Dansul lotusului

[Kira's Scarlet]

Uuh, interesant capitol. Scuze ca nu am ajuns mai devreme si mersi ca ma intelegi. Am ceva de furca cu scoala asta. Hm, curse de cai, huh? Interesant. Doi dragutei competitivi~ Nici nu aveam nevoie de mai mult. Ah, inghiti in sec datorita apropierii? Ce dlagut <3 Cred ca generalul avea dreptate in privinta lui Ryu. Abia astept urmatorul capitol. M-ai facut curioasa. Kisses *

[Clau~]

Buna, dragilor~ ^^ 'Neata~ Ce mai faceti? Sper ca bine. Ei, am ajuns cu urmatorul capitol, care sper sa va incante. Lectura placuta~

Mikky-rock68: Indeed~ Ryu este perfect. O sa-l iubesti suficient de mult ca sa nu-l urasti pentru ce va face~ * evil laugh * Anyway... Yoshi ti se pare simpatic? Ohooo~ Am mai spus ca barbatul asta e cu mult mai inteligent decat pare si decat arata, probabil. Abia astept sa ajung la viitoarele capitole~ * excited * Anyway~ Tu esti o dulceata de placinta, asa ca exista~ * wink * Melsi, melsi, melsi mumos pentlu sustinele~ * innocent smile * * huuug *
Kira's Scarlet: Stiu, sunt foarte competitivi~ Dar sunt adorabili, asa-i? Si, un secret: si eu sunt de aceeasi parere cu generalul~ * chuckle * Si nu-ti fa probleme, sucmpete. Stiu cum poate fi scoala ca si eu am probleme cu scrisul din cauza ei. Multumesc ca iti faci timp~ Sunt recunoscatoare. * kiss * 'Love ya, my baby~ * hug *

P.S.: Am inceput un nou fic si as adora daca v-ati uita peste el~ * cute smile * Thank you~

Capitol: 14


Singura floare

Soarele era deja sus pe cer si ceata se risipea pe dupa crestele muntelui inalt; Hasu si Ryuzaki stateau intinsi in iarba inalta si inca umeda, in timp ce Furtuna si Pata pasteau linstiti la cativa zeci de pasi de ei. Ryu tocmai manca un mar, in timp ce brunetul privea cerul ce se oglindea in ochii lui de aceeasi culoare. Vazu un nor cu o forma ciudata, ce ii aminti de florile de crin, apoi zambi pentru el, inspirand adanc aerul tare si parfumat; un iz dulce si sarat in acelasi timp ii dadu peste cap simtul olfactiv, in timp ce ochii lui se inchisera. Ryu se ridica in sezut, privind satul galagios ce se vedea in vale, dupa intinderea verde de iarba, apoi isi indrepta privirea spre baiatul de langa el. Se apleca usor aupra lui, vazand ca isi tine ochii inchisi si se uita intrebator la acesta.
- Dormi? sopti printul si Hasu zambi la inceput, apoi isi deschise ochii si ii mari de uimire, din cauza faptului ca fata lui Ryu atat de aproape de a sa. Fara sa poata face ceva, rosi si evita privirea cercetatoare a acestuia, inganand un "nu dorm". Satenul chicoti amuzat si se ridica de deasupra baiatului, intinzandu-se. Arunca cotorul de mar in vale, spre sat, apoi ofta si isi impreuna mainile la ceafa, zambind multumit.
- Asa-i ca e frumos? intreba Ryu si Hasu, revenindu-si din stanjeneala de mai devreme, se ridica si el in sezut, proptindu-si corpul in maini.
- Aham... Dar tot nu inteleg pentru ce ai vrut sa mergem aici, raspunse brunetul, tintuind usor nesigur profilul celuilalt barbat. Ryu chicoti pentru el, apoi se intinse usor pentru a ciufuli parul brunet al baiatului, si ciripi jucaus:
- Mhm... Doar voiam sa stau ceva timp cu tine. Hasu isi intoarse privirea, prefacandu-se coupat cu aranjarea parului ciufulit, in timp ce obrajii lui prinsera din nou o culoare rosiatica. Ce e cu mine?... se intreba in minte, insa nu apuca sa gaseasca raspunsul, caci il vazu pe Ryu cum isi aseaza capul in poala lui, zambind ca un natarau. Satenul inchise ochii, oftand multumit, apoi spuse rugator:
- Lasa-ma sa stau asa, bine? Hasu inghiti in sec, insa il lasa pe barbat sa stea acolo, privind in vale catre sat. Mai multe clipe linistea persista intre cei doi; insa nu era o liniste greoaie si rece, remarca Hasu. Nu era ca linistea templului, ci mai degraba o liniste calma, plina de pace, ce il relaxa.

- Nu o sa ai probleme daca lipsesti din palat? se auzi Hasu intreband, apoi privi chipul satenului. Ryu rase amuzat, deschizandu-si ochii, apoi isi intinse o mana si atinse obrazul ranit al lui Hasu, chictoind inca.
- Nu fi prostut. Eu lipsesc tot timpul din palat. Plus ca am vorbit cu Yoshi, generalul, deci nu e nicio problema. Si chiar daca as sti ca sunt in pericol, tot ar merita. Cuvintele lui Ryuzaki se terminara cu un zambet dragut, in timp ce Hasu se gasi pe sine zambind amuzat.
- Nu spune asta..., ingana brunetul si satenul isi retrase mana, oftand parca deznadajduit; barbatul isi inchise ochii la loc, in timp ce irisii albastri ai lui Hasu continuara sa scruteze chipul frumos al acestuia.
- Si..., incepu satenul, zambetul disparandu-i de pe chip si fiind inlocuit cu o expresie serioasa, ce il sperie putin pe Hasu. Mi-am promis ca data viitoare cand te voi intalni eu voi fi cel care te va proteja. Vreau sa fiu mai puternic..., continua printul si Hasu se uita aproape cu rasuflarea intretaiata la el; isi aminti de noaptea in care intrase in palat sa-l omoare. Deci despre asta e vorba..., isi spuse in minte brunetul si inghiti in sec, simtind cum un nod dureros ii sta in gat, facandu-l incapabil sa vorbeasca. O clipa niciunul dintre ei nu se misca, apoi Ryu isi deschise ochii si zambi dragastos brunetului, cu o privire dulce si tandra; Hasu ingheta si ramase in aceeasi pozitie, simtind ca mii de ani trecusera pe langa ei pana cand privirile li se deconectasera.
- Nu trebuie sa faci asta..., pronunta in cele din urma Hasu, intorcandu-si privirea spre sat. Ryu se ridica in sezut, intorcandu-se spre baiat si statu o clipa asa, apoi pronunta grav:
- Ba da. Mi-ai salvat viata... De doua ori. Hasu aproape ca zambi, gandindu-se ca numarul salvarilor sale ajunsese deja la trei; insa nu spuse nimic si lasa tacerea sa vina peste ei, ca o mantie groasa si tainica.
- Am fost doar la momentul potrivit langa tine. Asta nu ma face un erou. Putea fi oricine altcineva in locul tau. Replica lui Hasu il facu pe Ryuzaki sa se incrunte usor, apoi privi si el un timp valea, alaturi de brunet, chicotind cand vazu o femeie ce se certa cu o alta si cand zari un palc de copii alergand si razand.
- Poate... Atunci... Privirea lui Ryu se intoarse spre brunet si Hasu simti cum acei ochi vad prin el. Satenul isi umezi buzele, apoi pufai amuzat, continuand: Atunci trebuie sa fie destinul. Hasu isi pleca chipul, inspirand adanc si expirand in pauze, de parca un tremur ii juca in tot corpul. "Sa nu uiti niciodata: destinul tau este destinul unui asasin..." Vocea lui Taka rasuna puternic in mintea lui Hasu, iar mana lui se indrepta instinctiv spre umarul lui acum vindecat si tatuat; acela era sigiliul lui, era semnul ca apartine doar unei singure lumi: lumea asasinilor. El nu putea fi un erou, oricat de mult i-ar fi placut sa auda asta de la Ryu. Cat te inseli..., isi sopti in minte brunetul si se uita spre saten, ce zambea dragut spre el.
- Poate..., lasa acesta sa ii scape printre buze si auzi chicotul vesel al printului, gandindu-se ca, daca voia ceva cu adevarat, era sa renunte la acea mana blestemata. Ar fi renuntat la ea daca asta ar fi insemnat sa ramana acolo, pe acel camp inverzit, tot restul vietii.

- Cred ca parintii tai sunt mandri de tine, pronunta vesel satenul si Hasu inlemni, fiori de teama si furie penetrandu-i corpul. Stranse in pumnul sau mic cateva fire de iarba, apoi isi indrepta privirea spre cer, spunand sec:
- Nu am parinti. Au murit... Au murit cand aveam zece ani. Ryu isi sterse treptat zambetul copilaros de pe chip si se uita la baiatul de langa el. Isi intinse mana pentru a-i strange umarul, simtindu-se, prntru prima data, incapabil sa faca ceva. Simtea cum inima lui se pierde incet in trepidatii, in timp ce toata fiinta lui vrea sa il consoleze pe Hasu; insa cum sa faca asta? Inainte ca mana lui sa ajunga pe umarul baiatului, brunetul isi intoarse chipul si zambi; zambi atat de trist si de mizer ca il facu pe Ryu sa urle incet in interior.
- E in regula. Sunt obisnuit deja cu asta. Hasu facu o pauza, apoi ofta si se uita spre sat, continuand: Si parintii tai trebuie sa fie mandri de tine. Ryu ofta pentru el si spuse, cu acelasi fel de zambet ca al brunetului pe chip:
- Tata poate... Mama... E dusa de mult in templul Zeilor de dincolo de munte. Hasu se intoarse spre el fulgerator, ochii sclipindu-i ciudat; printul stia... Printul intelegea cum se simte el, cum era sa nu ai pe nimeni care sa te ajute cand cazi si iti julesti genunchii, care sa poata sa te mangaie cand iti este rau, cum e sa nu ai pe nimeni care sa iti zambeasca si sa iti spuna ca totul va fi bine.
- Imi pare rau..., sopti aproape temator Hasu si se apropie de saten. Fara sa-si dea seama prea bine ce face, isi lasa bratele sa cuprinda umerii puternici ai lui Ryu. Satenul casca ochii de uimire, zambind bland si il prinse in brate pe Hasu, stand cateva clipe acolo, pentru a se bucura de acea caldura si pace.
- Nu e vina ta..., spuse Ryuzaki pe acelasi ton soptit si Hasu se desprinse din imbratisare, privind chipul trist al barbatului de langa el. Ii oferi un zambet la fel de trist, spunandu-i parca prin privire ca stie cum e; stie ce e acea durere sfasietoare a singuratatii. Apoi printul incepu sa ii povesteasca despre cum mama lui murise cand ii daduse nastere si cum tatal lui decise sa il lase mostenitor. Ii spusese ca tot timpul slujnicele si doicile care aveau grija de el il comparau cu regina Tsubaki, ce fusese o femeie frumoasa si curajoasa si pana in utlima clipa luptase pentru a-i oferi lui darul vietii.
- Dar doar atat stiu despre ea... Doar din povestile celorlalti. Cateodata ma invinovatesc; ma joc cu darul pretios al mamei si imi risc viata. Insa..., cuvintele lui Ryu fura oprite de mana alba a lui Hasu, care poposi pe umarul lui.
- E in regula... Nu esti vinovat..., pronunta zambind bland Hasu si Ryu se simti mai insufletit, deodata. Ofta adanc si se ridica in picioare intinzand o mana spre brunet.
- Sa mergem acum!
- Unde? intreba nedumerit brunetul, prinzand mana intinsa a satenului. Se ridica de jos si il vazu pe barbatul de langa el cum isi intoarce capul spre sat.
- Sa te prezint catorva prieteni de ai mei, spuse, intr-un final, zambind Ryu, tinand in mana lui mana alba a lui Hasu. Brunetul se uita in aceeasi directie in care se uita si printul, insa nu putea zari nimic. Prieteni? Asta insemna ca va fi introdus unor nobili? Insa Hasu nu mai puse nicio intrebare si se urca pe Pata, dupa ce isi desprinse mana din stransoarea mainii lui Ryu. Barbatul saten facu la fel, urcand pe Furtuna, si pornira amandoi la trap spre sat, soarele amiezii si sunetul greierilor insotindu-i.

Cand ajunsera in sat, lasara caii sa merga la pas, in timp ce toti oamenii de prin piata il salutau pe print. Ryu fu nevoit, in cele din urma, sa se dea jos, pentru a vorbi cu satenii. Cotira pe un drum laturalnic, pentru o clipa umbra aducandu-le ceva racoare, apoi ieisra in fata unor case ce isi ingramadeau zidurile unele in altele si isi sprijineau gardurile precar realizate. In fata lor, intr-o curte mare, era o adunatura de copii care, imediat ce il zarira pe Ryu, incepura sa strige in directia lui "amani". Ryu le facu cu mana, copiii navalind pe poarta curtii afara, in drum, si ii sarira in brate satenului, intreband de dulciuri si de absenta lui. Ryu isi ciufuli parul amuzat si spuse pe un ton vinovat:
- Ah... Aaah, am uitat de dulciuri.
- Amani... De ce ai lipsit asa mult? Lui Airi i-a fost dor de tine..., spuse pe un ton plangaret o fetita bruneta a carui par era prins in doua codite jucause. Ryu o lua in brate si aceasta incepu sa se frece la ochi, avand o fata inca suparata. Hasu zmabi pentru el cand vazu scena, apoi fu surprins sa o vada pe acea Airi uitandu-se curios la el. Airi intinse mana ei micuta spre el si spuse pe un ton la fel de alintat:
- Neh! Ea cine e? Si de ce poarta haine de baiat? Crezi ca esti interesanta? Amanii! Ai spus ca vei fi sotul meu! Tch! Hasu rase scurt si Ryu incerca sa explice, insa fetita nu il lasa, falsificand un plans.
- A-Ah! Nu e o "ea", Airi-mi! Copii, el e Hasu, explica, intr-un sfarsit, printul, lasand-o pe Airi jos. Si normal ca voi fi sotul tau, domnita mea! continua acesta si se apleca galant, apucand mana fetitei pentru a o saruta. Brunetul se dadu jos de pe cal, chicotind alaturi de ceilalti copii.
- Poate eu voi fi "domnisoara" de onoare, replica amuzat Hasu si Ryuzaki il privi aproape tradat, in timp ce Airi incepu sa rada amuzata.
- Ha... E amuzant, Ryu-ni. Cred ca imi place de el, spuse fetita voioasa si Ryu zambi multumit, mangaind-o pe cap. Il privi o clipa pe Hasu, observand ca deja intrase in vorba cu cativa pusti de pe acolo, apoi ofta multumit, trezindu-se tras de mana de Airi.
- Daca te mai uiti mult la el o sa-i faci o gaura in cap sau ceva..., replica agasata fetita si Ryu aproape ca rosi, inganand un "tsk".
- Nu stii ce vorbesti..., pronunta printul ca un copil mic si se stramba la Airi, aceasta urmandu-i exemplul. Ryuzkai mai ingana un "tch" enervat, apoi isi indrepta privirea spre Hasu, zambind cand il vazu razand alaturi de copii. Bruetul isi intoarse si el privirea spre print, zambind in continuare, iar Ryu se gandi ca zambitor si vesel, baiatul era inca si mai frumos.

[Kira's Scarlet]

Aaa-ah~ Am ajuns, am ajuns. Sunt primmaaaaa~ *Scuze, m-am lasat dusa de val. Scoala asta*
Um, pai...Esti geniala, nu am ce spune. Ai descris atat de frumos, mai ales partea de la sfarsit, incat aproape m-ai facut sa plang. Ce draguti erau amandoi. Dar stii, eu inca il vad pe Ryu ca si un copil, deci de fiecare data cand tu scrii ,,barbatul'' eu prefer sa citesc baiatul. Imi cer scuze daca te deranjeaza...
In orice caz, mult succes. Kisses

[Michee]

Capitol nou~! In sfarsit ai postat si....in sfarsit am ajuns si eu pe aici!
Deci... pur si simplu: "No comment!"; nu exista cuvinte care sa exprime cat de mult m-am bucurat cand am citit capitolul. Cei doi s-au apropiat destul de mult ^^fapt care ma face al naibii de fericita *scuze de expresie, nu e genul meu si stii asta, dar alta faza care sa transmita felul in care m-am simtit si inca ma simt, nu am gasit* . Ryu si Hasu sunt... sunt perfecti impreuna. Ambii si-au aratat ,unul altuia, o mica parte din sentimentele lor adanci *si aici nu ma refer numai la acele faza in care se vede clar cat de mult se plac cei doi*. Trecand peste asta... prietenii lui Ryu sunt atat de draguti! Mai ales Airi, care m-a dat gata complet cu ultima replica =]]] A fost asa de dulce! Cred ca nu trebuie sa mai mentionez cat de nerabdatoare sunt sa citesc next-ul, deci trec direct la urarile de "spor la scris" si de" bafta in continuare".
P.S: Awww~ *huuuug*
P.S': Ce va face Ryu?! Oh, m-ai facut din nou curioasa Nu mai dorm la noapte!

[Clau~]

Oh, Doamne~ Uitasem cat de mult ador povestea asta. Cred ca revin la sistemul meu saptamanal de postare, de acum, asa ca: pregatiti-va~ Clau se intoarce. :]] In alta ordine de idei, povestea este depaaarte de a se termina, va spun. * asta o sa fie cel mai lung fic al meu... * Asa ca urati-mi succes si mult spor la scris, dragilor~ * blows kisses *

Kira's Scarlet: Aw~ Chiar te-am emotionat asa de mult? Ma bucur~ Si eu ador relatia celor doi si pe ei, in general. Si nu ma deranjeaza ca il vezi pe Ryu ca pe un copil. El oricum este mai mic decat Hasu cu vreo trei ani, deci cam ai dreptate. :]] Si e un copil, oricum... Un copil natarau; dork... Multumesc pentru comentariul dulce si multumesc pentru compliment~ Nu sunt geniala, totusi. :]] * hug *
Mikky-rock68: Asta a si fost ideea, sa se apropie; si da, se vede de la o posta ca se plac. Capitolul asta iti va intari aceasta idee, presimt~ Prietenii lui Ryu... Doamne, sunt niste scumpi, mai ales Airi~ Fetita aceea e imposibil de draguta; nu poti sa nu o placi~~ Nu am vrut sa te fac asa curioasa... * guilty smile * Solly~ Dar ma bucur, in acelasi timp, ca ti-am starnit interesul si atentia~ * hug * Multumesc pentru comentariul si sustinerea ta, placintica~

Capitol: 15


Ploaie de petale

Tot restul zilei cei doi o petrecura impreuna cu grupul de copii; Ryu cumparase, pana la urma, dulciuri pentru ei, si mancara cu totii, in timp ce printul inventa o poveste si le-o spuse, captivandu-i pe toti. Brunetul ii invata pe unii baieti chiar unele figuri de lupta, Ryu intervenind si el, doar pentru a crea amuzament. Cand, insa, printul il intreba pe brunet de unde stie sa lupte asa bine, acesta se pierdu putin; inca nu era timpul ca Ryuzaki sa afle ce era el. In plus, destinul avea sa ii separe in curand, oricat de crud ar fi sunat asta. Destinul nu tinea cont de ei; asta era tot ce stia. Si era mai bine ca Ryuzaki sa nu afle ce destin criminal il astepta pe el. Norocul lui ca, exact in momentul in care satenul puse intrebarea, copiii fura amuzati de un soim puternic ce trecu pe cer si isi canta strigatele de vanatoare. Astfel, ideea indemanarii lui Hasu fu uitata.

Acum, cand stateau la baza scarilor Casei florilor, Ryu tinandu-si caii langa el si Hasu privindu-l usor trist, aproape ca nu mai era loc de cuvinte.
- Daca vrei... Te conduc pana sus, spuse zambind satenul, amandoi vrand sa prelungeasca acea zi. Insa ea era pe sfarsite, caci soarele deja se preda bratelor puternice ale muntelui si ceata navalea peste campia de la poalele acestuia intr-o cascada de nectar gazos. Satul parea si el din ce in ce mai amortit, desi voci si strigate strabateau pana la ei; totul se pregatea pentru ca noaptea sa-si ocupe tronul si sa-si reia domnia peste intreg tinutul. Hasu nu putu decat sa dea din cap afirmativ si, dupa ce printul lega caii de trunchiul subtire al unui cais tanar, o pornira amandoi, cu linistea apasandu-i inca pe umeri, spre casa ce aproape ca stralucea in lumina rosiatica a soarelui; daca nu ai fi fost foarte atent, ai fi crezut ca a luat foc, la fel ca intreg peisajul din jurul lor. Cei doi ajunsera si la usa casei si constientizara ca ziua chiar se incheiase. O pala de vant agita crengile copacilor plantati pe panta pe care era organizata gradina si desprinse cateva flori firave de pe varfurile acestora. Hasu zambi catre print, iar Ryu ii zmabi la randu-i, linistea dintre ei fiind strabatuta doar de soaptele vantului si de o pasre mica si neagra ce trecu pe cer cu un ciripit scurt.
- Mersi..., pronunta, in cele din urma, brunetul si zambi dragut printului, dandu-si cateva fire de par de pe fata, ce fusesera impinse de vant. O alta adiere puternica facu un roi de petale parfumate sa treaca printre ei, Ryu privind in tot acel timp uimit chipul frumos al brunetului. Soarele arunca reflexii jucause si rosiatice pe acesta, infrumusetand nuanta rece a ochilor lui, iar florile de cais scuturate ii impodobira intreaga faptura ca o aura stralucitoare. Hasu se uita putin stanjenit la barbatul din fata lui, vrand sa verifice daca are ceva pe fata. Auzi chicotul lui Ryu si il vazu zambind la fel de prostesc ca intotdeauna, apoi il auzi ciripind jucaus:
- Nu ai nimic. Doar m-am gandit ca... Esti foarte frumos. Ryuzaki isi incheie fraza cu un zambet dulce, apoi mana lui se intinse, aproape inconstient, spre chipul lui Hasu. Brunetul inghiti in sec si se intoarse cu fata spre usa, incercand sa-si controleze bataile rapide ale inimii prin plasarea unei maini pe piept; insa nu avu niciun efect.
- Cu bine... Noapte buna, pronunta Hasu, aproape sugrumat de stanjeneala si Ryu deschise gura sa spuna ceva, apoi zambi trist si spuse pe un ton stins:
- Asa e... Noapte buna. Le voi spune si lui Pata si Furtuna ca le-ai urat noapte buna. Apoi printul vru sa plece si cu, un oftat, se intoarse, insa se opri cand auzi vocea lui Hasu strigandu-i numele. Brunetul, inghitind din nou pentru a indeparta emotia din glas, se apropie de barbatul saten si se ridica usor pe varfuri, sarutand obrazul celuilalt. Ryu ramase surprins, uitand aproape sa respire, apoi zari roseata din obrajii lui Hasu si chicoti vesel.
- Mersi..., replica jenat, din nou, brunetul si o lua la fuga spre casa, inchizand usa in urma lui. Ryu chucoti din nou, apoi zambi in coltul gurii, o alta rafala de vant aducand cu sine petale de cais scuturate. Printul o lua in jos pe scari, zambind fericit, apoi ofta pentru el si se uita pentru o ultima data inapoi spre casa, zarind caderea de petale rozalii. Incaleca pe Furtuna, tinand fraul lui Pata intr-o mana si porni spre palat, cu acelasi zambet invingator pe chip, de parca s-ar fi intors de la razboi si ar fi doborat o intreaga armata cu mainile goale.

***


Mult mai tarziu dupa aceasta, Hasu se plimba printre tarabele inca neinchise ale oamenilor, uitandu-se dupa niste frunze de trifoi rosu si niste macese. Luase cina in urma cu putin, impreuna cu Kiku, care nu se putu abtine sa-l intrebe despre ce facuse in acea zi. Cand afla ca pierduse timpul impreuna cu printul mostenitor, aceasta incepu sa chicoteasca vesel si sa il sacaie, spunandu-i ca Ryuzaki are ceva pentru el cu siguranta; Hasu, insa, stanjenit, o contrazise, aducand ca argument datoria pe care o avea printul pentru el. Ajund la acel capitol, femeia incepu sa ii povesteasca despre Hangul, fratele mai mare al printului; Kuki ii spuse ca, desi are maniere desavarsite si este galant si atent cu ea, e cam inocent si cateodata i se pare cam lunatic, pentru ca ii vorbea despre faptul ca va deveni rege si ca, poate, intr-o zi, o va lua de sotie.
- Domnisorule, nu ati vrea niste leacuri? se auzi o voce in spatele lui si vazu, prin intunecimea inca incompleta a noptii, o femeie scunda ce ii zambea ospitalier. Hasu se apropie de aceasta si scruta atent plantele ce le avea, alegand o legatura de frunze de menta de pe taraba.
- Buna alegere, domnisorule. Sa stiti ca sunt de calitate plantele. Un secret... Pana si familia regala cumpara de aici. Hasu zambi aproape amuzat de incercarea femeii de a-si vinde marfa.
- Ah, da? Si ce cumpara familia regala? intreba acesta, cu acelasi zambet dragut pe chip.
- De exemplu, mai devreme, un soldat a venit sa cumpere niste matraguna*. Hasu se incrunta usor si replica, intrigat de ceea ce spusese femeia:
- Matraguna? Dar nu e o planta otravitoare?
- Poate fi folosita si ca leac. Dar in cantitati mici. Hasu medita putin, scene diverse aparandu-i in minte; isi aminti de sageata pe care o primi in umar in ziua cand il intalnise pentru prima data pe print, apoi de atacul de la Casa florilor si de numele printului scris pe biletul ce ii semna sentinta la moarte. Ochii i se marira considerabil si, aproape tremurand, plati femeii banii pentru menta, apoi o lua la fuga - cam incet, din cauza kimonoului lui negru - auzind-o pe femeie strigandu-l in spate. Daca presimitirile si calculele lui erau corecte... Atunci trebuia sa se grabeasca.

iii

Slujnica pasea atent pe podeaua din lemn, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Tinea in mana o tava cu ceai aburind si se indrepta spre camera printului mostenitor, cu un zambet fin pe chip; printul se simtise excelent in acea dupa-amiaza, remarcase ea. Chiar si cand logodnica sa, Riou, il certase pentru lipsa lui nu facu altceva decat sa zambeasca si sa o imbratiseze pe femeie. Probabil ca era fericit pentru ca scapase putin de palat, se gandi femeia. Cu toate ca nu intelegea ce era asa intersant in acel sat. Palatul era de sute ori mai bun. Insa, nu avea ea dreptul sa il judece pe print. Aproape ca ajunse la usa camerei lui Ryuzaki, cand auzi o voce groasa din spate oprind-o.
- Scuze, dar as vrea sa duc eu ceaiul fratelui meu. Am cateva lucruri de vorbit cu el. E in regula? spuse Hangul cu un zambet fals pe chip. Femeia dadu zambitoare din cap si inmana tava lui Hangul, ce o lua si isi apleca putin capul. Femeia se apleca politicos in fata lui, apoi o lua pe hol, pasii ei disparand usor-usor intr-un ecou, ce, pana la ruma, nu se mai auzi. Hangul ranji in coltul gurii, ochii lui stralucind ciudat, si sprijini tava de un genunchi, pentru a scoate de la brau o pungulita cu niste frunze tocate. Puse frunzele in ceaiul inca fierbinte, apoi chicoti pentru el, amintindu-si de cuvintele lui Chiroi: "Pune frunzele astea in ceaiul lui Ryuzaki si va dormi pe veci...". Barbatul batu apoi la usa camerei fratelui lui si intra, gasindu-l pe Ryuzaki citind.
- Ah, Hangul, ce surpiza, spuse Ryu si lasa cartea, ajutandu-si fratele cu ceaiul. Ai venit sa vorbesti cu mine? intreba printul in timp ce se asezau pe doua perne, de o parte si de alta a unei mese scunde.
- Cam asa.
- Ceai? intreba ospitalier Ryuzaki, insa Hnagul isi clatina vehement capul. Doar nu sunt prost...
- Voiam sa vorbim despre plecarea ta de azi. Inteleg ca ai nevoie sa iesi, insa nu e cam periculos acum? Cand asasinii sunt cu ochii pe tine? pronunta fratele mai mare, cu o expresie ingrijorata falsificata pe chip. In sinea lui zambea demonic cand il vedea pe Ryu band ceaiul.
- Da, da, vechea poveste. E periculos, insa aveam o datorie fata de cineva. Si inca o am, daca ma gandesc mai bine. Plus ca acum stiu sa lupt mai bine. Nu degeaba am capatat toate vanataile astea incercand sa-l inving pe Yoshi, spuse chicotind printul si gustul amar din gura il facu sa se strambe. Ce pusesera slujnicele in ceiaul acela? Hangul ofta vrand sa para preopcupat si ingrijorat, apoi se ridica de pe perna, vazand ca printul terminase deja ceaiul.
- Se pare ca nu te pot convinge... Ai terminat ceaiul deja?
- Da... A fost cam amar... In orice caz, multumesc ca te-ai interesat de mine, pronunta zambind dragut si multumit barbatul mai tanar, facandu-l pe Hangul sa se piarda putin. Printul mai mare inghiti in sec si lua tava cu recipientele goale, spunand:
- Sa ai o noapte linistita. Duc eu acestea de aici.
- Noapte bana si tie, spuse printul mostenior si se intinse putin, oftand pentru el. Hangul isi pleca usor capul si iesi din camera, amintindu-si de urmatorul ordin al lui Chiroi: "Trebuie sa scapi de toate vasele. Spala-le si asigura-te ca nu ramane urma de otrava pe ele. Ai inteles?".
- Am inteles..., sopti aproape neajutorat barbatul si o lua pe hol, pasii lui deranjand linistea calma din jur.

* Matraguna este o planta otravitoare; inainte se folosea ca remediu, insa in urma deceselor cauzate a fost exclusa din lista plantelor benefice. Fructele pot fi mortale si restul plantei, in functie de doza, pot avea acelasi efect.

[Kira's Scarlet]

Baby, am ajunsss. Imi place ce am citit, dar inca il vad pe Ryu ca fiind mic de statura pe langa Hasu. Cred ca pot sa imi imaginez ce vreau, no? In sfarsit, capitolul a fost minunat si ma bucur ca vrei sa-l faci cat mai lung posibil. Eu te sustin in continuare si astept cu nerabdare sa citesc. Postezi saptamanal?? Oh, macar putina fericire sa am si eu in weekend. Scoala imi da numai dureri de cap si ameteala. -_-
Ce dragut a fost Hasu, mai ales in kimono-ul negru <3 *drolling*, insa partea care mi-a placut cel mai mult a fost cand i-a sarutat obrazul. A fost ...dulce!! *Eu sunt dulce? ::cat eyes: Pentlu ca tu esti *^*
Btw, imi place muult poza de la semnatura....si mesajul, desigur.
Spor la scris~ Kisses

[Michee]

Wooai~!
Doar "wooai". Nu cred ca mai am cuvinte!*dupa o mica pauza de adunat nitica forta* Deci, cred ca vrei sa fac stopuri cardiace, altfel nu-mi explic de ce Ryu se afla in situatia de fata. E clar ca nu voi mai putea dormi noptea... bietul Ryu, exact acum cand a primit un sarut *ei bine, un pupic* de la Hasu, se trezeste frate-su sa-l otraveasca. Cum a putut Hangul sa strice un asa moment de fericire* atat a fratelui sau, cat si al meu*?! Ihhh...chiar il urasc! Sper din tot sufletu' sa nu pateasca nimic "micutul" print *oh, imi va sta gandul numai la el de acum*. Hasu -tu, unica salvare a sanatatii mele- pe unde esti? Ryu are nevoie de tine, asa ca grabeste-te! Si buna treaba cu sarutul ala.
In mod normal m-as fi legat de batranica aceea si as fi spus ca ii multumesc pentru ca i-a spus lui Hasu despre matraguna, chiar si daca nu a avut decat intentia sa-si vanda marfa, si m-as fi legat si de aceea femeie de la castel; as fi gasit eu ceva de spus si la ea, dar nu si astazi. Doar ca sa stii, in capul meu e numai: Ryu, Ryu, Ryu, Ryu... ; asa ca nu sunt in stare nici sa formulez o propozitie coerenta. Cred ca nici nu mai trebuie sa spun cat de mult astept capitolul viitor, nu?! :]] Spor la scris si bafta in continuare.
P.S: Iar comm mare~! :]] O sa ai ce citi. Oricum, ai avut dreptate, cei doi s-au apropiat atat de mult incat... pot spune ca acesta e capitolul meu preferat* prima parte, pentru ca a doua m-a lasat cu o rana adanca si cu o droaie de griji*. Ma bucur ca te bucuri ca mi-ai starnit interesul, lucru limpede de observat ^.^ Si chiar trebuie sa o zic pe asta... esti un geniu si cand vine vorba de cuvinte de alintat *ador toate felurile in care imi spui* Si inca ceva, mai mereu cand citesc cate un capitol mi se face pofta de ceva, de data asta de caise :]] *hug*