Hello....sunt noua pe site si acesta este primul meu fic:D astept comentarii dar sa nu ma faca sa ma simt nici ultima fiinta de pe pamant.
Cuplul nu vi-l spun pentru ca vreau sa va dati seama voi cam pe la mijlocul capitolului.
Spor la citit dragilor!
Desclaimer: Nu detin nici un personaj naruto, toate ii apartin lui
Masashi Kishimoto si nu fac profit pe seama lor.
Do you belive in love?
1.Sageti spre suflet
Nimic… nu mai puteam sa ma mai gandesc la nimic. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji inundandu-mi fata. Ploaia cadea din cerul negru al noptii facand contact cu suprafata masinii. Mana imi tremura de furie si de tristete in acelasi timp. Repetam intruna “Cum ai putut ?”. Numai suspinele mele se auzeau in interiorul masinii. Aud telefonul cum incepe sa sune. Mana alba imi aluneca de pe volan si ia telefonul. Ochii mi se maresc cand vad “Sasuke”, nemai gandind pun telefonul la ureche fara sa scot nici un sunet. Vocea lui ma facu sa tresar: ”Hinata te rog iarta-ma..!”. Vazand negru de furie in fata ochilor, deschid geamul si arunc telefonul in timp ce brunetul inca vorbea. Un ranjet de satisfactie imi apare pe fata. Nu mai vroiam sa aud sau sa vad pe nimeni. Pun o frana brusca in dreptul unei paduri si ies ca un vuiet din masina, trantind cu toata puterea usa masinii. Stropii reci de ploaie se zbrobeau de fata mea alba, iar hainele mele se lipeau de corp scotadu-mi formele in evideta. Intru in padurea intunecoasa, nepasandu-mi ca imi stric noii tenisi sau ca ar putea sa imi apara un animal salbatic in cale. Mergeam si imi varsam furia plangand in hohote cand dintr-o data aud ceva dintr-un tufis. Incep sa alerg afundandu-ma din ce in ce mai tare in negura intunecoasa a padurii. Ma impiedic si cad dar nu m-am mai fortat sa ma ridic ghemuindu-ma si lasand stropii parca facuti din gheata sa se zdrobeasca fara mila de pielea mea fina. Simt cum parca ma desprind de lumea reala.
Am stat acolo ore intregi cu ochii inchisi fara sa fac cea mai mica miscare. Nu vroiam pentru nimic in lume sa deschi ochii sa imi dau seama ca defapt baiatul pe care l-am iubit cu tot sufletul meu m-a parasit pentru ca trebuia sa plece la mii de kilometri distanta, pentru a lucra la firma tatalui sau. Nu vroiam sa deschid ochii sa infrunt realitatea!
Aud cum printre sunetele picaturilor de apa cand se lovesc de suprafata padurii, se aud si niste pasi care se apropiau de mine. Niste maini ma ating si ma ridica de pe suprafata rece a pamantului. Nu opun nici o rezistenta iar ochii inca nu aveam curajul sa-i deschid. Dupa zece minute in care el m-a dus in brate ca un mire cum isi duce mireasa, am deschis in sfarsit ochii.In fata mea era un baiat cam de aceeasi varstra cu mine, cu parul blond ca nisipul , ud din cauza ploii. Observa ca am deschis ochii si isi intoarse fata spre mine. Ma pierdeam in ochii lui albastrii ca marea in timpul unei furtuni. Simteam cum obrajii mei capata o nuanta mai rosiatica. Dintr-o data inima mi-a fost strapunsa ca de o sageata, cand mi-am adus aminte de Sasuke. M-am ghemuit mai tare la pieptul blondului, pentru ca dintr-un anumit motiv,pe care nu-l stiam, ma simteam in siguranta in bratele lui. Inchid din nou ochii si ma las purtata de bratele lui. Deshid ochii abea cand sunt pusa pe scaunul din dreapta al soferului. Blondul se aseaza langa mine si ma priveste , neexprimand nici un sentiment din fericire pentru mine deoarece nu vroiam sa citesc mila in ochii lui.
-Cine esti? sparg eo gheata in timp ma uit in alta parte.
-Sa spunem ca sunt salvatorul tau. imi spune el zambind , facandu-mi cu ochiul. Pot sa te intreb ce cautai noaptea in padure si de ce pareai asa distrusa?
O alta sageata imi strapunge sufletul, facandu-ma sa-mi duc mana la piept. Chiar atat de vizibil era cat de mult sufeream? Imi iau imediat mana de la piept si trag are adanc, astfel umplandu-mi plamanii cu oxigen.
-Aveam nevoie de o pauza de la monotonia vietii de liceu. spun eu abia dupa aceea dandu-mi seama ce prostie am zis. Cat de penibil ma simteam.
-Sa stii ca nu esti o actrita buna si nu prea stii sa minti. imi spune el ridicand o spranceana si punandu-si mana pe mana mea. Sa stii ca poti sa-mi spui, ai incredere in mine.
Respiratia aproape mi s-a oprit. Cum puteam sa-i spun lui despre problemele mele cand nici nu ii stiam numele si mai rau cum putea sa-i zic cand nici cu mine nu puteam fi sincera?
-Dragostea..... reusesc eu sa scuip, iar sageata care m-a strapuns mai inainte se rasucea in sufletul meu. Dadu din cap in semn ca intelege si nu a mai continuat subiectul deoarece si-a dat seama de durerea pe care o simteam. Am continuat un drum lung cu masina, abea pe la mijlocul drumului observand cat de murdar imi era maieul si pantalonii pe partea pe care am stat.
-Totusi pot sa aflu identitatea salvatorului meu? intreb eu afisand un zambet micut pe fata?
-Uzumaki Naruto! Sunt nou in oras, m-am mutat acum o saptamana dar numai noaptea am iesit la plimbari lungi cu masina. Dar tu Frumoasa-Adormita? ma tachina el uitatndu-se scurt la mine.
-Hinata..... Hyuga Hinata. spun eu fara vlaga.
M-a intrebat unde locuiesc si ma adus pana in fata casei. Inainte sa cobor din masina i-am multumit pentru ca m-a adus pana acasa. In timp ce ma indreptam spre usa casei el deschide geamul si striga:
-Sper ca ne vom mai intalnii..... Hinata.ii aud vocea in urma mea. Ma intorc si vad cum masina lui este inghitita de negrul strazii. Cum dispare el, imi aduc aminte de “drama” vietii mele. Incep sa plang si intru in casa. Cum ma vad inauntru cad in genunchii goi si imi continui plansetul. Toate amintirile alaturi de brunetul pe care nu-l voi mai revedea niciodata imi strapung sufletu: prima intalnire, primul sarut, primul “Te iubesc” vor fi acum ingropate in trecut si foarte adanc in sufletul meu. Dupa un timp in care m-am inecat in suspine, ma ridic in picioare si pornesc spre camera mea, dar in drum spre camera imi dau una cate una hainele ude si murdare jos. Pana am ajuns in dreptul usii de la camera mea eram doar in chiloti, restil hainelor fiind pe hol. Trag aer in piept si intru in camera. Ma arunc direct in pat fara sa ma mai inbrac si adorm.
Scuze pentru greseli:*
Cuplul nu vi-l spun pentru ca vreau sa va dati seama voi cam pe la mijlocul capitolului.
Spor la citit dragilor!
Desclaimer: Nu detin nici un personaj naruto, toate ii apartin lui
Masashi Kishimoto si nu fac profit pe seama lor.
Do you belive in love?
1.Sageti spre suflet
Nimic… nu mai puteam sa ma mai gandesc la nimic. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji inundandu-mi fata. Ploaia cadea din cerul negru al noptii facand contact cu suprafata masinii. Mana imi tremura de furie si de tristete in acelasi timp. Repetam intruna “Cum ai putut ?”. Numai suspinele mele se auzeau in interiorul masinii. Aud telefonul cum incepe sa sune. Mana alba imi aluneca de pe volan si ia telefonul. Ochii mi se maresc cand vad “Sasuke”, nemai gandind pun telefonul la ureche fara sa scot nici un sunet. Vocea lui ma facu sa tresar: ”Hinata te rog iarta-ma..!”. Vazand negru de furie in fata ochilor, deschid geamul si arunc telefonul in timp ce brunetul inca vorbea. Un ranjet de satisfactie imi apare pe fata. Nu mai vroiam sa aud sau sa vad pe nimeni. Pun o frana brusca in dreptul unei paduri si ies ca un vuiet din masina, trantind cu toata puterea usa masinii. Stropii reci de ploaie se zbrobeau de fata mea alba, iar hainele mele se lipeau de corp scotadu-mi formele in evideta. Intru in padurea intunecoasa, nepasandu-mi ca imi stric noii tenisi sau ca ar putea sa imi apara un animal salbatic in cale. Mergeam si imi varsam furia plangand in hohote cand dintr-o data aud ceva dintr-un tufis. Incep sa alerg afundandu-ma din ce in ce mai tare in negura intunecoasa a padurii. Ma impiedic si cad dar nu m-am mai fortat sa ma ridic ghemuindu-ma si lasand stropii parca facuti din gheata sa se zdrobeasca fara mila de pielea mea fina. Simt cum parca ma desprind de lumea reala.
Am stat acolo ore intregi cu ochii inchisi fara sa fac cea mai mica miscare. Nu vroiam pentru nimic in lume sa deschi ochii sa imi dau seama ca defapt baiatul pe care l-am iubit cu tot sufletul meu m-a parasit pentru ca trebuia sa plece la mii de kilometri distanta, pentru a lucra la firma tatalui sau. Nu vroiam sa deschid ochii sa infrunt realitatea!
Aud cum printre sunetele picaturilor de apa cand se lovesc de suprafata padurii, se aud si niste pasi care se apropiau de mine. Niste maini ma ating si ma ridica de pe suprafata rece a pamantului. Nu opun nici o rezistenta iar ochii inca nu aveam curajul sa-i deschid. Dupa zece minute in care el m-a dus in brate ca un mire cum isi duce mireasa, am deschis in sfarsit ochii.In fata mea era un baiat cam de aceeasi varstra cu mine, cu parul blond ca nisipul , ud din cauza ploii. Observa ca am deschis ochii si isi intoarse fata spre mine. Ma pierdeam in ochii lui albastrii ca marea in timpul unei furtuni. Simteam cum obrajii mei capata o nuanta mai rosiatica. Dintr-o data inima mi-a fost strapunsa ca de o sageata, cand mi-am adus aminte de Sasuke. M-am ghemuit mai tare la pieptul blondului, pentru ca dintr-un anumit motiv,pe care nu-l stiam, ma simteam in siguranta in bratele lui. Inchid din nou ochii si ma las purtata de bratele lui. Deshid ochii abea cand sunt pusa pe scaunul din dreapta al soferului. Blondul se aseaza langa mine si ma priveste , neexprimand nici un sentiment din fericire pentru mine deoarece nu vroiam sa citesc mila in ochii lui.
-Cine esti? sparg eo gheata in timp ma uit in alta parte.
-Sa spunem ca sunt salvatorul tau. imi spune el zambind , facandu-mi cu ochiul. Pot sa te intreb ce cautai noaptea in padure si de ce pareai asa distrusa?
O alta sageata imi strapunge sufletul, facandu-ma sa-mi duc mana la piept. Chiar atat de vizibil era cat de mult sufeream? Imi iau imediat mana de la piept si trag are adanc, astfel umplandu-mi plamanii cu oxigen.
-Aveam nevoie de o pauza de la monotonia vietii de liceu. spun eu abia dupa aceea dandu-mi seama ce prostie am zis. Cat de penibil ma simteam.
-Sa stii ca nu esti o actrita buna si nu prea stii sa minti. imi spune el ridicand o spranceana si punandu-si mana pe mana mea. Sa stii ca poti sa-mi spui, ai incredere in mine.
Respiratia aproape mi s-a oprit. Cum puteam sa-i spun lui despre problemele mele cand nici nu ii stiam numele si mai rau cum putea sa-i zic cand nici cu mine nu puteam fi sincera?
-Dragostea..... reusesc eu sa scuip, iar sageata care m-a strapuns mai inainte se rasucea in sufletul meu. Dadu din cap in semn ca intelege si nu a mai continuat subiectul deoarece si-a dat seama de durerea pe care o simteam. Am continuat un drum lung cu masina, abea pe la mijlocul drumului observand cat de murdar imi era maieul si pantalonii pe partea pe care am stat.
-Totusi pot sa aflu identitatea salvatorului meu? intreb eu afisand un zambet micut pe fata?
-Uzumaki Naruto! Sunt nou in oras, m-am mutat acum o saptamana dar numai noaptea am iesit la plimbari lungi cu masina. Dar tu Frumoasa-Adormita? ma tachina el uitatndu-se scurt la mine.
-Hinata..... Hyuga Hinata. spun eu fara vlaga.
M-a intrebat unde locuiesc si ma adus pana in fata casei. Inainte sa cobor din masina i-am multumit pentru ca m-a adus pana acasa. In timp ce ma indreptam spre usa casei el deschide geamul si striga:
-Sper ca ne vom mai intalnii..... Hinata.ii aud vocea in urma mea. Ma intorc si vad cum masina lui este inghitita de negrul strazii. Cum dispare el, imi aduc aminte de “drama” vietii mele. Incep sa plang si intru in casa. Cum ma vad inauntru cad in genunchii goi si imi continui plansetul. Toate amintirile alaturi de brunetul pe care nu-l voi mai revedea niciodata imi strapung sufletu: prima intalnire, primul sarut, primul “Te iubesc” vor fi acum ingropate in trecut si foarte adanc in sufletul meu. Dupa un timp in care m-am inecat in suspine, ma ridic in picioare si pornesc spre camera mea, dar in drum spre camera imi dau una cate una hainele ude si murdare jos. Pana am ajuns in dreptul usii de la camera mea eram doar in chiloti, restil hainelor fiind pe hol. Trag aer in piept si intru in camera. Ma arunc direct in pat fara sa ma mai inbrac si adorm.
Scuze pentru greseli:*