21-02-2010, 04:56 PM
(Ultima modificare: 21-02-2010, 05:30 PM {2} de Kyung.Oppa.)
Sall sunt noua pe aici asa ca m-am decis sa fac un fic , e primul pe acest site dar tot nu sunt buna la asta asa ca sper sa va placa:D
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine, adica Ayame in acest capitol) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Sakura: Mă trezesc, ca în fiecare dimineaţă, leneşă pentru că n-aş mai vrea să mă ridic din pat. Pentru mine viaţa nu e un lucru care merită trăit, deoarece părinţii mei naturali m-au abandonat când aveam o lună. Buni părinţi, nu ? Mereu mă întreb de ce mama nu a avortat. Atunci viaţa tuturor era mai bună...Sasuke, cel mai drăguţ tip din şcoală avea cu o admiratoare mai puţin, dar vreau să vă spun că el nu ştie că-l plac....Eu trebuie să-mi păstrez atitudinea de fată dură mereu, mai ales că sunt un ninja . Părinţii mei adoptivi sunt de treabă, mi-au spus tot ce ştiau despre părinţii mei naturali. Tatăl meu era din clanul Hyuuga . Se pare că de la el am byakuganul iar mama, era din clanul Uchiha. De la ea am sharingan, dar defapt eu am Mangekyo Sharingan, mai exact, am sharinganul pe care îl are şi Madara Uchiha, deşi am numai şaisprezece ani....Am trei prietene bune, acelea fiind : Temari , Tenten şi Hinata. Am stat prea mult de vorbă, ceasul e deja unsprezece şi jumătate, iar eu trebuia gata sa fiu deja. Am decis să mă îmbrac cu un tricou roşu care are pe piept două cirese, cu nişte pantaloni de trening negri şi să mă încalţ cu nişte adidaşi albi de la Nike. Îmi îndrept părul cu placa.Am ajuns prima la scoala, si sunt sigura ca vreti sa stiti pe cine am omorat....Ei bine mi-am omorat din greseala cea mai buna prietena.
Flasback:
-Sakura-chan e...eşti sigură? mă întrebă Ayame, o fată timidă, căreia nu îi plăcea ce am plănuit eu....
-Da, sunt sigură !
-Dar părinţii tăi nu vor suferi, Sakura? mă întreabă ea oarecum speriată
-Parintii mei adoptivi te corectez , de ei nu imi prea pasa !
-Dar, Sakura, ei te-au crescut până in ziua de azi. Chiar crezi că nu te iubesc?
-Dacă mă iubeau nu s-ar fi încurcat cu acel tip !
-Au făcut-o spre binele tău ! Nu vroiau să vezi ce înseamnă greutăţile de zi cu zi! spuse Ayame prinzând curaj.
-Ştii, să lăsăm subiectul acesta pentru altă dată ! Acum avem treabă şi oricum nu vine nici un tren.
Ayame prinse curaj din nou şi îmi spuse:
-Trec eu prima, bine?
-Bine!
În acel moment când Ayame era pe şina de tren veni ultimul tren, acesta se îndreptă către ea cu viteză, lovind-o din plin.
-Ayame, nu! strigă Sakura, având ochii înlăcrimaţi
-S....Sa....Sakura..s...să m...ă ţii minte mereu ! A..a...aceasta e ultima mea dorinţă.
În clipa următoare Ayame îşi dădu ultima suflare chiar in braţele mele. De ce nu am ascultat-o ? De ce ?
End of Flashback
Din acea zi am devenit o persoană închisă in mine, pentru că numai din vina mea ea a murit! Câteva lacrimi evadaseră din ochii verzi ca smaraldul pe care îi dețin, căzând pe obrajii mei palizi.
Şi in plus destinul mi-a dat Mangekyo Sharingan, crezând ca am ucis-o eu.
Tot drumul am privit cerul, amintindu-mi de trecut, amintindu-mi de Ayame.Nu am să mă iert niciodată pentru ce am facut.Ajung în curtea școli înlacrimata. Trei fete se apropiară de mine si văzând ca am plâns mă întrebară:
-Ti-ai adus aminte din nou, nu?
Nu le-am raspuns, am dat doar afirmativ din cap. N...nu puteam să mai spun nimic, parcă paralizasem, așa mi se întampla mereu când aduce cineva vorba de ea.[posturi unite]
Poate cineva sa-mi mute si mie ficul la anime fics ca am incurcat sectiunile?
multumesc
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine, adica Ayame in acest capitol) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Sakura: Mă trezesc, ca în fiecare dimineaţă, leneşă pentru că n-aş mai vrea să mă ridic din pat. Pentru mine viaţa nu e un lucru care merită trăit, deoarece părinţii mei naturali m-au abandonat când aveam o lună. Buni părinţi, nu ? Mereu mă întreb de ce mama nu a avortat. Atunci viaţa tuturor era mai bună...Sasuke, cel mai drăguţ tip din şcoală avea cu o admiratoare mai puţin, dar vreau să vă spun că el nu ştie că-l plac....Eu trebuie să-mi păstrez atitudinea de fată dură mereu, mai ales că sunt un ninja . Părinţii mei adoptivi sunt de treabă, mi-au spus tot ce ştiau despre părinţii mei naturali. Tatăl meu era din clanul Hyuuga . Se pare că de la el am byakuganul iar mama, era din clanul Uchiha. De la ea am sharingan, dar defapt eu am Mangekyo Sharingan, mai exact, am sharinganul pe care îl are şi Madara Uchiha, deşi am numai şaisprezece ani....Am trei prietene bune, acelea fiind : Temari , Tenten şi Hinata. Am stat prea mult de vorbă, ceasul e deja unsprezece şi jumătate, iar eu trebuia gata sa fiu deja. Am decis să mă îmbrac cu un tricou roşu care are pe piept două cirese, cu nişte pantaloni de trening negri şi să mă încalţ cu nişte adidaşi albi de la Nike. Îmi îndrept părul cu placa.Am ajuns prima la scoala, si sunt sigura ca vreti sa stiti pe cine am omorat....Ei bine mi-am omorat din greseala cea mai buna prietena.
Flasback:
-Sakura-chan e...eşti sigură? mă întrebă Ayame, o fată timidă, căreia nu îi plăcea ce am plănuit eu....
-Da, sunt sigură !
-Dar părinţii tăi nu vor suferi, Sakura? mă întreabă ea oarecum speriată
-Parintii mei adoptivi te corectez , de ei nu imi prea pasa !
-Dar, Sakura, ei te-au crescut până in ziua de azi. Chiar crezi că nu te iubesc?
-Dacă mă iubeau nu s-ar fi încurcat cu acel tip !
-Au făcut-o spre binele tău ! Nu vroiau să vezi ce înseamnă greutăţile de zi cu zi! spuse Ayame prinzând curaj.
-Ştii, să lăsăm subiectul acesta pentru altă dată ! Acum avem treabă şi oricum nu vine nici un tren.
Ayame prinse curaj din nou şi îmi spuse:
-Trec eu prima, bine?
-Bine!
În acel moment când Ayame era pe şina de tren veni ultimul tren, acesta se îndreptă către ea cu viteză, lovind-o din plin.
-Ayame, nu! strigă Sakura, având ochii înlăcrimaţi
-S....Sa....Sakura..s...să m...ă ţii minte mereu ! A..a...aceasta e ultima mea dorinţă.
În clipa următoare Ayame îşi dădu ultima suflare chiar in braţele mele. De ce nu am ascultat-o ? De ce ?
End of Flashback
Din acea zi am devenit o persoană închisă in mine, pentru că numai din vina mea ea a murit! Câteva lacrimi evadaseră din ochii verzi ca smaraldul pe care îi dețin, căzând pe obrajii mei palizi.
Şi in plus destinul mi-a dat Mangekyo Sharingan, crezând ca am ucis-o eu.
Tot drumul am privit cerul, amintindu-mi de trecut, amintindu-mi de Ayame.Nu am să mă iert niciodată pentru ce am facut.Ajung în curtea școli înlacrimata. Trei fete se apropiară de mine si văzând ca am plâns mă întrebară:
-Ti-ai adus aminte din nou, nu?
Nu le-am raspuns, am dat doar afirmativ din cap. N...nu puteam să mai spun nimic, parcă paralizasem, așa mi se întampla mereu când aduce cineva vorba de ea.[posturi unite]
Poate cineva sa-mi mute si mie ficul la anime fics ca am incurcat sectiunile?
multumesc