Cu sau fara prieteni-pareri si dezbateri

[chrissta]

Nu-nţeleg faza cu "m-au lăsat la greu". Pentru că dacă-ţi e prieten, nu îţi face rău în mod voit. Da, ştiu, unele chestii nu convin tuturor, dar se poate lăsa de la sine. Şi o spun cu sinceritate, odată ce-ţi faci cu adevărat un prieten, cu greu renunţi la el. Şi chiar dacă nu aveţi absolut aceleaşi gusturi, veţi găsi o cale de mijloc.
Nu văd rostul pentru care aş alege să trec singură prin tot. Da, am momente în care vreau să fiu singură şi în care fac şi eu chestii destul de aiurea, dar am grijă să nu rănesc intenţionat şi să-i înţeleg şi pe ceilalţi. Nu pot să fiu o viaţă deprimată şi să pretind prietenia celorlalţi. Şi nu pot avea totul fără sacrificii. Pentru că atunci când ai un prieten trebuie să încerci să fi alături de el, să încerci să găsiţi un drum comun, dar care să nu te schimbe pe tine ca om. Căci cine te place, te place aşa cum eşti, fără să te pună să-ţi schimbi stilul sau alte porcării.
Aşa că răspunsul la topicul tău e : "Ai grijă cum îţi alegi prietenii şi nu îi acorda încrederea ta oricărui idiot, pt că o să ajungi rănită. Prietenii adevăraţi te plac pentru ceea ce eşti şi te vor asculta ore-n şir plângând la telefon dacă e nevoie."

[Topaz]

Nu am stat deloc pe gânduri. Normal că e mai bine cu prietenii! Să fim serioși, singurătatea te înebunește de-a dreptul, fără să-ți dai seama. Fiecare persoană are nevoie MĂCAR de-un prieten adevărat, o persoană în care să aibă încredere, la care să se descarce și aceasta să-l ajute. Prietenia înseamnă ceva minunat, un lucru pe care trebuie să-l aibă fiecare, așa cred eu.
Eu una sunt mai singuratică, sau poate mai închisă, nu știu. Oricum, îmi fac mai greu prieteni și poate că am puțini dar buni, în rest am amici. Prietenii mă ajută mereu când am nevoie, deși sunt momente în care îmi doresc să fiu singură, să meditez asupra lucrurilor pe care le am pe cap. Dar, până la urma, tot la friends revin ^^
Toți simt nevoia să vorbească cuiva, pot s-o facă și la amici, dar nu e așa ușor, ăștia te pot trăda imediat și să-ți răspândească imediat un secret, pe când prietenii adevărați n-o fac, de aceea avem nevoie de ei.
De când mi-am făcut primul prieten adevărat am început să gândesc într-un mod mai diferit. Cum adică? Simplu. Consider că prietenia e ceea ce trebuie să pui aproape pe primul plan, înainte de toate. Dacă nu sunt aceste persoane să te ajute, atunci cine o va face? Ei bine, nimeni... și atunci începi să te simți singur și pe lângă starea pe care o ai din cauza problemelor, mai vine și sentimentul acela de singurătate. O spun pentru că au fost momente ( puține ce-i drept ) în care am simțit pe pielea mea. Chiar e groaznic fără prieteni.
Huh, aș putea să trăncănesc o zi întreagă despre subiectul ăsta xD dar nah...
Încă ceva, sunt de acord cu ce a spus chrissta și citez "Ai grijă cum îţi alegi prietenii şi nu îi acorda încrederea ta oricărui idiot, pentru că o să ajungi rănită. Prietenii adevăraţi te plac pentru ceea ce eşti şi te vor asculta ore-n şir plângând la telefon dacă e nevoie."
Chiar trebuie să ai grija cum îți alegi prietenii... și într-adevăr cei adevărați te vor asculta plângând și ore întregi și le vor păsa de tine, așa că vor face tot posibilul să te ajute. Eu una îmi aleg prietenii când văd că unei persoane îi pasă cu adevărat de mine, mă susține, îmi dă sfaturi, mă ajute mereu și-mi e alături. ^^

[Sayuuki]

Cu sau fără prieteni...depinde. Depinde la ce fel de prieteni te aştepţi. Toţi avem nevoie de cel puţin un prieten adevărat, care să ne susţină şi în compania căruia să ne simţim bine. Eu personal am câţiva prieteni buni, în rest persoane cu care vorbesc ocazional. Eu cred că e mai bine să ai o prietenie strânsă cu câteva persoane care ştii că nu te vor bârfi sau trăda, persoane în care să ai încredere, decât să ieşi cu o întreagă gaşcă cu care nu prea ai multe în comun. Prietenia trebuie să fie bazată pe încredere şi respect; un prieten care nu te respectă ţi se va părea fals, poate nesimţit; dacă nu există încredere, totul cade de la început, pentru că fără încredere veţi începe să vă suspectaţi unii pe alţii din diferite cauze. Prietenia adevărată este o comoară ce nu trebuie s-o laşi să-ţi scape, prietenii adevăraţi sunt persoane care mereu te vor accepta aşa cum eşti. Un adevărat prieten nu va lua în seamă toate bârfele, nu-i va păsa de toate defectele tale.

Dar uneori prietenii ne pot sufoca, pot deveni prea posesivi. Uneori fiecare are nevoie de intimitate, de libertatea de a fi singur cu gândurile sale. Eu cred că nu trebuie să ne lăsăm prieteni să ne domine, să luăm anumite decizii numai pentru că aşa cred ei. Sfatul lor este important şi prietenii ne pot influneţa în diferite moduri, dar trebuie să fim cu picioarele pe pământ şi să nu ne lăsăm duşi de nas de un prieten fals care-ar putea face ce vrea cu noi. Este bine să învăţăm să luăm decizii pe cont propriul, nu să ne lăsăm influenţaţi.

Prietenii trebuie preţuiţi, ei sunt o mare comoară şi alături de un prieten bun poţi face orice şi poţi trece peste orice, dar trebuie să nu-i lăsăm să ne influenţeze propriul caracter într-un mod negativ.

[She]

In general, cu. E bine sa ai pe cineva cu care sa razi, sa vorbesti, uneori sa plangi. Insa sunt si unele momente in care as vrea sa fiu singura. Nu suport relatiile sufocante, gen "bff" & co. In primul rand pentru ca sunt superficiale, dupa parerea mea, si in al doilea rand pentru ca sunt cam egoista. Intr-o prietenie, fiecare ar trebui sa contribuie, iar daca ar fi dupa mine, as vrea sa am pe cineva la care sa ma duc cand am nevoie de sfaturi sau cand vreau sa ies pe undeva, dar in rest vreau sa fac ce vreau, alone, sometimes. Si asta pentru ca ma atasez foarte greu cu adevarat, chiar daca poate uneori stau cu o anumita persoana si totul e OK. Sunt foarte putini cei pe care ii consider prieteni, si in general sunt persoane cu care nu petrec mult timp, dar de care sunt mai atasata decat de persoanele pe care la vad zilnic.
Eu personal, daca stau foarte mult cu cineva, observ repede daca putem fi sau nu prieteni buni, genul de prieteni adevarati. Pentru ca daca nu, atunci ajung sa ma plictisesc de acea persoana. And I agree too, prietenii adevarati sunt rari, si trebuie sa-i pretuim. Si inca ceva, consider ca in cazul meu, un prieten adevarat ar fi cel care sa ma suporte; simplu, nu?

[Sângerica :3]

Buna intrebarea.Ma voi referi mai mult la cei care ma stiu in viata de zi cu zi. Eu sunt solitara. Nu ca mi-ar placea, dar asta este. Si eu am avut prieteni care m-au lasat de izbeliste atunci cand am avut nevoie de ei dar care s-au intors la mine atunci cand ei au avut nevoie de mine. Prima oara crezi ca au gresit, insa a doua oara pur si simplu iti dai seama ca nu te poti baza pe ei, motiv pentru care incepi sa te inchizi in tine. Pot spune ca nu ma cunoaste nimeni asa cum sunt eu de fapt, pentru ca nici nu vreau asta. Sunt o fire mai dificila, deci un punct in minus pentru mine, plus ca nu suport persoanele nesimtite in preajma mea- de nici o culoare.Totusi, capitolul socializare nu e unul inaccesibil pentru mine- nu atunci cand vreau. Dar e greu sa iti faci un bun prieten atat timp cat si cei din jurul tau sunt nesiguri pe ei si nu sunt sinceri, aratandu-si diferite fete. Bineinteles ca ideal ar fi sa ai prieteni, cu care sa te impaci si sa vorbesti, pentru ca cineva a spus candva " Omul nu e facut sa fie ca o insula pustie" - si avea dreptate. Ar fi chiar minunat sa ai un prieten foarte bun care sa nu te lase balta indiferent de deciziile tale, insa asta implica riscul de a-l lasa sa te cunoasca pentru ca el sa nu te judece, insa rar ii mai gasesti. Totusi, te multumesti si cu amicii .

[Kayla.]

Normal ca e mai bine cu prieteni.Nimeni dintre noi nu poate trai fara prieteni.Toti,dar in general copii si adolescenti simt nevoia sa vorbeasca cu cineva atunci cand are cate o problema pe care nu i-o poate spune mamei sau tatalui.Acum serios,cati dintre voi nu ati vorbit cu prietenii (ma refer la prietenii adevarati) cand aveati vro problema pe care nu i-o puteati spune parintilor.Cei ce zic ca prietenii nu sunt buni la nimic,dupa parerea mea sunt niste superficiali si nu au cunoscut ce inseamna cu adevart prietenia.Fiecare dintre noi are nevoie de un prieten caruia sa ii ceara sfaturi,sa ii spuna tot ce are pe suflet si sa se distreze.Eu una personal,am doi prieteni foarte buni care imi sunt alaturi la bine si la rau,ne sprijinim mereu,radem impreuna.Sunt doi colegi de clasa de ai mei:o fata si un baiat.Niciodata nu m-au parasit cand aveam nevoie de ei.Mereu au fost alaturi de mine si la bine si la rau(mda,deja incep sa aberez).In rest am numai amici si cunostinte cu care vorbesc despre subiecte neimportante.Acum sa fim realisti.Fiecare are nevoie de cel putin un prieten adevara alaturi.Viata fara prieteni este foarte amara.Si trebuie sa ai mare grija pe cine iti alegi prieteni,caci te pot trada foarte usor.Si eu am fost de foarte multe ori tradata.Si in incheiere raspunsul la intrebare este ca viata este mult mai frumoasa si ma usoara cu prieteni adevarati langa tine.

[akadella]

eh eu nu mai cred de mult in prietenii adevarati,fiecare crede ce vrea si eu cred ca dusmanii imi sunt prieteni si prietenii dusmani.Am fost tradata de foarte multe ori de asa zisii mei prietenii,norocul meu ca nu imi deschid sufletul in fata nimanui,altfel dupa cat ii cunosc stia tot orasul "secretele" mele,dar sa fim seriosi un secret e atunci cand nu il stie nimeni doar tu.Desigur sunt si alte persoane care abia asteapta sa isi spuna traiirile unei persoane chiar daca acea persoana o tine de bibelou.Cu alte cuvinte nu ma incred in prieteni nici daca imi dai foc sau ma tunzi.

[Mitsukai Yoru]

Prietenii adevarati exista, si spun asta pentru ca pana acum cateva luni la fel eram si eu. Nu dadeam un ban pe oameni, si iti jur ca am regretat asta atat de mult cand mi-am dat seama ca am ramas singura, asta incepand de acum un an jumatate. Am cazut intr-o depresie nasoala, dar am avut prieteni care m-au tras din nou in sus, si jur ca pentru astfel de persoane as face orice. Prietenii adevarati exista, dar nu poti avea mai mult de unul, si eu ma bucur ca am un bf care nu ma judeca si ma accepta asa cum sunt eu, si caruia ii pot spune ce ma doare. Plus ca eu daca nu am prieteni sunt moarta, pentru mine sa vorbesc, sa ies, sa rad, inseamna 99% din viata.

[Monoxid]

Hmmm prieteni, nu cred ca am. Amici da, parteneri de baute, sau de gratare. Persoane cu care ies si radem dar niciodata nu-mi las viata in mainile lor. Pentru ca in mediul unde traiesc eu e o regula de baza, nimeni nu tine la nimeni. Nu ma bazez pe ei, nu astept sa ma ajute nici amicii si cu atat mai putin amicele.

[Ekkaterinna]

Sincer,nu stiu ce sa cred,vacanta asta mi-am facut "curatenie" prin ganduri si m-am hotarat pe cine vreau sa tin langa mine si pe cine nu.Nu am incredere suficienta in cineva incat sa-i spun totul despre mine,pentru ca persoanele se schimba si te lasa cand e mai greu.Sunt mereu cu garda sus,pentru ca nu am incredere in persoanele din jurul meu.Mi-e foarte greu sa-mi fac prieteni,iar de-aia adevarati sunt putini,mai putini de 2 xD.Ma rog,am o prietena in care am incredere,dar nu maxima pentru ca mi-e frica,si stiu ca o ranesc dar totusi ma accepta asa cum sunt.O respect pentru asta,pentru ca-mi accepta toate momentele si tampeniile.De prieteni avem nevoie,e o necesitate,ceva la care nu potui renunta ca la o pereche de sosete,you know?Sunt importanti,si daca ai un prieten adevarat te poate ajuta sa fii un om mai bun.