Dansul lotusului

[Clau~]

[Kira's Scarlet]

Draga mea, ai adus capitolul. Abia aseara l-am vazut. Am avut pc-ul stricat de cateva saptamani si nu am mai putut sa vorbesc cu tine. Prologul ti-a iesit minunat. Esti un geniu. Ai reusit sa exprimi atat de bine sentimentele, emotiile; toata teama si durerea pe care o simtea. Nici nu am cuvinte de lauda suficinete. Astept cu nerabdare urmatorul capitol. Sper sa nu devina chiar un criminal, nu-mi plac criminalii. Dar sunt sigura ca e smexy.
Mpai, spor la scris!

[Forever Young]

Mersi ca nu m-ai anuntat -.-

Hmm...aici pute a mister, imi place!
Hmm, nu stiu ce exact, dar ceva m-a deranjat pe acolo Probabil ai facut vreo repetitie, dar mi-e lene sa caut o.o Maini reci x.x urasc mainile reci, si blestem faptul ca si eu le am. Macar daca le aveam vara calde, dar nuu, e posibil asa ceva? pai da cum, sa le am eu calde? mortaciunile astea nu se incalzesc, de-al dracu nu se incalzesc >.> *nu ma baga in seama, aiurez, ca de obicei*
Eu una, in comparatie cu Daya :3, sper sa devina criminal majoritatea criminalii sunt sexy, in fanteziilor mele ^///^
Ai scris acolo 'pe mine si pe el'...sa inteleg ca sunt doua persoane care i-au macelarit familia, sau e altceva la mijloc?
Si ma opresc aici, din motive personale -.- f**k -.-
Bye, bye, sper sa aduci repede nextul si poate ma anunti si pe mine, daca esti draguta :33 daca nu, o sa ma uit singura, nu-i problema :33

[Michee]

Woew,fic nou!Debea asteptam sa aduci ceva "proaspat".Pot sa incep prin a zice ca fic-ul este total pe placul meu,imi place la nebunie cand experimentezi!Cand am citit mystery mi-am zis din prima ca o sa fie un capitol/fic extrem de reusit si foarte interesant,te pricepi super bine la mistere.Sunt de acord cu Kira,chiar esti un adevarat geniu!Descrierea sentimentelor si toate cele au fost perfecte,nici nu ma asteptam sa fie altfel .Titlul ...nu am cuvinte,il ador pur si simplu *imi aduce aminte de un personaj* .Povestea baiatului din perspectiva caruia ai facut capitolul este una mega trista,imi pare rau pentru el. Este clar ca va incerca sa se razbune pe cei care l-au facut sa treaca prin toate astea,dar totusi nimic bun nu se alege din razbunare *am invatat/copiat asta din Naruto *,imi imaginez cat de greu ii este tipului.Am devenit curioasa in legatura cu barbatul acela misterios,hmm... .Debea astept capitolul urmator,spor la scris si bafta in continuare.Si tin sa te felicit pentru acest prim capitol fantastic. P.S: Trebuie sa o mai spun neaparat inca o data: Wow!

[Clau~]

[Kira's Scarlet]

Buna, draga mea. Cred ca sunt prima care lasa com. Ma simt mandra. Sa nu vad pe cineva inaintea mea, ca fac omor.
Asa...capitolul asta m-a surprins in asa fel, incat am crezut ca am intrat in alta lume. Desi, dupa decriere, chiar e alta lume. Totul pare asa de...regal (nu spun imperial, pentru ca asta e cuvantul meu). Baiatul ala...e un pungas. Iar baiatul in alb ce a fost? O stafie? Un duh protector? Capitolul asta nu cred ca aiba vreo legatura cu primul. Poate, cine stie, ne pregatesti vreo surpriza. Esti invaluita in mister, ca un cavaler in mantie, my dear. Sper sa ne uimesti in contiunare. Iti urez spor la scris, si abia astept next. Kissu yo

[Michee]

Wei,wei,next-ul!Ce rapid a fost,il asteptam cu nerabdare si ma bucur ca l-ai postat!Deci...nu cred ca mai are rost sa spun cat de mult mi-a placut capitolul!L-am devorat sincer,cred ca l-am citit de cel putin doua-trei ori inainte sa las comm si de fiecare data mi s-a parut foarte interesant .Descrierea este perfecta, totul a fost facut fara nicio mica greseala! Pot sa spun ca il iubesc,il ador pe tipul misterios in alb,are parul lung *binestiuta mea obsesie* ,negru,pielea lui este alba,voce lui este una calda si placuta,e puternic si foarte protector ,pfff cred ca l-as putea complimenta cateva zile intr-una fara oprire ! Despre Ryuzaki *superb nume* pot sa zic ca este un baiat destul de nazdravan si de descurcaret, si mai cred ca i-a fost dat prea mult zahar la micul-dejun .Hmmm...acel Hangul este foarte suspect,o fi vre-un vampir sau cine stie ce,si nu stiu de ce,dar mi se pare mie sau tipu' tanjeste dupa Ryu?!In fine, trebuie sa recunosc,nenea ala batran e cam irascibil ^^ !Si eu debea astept capitolul urmator!Spor la scris si bafta in continuare!P.S: Mi-au fost de mare ajutor explicarile cuvintelor straine!

[Clau~]

Waah~ Asa multe capitole de postat. Kk~ Just so excited about this~ Really, cred ca asta e fic-ul meu preferat. Anyway~ Cum a fost capitolul trecut? ^^ Bun? Ma bucur~ Lectura placuta si multumesc ca cititi~ Saranghae~ * heart *

Kira's Scarlet: Wah-wah~ Ce spui? Un duh~ Mno, o fi ideea mea extraterestra, dar nici asa. Kkk~ Aw... Un cavaler? * cries * A fost frumoasa comparatia. Ah... Pustiul sa aiba legatura cu pustiul din prolog. Ah... Nu stiuuuuu~ * clueless * Thx for your comm, sweatheart~ * kiss-kiss *
Mikky-rock68: Waah! De cate ori? ) Aaah~ * screams * Putem sa fangirl-uim despre cat de minunat este baiatul in alb? Ah~ Si eu as putea sa visez la el ore intregi. Asa-i ca-i perfect? * dreamy gaze * Zici ca Hangul e suspect? Hmm... Hmmm.... * evil grin * Hmmmm..... Vedem, vedem ce e si cu el~ Ow, cutie, multumesc pentru comm~ * hug * Ah, da... Chestiile explicate sunt inventate. Pentru toti ceilalti ce se chinuie sa caute de prin ce limba provin. Vor mai fi si chestiute care provin din japoneza, insa voi da epxlicatiile necesare atunci. In rest, totul e... Undeva in imaginatia mea~

Capitol: 2


Lotusul negru

Transpiratia de pe frunte ii facea parul sa stea lipit de aceasta, in timp ce respiratia lui greoaie nu-l ajuta deloc. Cu o mana isi tinea umarul ranit, sangele scurgandu-se printre degete; se misca rapid, sarind de pe o creanga pe alta, iar costumul alb il facea sa para ca e o fantoma ce apare si dispare. Se opri pentru o clipa, respiratia sa grea facandu-i gatul dureros si gura uscata. Incerca sa isi calmeze pulsul, inspirand pe nas si expirand pe gura, asa cum facea in timpul antrenamentelor. In cateva secunde, respiratia lui era din nou normala si el parcurse ultima parte din drumul pana la templul ascuns intre munti. Ajuns la cascada, isi spala mana plina de sange si chipul si isi prinse parul mai strans, intr-o coada mai inalta, astfel incat sa nu-l mai deranjeze. Ofta pentru el, apoi pasi pe o serie de pietre alunecoase, echilibrul lui fiind perfect. Cand ajunse la ultima piatra, sari rapid prin cascada, apa udandu-l foarte putin, datorita vitezei cu care trecuse. Ajunse de partea cealalta, intr-o pestera rece si vazu deja acoperisul templului, rasufland greu. Isi scutura putin capul, pentru a indeparta apa din par, in timp ce pe ploape pictauri mici il faceau sa vada in ceata. Isi freca ochii usor, in timp ce mergea, apoi iesi din tunelul rece, in lumina soarelui, fiind intampinat de trilul unei pasari ce zbura pe deasupra capului lui. Isi grabi pasul si ajunse la baza scarilor templului, apoi la usa dubla din lemn; gardienii imbracati in negru, cu masti pe fata, se lasara in jos in fata lui, pe un genunchi, cu capul plecat.

Baiatul deschise usile si, inainte sa poata inainta, o femeie ii aparu in fata. Parul ei lung era aranjat intr-o coafura sofisticata si era impodobit cu pietre mici si albastre, in timp ce chipul alb, fara imperfectiuni, era decorat cu cateva flori ce porneau de la coltul exterior al ochilor si treceau apoi spre pometi, unde erau inchise cu o frunza de un verde inchis. Florile erau roz, in timp ce ochii ei albastri erau reci, ca doua cristale umede ce stralucesc in lumina soarelui de iarna.
- Taka-ata* te asteapta de ceva vreme, spuse femeia, glasul ei cel plapand contrastand cu chipul lipsit de expresie. Frumusetea ei era rapitoare, iar siguranta cu care isi tinea prinsa privirea in a baiatului putea sa inrobeasca orice inima. Baiatul o privi cateva secunde, gandindu-se ca numele i se potriveste perfect - Miyuki[*] -, apoi vru sa isi continue drumul. Femeia, insa, il opri si ii spuse, pe un ton mai bland decat tonul folosit de obicei:
- Mai bine am grija de umarul tau. Daca amani vede asta, va fi mult mai suparat. Baiatul o privi cu coada ochiului, zarind o licarire blanda in ochii ei si zambi discret, lasandu-se condus in camera ei spatioasa si mare. O urmari atent, privind cum picioarele ei mici, incaltate in sandale cu talpa de bambus impletit si fasii de voal negru, se misca elegant, aproape fara sunet, ca si cum ar fi fost o pisica; atat de silentioasa si gratioasa. Funiile ce ii tineau sandalele in picioare se continuau sub rochia ei din voal, ce urca stramta pe corp si talie, apoi se continua cu maneci largi si maini fine si iscusite. Toata acea eleganta era insotita de culoarea acvamrinului a rochiei de pe ea si, pentru a doua oara, baiatul se gandi ca, cu siguranta, numele ii era potrivit; foarte potrivit. Intra in camera femeii si se aseza pe patul mare, pus direct pe podea, fiind intampinat de moliciunea asternuturilor. Femeia aduse o serie de sticle si recipiente langa pat, apoi ingenunche in fata baiatului imbracat in alb si il puse sa-si desprinda fasia de voal din jurul taliei; o astfel de fasie purta si ea, pentru a-i tine rochia stransa in jurul ei.

Baiatul ii urma comenzile si, in scurt timp, rana de la umarul acestuia era ingrijira si bandajata.
- Multumesc, Myuki-ni[**], spuse baiatul zambind si femeia dadu tacuta din cap, lasandu-l pe baiat sa se imbrace. Taka-ijio** este in sala principala? intreba baiatul, ridicandu-se de pe pat si ajutand-o pe Myiuki sa stranga toate leacurile si uleiurile frumos mirositoare.
- Cred ca da. Astazi a fost cam agitat, ceea ce nu ii sta in fire. Ar fi bine sa vezi ce are. Femeia zambi sincer, o urma de duiosie jucand in privirea ei de gheata.
- Nu-ti fa griji, amani, voi avea grija sa nu il deranjez mai tare. Femeia il privi putin pe baiat apoi chicoti, ducandu-si amestecurile din plante si medicamentele inapoi in cutia lor.
- Cred ca deja l-ai deranjat. Nu ar trebui sa mai pleci de unul singur. Stii ca Taka-ata nu e foarte bucuros cu asta.
- Stiu... Dar am vrut sa iau o gura de aer. Cateodata ma plictiseste templul. Femeia il privi intelegatoare pe baiat, apoi reveni la expresia ei rece si isi impreuna primele doua degete. Baiatul se aproprie de ea si aceasta ii atinse usor umerii, pe rand, cu cele doua degete apoi poposi cu ele in dreptul inimii baiatului, in timp ce acesta isi tinea capul aplecat si ochii inchisi, primind binecuvantarea femeii.
- Acum du-te. Schimba-te mai intai. In curand va fi ora pranzului. Vei putea vorbi atunci cu el. Baiatul zambi si ii multumi femeii, apoi iesi din camera acesteia si o lua la fuga spre a lui. Isi spala corpul cu apa rece ce o avea in camera lui de baie, apoi isi lua un costum negru dintr-o lada de haine decorata frumos. Il imbraca si isi lasa parul lung sa ii cada pe umeri, pana la jumatatea spatelui. Il pieptana cu un pieptene din aur, incrustat cu flori, apoi isi aduse cateva suvite din fata, in spate, prinzand pieptenele in par, la spate. Se uita in oglinda agatata deasupra cazii din lemn cu apa rece si zambi reflectiei. Se uita in oglinda in directia gatului si zari cicatricea urata de pe suprafta pielii lui albe, apoi tremura incet, inchizandu-si ochii; lua rapid o bucata de voal negru si o lega atent in jurul gatului, acoperind acea ramasita a trecutului lui. In curand linistea templului fu deranjata de un clopot puternic, care suna de doua ori, insemnand ca e ora pranzului. Baiatul isi lua cizmele din piele intoarsa de caprioara si le lega cu cateva fasii negre de material, apoi iesi din camera si se indrepta spre sala mare, unde era, de obicei, asezata masa. Insa nu gasi pe nimeni, si unul din ninja din templu ii spuse ca Taka-ijio a hotarat sa ia masa in curte.

Se indrepta, asadar, spre spatele templului, spre gradina, si deschise usa, vazand masa asezata frumos in centrul gradinii pline de ciresi infloriti; o vazu pe femeia imbracata in rochia ei de culoarea marii si pe barbatul in negru si pe cei sase ninja ce purtau aceeasi culoare ca si protectorul sau. Inainta spre masa si se aseza pe una din perne, cu fata la Miyuki, in timp ce barbatul mai in varsta statea in capatul mesei lungi si scunde.
- Buna ziua, Taka-ijio, spuse zmabind baiatul si il privi pe barbat; avea ochii inchisi si isi tinea mainile incrucisate la piept. Fara sa-si deschida ochii, barbatul ofta zgomotos, in timp ce cateva slujitoare tacute asezau mancarea pe masa.
- Unde ai fost? intreba cu vocea lui ragusita si o adiere calda de vant ii facu pe cei trei, pentru o clipa, sa uite de gandurile lor si sa se bucure de vremea frumoasa de afara. Cateva flori se desprinsera dintr-un copac din apropierea lor si trecura prin fata barbatului, poposind in fata baiatului imbracat in negru.
- M-am plimbat putin, raspunse baiatul si indeparta florile, lasandu-se sa cada pe iarba.
- Ranindu-te? spuse din nou barbatul, tinandu-si inca ochii inchisi. Parul ii era prins la spate, dezordonat, in timp ce pe frunte ii era asezata o bucata de material negru, ce se asorta cu pudra de pe pleoapele acestuia.
- Nu am fost niciodata in pericol, spuse baiatul zambind si se uita la femeie, ale carei sprancele erau aduse la baza nasului, intr-o expresie ingrijorata.
- Inteleg. Nici macar cand asasinul acela aproape ca ti-a tintit inima? Ar trebui sa fii mai atent, inca nu esti gata sa te lupti cu fortele acestea. Baiatul dadu tacut din cap, lasandu-si privirea sa cada asupra farfuriei cu mancare din fata lui. Isi stranse ambii pumni si isi inclesta dintii, insa nu raspunse, ci doar lasa vantul sa se joace cu parul lui. Barbatul mai in varsta ofta si isi deschise ochii, irisii lui de culoare neagra stralucind vag in lumina soarelui de primavara. Femeia il privi, apoi zambi bland, iar barbatul il batu pe umar pe baiat, continuand:
- Ai facut bine ca l-ai aparat pe acel copil. Baiatul statu cateva secunde incremenit, apoi zambi protectorului sau si auzi cum margelele de lemn de la gatul acestuia se lovesc unele de altele la fiecare miscare pe care acesta o face; un fior ii trecu pe sina spinarii, insa il ignora si incepu sa manance in liniste, alaturi de ceilalti doi.


*-ata = formula de adresare ce arata respectul pentru cineva mai inalt in grad sau pozitie sociala
[*]Miyuki = numele poate fi tradus ca: linistea adanca a iernii; pace rece si deplina
**-ijio = formula suprema de adresare, folosita in general de familia regala; regelui i se spune doar "Ijio", fara ca numele sau sa fie pronuntat; alaturarea particulei la nume poate arata, de altfel, respectul
[**]-ni = aici particula nu este folosita cu sensul de "sora", ci doar arata raportul dintre baiat si femeie

[Michee]

Yee, capitol nou!! Mi-a placut la nebunie! Pai,ce pot sa zic, baiatul in alb e un adevarat mister, e asa de awww.... *fara cuvinte* ! Pfffiu, ma bucur ca nu a fost ranit mai grav, deja incepusem sa imi fac griji. Bine ca Miyuki a avut grija de el, ea pare o tipa de treaba desi nu cred ca vrea sa arate asta, plus ca e superba, mi-a placut mult partea in care ai descris infatisarea ei si trebuie sa fiu deacord,chiar i se potriveste numele. Batranul acela, Taka-ijio, e o fire destul de grijulie si de protectiva si de ce nu,blanda, se vede ca tine mult la baiatul in alb .In fine,debea astept next-ul, sunt curioasa ce s-a imtamplat cu Ryu si cu acel Hangul. Spor la scrs si bafta in continuare.P.S : Inca o data,mersi pentru explicatii, si pot sa mai adaug ca ai o imaginate foarte bogata si te descuurci super la inventatul cuvintelor .[/size]

[Clau~]