Dansul dragostei

[Alexi]

Capitolul 26

Nu puteam să cred. Bianca era o trădaătoare. O nenorocită de trădătoare. Nu puteam să mă gândesc la nimic. La absolut nimic în acest moment. Iubitul meu m-a luat în braţe şi m-a ridicat de jos. L-am îmbrăţişat , strângând în pumn cămaşa lui.
- Ce s-a întâmplat Kass? Ce s-a întâmplat între tine şi Bianca?
- Mi-am deschis ochii asta s-a întâmplat. Bianca nu a fost niciodată prietena mea. Mereu m-a urât şi m-a invidiat pentru cine am fost şi cine sunt. S-a prefăcut tot timpul că e prietena mea cea mai bună , iar eu mereu am crezut-o. Mi-am îndepărtat prietenii pentru ea şi aproape îmi pierdeam fratele pentru o nenorocită. Nu vreau să o mai văd niciodată.
M-am despărţit de blond şi l-am privit pe fratele meu.
- Cezar! Sună-l pe tata şi spune-i că vreau să o scoată pe Bianca din şcoala asta. Vreau să fie dată afară. Odată pentu totdeauna.
- Kass! Ar fi mai bine să te calmezi. Nu faci nimic dacă te enervezi.
- Ba da! Îmi descarc toţi nervii. Pentru că dacă nu fac asta simt că explodez.
În clasă şi-a făcut apariţia Daniel. M-am uitat la el. Zâmbea. A venit la mine şi m-a luat în braţe, lăsându-şi capul pe umărul meu. Mi-a pus mâinile pe spatele lui, îmbrăţişându-l. M-a sărutat pe obraz , în timp ce mă mângâia pe păr.
- Totul va fi bine micuţo. Sunt aici pentru tine. Nu trebuie să îţi faci griji. Bianca nu va scăpa aşa de uşor. O să îi pară rău că s-a pus cu tine. Cu noi.
L-am privit uimită. Adică mă aşteptam să plângă şi să mă implore să nu îi fac vreun rău iubiţicii lui. Dar nu! El e de partea mea. Trebuia să mă aştept la asta.
- Îmi pare atât de rău Duda! Te-am îndepărtat pentru ea. Îmi pare rău.
Mi-a şters lacrimile şi m-a sărutat pe frunte.
- De acum înainte ne-am întors la vechile obiceiuri. Bine mai puţin guma în păr.
Am chicotit şi l-am îmbrăţişat. Acum mă simţeam mult mai bine.
- Hei băieţi mai aveţi chef de ore? Eu şi Kassandra nu prea. Ce spuneţi dacă mergem la un film? O sun şi pe Selena. Ce spui Cezar?
Am aprobat toţi. Chris şi Cezar s-au dus să îşi ia ghiozdanele, iar eu şi Daniel ne-am luat rucsacurile şi am ieşit din clasă. Aveam nevoie să mă eliberez. Duda vorbea la telefon cu sora lui. Pe hol ne-am întâlnit cu Bianca. Daniel a zâmbit şi i-a pus o piedică , făcând-o să cadă jos. Am început să râd, însă îmi doream să o ajut să se ridice. M-am oprit pentru câteva clipe şi am privit-o. Roşcatul m-a apucat de mână şi m-a tras după el. Nu am putut să nu îmi amintesc prima zi în care m-am împrietenit cu roşcata. S-a întâmplat acelaşi lucru.

Flashback

În curtea şcolii erau adunaţi un grup de elevi care vorbeau şi râdeau. M-am apropiat de ei şi am putut să văd o fată cu părul roşcat care stătea în genunchi şi plângea. I-am împins pe câţiva băieţi şi m-am apropiat de ea. Am ajutat-o să se ridice de jos.
- Kassandra! De ce mereu trebuie să ne strici distracţiile? Săptămâna trecută cu Amanda, iar acum cu panarama asta.
- Ce ar fi să taci? Mike nu cred că vrei să îi spun mamei tale ce ai făcut săptămâna trecută, nu?
- Nu ar trebui să te bagi pentru toate panaramele. Într-o zi ai să o păţeşti.
Grupul s-a îndepărtat lăsându-mă singură cu fata cea nouă. M-am pus în faţa ei şi i-am şters lacrimile.
- Hei! Capul sus! Mike şi grupul lui de tăntălăi sunt nişte rataţi. O să te lase în pace. Apropo eu sunt Kassandra.
- Eu sunt Bianca!

End of flashback

- Trezirea Kassandra! Eşti în regulă?
Am aprobat din cap şi mi-am dat seama că am ajuns în parcare. Mi-am pus geanta în portbagaj şi m-am urcat la volanul maşinii, iar Daniel s-a aşezat lângă mine. Cezar şi Chris s-au urcat în automobilele lor. Am ieşit din curtea liceului, îndreptându-ne spre centrul oraşului.
- Ce e cu tine? Eşti destul de tăcută.
- Când i-ai pus piedica Biancăi , mi-am amintit cum m-am împrietenit cu ea. Era în aceeaşi situaţie. Când Mike şi gaşca lui o torturau. Cum reuşeşte să te păcălească atât de uşor? Să ţi se bage pe sub piele.
- Pe mine nu ma păcălit niciodată. Din momentul în care am văzut-o am ştiut că o să ne aducă numai probleme. Era ceva ciudat cu ea. Ne cunoştea din clasa I şi abea în clasa a 5-a a început să se apropie de tine. Niciodată nu ne-a spus lucruri clare despre viaţa ei, despre familia ei. De ce crezi că am început să ies cu ea? E adevărat că tatăl ei e un alcoolic, însă mama ei e o curvă. Lucrează la un bordel şi ajunge acasă târziu. Bianca învaţă la şcoala noastră pentru că a făcut rost de o bursă. Am făcut câteva cercetări înainte şi am descoperit că tatăl ei a fost partenerul tatălui tău şi mamei mele.
Am oprit maşina la un semafor şi l-am privit pe roşcat. Acesta mă privea cu zâmbetul pe buze.
- Mama a spus că a început să îşi piardă cumpătul când a aflat că soţia lui e însărcinată. Dar şi-a pierdut controlul când a aflat că urma să aibă o fată. E verde!
Mi-am întors capul şi mi-am continuat drumul. Povestea devenea din ce în ce mai ciudată.
- Să înţeleg că Bianca s-a apropiat de noi , pentru a se răzbuna?
- Nu chiar! Bianca nu ştie cu cine a colaborat tatăl ei în trecut. Dar cert este că te urăşte pe tine.
- Åži te iubeÅŸte pe tine.
- Însă eu nu voi putea iubi niciodată o persoană ca ea. Nici dacă s-ar naşte din nou. În ultimele 3 luni am cunoscut-o destul de bine. Pentru că a fost destul de fraieră, încât să îşi deschidă trecutul în faţa mea. Ştiu că e o persoană foarte răzbunătoare. Şi îmi este frică să nu îţi facă ceva. O persoană rănită e ca o lupoaică fără pui. Nici nu ştii cum să te aperi de ea.
Am început să râd, fiind atentă la drum.
- Atunci să vină. Nu îmi este frică de o persoană ca ea. Şi nici nu trebuie să îmi fie. Şi-a ales persoana nepotrivită cu care să se încurce. Dacă vrea război, război va primi.
Niciodată nu îmi vor tremura genunchii în faţa uneia ca Bianca. Odată ce prietenia e terminată, nu rămâne decât ura. Ura se serveşte cu o ceaşcă de război, iar armele luptei vor fi la fel de acre precum lămâia.

[Savarina Ali]

Kida >:D< hey ce mai faci? Scuze am vazut ca ai pus nextu da eram pe tel si nu am putut sa citesc. Acum am citit si mi-a placut. Este asa de tare ca si-a dat seama de cum era Bianca cu adevarat. Si wow ce trecut are ....
Imi place cum ai scris acest capitol.
Descrierea => a fost draguta ...
Naratiunea => a fost buna
Dialogul => a fost putin cam mult, dar nu a fost sec O.O
Actiunea => nu a fost foarte grabita
Greseli de tastare / gramatica => nu am vazut

Pai mie una mi-a placut si sper ca nu te-a deranjat comul meu ^.^" Daca da, spune-mi si nu ma supar ^.^
Ok succes la scris si inspiratie

Capu Chuuu'

[Alexi]

Capitolul 27


Încă nu îmi venea să cred. Totul părea să fie un vis. Prietena mea cea mai bună mă urăşte. Şi asta e reallitatea dură. Pe care nu poate schimba nimeni.
Leagănul se mişca uşor, iar în faţa mea mocnea focul. Lucrurile care îmi aduceau aminte de Bianca şi de prietenia noastră erau cuprinse de flăcări. În mână ţineam o fotografie cu mine şi ea. M-am ridicat de pe leagăn şi m-am apropiat de foc. Căldura începea să pună stăpânire pe trupul meu. Am aruncat poza între flăcări şi am privit cum era cuprinsă de acel monstru al căldurii. Am zâmbit şi am plecat din grădină, intrând în casă. L-am văzut pe Chris intrând pe uşa din faţă. M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat. M-a strâns în braţe şi m-a sărutat pe buze. Limbile noastre au început să se joace, a lui dominând-o pe a mea. Mâinile lui se plimbau pe spatele meu , lipindu-mi corpul de al lui.
- Eşti bine? M-a întrebat după ce am rupt sărutul.
M-am îndepărtat de el şi mi-am pus mâinile în sân. M-am apropiat de fereastră şi am putut să văd că focul ardea în continuare. A venit după mine şi m-a îmbrăţişat pe la spate, lăsându-şi bărbia pe umărul meu.
- Azi am rupt orice legătură cu ea. Am aruncat toate obiectele şi toate amintirile care mă legau de ea. Toate sunt sub stăpânirea focului şi în curând vor ajunge cenuşă. Am fost o proastă. Trebuia să am încredere în tine şi în Cezar.
- Pe de o parte mi-a plăcut că ai căzut în capcana ei. Dacă nu se întâmpla aşa ceva, nu te-aş fi avut niciodată în braţele mele. Nu am fi fost niciodată împreună la începutul verii. Ce vei face dacă va trebui să te întânlneşti cu ea?
Înainte să apuc să răspund, telefonul a început să sune. M-am uitat la el destul de surprinsă. La fel şi blondul. I-am îndepărtat braţele şi m-am apropiat de telefon. L-am luat în mână şi am apăsat pe buton.
- Vreau să ne întâlnim în 10 minute la căminul abandonat de lângă liceu. Trebuie să purtăm o discuţie. Şi vreau să vii singură.
Am recunoscut imediat vocea. L-am privit pe Chris, iar acesta mă privea şi nu înţelegea ce se întâmpla.
- Foarte bine! Ne vedem acolo!
Am închis şi am pus telefonul la locul lui. Am chemat o servitoare şi i-am cerut să îmi aducă cheile de la maşină, din camera mea. Iubitul meu s-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe.
- Era ea?
- Da! Vrea să ne întâlnim în 10 minute. La căminul abandonat.
- Vin cu tine!
- Nu! Îmi pare rău Chris, dar trebuie să fac asta de una singură. Voi fi bine! Stai aici şi aşteaptă veşti. Dacă nu mă întorc în două ore, poţi veni să mă cauţi.
Mă privea supărat. Am zâmbit uşor , iar menajera a venit lângă mine şi mi-a întins cheile. L-am sărutat pe buze pe blond şi m-am desprins de îmbrăţişarea lui. Am luat cheile şi am ieşit din vilă. M-am urcat în maşină şi am pornit motorul. Chris stătea în tocul uşii şi mă privea dezamăgit. Am zâmbit şi am ieşit din curtea casei.
De ce voia Bianca această întâlnire? Doar nu voia să îşi ceară scuze? Dacă îndrăznea să facă aşa ceva, o strângeam de gât. Furnicăturile au început să pună stăpânire pe trupul meu. Ăsta nu era un semn bun.
Am oprit maşina în faţa unei clădiri urâte. M-am dat jos din automobil şi am privit fostul cămin. Unii elevi locuiau aici. Până când căminul a luat foc. Un fior mi-a trecut pe şira spinării. Am deschis uşa cu un scârţâit înfiorător. Am păşit în interiorul clădirii, îndreptându-mă spre cantină. Nu ştiu de ce , însă picioarele mă purtau spre acea locaţie.
Roşcata stătea pe un scaun şi mă privea. Avea un zâmbet idiot pe chip. S-a ridicat în picioare.
- De ce m-ai chemat aici?
S-a apropiat de mine şi mi-a luat o şuviţă de păr în mână. Am împins-o şi m-am dat câţiva paşi înapoi.
- Răspunde-mi odată!
A început să chicotească şi şi-a dus mâinile la spate. În câteva clipe a scos un pistol şi m-a aţintit cu el. În acel moment inima mea a început să bată din ce în ce mai tare. Idioata asta începe să mă sperie.
- Chiar credeai că ai să scapi de mine atât de uşor? Că o să trăieşti fericită alături de tocilarul tău, de cretinul de Cezar şi de trădătorul de Daniel? Chiar asta credeai? Păi am veşti noi : nu o să se întâmple niciodată.
A apăsat pe trăgaci şi am tras. Am ţipat şi m-am lăsat în genunchi. Corpul meu a început să tremure, iar lacrimile să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am întors capul şi am văzut glonţul din perete. Am privit-o pe roşcată. S-a apropiat de mine şi m-a apucat de păr. S-a aplecat, ajungând la nivelul meu.
- Nu trebuia să te legi de cei care sunt mai săraci decât tine. Nu trebuia să îţi baţi joc de cine aveai tu chef, doar pentru că te plictiseai. De ce crezi că toţi aşa zişii tăi colegi te urăsc? Pentru că am avut grijă să răspândesc nişte zvonuri. Când îţi faci noi prieteni, ar trebui să îi cunoşti mai întâi. Trebuia să îl asculţi pe Mike, când ţi-a dat acel sfat.
Mă trăgea din ce în ce mai tare de păr. La fiecare cuvânt al ei. Puteam să îi simt ura. M-a ridicat de jos şi mi-a pus pistolul pe frunte. A încărcat pistolul şi a început să râdă. Acesta va fi finalul meu? Chiar voi muri? Mi-am închis ochii şi am înghiţit în sec.
În câteva clipe mi-am simţit fruntea eliberată.
- Dă-mi drumul prostule!
Mi-am deschis ochii şi l-am vâzut pe Chris. Se lupta cu roşcata şi încerca să îi ia pistolul. Inima mea începea să bată din ce în ce mai tare. Nu ştiam cum să reacţionez. Brusc am auzit o împuşcătură, iar cei doi s-au oprit. Chris se prăbuşea la pământ, iar Bianca zâmbea.
M-am apropiat de blond şi am văzut că o parte din abdomen era plin de sânge. Inima mi s-a oprit pentru câteva clipe. M-am lăsat în genunchi lângă el şi l-am luat de mână. Nu ştiam cum să reacţionez. Îi atingeam chipul care devenea din ce în ce mai rece. Ochii lui erau închişi.
- Chris! Chris! Deschide ochii! Te rog! Ce ai făcut nenorocito?
- Ţi-am distrus viaţa!
Am plecat, lăsându-mă singură cu băiatul. Am scos repede telefonul din buzunar şi am sunat ambulanţa. După ce le-am dat detaliile şi adresa, îl strigam pe adolescent şi încercam să îl trezesc.
- Chris! Chris trezeşte-te! Nu îmi fă asta. Nu o lăsa pe Bianca să câştige. Deschide ochii! Te implor!
Mi-am lăsat capul pe pieptul său. Inima începea să mă înţepe şi respiram din ce în ce mai greu. De ce el? De ce vrei să îi iei pe cei pe care îi iubesc? De ce?

[Savarina Ali]

Kida >:D< hey ce mai faci? Scuze am vazut ca ai pus nextu, da nu am avut timp sa citesc de nici-o culoare si ma oftic pentru asta. Am sa incep sa spun cate cecva
Imi place cum ai scris acest capitol este palpitant si plin de interes.
Descrierea => a fost draguta ...
Naratiunea => a fost buna
Dialogul => a fost bun
Actiunea => nu a fost foarte grabita
Greseli de tastare / gramatica => nu am vazut

Pai mie una mi-a placut foarte mult acest capitol, ficul si povestea ea in sine. Totul a fost foarte dragut:x
Ok succes la scris si inspiratie

Capu Chuuu'

[Alexi]

Capitolul 28


Simţeam că lumea mea se prăbuşeşte. Nu mă puteam trezi la realitate. E un vis, nu? Trebuia să fie un vis.
Stăteam lipită de peretele rece al spitalului. În faţa mea era camera de operaţii. Deasupra uşii era aprinsă o lumină verde. Acea culoare îmi acapara ochii de mult timp. Abea îmi puteam ţine ochii deschişi. Corpul îmi tremura într-una. Lacrimile nu se mai prelingeau pe obrajii mei. Pur şi simplu nu mai aveam lacrimile pe care să le vărs. Voiam ca totul să fie un vis. Un coşmar. Şi speram să mă trezesc repede.
- Kassandra!
Mi-am întors privirea şi i-am văzut pe Cezar şi Selena. Brunetul s-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe. L-am lăsat să mă strângă la pieptul lui şi să mă sărute pe frunte. Nu am făcut nimic. Nici măcar nu am reuşit să îi întorc îmbrăţişarea. Simţeam că sunt moartă. Vreau să fiu moartă.
- Ce s-a întâmplat Kassie?
M-am despărţit de fratele meu şi am privit-o pe rozalie. Se abţinea să nu plângă. De ce? Pentru că eram distrusă? Sau pentru că iubitul meu se afla pe patul de moarte?
M-am lipit de perete ÅŸi am privit neonul.
- Am fost să mă întâlnesc cu Bianca. Ne-am certat, m-a ameninţat cu pistolul, iar când a vrut să mă împuşte, Chris a apărut şi el a primit glonţul. Şi eu nu am putut să fac nimic! Nu am putut să îl salvez. Tot ce am făcut a fost să plâng şi să îl implor să nu mă lase.
Am alunecat uşor şi am căzut pe podea. Am început să plâng şi să îmi amintesc toată scena. Mi-am acoperit chipul cu ambele mâini.
- Sunt o inutilă. Fac mereu aceleaşi greşeli şi îi pierd pe cei pe care îi iubesc.
- Kass! Calmează-te! Te rog! Nu îţi face singură rău.
Fratele meu m-a luat în braţe şi m-a ridicat de jos. I-am strâns cămaşa în pumni, încercând să mă descarc. Vreau ca totul să fie un vis.
4 ore. Păreau 4 ani. Blondul meu se afla închis în acea cameră şi se lupta cu viaţa. În acest timp a venit şi Daniel. Stăteam pe scaun şi voiam să îl văd pe iubitul meu. Mi-am ridicat privirea şi am observat că lumina s-a stins, iar uşile s-au deschis. M-am ridicat de pe scaun. Pe hol şi-a făcut apariţia un doctor de vârstă medie, înalt, cu părul negru. Halatul alb avea mici urme de sânge.
- Bănuiesc că voi sunteţi rudele băiatului care a fost operat.
- Cum se simte Chris? E bine? Am întrebat cu vocea slabă.
- Operaţia a decurs bine, însă starea lui este critică. Glonţul a făcut răni destul de adânci, însă se vor vindeca.
- Unde este?
- În salonul 658 de la ultimul etaj. Însă nu aveţi voie să îl vedeţi.
- Îmi pare rău, însă nimic nu mă va face să rămân de partea greşită a camerei. Spuneţii fratelui meu doar cât trebuie să vă dea ca să vă închidă gura.
Bărbatul mă privea uimit. M-am întors cu spatele la el şi m-am dus la lift. M-am urcat în ascensor şi am apăsat ultimul buton. Trebuia să îl văd. Să ştiu că încă e în viaţă.
M-am oprit în faţa uşii. Inima mea bătea cu putere. Am pus mâna pe clanţă şi am deschis uşa. Am înghiţit în sec şi am intrat în încăpere. El stătea pe pat. Chipul său era alb, iar masca de oxigen îi acapara aproape tot chipul. Un aparat micuţ se afla lângă el.
Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Am căzut în genunchi lângă el şi l-am apucat de mână. De ce el? Mereu trebuie să îi răneşti pe cei pe care îi iubesc. Ce ţi-am făcut? De ce mă urăşti atât de mult?
Mâinile blondului erau rece. M-am apropiat de chipul lui şi l-am sărutat pe obraz. Mi-am pus mâna în părul lui şi mi-am lipit fruntea de a lui.
- Te rog! Nu mă părăsi şi tu! Dacă faci acest lucru, îţi promit că te voi urma. Chris! Nu pot trăi într-o lume, în care tu eşti mort.
L-am sărutat pe frunte şi m-am ridicat în picioare. Mi-am întors capul şi m-am apropiat de uşă. Pur şi simplu nu puteam să mă uit la el. Nu îmi venea să cred că se afla în starea asta. Am ieşit din salon şi m-am lipit de peretele de lângă uşă. Mi-am scos pachetul de ţigări şi mi-am aprins o ţigară. Am tras din aceasta, eliberând apoi fumul cenuşiu. În scurt timp şi-au făcut apariţia şi ceilalţi. Selena a intrat în salon, iar Cezar şi Daniel au rămas cu mine. Fratele meu mă privea şi dezaproba din cap. Continuam să fumez ţigara, amintindu-mi accidentul.
- Kass trebuie să ştii un lucru?
Mi-am întors privirea, aţintindu-l pe fratele meu. Mi-a pus mâna pe umăr şi m-a privit.
- Chris a pierdut mult sânge şi are nevoie de o transfuzie. Dar nici eu, nici Selena sau Daniel nu avem grupa de sânge de care Chris are nevoie.
- Care e aceea?
- AB negativ.
Mi-am întors capul şi am privit peretele din faţa mea. Nici eu nu puteam să îi salvez viaţa. De ce mă pedepseşti în acest fel? De ce îmi închizi orice uşă a speranţei? Atât de mult am greşit încât să nu pot fi fericită, alături de cel pe care îl iubesc?
- Singura persoană care are această grupă de sânge e Bianca.
Mi-am scăpat ţigara şi l-am privit pe Daniel. Trebuie să glumeşti, nu? Roşcatul mi-a spus că panarama s-a ascuns. M-am dezlipit de perete şi l-am luat de braţ pe Duda. I-am spus brunetului să aibă grijă de Chris până ne întoarcem. Am coborât cu liftul până în parcarea spitalului şi i-am luat cheile de la maşină, roşcatului. M-am urcat la volan, iar acesta s-a aşezat lângă mine. Am ieşit din parcare şi ne-am îndreptat spre oraş. Prietenul meu mă întreba unde mergeam, însă nu îi răspundeam. Bianca putea fi într-un singur loc. Acelaşi loc unde se ascundea mereu.
Am călcat pe acceleraţie, reuşind să îl sperii pe amicul meu. În 20 de minute am ajuns în faţa unei cabane vechi. Se afla la periferia oraşului. Locul ăsta îmi aducea aminte de multe lucruri. De prietenia dintre mine şi ea. M-am dat jos din automobil, împreună cu roşcatul. Am tras aer în piept şi m-am apropiat de uşa cabanei. Am deschis-o uşor şi am intrat în interior. Băiatul m-a urmat şi s-a minunat. Praful acoperea fiecare colţişor al încăperii. Iar mobilierul era foarte vechi .
Am păşit pe podea, iar aceasta a scos un sunet strident. În încăpere şi-a făcut apariţia roşcata, ajungând exact lângă fostul ei prieten. Când ne-a văzut, aceasta a vrut să fugă, dar Daniel a prins-o şi i-a oprit drumul. A întors-o cu faţa la mine. Am apucat-o de păr şi i-am ridicat capul. Zâmbea ca o idiotă. Îi plăcea să mă vadă suferind. I-am dat un pumn peste obraz, reuşind să îi întorc capul. Mâna începea să mă doară. Am întors-o cu faţa la mine şi am apucat-o de gât.
- În momentul ăsta vei merge cu mine la spital şi vei dona sângele tău pentru a-l salva pe Chris.
A început să râdă şi m-a scuipat. I-am dat drumul şi m-am şters dezgustată.
- Chiar crezi că mi-aş da sângele pentru a-l salva pe acel idiot. Eu l-am adus pe acel pat şi nu o să îl salvez tot eu. Meriţi să suferi. Să mori de tristeţe.
I-am dat o palmă peste faţă şi am apucat-o din nou de gât, strângând-o destul de tare. Începea să respire din ce în ce mai greu.
- Nu ai luxul de a decide. Iar eu nu îţi dau alternative. Şi nici nu te întreb. Îţi ordon! Dacă mai suportat atâţia ani , mă vei mai suporta pentru ultima oară. Daniel, te las singur cu ea. Bate-o, violeaz-o, dar fă-o inconştientă. De comun acord nu va dona nimic. Te aştept afară!
I-am dat drumul şi am privit-o. Puteam spune că e speriată. Dacă vrei să fiu o scorpie, îţi îndeplinesc dorinţa. Am ieşit din cabană şi m-am apropiat de maşină. M-am spijinită de capota şi am oftat. Am privit cerul.
Mamă! Te rog! Dacă nu m-ai uitat, nu îl lua pe Chris lângă tine. Nu îmi lua iubitul de lângă mine. Te implor!
Mi-am întors privirea spre uşă. De ce mă faci să aştept Daniel? Ştii că urăsc chestia asta. Mi-am scos telefonul şi i-am dat roşcatului un beep. După 5 minute a ieşit. O ţinea pe Bianca pe umăr, adormită. Sau lovită. I-am deschis portiera, iar băiatul s-a urcat pe bancheta din spate, împreună cu roşcata. M-am urcat la volan şi am pornit maşina. M-am îndreptat spre spital, accelerând. Chris avea nevoie de sânge şi trebuia să ajungem cât mai repede. Din când în când mă mai uitam în oglinda retrovizoare. Bianca nu se trezea. Dacă acest lucru se întâmpla, planul meu se ducea de râpă.
În scurt timp am ajuns la spital. Daniel a scos-o pe roşcată din maşină şi am intrat cu ea în clădire. I-am spus uneia dintre asistente să îl cheme pe doctorul care se ocupa de cazul blondului. Bărbatul şi-a făcut apariţia imediat. I-am spus roşcata era gata să doneze tot sângele pentru Chris. Doctorul l-a luat pe Daniel şi s-au dus într-un salon.
Sper să fie totul bine.

[Pixxie.']

Deci, nu am cuvinte ca sa descriu cat de minunat este acest fic... Doamne, ai un talent....
Am plas cu adevarat la unele capitole... Kass, se potriveste atat de mult cu mne la comportament si personalitate. Semanam cu adevarat :))

Cat a putut sa ma enerveze Bianca aia, cum a putut sa faca asa ceva. Este o, o, ah, nici nu gasesc un cuvant care sa o descrie pe ea... Sper ca isi va reveni Chris, pt ca ar fi pacat sa moara :(

Astept next'ul cat mai repede. Gambate!

Kiss&Hugs:*>:D<

[Marina.]

Buna! Eu iti citesc ficul de ceva timp, doar ca, lenea mea extrema m-a impiedicat sa-ti dau comentarii pan acum.
Pai... imi place ficul tau, doar ca unele capitole sunt cam trase de par[nu ca as fi eu mai buna, da` na:))]
In acest capitol nu am vazut greseli de tastare.

Stii ce ar fi cu adevarat interesant si ar face ficul mai captivant[parerea mea]? Stii, stii? Nu, nu cred de aceea iti spun eu: Sa moara Chris. Ar fi cu adevarat tare atunci. Da`, stiu, sunt diabolica da` ce sa-i faci:))

Deci chiar ar fi tare sa se intample asa.

Bye si spor la scris! Astept urmatorul capitol.
:bye:

[Alexi]

Capitolul 29


Stăteam pe hol alături de fratele şi prietena mea. De ce dura atât de mult? Sper ca Bianca să nu se fi trezit!
Îl priveam pe Cezar şi deodată am început să văd înceţoşat. Selena s-a ridicat de pe scaun şi s-a apropiat de mine. Mi-am închis ochii , iar trupul meu a devenit greu.
Când m-am trezit eram aşezată pe un pat. M-am aşezat în şezut şi m-am uitat în jurul meu. Rozalia se afla lângă mine şi mă privea îngrijorată. O asistentă a venit în încăpere şi mi-a adus un pahar cu apă, iar Selenei i-a dat un plic. Fata a scos o hârtie din plic şi şi-a aruncat ochii peste ea. S-a uitat la mine şi a început să zâmbească.
Am luat o gură de apă şi mă uitam ciudat la ea. Am întrebat-o când am adormit, iar ea mi-a spus că am fost inconştientă o oră şi jumătate. Am luat din nou o gură de apă.
- Kassie! Eşti însărcinată!
Am dat afară apa, reuşind să o stropesc pe fată. Am luat hârtia din mână şi am citit-o. Era adevărat. În pântecele meu creştea un copil. Produsul iubirii dintre mine şi Chris.
Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Selena m-a luat în braţe şi m-a sărutat pe frunte. Doamne! Trezeşte-l pe Chris! Trebuie să ştie acest lucru.
M-am dat jos din pat şi am luat-o pe Selena de mână. Am ieşit din cabinet şi ne-am apropiat de lift. Trebuia să ajung la Chris. Să îi dau vestea. Chiar dacă nu era treaz.
Ne-am urcat în ascensor şi am apăsat pe buton, aşteptând să ne ducă la etajul dorit. Eram nerăbdătoare şi strângeam hârtia în mână. Nu a durat mult, iar uşile liftului s-au deschis. L-am văzut pe Cezar. Era destul de îngrijorat. Şi cred că mă va omorâ după ce voi naşte. Niciodată nu a aflat de faptul că eu şi prietenul lui cel mai bun am avut relaţii.
S-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe, întrebându-mă dacă mă simt bine. L-am îndepărtat uşor şi am privit-o pe rozalie. Aceasta a aprobat din cap, iar eu m-am îndepărtat de fratele meu şi am intrat în salonul blondului. Se afla pe acel pat, însă de această dată avea culoare în obraji. M-am apropiat de el şi l-am luat de mână. Era caldă!
M-am aşezat pe scaun şi l-am sărutat pe buze. Am lăsat hârtia pe pat şi l-am privit. I-am aşezat mâna pe pântecul meu, iar lacrimile doreau să iasă la iveală.
- Chris! Trebuie să te trezeşti! Pentru mine, pentru copilul nostru! Trebuie să îţi deschizi ochii şi să revii la viaţă. Am nevoie de tine. Acum mai mult ca niciodată. Nu simţi? În interiorul meu se află copilul tău. Al nostru.
În acel moment am simţit degetele lui mişcându-se. Le-am privit pentru câte secunde, apoi l-am privit din nou pe el. Se chinuia să îşi deschidă ochii.
În interiorul meu şi-a făcut loc alt sentiment de bucurie. Am ieşit din salon spunându-i lui Cezar să se ducă după doctor. M-am întors în cameră împreună cu rozalia şi am văzut că blondul avea ochii deschişi. După privirea lui nu înţelegea ce se întâmplă. Doctorul a apărut în încăpere însoţit de o asistentă şi fratele meu. Bărbatul ne-a spus să aşteptăm afară pentru câteva minute.
Eram foarte agitată. Minutele mi se păreau ani. Cezar mă privea destul de ciudat.
- De ce te uiţi atât de ciudat la mine, frăţioare?
- De ce nu mi-ai spus că ai avut relaţii cu Chris? Tu îmi spuneai totul.
Mi-am dat ochii peste cap şi am oftat. Doctorul a ieşit din cameră împreună cu asistenta.
- Puteţi intra să îl vedeţi. Rana s-a cicatrizat şi mâine îl puteţi lua acasă. Vă voi aduce mâine dimineaţă biletul de externare.
Bărbatul a plecat. Am răsuflat uşurată, privindu-mi fratele.
- Cezar ţi se pare că mai sunt o fetiţă? În curând voi fi mamă şi cred că sunt destul de matură ca să îmi port singură de grijă. Tot ce vreau în acest moment e să îl văd pe Chris. Şi vă rog să nu îi spune-ţi nimic despre sarcină. Vreau să îi dau vestea când ajungem acasă.
Am intrat în salon apropiindu-mă de blond. Se uita pe geam. Inima a început să îmi bată cu putere gata să îmi iasă din piept. Corpul a înceut să îmi tremure, iar lacrimile încercau să iasă la iveală. Am păşit uşor şi m-am apropiat de patul lui. Şi-a întors capul şi m-a privit cu zâmbetul pe buze. Mi-a întins mâna, iar ochii lui îmi spuneau ‘Vino’.
L-am îmbrăţişat puternic, lasându-mi capul pe umărul lui. M-am aşezat pe pat şi am început să plâng. Mă strângea în braţele lui şi mă mângâia pe cap. Mi-a prins capul între mâinile sale şi m-a sărutat pe buze. Limba lui s-a strecurat în gura mea şi a început să se joace în interiorul ei. Limba mea se întâlnea cu a lui, în timp ce lacrimile se prelingeau pe obrajii mei.
A rupt sărutul şi mi-a şters lacrimile. M-a privit în ochi şi m-a sărutat pe frunte. Cezar şi Selena ne priveau. Nici măcar nu mi-am dat seama când au apărut.
- Eşti bine? Bianca te-a rănit în vreun fel?
Întrebarea lui m-a luat prin surprindere. Nici măcar nu m-a întrebat ce s-a întâmplat şi unde se află. L-am sărutat pe buze, abţinându-mă să nu plâng.
- Kass! Ce e cu tine? De ce plângi?
- Pentru că am fost speriată. Şi încă sunt! Bianca te-a împuşcat, iar tu refuzai să îţi deschizi ochii. Am crezut că te-am pierdut.
Şi-a pus mâna pe obrazul meu şi m-a apropiat de el. M-a sărutat pe frunte, obligându-mă să rămân cu capul pe pieptul lui.
- Dar acum sunt bine! Niciodată nu te-aş lăsa singură. Te iubesc!
L-am îmbrăţişat cuibărindu-mă la pieptul lui. Am rămas aşa pentru ceva timp. Cezar şi Selena s-au aşezat pe canapeaua din salon.
A trecut ceva timp de când mă aflam în braţele lui Chris. Mi-am ridicat uşor capul şi am observat că blondul meu dormea. M-am dat jos din pat cu atenţie, fară să îl trezesc. M-am uitat prin camera şi am observat că rozalia citea o revistă. Am întrebat-o unde e fratele meu şi mi-a spus că e la cafenea.
Am ieşit din salon, însă nu înainte de a-l mai privi pe iubitul meu o dată. Am închis uşa în spatele meu, îndreptându-mă spre ascensor. Trebuia să discut cu fratele meu. Să clarificăm multe lucruri.
Ajunsă în cafenea am cercetat încăperea cu privirea. L-am văzut pe brunet la o masă. Fuma! Am dezaprobat din cap şi m-am apropiat de el. M-am aşezat pe scaunul din faţa lui. Am luat în mână pachetul lui de ţigări şi am vrut să scot una, însă mi-a luat pachetul şi m-a privit rece.
- Eşti însărcinată! Nu trebuie să fumezi! Nu vreau să am un nepot cu probleme de sănătate.
Am râs privindu-l. Avea dreptate. Trebuie să am mare grijă de acest copil.
- Credeam că nu o să accepţi acest lucru.
- Nu accept faptul că mi-ai ascuns lucruri! În plus e şi copilul lui Chris! Şi pentru asta o sa îl iubesc şi mai mult! Dar vreau să ştiu totul!
- Sigur! Cum să nu? Vrei să afli şi ce lenjerie purtam când am făcut-o prima oară? Sau te interesează ce purta Chris a doua oară?
M-a privit ciudat, însă am reuşit să îi scot un zâmbet. Şi-a stins ţigara şi mi-a spus să îi spun de ce nu i-am spus nimic. Mi-am pus coatele pe masă şi mi-am sprijinit bărbia de mâini.
- S-a întâmplat la casa de pe plajă. Şi în Spania! Cezar nu o să îţi dau multe detalii! Îl iubesc pe Chris! Îl iubesc de foarte mult timp, dar mi-a fost frică să o spun. Mereu a arătat ca un tocilar şi în acel moment nu voiam ca reputaţia mea să fie afectată. Însă acum nu îmi mai pasă de nimic. Îl iubesc şi nimic nu îmi va lua acest sentiment. Nu ştiu! Toate lucrurile care s-au întâmplat ultima oară au întărit toate sentimentele mele.
- Te înţeleg! Dar de ce nu mi-ai spus! Ai ascuns de mine atâta timp acest lucru. Noi am avut o înţelegere, nu? Fără secrete? Ştiu că am acţionat impulsiv când te-am provocat la duel şi te-am rănit, însă acel moment personajul tău pozitiv era Bianca. Trebuia să găsesc o cale tai legătura ta cu ea.
- Bianca e un subiect închis. Însă mă doare. Atâţia ani mi-am împărţit secretele, viaţa cu ea. Iar acum descopăr că mă urăşte pentru faptul că m-am născut bogată. Cezar îmi e dor de mama. Vreau să fie lângă mine, lângă noi.
- Nu eşti singura. Dar hai să revenim la oile noastre. Cum crezi că va reacţiona tata şi parinţii lui Chris?
- Veronica şi David vor sări în sus de bucurie când vor auzi vestea. La cât de mult îşi doreau o relaţie între mine şi Chris! Însă tata! Mie cam frică de reacţia lui. Cred că e în stare să mă pună să fac avort şi să mă trimită la internat. Dar nu o să îl las!
- Asta e sora mea! Nici eu nu o să îl las pe tata să îţi facă vreun rău ţie sau copilului.
- Care copil?
Ne-am întors privirea şi l-am văzut pe tata. Vorbeam de lup şi lupul la scaun. Mi-am lăsat capul în jos, iar corpul meu a început să tremure. L-am privit pe Cezar. Era puţin speriat! Mi-am acoperit chipul cu ambele mâini şi mi-am închis ochii. Mamă! Ajută-mă!

[Maria]

Buna, ti-am citit de mult ficul si nu prea as avea ce sa zic decat ca este perfect.
Am observat ca ideeile tie i-ti curge ca pe banda :)) .
Desrierea naratiunea,dialogul ai si stai perfect cu el.
Cum am mai izis ideea este originala si buna.
Mi-au palcut mult de tot capitolele si schimbarea pe care au facuta personajele.
Atat am avut de spus.Aaaa mai am ceva,
ADU REPEDE NEXT-UL TE ROG MULT DE TOT:X:)):)):X:X:D

[Savarina Ali]

Kida >:D< iarta-ma ca nu am trecut pe aici ... Am ratat un capitol la comentat si imi pare rau. Nu am mai primit meil >.> si azi cand am trecut pe aici am vazut capitolele.
Le-am citit si mi-a placut foarte mult. Ma bucur ca Kass este insarcinata cu Chris. Si de abia astept sa vad ce se intampla. Ma tii cu sufletul la gura ca intotdeauna.
Nu mai enumar dialogul, nratiunea, actiunea si actiunea pentru ca sunt toate bune si frumoase. Nu am vazut greseli de tastare sau gramatica :-?
Mie unua mi-a placut foarte mult acest capitol si de abia astept sa vad nextul.
Succes in continuare si scuze ca nu am comentat.

Capu Chuu'