Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dinastiile imperiale

#11
Multumesc mult my dears ^^ Ma simt magulita.

Capitolul 4
Partea I

De cand a venit Armin, toate diminetile mele sunt atat de frumoase. Ma trezesc cu dorinta de-al vedea si de-al simti pe printul visurilor mele. Dar astazi trebuie sa ma trezesc mai devreme deoarece e o zi importanta pentru familia imperiala. O sa avem un oaspete important.
L-am trezit si pe Armin si dupa ce am facut un dus impreuna si am luat micul dejun, am facut o vizita in gradina regala pentru a alege cele mai frumoase flori, pe care le putem folosi la decorat. Toti servitorii si angajatii castelului se agitau si alergau de colo colo pentru a se asigura ca totul este perfect. Armin a aparut in spatele meu -neobservat- cu un buchet mare de trandafiri regali transilvaneni, pe care mi-a inmanat mie.
-Pune asta in sala de mese, spune el, dupa care dispare. Am ramas cu gura cascata, dar m-am conformat cerintelor. Deci asa e cand esti logodit. Primesti si ordine. Chiar ma amuza gandul asta.
Am pus trandafirii intr-o vaza pe care am asezata-o pe masa uriasa plina cu bucate alese si specialitati din Transilvania de pe vremea lui Tepes. Sper ca oaspetele nostru sa fie multumit. Il priveam pe Armin cum se plimba printre flori cu viteza sa neobisnuita de semi-demon. Ma indrept spre cu aceiasi viteza in semn ca il provoc la o intrecere pana la copacul batran de langa cetatea veche. Imi zambeste galant, dupa care o ia la fuga cu viteza incat abia il puteai vedea. Am luat-o la goana dupa el. Vitezele noaste erau aproape egale. In drumul nostru frunzele au fost facute cenusa. Viteza era atat de mare incat facea pomii sa se cutremure. L-am lasat sa ia avantaj pentru un timp, dar cand eram aproape de copac, am luat-o inainte. Dupa ce am ajuns primul la vechiul stejar, l-am prins pe Armin in brate.
-Nu e drept. Cum se face ca esti atat de rapid? Ma intreaba el privindu-ma intens.
-Esti aproape la fel de rapid ca si mine. Esti inca tanar, i-am spus si l-am sarutat scrut pe frunte.
-Ne intoarcem? Ma intreaba el. L-am luat de mana si l-am tras dupa mine, inapoi la castel.


Era ora 19:00. Trebuia sa soseasca.
O trasura se vedea apropiindu-se, insotita de niste calareti, cel mai probabil demoni. Din trasura rosie decorata cu fire aurii pe margini, coboara un tanar cu parul castaniu, imbracat elegant. Purta un costum negru din materiale fine, o camasa alba din matase si un papion negru. Alaturi de el au venit doi demoni imbracati cu haine asemeni unor vanatori. In mainile lor se aflau mai multe arme taioase.
-Bine ai venit, Gabriel. Ma bucur sa te intalnesc, ii spun intinzandu-i mana. Acesta ma strange prietenos si imi zambeste.
-Multumesc, raspunde el.
-Pofteste, te rog.
L-am condus in salon, unde urma sa luam cina. Ne-am asezat cu totii la masa si am asteptat ca mancarea sa apara.
-Gabriel, vreau sa-ti multumesc pentru ceea ce ai facut pentru noi, ii spun.
-Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Acel varcolac a fost dusmanul meu din todeauna. El e cel care mi-a omorat cel mai bun prieten. A fost de datoria mea sa ma razbun.
-Ma bucur ca ai acceptat invitatia mea la cina.
-Si eu ma bucur. Acesta trebuie sa fie Armin, nu-i asa? Intreaba el sfios.
-Da, el e.
-Am auzit ca e mostenitorul tronului Elvetiei. Voi doi sunteti prieteni, din cate vad. S-au auzit zvonuri cum ca Armin s-a mutat aici.
-Bineinteles, doar e logodnicul meu. La auzul raspunsului meu, Gabriel a ramas cu gura cascata.
[/color][/size]

Nota: In atasamentul de mai jos am pus poza oficiala a ficului, facuta de mine. O sa fac si pentru celelalte forumuri poze pentru ficurile mele 4
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#12
Yeee,capitol nou!Ma bucur mult ca ai postat next-ul,vroiam sa il citesc cat mai repede cu putinta.Ce pot sa zic,imi place ca Albert se prinde repede cum este viata de persoana logodita,se vede ca ambii se iubesc unul pe altul si sper sa nu intampine probleme in calea fericirii lor.Deci Gabriel este cel care a omorat varcolacul acela,imi place de el dar nu stiu de ce, nu prea imi inspira incredere,sper sa ma insel in privinta lui,iar acesta sa fie cu adevarat un aliat a lui Albert.Gabriel sigur a fost uimit cand a aflat de relatia celor doi,mi-am dat usor seama de asta din reactia lui.Ma gandeam...oare ar fi posibil ca lui Gabriel sa ii placa de Armin?!In fine,sper ca nu te-a luat somnul cand ai citit comm-ul meu,astept capitolul viitor,spor la scris.PS:Mi-a placut la nebunie de Armin in acesta capitol,putine persoane ar indraznii sa ii dea ordine lui Albert,asta da logodinc.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#13
In primul rand imi place la nebunie, de abia astept urmatorul capitol, sper sa vina cat mai repede.
In al doilea rand, data viitoare poate ii pui lui Gabriel o cravata in loc de papion (nu le suporta)
In al treilea rand, lui Gabriel nu ii place de Armin. ( asta ca sa fie clar)
Cat despre textul in sine eu sunt de parere ca mergea putin mai multa descriere a camerei, a mesei, dar si asa e perfect. Ms mult de tot one-chan <3

#14
Uhh, capitol nou.....yay si cam aceasi greseala cu ceasul, care contine cifre (ai inteles ideea) Bun, acum sa trecem la ceva mai detaliat..ai avut si o scapare cu un cuvant care trebuia scris
-Nu ai pentru ce sa-mi multumesc. Acel varcolac a fost dusmanul meu din todeauna. El e cel care mi-a omorat cel mai bun prieten. A fost de datoria mea sa ma razbun. - multumesti
apoi cu viteza lui mare si tot asa..ai folosit asta cam mult. M-a deranjat un pic, nu asa incat sa-mi smulg firele de par din cap, dar suficient sa-ti fac observatia 21
Da capitolul este frumos, Gabriel, trebuie sa aflam mai multe despre el. Nu conteaza, avem timp suficient.
Indragostiti se pot iubi acum linstiti.
Spor la scris
*hugs*
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”

#15
Nu am vazut 21 Nu l-am corectat. O sa vad. Multumes mult ^^ pentru comuri dragii mei <3

Capitolul 5


Gabriel ne privea mirat. Parca nu ar mai fi auzit de asa ceva niciodata. In ziua de azi orice e posibil. I-am luat mana lui Armin si i-am sarutat-o bland, facandu-l pe roscat sa intoarca capul intr-o parte stanjenit. Era asa de dragut. Ah, la ce ma gandesc? Avem un oaspete ca cina..Adica la cina. Il priveam pe Gabiriel care incerca sa zambeasca, insa nu putea. Era prea socat. Mancarea noastra a sosit in sfarsit. Servitorii au umplut masa cu friptura de rata in sange, muschi de vita cu sos si ierburi aromate,toate fiind preparate in stil transilvanean. Una dintre sevitoarele personale a adus o prajitura imensa de ciocolata, cu capsuni si zmeura. Intre timp, Gabriel se uita imprejur, privirea fiindu-i atrasa de o armura arginitie, ce tinea o sulita si un scut.
-E o armura de pe vremea lui Vlad. A fost adusa din Macedonia. Vlad a platit destul de mult pentru ea avand in vedere cat de mult cantareste, spun eu.
-Vlad? Vlad T-Tepes? Intreaba el speriat.
-Da.
-Se spune despre Vlad ca a fost vampir, spune el deodata.
-Bineinteles ca a fost, ii raspund.
-Eu nu cred. Vampirii nu exista.
-Cum? Esti un lup demon. Nu crezi in existenta vampirilor? Atunci, cum se face ca ai venit aici?
-Varcolacii si demonii sunt una, vampirii sunt alta. Ei nu au cum sa existe.
Cum poate sa spuna asa ceva? M-am infuriat foarte tare. Aveam de gand sa-i arat contrariul, insa Armin m-a prins de mana si m-a luat in brate. Brusc, toata furia mea a disparut. Bineinteles, Gabriel nu a observat asta deoarece admira picturile din incaperea decorata in stil medieval. Tavanul era de culoare rosie, peretii erau albi si galbeni, decorati cu picturi si obiecte precum taruse, arme din evul mediu sau documente ale calvalerilor ioaniti.
-Nu multa lume crede in vampiri, spune Armin, inca tinandu-ma strans. L-am sarut pe furis si i-am soptit la ureche un ''multumesc''.
Am inceput sa mancam. Gabriel era incantat de mancarurile pregatite si de vinul de rose. Dupa ce am mai discutat pe indelete, am inteles ca Gabi nu crede in nimic altceva decat varcolaci si demoni. Nu crede nici vampiri, nici in vrajitoare sau fantome. Ma rog, e o prostie, dar nu e problema mea.
Gabriel incerca sa discute cu Armin, dar acesta nu era prea comunicativ. De fiecare data cand Gabi punea o intrbare care nu-i convenea lui Armin, acesta ma strangea de mana, aproape infingandu-si unghiile in carne. Eu incercam sa-i sarut mana, dar simtind cat e de iritat am renuntat inainte sa ma sfasie. Deja ma durea mana. Gabriel radea in hohote si era evident ca se distra. Cata veselie. Nu am vazut niciodata om atat de vesel si de deschis. I-am dat jos manusile de piele lui Armin si le-am pus deoparte. Asemenea maini ar trebuii lasate sa fie admirate. Deja se inserase. L-am invitat pe Gabriel in gradina royala. Acesta a fost uimit de frumusetea florilor incat a ramas cu gura cascata. A ales un trandafir albastru pe care ii l-a oferit uneia dintre servitoarele ce ne inosteau. O muritoare pe care mama a luat-o de pe strada dupa ce familia i-a fost ucisa. Acesta a luat trandafirul cu sfiala. Era rosie la fata ca racul. Firele albastre de par ii acopereau ochii de verde-smarald.
L-am rugat pe Gabriel sa ramana la palat, pentru ca e destul de tarziu si e periculos sa pleci la o asemenea ora. Ajutoarele pe care ii le-am pus la dispozitie i-au pregatit camera cu cea mai mare grija. Nu dupa ce ne-am spus noapte buna, am mers in camerele noastre. Armin m-a luat timid de mana, ferindu-si privirea de a mea. I-am sarutat din nou mana, de data simtind gustul pielii sale nu pe cel al manusilor. Am urcat incet scarile, privindu-l intens. Dupa ce am ajuns in camera noastra, am incuiat usa, ca de fiecare data si ne-am intins pe pat.
-Nu te schimbi? Il intreb.
-Imi dai un tricou de la tine? Ma intreaba el. M-am ridicat de pe pat si m-am dus la dulapul de culoare maronie cu dungi aurii si l-am deschis. Am scos un tricou mai lung si ii l-am dat. Am stat cu spatele si am asteptat cuminte ca Armin sa se schimbe.
-Gata! Spune el. Cand m-am intors si l-am vazut imbracat in tricoul meu cu greu m-am putut abtine sa ma napustesc asupra lui. Tricoul albastru-icnchis pe care ii l-am dat ii ajunge pana peste fund, acoperind boxerii si punand in evidenta picioarele feminine pe care le avea.
-Parca aveai pijamale in dulap, nu?
-Da, dar am vrut sa port ceva al tau, spune el lasand privirea in jos. Parea atat de inocent.
-In regula. M-am schimbat si eu intr-un tricou mai larg si o pereche de boxeri si m-am asezat langa el. L-am luat in brate si l-am sarutat scurt pe buze. A zambit timid si m-a sarutat pe frunte.
-Eu trebuia sa fac asta, ii spun.
-Doar pentru ca esti mai mare nu inseamna ca trebuie sa faci tu totul, spune el. Am simtit cum buzele imi sunt cuprinse de ale lui intr-un sarut lacom. Limba lui a patruns rapid in cavitatea mea bucala facandu-ma sa gem infundat. Am continuat asa sarutul pana cand el a pierdut ''lupta''. M-am ridicat in sezut si l-am tras in bratele mele, infasurandu-i picioarele dupa talia mea. Le-am mangaiat de sus in jos simtind cum il trec fiorii. Nu spunea nimic, dar corpul sau exprima tot. Mainile lui calde se plimbau pe gatul meu facandu-ma sa ma las pe spate. Il trag mai aproape de mine si incep sa-i sarut gatul bland, ca mai apoi il musc brutal, facandu-l sa scanceasca.
-Usurel Albert. Nu te infierbanta, spune el.
-E destul de greu. Ma innebunesti. Mi-am infipt coltii in gatul sau. Cu fiecare picatura de sange pe care o inghiteam, vroiam mai mult. Armin a incercat sa ma indeparteze, dar nu am putut sa-i dau drumul.
-Albert, ma ranesti, striga el. Atunci parca totul s-a oprit. Mi-am retras coltii si mi-am ingropat capul la pieptul sau.
-Armin, imi pare rau. Nu stiu ce a fost cu mine. Niciodata nu ti-as face rau.
Degetele lui erau infipte in parul meu. Ii simteam respiratia fierbinte si ii auzeam inima batand ca o toba. Mi-a ridicat barbia si m-a sarutat bland.
-Hai sa dormim. Nu iti face griji. Stiu ca nu m-ai rani niciodata intentionat. Am incuviintat din cap si m-am intins pe spate. El s-a pus cu capul pe pieptul meu mangaindu-mi mana. Parca ma vrajea. Am adormit mai repede decat as fi crezut.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#16
Capitolul mi-a placut la nebunie. De abia astept sa aflu mai multe despre Gabriel, e personajul meu favorit pana acum.
Vreau sa citesc next-ul cat mai rapid, deci scrie-l cand ai tu timp, fara graba, dar mai repede 4

#17
Capitol nou,m-a surprins faptul ca ai postat asa de repede dar mie una mi-ai facut un imens favor nelasandu-ma sa mor de curiozitate.Deci,incep prin a spune ca mi-a placut mult capitolul.Gabriel este simpatic(spun asta referindu-ma la poza sa),totusi inca nu am incredere totala in el.Armin,din nou,mi s-a parut a fi cel mai tare,are o personalitate draguta.Ma bucur ca in sfarsit,Albert a gasit pe cineva care sa il calmeze si sa il tine sub control(bravo Armin).In concluzie, astept capitolul viitor,spor la scris si multa bafta.P.S4ebea astept sa vad si pozele celorlalte personaje.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#18
Deci iata-ma si pe mine aici. In cele din umra...stai chill nu am mai gasit vreo greseala la taste sau nu am fost antena. Eh, imi placea descrierea. Se vede ca ai evoluat destul de mult si cum sti vorba aia,: In cele din urma elevul isi depaseste maiestrul.
Te felicit pentru acest capitol chiar daca Gabriel strica la un moment tot cheful prin faptul ca nu credea in vampiri. Este chiar amuzant daca stai sa te gandesti putin, insa o sa vada el cand Armin o sa puna ghearele pe el ^^

Bafta cu next
*hugs*
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”

#19
Multumesc mult ^^. Gabi draga, stim cu totii ca lupul demon e personajul tau preferat. Mikky, scumpa. Nu ma plictisesc comurile tale. Ba chiar le ador. Ohayo...nimeni nu e perfect. Multumesc mult, oricum. Conteaza mult pentru mine.

Capitolul 6

Simteam ceva atat de cald mangaindu-ma, insa imi era asa de somn ca sa deschid ochii.
-Albert!
Ce voce calma si placuta. Imi suna cunoscuta.
-Albert!
Armin? Imi deschid ochii buimac si il privesc pe roscatul meu stand in sezut, imbracat in tricoul meu. Ma uit la el intrebator dupa care imi mut privirea pe ceas. Era miezul noptii.
-Ai avut un cosmar, spune el.
-Huh? Cosmar? Eu nu imi amintesc sa fii visat ceva.
-Ai vorbit in somn. Ai spus sa te lase in pace. Nu stiu despre ce vorbeai.
-Chiar nu imi amintesc.
Armin ma privea ingrijorat. L-am simtit destul de incordat. Unghiile sale erau inclestate in cearsaful de sub noi.
-S-a intamplat ceva? Il intreb curios. Nu raspunde ci se urca deasupra mea. Il priveam putin surprins. Poate a fost prea ingrijorat. Bataiile inimii sale erau din ce in ce mai accelerate. Il magai pe cap si trag patura peste noi. Nu am observat pana acum ca eram dezvelit. Armin ma privea intens, incat ochii aceia verzi au luat forma unor ochi de pisica. L-am tras mai aproape si l-am sarutat pasional. Buzele sale erau atat de moi si de calde incat m-am infiorat. Mi-am plimbat mainile pana pe coapse, unde le-am strecurat sub tricou. Am urcat pana pe talie, unde mi-am plimbat degetele pe pielea lui, intr-un mod lasciv. Il doresc atat de mult. Il simteam cum vibreaza, desi nu scotea nici macar un geamat. Buzele sale s-au napustit asupra gatului meu, umplandu-l cu saruturi si cu muscaturi. Si-a scos caninii la iveala si a muscat usor de piele, facandu-ma sa simt fiori in tot corpul. L-am intors pe Armin astfel incat sa fiu eu deasupra si mi-am coborat mana pe piciorul sau, infasurandu-l de talia mea. L-am auzit oftand slab de placere. Hm, minunat. Ciupeam din cand in cand pielea fierbinte. El mi-a dat jos tricoul si l-a aruncat pe podea. Acum e acum. Muream de nerabdare.
Deodata se aude o bataie in usa si il aud pe Gabriel.
-Pot sa intru? Intreaba el. Armin s-a acoperit cu patura iar eu mi-am luat tricoul inapoi pe mine si o pereche de pantaloni. Am deschis usa si l-am vazut pe Gabriel tot tremurand de frig, desi avea un halat destul de gros pe el.
-Mor de frig in castelul asta, spune el.
-Huh?
Inainte sa mai spun ceva, Gabi a intrat in camera si s-a asezat pe unul din fotoliile din piele aduse din Macedonia. Armin il privea jenat, strangand patura la piept. Cat mi-ar fii placut sa continui ce am inceput. Ma infierbantasem deja. Noroc cu tricoul care era larg si lungut, pentru ca acoperea totul. Am chemat o slujnica sa-i faca lui Gabi un ceai fierbinte si sa verifice ce s-a intamplat cu incalzirea din camera lui. M-am asezat pe marginea patului alaturi de Armin si l-am privit intrebator pe Gabi.
-Am intrerupt ceva? Intreaba el zambind prosteste si scarpinandu-se in cap. Nuooo, nimic.
-Nimic. Stai linistit. Am trimis o slujnica sa vada de ce este asa de frig in camera ta. O sa se rezolve imediat, spun eu. Cand m-am uitat spre Gabriel, acesta adormise pe fotoliu strangand o perna in brate. Am ramas de-a dreptul uimit. Cum a putut sa adoarma asa de repede? Armin era si el surprins si inca jenat. Si-a dus patura pana la nasuc, strangandu-si genunchii la piept. Probabil era si rupt de somn. L-am tras in bratele mele si l-am sarutat scurt pe gat, facandu-l sa se gadile, desi nu zicea nimic. Si-a bagat capul in scorbura gatului meu, tinand mainile la piept. Nici acum nu a dat drumul acelei paturi. L-am sarutat pe buze fugitiv dupa care l-am intins pe spate.
-Vise placute, ii soptesc.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#20
Deci Gabriel e genial, seamana extrem de bine cu piratul meu 21 De abia astept sa vad de ce nu crede in vampiri si faza cand a adormit pe fotoliul din camera celor doi, masterpiece nu alta, parerea mea. De abia astept next-ul.




Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)