Cu sau fara prieteni-pareri si dezbateri

[History]

Nu poţi fi PRO sau CONTRA prietenilor, asta e absurd. Prietenii sunt buni dacă nu pui prea mult suflet în "relaţie": "Vai doamne suntem bff şi nimeni nu o să ne despartă ever". Astea sunt prostii. Tu te schimbi, el/ea se schimbă, ce v-a unit cândva se duce dracu' la propriu .. plus că îşi vâră coada monotonia şi se duce de râpă tot. Sunt buni de o bârfă, de un suc dar nu prea te poţi baza prea tare pe ei. Nu e bine să stai cuc dar nici să te încrezi prea mult în ei. Sunt tovarăşii de distracţie pe care îi are, inevitabil, orice om.

[Michiyo道代]

Nu pot sa spun ca sunt pro lor, dar nici contra. Prietenii sunt buni sa ai cu cine vorbesti, sa nu te plictisesti, sa nu devi singuratic... Poate si sa le spui secrete daca se creeaza o legatura mai speciala ca de la frate la frate, insa trebuie sa fii sigur(a) ca nu te va trada, pentru ca multi sunt prieteni falsi si nu-ti poti pune baza in ei. Dupa parerea mea, e ok cu prieteni, si e ok si fara, daca ai un frate sau o sora cu care te intelegi foarte bine. Eu nu am foarte multi prieteni si doar doi prieteni adevarati, insa tot pe surorile mele ma bazez, si nu ma simt singura sau nasol. Daca ai familie, nu mai ai nevoie de nimic, nici de prieteni.

[Cookiesor]

Depinde, in mare nu prea ma incred in toti asa numitii prieteni din jurul meu. Sunt doar doua persoane in care chiar am incredere si care pana acum m-au ajutat la bne si la greu desi ne-am mai si certat, oricum chestii prostesti.
Poate ma inteleg bine cu ele pentru ca ne cunoastem de foarte mult timp si anume de 11 ani cu una dintre ele si de 8 ani cu alta.
Cu restul sincer, prefer doar sa mai vorbim, sa mai iesim la un suc insa nimic mai mult.
Nu pot spune ca sunt contra pentru ca este bine sa ai prieteni si totusi trebuie sa fie cineva cu care te poti intelege bine si caruia sa-i destanui anumite lucruri (nu spun acum ca trebuie sa-i spui chiar toate lucrurile carete apasa insa totusi este bine sa ai pe cineva si aici nu ma refer la parinti, parintilor oricat ai incerca nu le poti spune tot deci trebuie sa ai pe cineva de aceasi varsta).
Dar nici pro, adica depinde de fiecare ce crede. Daca ai gasit o persoana cu care sa te intelegi foarte bine si pe care sa te bazezi nu spun nu insa exista si limite.

[Assyria]

Am si eu doua prietene . Cat de bune sunt acum, nu stiu... dar cu ele imi petrec timpul cel mai mult. Poate ca simt o usoara tristete gandindu-ma la faptul ca o data si-o data ne vom spune " pa-pa" , insa nu cade cerul peste mine; o sa-mi fie dor ce-i drept, asa cum ne este tuturor dor, e si normal pana la urma. Relatia noastra de prietenie cam scartaie... si acel respect pe care ele il vor din partea mea, inecrc sa-l ofer. Insa ele il ofera mai putin- sau poate o fi doar in imaginatia mea. De ce m-ai stau cu ele? Fiindca ar fi plictisitor sa vorbesc numai cu mama. Am nevoie de prieteni fie ei si putin mai... pentru ca fara ei m-as plictisi ingrozitor. Poate ca aceste fete nu pot fi numite prietenele mele cele mai bune, prietenele de suflet, surorile mele, insa prietene le pot spune.
Imi aduc aminte cum intr-o zi cand venisem de la scoala am inceput sa plang pentru ca mi-am dat seama ca nu am nici un prieten care sa ma inteleaga, stiam si dinainte dar nu vroiam sa accept. Mama ca intotdeauna a inceput cu dicursurile ei cum ca prietenii adevarati nu exista si ca trebuie sa ma feresc de astfel de persoane ce se dau drept prieteni. Am strambat din nas dupa ce auzisem ce stiam deja dar nu vroiam sa accept. Vroiam si vreau sa cred ca voi intalni si eu un prieten bun, si ca prietenii exista. Sunt sigura ca exista dar nu i-am gasit eu. ( am luat-o prea personal )
Nu as putea trai fara prieteni-mult spus-.. fie ei si falsi... atata timp cat nu le spun tot ce-mi iese pe gura( un mare defect al meu, de a scuipa tot) si atata timp cat nu ma implic foarte mult. Sa zicem ca pentru o petrecere, o plimbare, pentru a-mi ocupa timpul pana la urma.
V-as mai zice ceva, dar si asta e personal si cred ca daca veti citi va veti satura .
In sfarsit.... nu mi-ar fi bine fara prieteni.

[Monica Wksv]

A trăi fără prieteni e ca şi cum ai trăi in deşert, unde seceta devine apăsătoare, iar aşteptarea ploii pare nesfârşită.
În mod cert, nu aş putea trăi fără prieteni. De fapt, nu-mi pot imagina cum cineva poate trăi fara prieteni. Nu e trist să mergi singur prin deşert aşteptand ca ploaia să-ţi indunde gândurile uscate din cauza soarelui dogoritor?

E inevitabil ca persoanele la care ţii să nu te dezamăgaescă, face parte din viaţa! Cât despre "prietenul la nevoie se cunoaşte", nu sunt aşa sigură. Recent, am citit ceva care dovedea contrariul : un prieten bun apare atunci când eşti fericit, pentru a se bucura alături de tine, pentru a te face să te bucuri mai mult, ci nu când ai probleme, căci s-ar teme de un eşec pe care ţi l-ar produce.

[pffboy]

Hm..
Dar in ce Alzheimer exacerbat o dati si voi,ma amuzati

Sa spunem doar ca eu am un ortac,care sper sa ramana alaturi de mine mult timp de acum incolo.
In rest sunt o persoana solitara,multe cunostinte..si cam atat.Sunt de parere ca a atribui termenul de prieten unei persoane este deja cam mult,prieteni in ziua de astazi e bine sa nu ai (cunostinte cu zecile)

Observ in scrierile voastre "laice" notiunea de BFF ,nu exista asa ceva.Asta daca nu cumva e vreo ruda de sange..dar si acolo am dubii,consider ca respectiva ruda iti ramane aproape din obligatie si nicidecum pt. natura sentimentelor care candva le-a simtit pt. tine.

[~Space-Bound]

Meh, decat cu prieteni care te vorbesc pe la spate si te parasesc la nevoie mai bine singur. Pe de alta parte, decat singur mai bine cu 1 prieten care va fi mereu langa tine atunci cand vei avea nevoie de cineva. Dar oricum, prietenii adevarati sunt de greu de gasit, dar atunci cand ii gasesti, ar fi bine sa nu-i pierzi. xD

[σχуgєη]

Eu nu mai vreau prieteni. Sincer, am avut până acum tot felul de prieteni apropiaţi [colegi de clasă, vecini, rude etc.] şi în fiecare prietenie m-am aruncat cu capul înainte fără să-mi dau seama de consecinţe. M-am implicat prea tare emoţional, am încercat să fac orice să ne înţelegem mai bine şi am ajuns să fiu considerată un colac de salvare.
Am învăţat că, dacă ai nevoie ca cineva să te susţină, trebuie să mergi la părinţi. O mamă va fi întotdeauna mai bună decât o tipă care te vorbeşte pe la spate.

Precizare: am zis mai sus că nu mai vreau prieteni, nu amici. Amici am cu carul, indivizi cu care ies la un suc sau merg în parc, atâta tot.

[North]

σχуgєη , cred ca tu nu ai avut niciodata prieteni, nu ca ai avut prieteni care pana la urma "te-au tradat" sau au fost naspa. Cei care pana la urma s-au dovedit ca au fost ipocriti inseamna ca nu ti-au fost niciodata prieteni.

[+Rin+]

Hm...Cu Prieteni sau Fara ?"
Ce pot sa zic...Nu sunt o persoana prea sociabila,ba din contra,retrasa.Am momentele mele de "nebunie" , "superultraincantare" si "amnezie" dar in rest sunt o fire sobra,uneori aroganta.Asta nu pentru ca vreau ci pentru ca asta e natura mea.
Nu o sa ma vezi facand primul pas spre nicunfel de relatie,fie ea de prietenie sau iubire.Nu sunt genul.Dar daca o persoana intra in vorba cu mine nu o voi respinge ci voi fi fericita sa comunic cu ea.
Am multi amici dar prieteni,putini.
Oamenii imi gastiga respectul si imi ajung la inima foarte rar si foarte greu.Un prieten adevarat e cineva caruia ii pasa de mine,ma intelege fara sa ii spun un cuvant.Cineva care ma respecta inapoi si care stie sa fie "amuzant" fara a intrece limite.
Desi fiind singuratica,consider ca mereu ai nevoie de un prieten;unul adevarat.Mai bine asa decat 40 de prieteni falsi.
Din fericire nu mi s a intamplat ca prietenii mei sa ma tradeze,dar sa se schimbe si sa se indeparteze da.