Alex e un fel de... Nici nu stiu cum sa-i spun. Un fel de necromant. El poate sa aduca spiritul unui om mort pe pamant sub forma vizibila daca doreste sau daca ii cere acel spirit.
Alice, Kail si Miranda se uitau uimiti la mine, de parca as fi fost cine stie ce masina straina sau obiect unic. Ma simteam stanjenit, asa ca am privit-o pe Crystal. Purta o fusta crem si un tricou alb, usor decoltat.
-Si o sa ne vizitezi cand vei dori ? A intrebat Miranda fericita.
Crystal aproba si o privi pe Alice, care era muta de uimire.
-Oh, si faptul ca stai aici nu-l afecteaza pe Alex ? A intrebat Alice.
-Putin. De fapt, ii ia din energia vitala.
S-au uitat toti la mine cu ingrijorare. Am zis ca sunt bine asa ca toti patru si-au continuat discutia, incluzandu-ma si pe mine uneori. Miranda era foarte fericita pentru ca nu isi pierduse definitiv prietena, ci se aflau doar in doua lumi mai diferite. Kail si Alice se bucurau si ei pentru ele, desi abia se puteau abtine sa nu se giugiuleasca in fata noastra.
-Se pare ca am fost absenta putin timp si iata cate lucruri s-au intamplat ! A exclamat Crystal, prefacandu-se suparata.
Am inceput cu totii sa radem.
Dupa putin timp, o voce de femeie, subtire, s-a facut auzita:
-Ce se intampla aici ? O, doamne ! A spus cand a vazut-o pe Crystal.
Doamna Charm statea langa mine si se uita socata la prietena noastra ce fusese arsa pe rug mai devreme in acea zi. Nu putea intelege ce se intampla, asa ca Kail i-a explicat. Nici dupa aceea nu a inteles prea bine.
-Numai un singur om a avut o astfel de putere si acela a fost unul dintre cei mai vestiti vampiri. O, Alex, ai cea mai legendara putere! A explicat doamna Charm.
I-am zambit si aceasta a mai stat putin de vorba cu Crystal, dupa care s-a scuzat spunand ca trebuie sa mearga la profesorul de chimie.
Dupa trei ore de cand Crystal se afla cu noi, am simtit cum mai aveam putin si lesinam. Mi se facea rau, iar acesta era semnalul ca trebuia sa o trimit pe adolescenta inapoi in noua ei lume. Crystal si-a luat rapid adio de la toti prietenii ei si a disparut la fel de rapid precum aparuse. Senzatia de lesin s-a facut nevazuta.
-Noi ne vom scuza acum, anunta Kail, tinand-o de mijloc pe Alice.
Miranda aproba si zambi pervers, privindu-i cum se indeparteaza. Apoi se intoarse spre mine cu acelasi zambet pe buze.
-Iti multumesc atat de mult, Alex ! Pur si simplu te ador !
Se ridica pe varfuri si ne-am unit buzele intr-un sarut pasional, magic. Buzele mele le mangaiau pe ale ei si o trageam mai aproape de mine, de parca mi-as fi dorit sa ne contopim intr-o singura persoana.
-Te iubesc
Soapta ei era precum un urlet pentru mine.
-Si eu te ador!
Vorbele mele erau adevarate, nu puteam contesta acest lucru. O iubeam mai mult decat propria viata. As fi facut orice pentru ea.
-Si totul de la o dorinta periculoasa, a spus, privindu-ma.
-Numai una singura ? Cred ca toata viata mea a fost plina de dorinte periculoase si a ta la fel, am soptit.
Zambi cald si ma saruta scurt.
-Dorintele periculoase duc la deznodamanturi delicioase, sopti ea, sarutandu-ma din nou.
-Atunci vreau sa am numai dorinte periculoase.
M-am aplecat si ne-am contopit buzele intr-un sarut magic, ce simboliza dragostea pe care ne-o purtam unul pentru altul.
SFARSIT
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.
![[Imagine: funny-7.gif]](http://i996.photobucket.com/albums/af85/Keysa79/Quotes/funny-7.gif)
![[Imagine: ivlhya.png]](http://i91.photobucket.com/albums/k290/Laurenspics94/ivlhya.png)
![[Imagine: quote_glitter_1.gif]](http://i303.photobucket.com/albums/nn121/rukiabrokensmile/sayings/quote_glitter_1.gif)
![[Imagine: chibi_6670.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_6670.gif)
![[Imagine: 2il21on.jpg]](http://i56.tinypic.com/2il21on.jpg)
![[Imagine: 2e22m11.jpg]](http://i53.tinypic.com/2e22m11.jpg)
![[Imagine: 505lxj.jpg]](http://i51.tinypic.com/505lxj.jpg)
![[Imagine: chibi_5537.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5537.gif)
![[Imagine: chestia.png]](http://i267.photobucket.com/albums/ii304/yulobo/chestia.png)
![[Imagine: ObeyMe.jpg]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/ObeyMe.jpg)