Deseneaza Limitele Dragostei - [+18]

[Rose ^^]

Hello nepotica mea iubita, scuze ca am intarziat, dar nu am fost in Iasi. Asa sa revenim aici la ficul tau, in primul rand mersi ca mi-ai spus, iata ca nu mai sunt prima:(. Asta e, data viitoare poate... Am obesrvat cateva greselute, inteleg iti era foame:)), se mai intampla...ai narat bine, dialog ok, iar descrierea bravo :bv: deci ai descris momentul romantic dintre cei doi foarte bine si l-ai lungiiiiit, ne puneai pe jar, am zis la un moment dat ca aia doi nu o fac, le este frica, dar vad ca ne-ai tinut in punctu culminant mult si bine, Felicitari. You, you little pervert you are. Ai descris acel moment super, minunat... Respect nepotico. Sunt mandra de tine si sunt sigura ca si mama ta e la fel:*
Nu stiu ce are de gand Sasuke, dar sa nu intreaca masura ca il omor :die: am impresia ca Melissa e salvatoarea Sakurei, am inteles ca Sasuke o iubeste si rozalia pe brunet, dar sa aiba grija ca o va pierde, daca nu o respecta. Dupa o noapte sa se nasca dragostea si oare se va naste si rodul iubirii dintre ei:>? da stiu, sunt nebuna si oleaca perversa.
Gata am spus suficient. Inca odata felicitari si astept nextu.
P.S: Anunta-ma nepotica mea iubita:pls: Spor la scris:*
:bye:

[Sasha.]

Buna! Oh, deci nu pot să cred că nu am observat ficul ăsta până acum. e absolut genial, fără cuvinte, poate doar de laudă.
Acest fic e super, foarte original, extrem de original. Da, cei doi parcă ar fi părinţii Melissei şi, sincer, s-ar potrivii.
Îmi place la nebunie felul tau de a scrie. Îmi place fiecare capitol, iar cu fiecare ce-l citesc îmi place şi mai mult. Până acum, n-am văzut nicio greşeala de tastare. Ador că faci capitole lungi. Descrierea e prezentă în acest fic mirirfic, la fel şi naraţiunea şi dialogul care nu e deloc sec, ci foarte bine gândit. Ador această atitudine a lui Sasuke.
Abea aştept continuarea pe care sper că o vei posta cât de curând deoarece mor de nerăbdare.
Bye and Gambate!:*

[Yin]

E posibil asa ceva?Glumesti?E , e ,ee,..absolut mai mult decat genial , mai mult dacat superb..wow..meriti toate laudele din lume...daca as putea , te-as aplauda :X e atat de frumoas , nu mai pot pana la urmatorul capitol , si promit cavoi da com la fiecare next ,doar , te rog, anunta-ma:D e absolut incedibil:DZau ca mi-l scot la imprimanta:))

[Miky sweetie :3]

Sasuke:

Fratioare? Oh, Doamne, Melissa! Ce m-a apucat? M-am desprins de rozalie, inca incremenit de frica. Melissa ne vazuse. Ce puteam sa-i zic? Sakura statuse plangand in bratele mele rugandu-ma sa incetez, dar ajunsesem prea departe. Ei ce aveam sa-i spun? Nici macar nu puteam sa o privesc in ochii. Nici pe ea, dar nici pe Melissa. Asa ca ce puteam sa fac? In niciun caz sa stau incremenit acolo si sa ma gandesc. Trebuia sa fac ceva, orice, dar cel putin sa trec de faza asta. Doamne, cum putusem sa ma gandesc macar ca as putea-o face din nou cu ingerasul meu roz? Eram asa de fraier! Ce mai puteam dori de la ea? Si asa am dezvirginat-o, intr-un fel sau altul, fara voia ei. Acum vroiam s-o fac din nou, sa repet acele momente. Pentru ce...?
M-am intors incet spre surioara mea. Statea in genunchi, tinandu-si ursuletul strans la piept, plangand. Doamne, ce facusem? Credeam ca doarme, dar nu era asa... Sau poate chiar adormise, insa strigatele Sakurei o trezisera. M-am apropiat de Melissa, ingenunchind in fata ei. Am vrut sa o cuprind in bratele mele, sa o linistesc din plans, iar apoi sa-i spun ca tot ce a vazut fusese doar un vis urat. Nu reusisem. Imediat ce am intins bratele spre ea, a lasat de o parte ursuletul si a inceput sa-mi dea peste maini, speriindu-se si indepartandu-se de mine. Se agita si plangea, in timp ce eu nu stiam ce sa fac. Eram confuz, doar n-aveam sa fiu suparat pe ea. De ce dadea in mine?... In fond, ce ii facusem eu? Dar pentru ea nu conta, era disperata. Nu puteam sa pricep, de ce era asa?
-Melissa...
-Te rog, lasa-ma! Pleaca! Nu te mai vreau!
In mai putin de o fractiune de secunda am putut sa vad cum Sakura s-a repezit la Melissa si a luat-o in brate. Ingerasul meu mic nu s-a opus cu nimic, din contra, a strans-o pe Sakura si mai tare in brate. In glasul slabit al surorii mele am putut auzi un micut "Te-a ranit?". Nu imi puteam explica. De ce facea asta? De ce se comporta asa cu mine, si cum de se comporta atat de frumos cu o necunoscuta? Trebuie sa recunosc, e un copil destul de lipicios. Se poate atasa de oricine. Melissa era o fire dulce, dar naiva. Din lipsa atentiei si afectiunii parintesti, ea cauta mereu cat mai multa dragoste din partea noastra, a celor mai mari. Daca stia ca esti dispus sa ii oferi ceea ce dorea, acea mica ciupitura de atentie, te considera ca fiind cel mai de incredere om, cea mai buna persoana, cel mai bun prieten al ei... Nu o condamn pentru ca tine atat de mult la Sakura. Ba din contra, undeva acolo, in adancul sufletului meu, ma bucuram extrem de mult ca Melissa o indragea pe Sakura ca pe o mama. Dar de ce ma respingea pe mine? De ce il respingea pe fratele ei mai mare care ii cumpara tot ce vroia, care se juca cu ea de fiecare data cand prindea ocazia, care o luase in grija, care o iubea...
Gnadurile mi-au fost intrerupte de catre vocea cristalina a ingerasului meu roz.
-Melissa, te rog, linisteste-te. Nu am patit nimic. Poti sa-l lasi pe fratiorul tau sa te ia in brate acum.
Surioara mea m-a privit, cu atata ura in ochii, incat, pentru un moment, am crezut ca nu e ea. Ce-am facut?
-Sasuke nu ma mai iubeste! De acum incolo o sa te iubeasca doar pe tine! Dar promite-mi ca tu nu o sa ma lasi, te rog...
Sasuke? De cand imi zicea ea mie pe nume? Sincer, nu o auzisem niciodata rostind Sasuke pe gura ei aia micuta. Daca ar fi fost intrebata cum il cheama pe fratele ei, ar fi preferat sa taca sau sa spuna ca nu stie decat sa-mi zica pe nume. Era prea atasata de mine ca sa-mi spuna "Sasuke". Si cum adica nu o mai iubesc?! Gresea amarnic. Eu pe Melissa am iubit-o, si inca o mai iubesc, ca pe ochii din cap. Cum puteam sa uit de ea in favoarea Sakurei? Adevarul este ca nu pot sa ma impart in doua parti, trei, daca punem la socoteala si chestia cu King. Dar sincer, cum as fi putut eu sa o uit, sau sa n-o mai iubesc pe sora mea dulce? Si in plus, nu cred ca ar fi trebuit sa-i spuna Sakurei ca de acum in colo o s-o iubesc mai mult pe ea decat pe Melissa. Nu ca Saku ar fi crezut-o, sau ar fi luat prea mult in seama ce ar fi zis, ca sa-si dea seama de sentimentele mele fata de ea, dar totusi, cum putea sa spune asa ceva?
-E fratiorul tau, Melissa. Melissa?
Sakura nu a apucat sa termine ce avea de zis.Cand a privit-o din nou, ea plangea la pieptul Sakurei, in hohote. M-am apropiat de cele doua, in speranta ca voi putea face ceva.
-Placa, Sasuke, mi-a spus Sakura, mai in soapta. Am sa o rezolv eu. Nu ma ajuti deloc. Vin si eu imediat ce o linistesc pe sora-ta.
Practic, ma dadea afara. Si eu doar stateam, si o priveam prosteste cum imi spune sa ies. Frumos, nu? Mai ales ca era casa mea. De doua ori mai frumos. Dar sunt sigur ca avea dreptate, pentru ca nu puteam sa fac mare lucru acolo. Eu si Sakura aveam sa discutam mai incolo. Norocul meu era ca nu avea sa vorbeasca despre accident. Nici pomeneala. Avea sa imi spuna despre King, plan, abordare... Ati prins ideea, nu? M-am ridicat in picioare si am pornit spre usa. Afara ma astepta Zanra.
-A inceput sa iti bipaie jucarioara aia! Sincer, ce naiba are? M-am si speriat.
-Jucarioara?
-Chestia aia cu doua table legate intre ele. Una din care ies luminite si una pe care iti pui degetele.
-Se refera la laptop, ma informa Hannu, care iesea de dupa un colt. Cel negru, de pe masuta din sufragerie. L-ai lasat deschis. Se pare ca ai primit ceva pe el...
Am bufnit in ras. Doua placi lipite? Una cu luminite si una pe care sa-ti pui degetele? Poate ca Zanra ar trebui sa ia o lectie serioasa de la Hannu in ceea ce priveste aparatura electronica... Si tot ceea ce tine de "obiectele moderne".
-Arsh... imi spuse Zanra aplecandu-se spre mine. E a dracului de desteapta.
-Realizezi ca eu sunt decat un desenator, nu doctor Amor.
-Spune-i asta fetuscanei cu parul roz.
Ce as fi putut sa-i spun „fetuscanei cu parul roz”? O iubeam atat de mult incat am ranit-o. Ce fel de iubire era asta? N-as fi vrut niciodata sa pateasca ceva, dar sincer acum, ce puteam sa fac? Deja o ranisem... Am inlaturat acest gand, inca simtind cum stomacul mi se face ghem. M-am indreptat spre camera mea si mi-am luat pe mine repede un tricou alb si o pereche de blugi albastri. M-am dus, mai apoi, in living si m-am asezat pe canapea in asteptarea Sakurei. M-am aplecat spre masa cu laptopul ca sa vad ce era cu toata zarva asta cu „Ai primit ceva!”.

Sakura:
Am strans-o pe Melissa in brate, mult, insa ea nu mai inceta. Plangea neconditionat, desi o tineam in brate. Sincera sa fiu, mi se inmuia sufletul cand o vedeam plangand. Si in plus, ma durea extrem de mult ce imi facuse Sasuke adineauri, la figurat vorbind. Avea de gand sa continue daca ingerasul asta nu l-ar fi oprit. Trebuia sa ma asculte... Dar pe de alta parte, era si vina mea, pentru ca am tipat atat de tare incat am trezit-o. Cand mi-am desprins bratele, am vazut-o stand linistita, cu ochii inchisi. Am intins-o pe pat, dupa care am iesit din camera. Trebuia sa dau din nou cu ochii de acel tip... de Sasuke... Uf, trebuia doar sa reactionez normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Da, era putin mai complicat sa ma comport astfel dupa „micuta” intamplare. Cu toate astea, trebuia sa o fac. Si el sunt sigura ca ar fi facut-o, totul doar ca sa uite si sa creada ca l-am iertat. Si chiar il iertasem.
Am pasit afara din camera. Uf, ce halat tampit! Unde imi erau hainele? Macar daca as fi avut ceva de schimb. Dar Ino imi luase bagajul cu ea, in momentul in care ne-am despartit, la spital. Aveam sa ma schimb cu aceleasi haine rosii cu care venisem, insa nu acum. Trebuia sa discut cu Sasuke despre King. Am pasit usor sfioasa in camera in care l-am putut gasi. Livingul. Un loc destul de incapator al casei, destul de frumos amenajat, la parterul mansardat pe jumatate. Am pasit catre brunet, care privea atent ecranul laptopului sau Apple, nou cumparat, din cate intelesesem.
-Am pierdut ceva? am deschis eu discutia.
-Deocamdata nu, mi-a raspuns. Zanra si Hannu mi-au spus ca am primit un mail, nu stiu cat de important este, dar o sa aflu imediat. Oricum, trebuie sa stabilim niste lucruri. King o sa va dea fiecaruia un apartament, ori o camera, banuiesc. Ai ceva detalii?
-La banii lui King e prea putin. Ni s-a propus fiecaruia cate o vila. Eu si cu sora mea am facut in asa fel incat sa obtinem o vila comuna, undeva prin apropiere, destul de departe fata de vilele celorlalti detectivi.
-Am priceput. A facut o pauza in care si-a tastat parola pentru e-mail, apoi si-a cautat prin Spamuri. Abea cand si-a dat seama ca mesajul trimis era pierdut pe undeva prin mesajele necitite din Imbox, a patruns cu sageata mouse-ului pe scrisul albastru de mai sus. A deschis mailul, mirandu-se. O, Doamne!
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Uita-te la asta! Cat de credibil ti se pare?
Mi-a intors laptopul. E-mailul era trimis de cineva de la adresa zspy@hacker.com. Am inceput sa citesc mesajul.
„Sasuke, sunt eu, Z. Nu am vesti prea bune. Am reusit sa trec de protectiile de la baza de date a lui King. Ti-am trimis niste poze cu ceea ce am gasit. Am nevoie urgenta de S si de I. I a ajuns aseara, la vila propriu zisa. Ce s-a intamplat cu S? In orice caz, sa nu te mire pozele astea”.
S si I eram eu si Ino. Z era hackerul angajat de King ca sa potejeze computerele cu informatii ale sediului, Zac. Am deschis atasamentul, si am ramas cu gura cascata. Nu putea fi adevarat! Nu avea cum sa fie adevarat! Trebuia sa fie o facatura, o poza trucata, dar de ce ar truca King o poza, in bazele cu date ale cazului? Nu imi venea sa cred! Era imposibil... In poze era...
~~~ Va Urma ~~~

Deci, va rog, nu incercati adresa de Y!M
:))

[Rose ^^]

iubita mersi ca mi-ai spus. am ajuns si eu de la scoala si m-am gandit sa citesc ceva inainte de a intra in infernul temelor. Deci acest capitol este la fel de bun ca toate. imi place nepotica mea:*. descrii frumos tot, narezi bine si dialogul mi se pare ok. greseli nu sunt ceea ce e foarte bine, desi am o mica nelamurire:

-Realizezi ca eu sunt decat un desenator, nu doctor Amor.

corect nu era? "realizezi ca eu nu sunt decat un desenator, nu doctor Amor" sau" realizezi ca eu sunt un desenator, nu doctor Amor" cred ca una din doua era corecta:P
ma bucur ca Melissa a reusit sa-i opreasca la timp..saracuta. Sasuke mi-a intrat in vizor, imi vine sa-i rup gatu, dar treaca, sunt cu ochi pe el:ha:
iti place sa iti tii matusica in suspan ah? lasa ca vezi tu:P
deci astept next :cry: anunta-ma de roaga matusu tau:*
te iubesc si spor la scris :bye:

[Sasha.]

Bună! Merci mult că m-ai anunţat:X
Păi, ce aş putea spune... din nou m-ai lasat în suspans. te-ai oprit exact acolo unde era mai important. De ce? De ce vreţi cu toţii să-mi faceţi astaaa? :((
În fine:)) Să revenim: Îmi place, îmi place chiar foarte mult[era de aşteptat, aşa-i?]
Mărimea capitoluli... să spunem că e cât două capitole de la ficul meu[mie mi se pare pfff... să scriu şi atât:))] Deci e super bine mărimea. Descrierea, naraţiunea, dialogul şi acţiunea... toate superbe, fără comentarii. Doar ştii că-mi plac şi ştiu şi eu că nu ar trebui să mă repet, dar ai un fic aşa superb încât nu am ce altceva spune şi de asta repet într-una şi într-una>.>
Păi... greşeli de tastare nu am văzut şi... Dumnezeule, sunt nerăbdătoare să citesc următorul capitol[asta era şi intenţia, nu:))] Oare cine e în acele pozeee?? Te rog, te rog spune-mi că nu ma vei face să aştept prea mult pentru continuare;;)
Asta ar cam fi tot ce aş avea de spus. Acest capitol mi-a satisfăcut pofta de lectură.
AÅŸtept continuarea.
Ja ne` and Gambate:*

[Vero]

Wooooow. Desi aici nu am dat niciodata comm stii foarte bine cat de mult ador eu ficul asta. xD E absolut superb^^. Ultimele doua capitole pe care le ratasem au fost exceptionale. Chiar mi'au placut. Am zambit pe tot parcursul lor si chiar si acum am un zambet larg pe fata. Cu toate ca ai avut cateva greseli de punctuatie totul a fost superb. Tot ce am de zis e sa ai grija cu semnele de punctuatie si sa nu mai pui atat de des punctele de suspensie. Descrierea este ft frumoasa chiar imi place, naratiunea e si ea de asemenea frumoasa, actiunea nu a fost grabita si dialogul nu a fost sec. So, astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!

Bisous, Contagieuse.

[~fl0@3e#de#c!3e$~]

cine pana mea era?:zuppy06:...te rog eu mult de tot sa nu ma mai lasi asa in suspansfix atunci cand este mai important spui va urma:)) pe bune de ce imi faci una ca asta?..asa dupa aceasta "mica" iesire a mea :-" vreau sa spun ca imi place foarte mult ideea ficului pentru ca este 100% originala chiar daca doar partea cu carnetul este luata de la death note,restul este original adik partea cu dragonii,cu tot ce se spune despre carnet,faptul ca ce desenzi in el prinde viata,ideile ,si pot continua dar probabil ca teai plictisi:))..deci ca sa nu o mai lungim atat iti spun ca iubesc ficul tau si ca astept urmatorul capitol:*:X

[Miky sweetie :3]

Sakura:

Caietul geaman. Aceleasi trasaturi, aceeasi imagine cu caietul pe care il detineam eu, acelasi an in care suntem, scris pe fotografie. Acest caiet fiind tinut in mainile lui King. Desi nu-l vazusem niciodata, Sasuke stia cum arata. Facuse hackering prin dosarele lui multi ani la rand, iar multe dintre pozele documentelor il includeau si pe el, asa ca mi-a aprobat din cap banuiala. Dar nu avea cum sa faca poza caietului care il aveam eu, anul asta, cand eram mai sigura ca oricine ca nu l-am aratat macar cuiva, mai ales sa-mi fi scapat printre degete, ajungand la King.
-Caietul este la tine, corect? Ipoteza ca el sa-l fi furat cade. Si tot ceea ce ne mai ramane...
-Este faptul ca mai e unul, il completez eu pe Sasuke.
-Destul de probabil. Dar nu e singura varianta pe care o avem, Sakura. Poate fii doar o comfuzie, coperta aceea fiind de fapt doar o copie. Poate ca acest caiet a fost odata pe mainile lui King. Sau poate ca, atunci cand s-a pozat cu chestia asta in mana, era la el, iar singurul lucru care a fost facut, a fost faptul ca data a fost modificata...
-Iar poza trimisa intentionat, il completez eu, din nou.
Insa brunetul clatina din cap, in semn ca nu.
-S-ar putea sa fie si asta. Insa, daca teoria asta pica, inseamna ca trebuie sa ne facem griji pentru Z. E probabil ca King sa stie despre Z, sa-i urmareasca toate mailurile, ca de exemplu, unde duc ele, folosindu-se astfel de el pentru a ajunge la noi. Deoarece, crede-ma, Ki ng nu are de unde sa sie unde e caietul.
S-a ridicat de pe pat, lasandu-ma sa ma gandesc la o alta teorie. Dar, gandurile mi-au fost intrerupte brusc de vocea brunetului:
-Iar daca acest caiet geaman chiar exista... Facu o pauza destul de lunga, cat sa pricep ca ce urmeaza sa spuna e de rau. Ar trebui sa ne facem griji pentru noi si pentru Melissa.
Dar, in momentul in care ii pomeneste numele, isi muta privirea intr-o directie cu totul diferita, evitand sa ma priveasca. Ii puteam citi tristetea, acel zbucium launtric care nu-l lasa sa treaca peste si sa-si spuna sine insusi „O sa-i treaca”. Si asta, probabil, pentru ca nici el nu se poate ierta. Si nici eu nu ma pot ierta pentru ca, practic, l-am gani afara, cand trebuia sa incerc s-o apropii pe Melissa de el pana reuseam. Si asta pentru ca ei sunt frati, asta este familia lor... Sau, tot ceea ce a mai ramas din ea. Nu-i stiam povestea, nu stiam ce se intamplase cu familia lui, nu stiam de ce e diferenta asta de varsta intre el si Melissa... Dar, defiecare data cand il priveam, simteam ca il cunosc. Dar nu il cunosteam. Putea fi doar o vaga impresie de-a mea, insa cu siguranta nu aveam de unde sa-l cunosc.
M-am ridicat de pe canapea si i-am pus mana pe umar, privindu-l patrunzator, in acelasi mod in care ma privea si el cand a realizat ca i-am pus mana pe umar. Iar cand i-am vazut ochii, am simtit un oarecare junghi in stomac. Ce aveam sa-i spun? Incerca sa ma priveasca bland cu atata putere, sa-si ascunda tristetea... Desi se vedea pe fata lui ca e trista.
-Esti obosit? Spun eu, nestiind ce altceva as putea spune. Dar era o intrebare stupida. Stiam ce se petrecea cu el, si cu siguranta nu era oboseala. Dar parea si mai ciudat mi se parea sa-l intreb asta dimineata, cand el era treaz de cateva ore. Uf, Sakura, mereu o dai in bara!
Dar el doar mi-a zambit modest si mi-a raspuns:
-Sunt bine odihnit.
Nu puteam sa-l las in starea in care era. Nu mai suportam toate acele zambete false cu care ma cuprinsese pana acum... Simteam nevoia sa actionez. Sa-i spun ceva despre Melissa. Sa-l conving ca surioara lui o sa fie mai bine in cateva zile, daca nu in cateva ore.
-Sasuke, Melissa nu te...
Dar, fix in acea secunda, te lefonul meu a inceput sa vibreze pe masa. Am oftat zgomotos, apoi m-am repezit sa-l iau, hotarata sa inchei cat de repede posibil cu oricine ar fi fost la telefon.
-King deja ne-a repartizat pe vile. A fost suspicios in ceea ce te priveste. Nici nu sti cat de norocoasa esti sa ai o sora asa ca mine! Am rezolvat totul. Dar tu unde esti? Ce faci? Ce s-a petrecut aseara?
-Sunt acasa la tipul care l-ai vazut aseara. A trebuit sa rezolvam niste chestii, zic eu cu cea mai mare graba pe care o puteam tine in glas. Dar nu te ingrijora, am continuat. O sa vin imediat ce termin aici.
Si, imediat ce am spus astea, am inchis telefonul. Nu i-am dat nicio sansa sa mai spuna ceva. De altfel, aveam un lucru de zece ori mai important de facut acum. Mai ales ca, atunci cand mi-am redirectionat privirea spre brunet, facuse o fata haioasa, care ma facuse sa rad cu pofta.
-Nu ma iubeste, nu- asa? Zice el, devenind serios.
Eu, inca fiind in acea stare de „Sakura ce jucausa si zambitoare”, m-am apropiat de el, tintuindu-l din priviri, cu chipul cald si vesel, gata-gata sa-l fac sa se simta mai bine.
-Melissa nu te uraste. Era doar putin... suparata... Vreau sa spun, e bolnavioara, si nervoasa. A spus totul la nervi. Dar tu esti si vei ramane mereu fratiorul ei, cel care va avea mereu si mereu grija de ea. Si te sfatuiesc sa nu ma contrazici, pentru ca nu ai sanse in fata mea.
Starea mea „contagioasa” ii transmisese si lui un mic zambet. Dar nu pentru mult timp. Zambetul ii pierise imediat de pe chip, in timp ce privirea sa ii devenise ingrijorata. Iar eu nu aveam altceva de facut decat sa-mi schimb starea si sa-i arat ca imi pasa. Pentru ca intr-adevar imi pasa.
-Dar tu?... A facut din nou acea pauza lunga care sa-mi dea de gandit. Apoi si-a mutat rusinat privirea in alta parte, incercand sa o evite pe a mea, continuand: Tu nu ma urasti, nu-i asa?
Ceea ce spusese ma lasase masca. Si acum?! Ce aveam sa-i zic acum?!

Sasuke:

Asteptam cu sufletul la gura raspunsul ei. Probabil ca deja uitase incidentul de dimineata. Probabil ca trecuse peste. Dar ma simteam oarecum obligat sa o intreb. Trebuia sa stiu daca intr-adevar ma uraste, dupa acea mica scapare pe care am avut-o. Dar nu puteam face nimic. O iubeam atat de mult, desi nu stiam nimic despre ea. Insa stiam intr-atat de mult cat sa-mi dau seama ca e un suflet bun: Si-a pierdut virginitatea pentru a salva viata unui copil bland si, in ciuda fapului ca eram aproape sa o violez, a incercat sa ma faca sa ma simt mai bine, in legatura cu surioara mea. Si chiar daca starea aceea ma cuprinsese doar pentru cateva secunde, imi fusese de ajuns. Eram putin mai bine ca inainte, ceea ce pentru mine era un progres imens.
Vazand ca raspunsul ei inceteaza sa apara, m-am intors cu spatele la ea, gata sa plec pe usa.
-Sa inteleg ca inca ma urasti...
-Nu...
-Sakura, spun eu, intorcandu-ma spre ea. Oricat ai incerca, nu te pot crede. Stiu ca esti suparata, stiu ca ma ur...
-Sunt suparata, Sasuke. Dar nu te pot uri. Este o chestie care o sa se stearga cu timpul, o simpla suparare. Dar nu te urasc. Nu te urasc deloc! Si, oricat de mult m-as chinui vreodata, nu as reusi. Pentru ca pur si simplu nu pot.
Mai mult ca sigur ma mintea. Si vinovatul eram eu. Acel „mic” incident o facuse sa-si schimbe parerea despre mine. Si asta tocmai acum, cand descoperisem in ea toate calitatile pentru partenera mea perfecta de viata. O indepartasem pe persoana pe care o iubesc orbeste, despre care nu stiu nimic, desi nu pot trai fara ea. Si era doar vina mea. Daca o iubeam atat de mult, de ce nu m-am oprit?! Dar nu mai conta. Avea sa plece la vila aia nenorocita a lui King si sa ramana acolo, fara sa mai vrea vreodata sa coopereze cu mine.
M-am intors stana imprejur si am iesit pe usa camerei, nervos, nemaiauzind nimic altceva in urma mea decat Sakura care imi striga numele.
Ajuns in camera mea, in camera in care eu si Sakura am petrecut o seara nemaipomenita impreuna, unde lumina soarelui si toata caldura disparuse, m-am incuiat in camera. M-am trantit zgomotos pe pat incepand sa ma amagesc in ceea ce o priveste. Minunat! Ba chiar mai mult. Perfect! Melissa ma uraste. Sakura ma uraste. Eu ma urasc. Si multa lume care ma va mai intalni, ma va uri. Pentru ca sunt un nemernic. Pentru ca stiu sa fac numai rau, si niciodata bine nimanui.
Am vazut-o pe Hannu intrand prin usa. Mi-am mutat imediat privirea, la fel de enervat. Asta, tinand cont ca era dragonul Sakurei...
-Copila se pregateste de plecare. Mi-a zis doar sa te anunt.
-Nu ma int’reseaza...
-Vreau sa stiu ce i-ai facut, copilandrule. Pentru ca nu ti-ar fi lasat asta pe masuta din living daca nu s-ar fi intamplat ceva, zice ea, scotand un biletel alb de la spate. La aruncat pe patul meu, cat ca il pot lua si sa-l pot citi. Apoi ii eram dator cu explicatie. O explicatie pe care in ruptul capului nu aveam sa i-o dau dragonului astuia!
„Draga Sasuke,
Nu stiu ce sa mai cred. Eu chiar nu te urasc... Dar am ajuns la concluzia ca, din moment ce iti doreai atat de mult raspunsul asta, abea asteptai sa-mi spui acelasi lucru. Ca si tu ma urasti. Dar sincer, n-am avut niciodata intentia sa te ranesc, sa-ti spun ceva ce ar putea sa te doara. Pentru c nu vreau sa te vad necajindu-te. Mi-am luat pastila de dimineata iar acum ma indrept spre sediul lui King...
STOP CADRU! Unde se duce?! Ea e chiar nebuna?! Acolo se afla baza de date a intregului caz! Habar n-are la ce pericol se expune! Am aruncat rapid biletul pe pat, refuzand sa citesc mai departe un oarecare „Nu ma urmari” sau ceva de genul.
-Unde e Zanra? Spun grabit.
-In camera Melissei. A ramas sa aibe grija de ea. In cazul in care se trezeste sau in cazul in care i se intampla ceva, noi suntem primii care afla.
-Am inteles. Hannu, vii cu mine! Trebuie s-o salvam pe Sakura!

[Rose ^^]

Buna dear. Mersi ca mi-ai spus, esti o scumpa. Ura eu sunt prima:d. Asa sa incepem:
Imi place. Vad ca ai descriere, se mai poate, dar pana acu pot spune e e chiar bine. Actiunea nu e fugarita, dialogul: poate parea mult, dar nu e. Eu una l-am vazut necesar si interesant. Greseli am mai observat, sa corectezi capitolul cand il postezi. Imi place ideea, are mister si suspans. Nu spui decat esentialul, ceea ce e foarte bine. inca un lucru care imi place sunt unele figuri de stil.
Ai pus o mica cearta intre cei doi:> sper doar sa se impace. Sakura ce cauta la sediu nebunului ala, aici sunt curioasa sa vad cine e:-? Sper sa nu pateasca ceva, dar se duce brunetul dupa ea :CHUU:
Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<