Cronicile Trecutului - Cuget in clar de luna [+12] [ mistery / sf ]

[SethMeth]

Capitolul I
Cartea infernului , Trezirea.




Exact ca in noaptea aceea, intuneric, ceata, copaci inalti ce se leaganau in bataia vantului purtand un parfum care este menit sa starneasca groza in orice fiinta umana. Dar nu mirosul este problema lui Hideyoshi, si nici macar suierul infiorator al vantului nu-l sperie, ceea ce-l innebuneste de cateva saptamani este dorinta aceea nestavilita…

“Iar au plecat la congres si m-au lasat singur. Ce noroc pe mine. Poate Al are ceva timp liber” isi spunea un tanar inalt, coborand din pat si luandu-si telefonul de pe masa. Era ora 8 seara, ce om normal si-ar dori sa mearga la plimbare? A inchis clapa si s-a trantit din nou pe pat. “Niciun om normal… dar Anita numai normala nu e!” S-a ridicat din nou si a format numarul ei. Era considerate o ciudatenie in scoala, dar lui ii placea oarecum de ea si nu dorea s-o lase intr-o seara de vineri sa stea singura-n casa. Se simtea si obligat sa o sune avand in vedere ca era singurul caruia ii daduse numarul ei.
A raspuns, iar vocea blanda trada oarecum falsitate:
-Alo, cine este?
-Buna, Hideyoshi la telefon, ma intrebam daca nu vrei sa vii la o plimbare cu gasca?
-Cand?
-Chiar acum.
-Cum sa nu am sa vin , dar mai intai trebuie sa vorbesc ceva cu ai mei .
-Intr-o jumatate de ora termini?
-Da, cum sa nu?
-Atunci ne vedem in jumatate de ora in parc.
-Bine, ne vedem acolo . Pa pa
-Peace!
Nu treminase bine de vorbit cu frumoasa fata bruneta a carei privire patrunzatore a ochilor verzi ii reaparea in minte, ca si il suna pe prietenul sau cel mai bun, Cangutso, un tanar de 17 ani, inalt si solid, cu un par negru , si o culoare a ochilor sai negri care nu se uita, dar nelipsit de simtul umorului, care in cazul lor era tare ciudat .
-Na’seara frate ce faci?
-Bine fratioare tu?
-Pai uite, am invitat-o pe Akatsuki la o intalnire si ma intrebam daca nu vii si tu cu baietii.
-Aha bine lasa ca vorbesc cu baietii si poate venim, dar sper sa facem ceva traznit, deci la ce te gandesti?
-Seara asta este perfecta pentru un ritual Voodoo, deci ce zici?
-Nu stiu ce sa spun, ritual voodoo? Ai mai incercat asa ceva? Imi suna infricosator!
-Eh hai, ce se poate intampla? Vine bau-bau si te mananca?
-Da, ma rog, ne vedem intr-o ora in parc, e bine?
Prietenului sau nu ii era clar ce avea Hideyoshi de gand, dar cum sa aiba cand nici macar el nu stia care-i erau ideeile. Voia doar sa iasa din casa si sa gaseasca ceva care sa-l tina ocupat. Oare de ce simtea nevoia de a se purta cat mai firesc? De ce isi dorea sa le semene atat de bine prietenilor lui incat ajungea sa devina chiar frustrat? A incercat sa-si alunge toate teoriile absurde din minte si sa-si gaseasca ceva de imbracat. Brusc, si-a amintit ca el trebuia sa faca un ritual Vodoo. Cum de tocmai acum? A trantit usa dulapului si s-a intors. Cand a privit in jos a suferit un soc.O carte groasa cu o captuseala din piele si o pentagrama parca de sange pe coperta superioara zacea pe podea.In gandul lui Hideoshi a trecut o intrebare plina de frica “ Dar cum a ajuns acolo?” stiind sigur ca el nu avea o astfel de carte. Ingorzit se apleaca si atinge cu varful degetelor pielea invechita , aceasta se simtea parca noua la atingere, insa arata de parca ar fi avut mai mult de 100 de ani, iar mirosul ii trada varsta “inaintata”. Speriat deoarece cand a atins-o cartea s-a deschis la o pagina cu tot felul de semen caudate si pentagrame insangerate a luato in mana si s-a holbat cateva nminute la ea fara sa miste , era intr-un soi ciudat de transa care il facea sa para un zombie cu chip de om. Starea sa de inconstienta a fost rupta atunci cand mana lui a atins paginile insangerate , acestea transformanduse in litre aurite si candva probabil si stralucitoare cu care fusese incrustat un titlu in cu totul alta limba decat oricare alta pe care i-a fost dat lui vreoata s-o cunoasca. Nu erau simboluri folosite in vreuna dintre limbile de circulatie internationala, era sigur de asta, dar nu ii semana in niciun caz cu araba sau orice alta limba iesita din comun. Ceva ii aducea a celtica veche, insa nu era sigur de el. Intrebarea care persista era: cum a ajuns acea carte in casa lui? De ce a ajuns acolo si cine a adus-o?
Capul ii vajaia. A varat cartea in ghiozdan si s-a imbracat in ce a gasit la indemana, grabit fiind sa-si ia cheile si mobilul cu castile si sa iasa din casa, urgent!
A trantit cu putere usa de la intrare si s-a aventurat pe strazile pustii. Il chemase pe Cangutso cu treizeci de minute mai tarziu decat pe Anita. S-a gandit ca ar avea ceva timp pentru cateva “farmece” asupra fetei, asa ca a format numarul ei. O sonerie iesita din comun s-a auzit de la cativa metri din spatele lui, iar Hideyoshi s-a intors, surprins fiind vazand o fata cu par lung si castaniu, privindu-l cu ochii uluitor de frumosi din departare. Se simtea ca un nebun, deoarece avea impresia ca acea fata superba era neobisnuit de periculoasa. Irisul avea o neobisnuita culoare de rosu sangeriu, iar in bezna aceea parca-i scanteiau ca ochii unei pisici pradatoare agere si salbatice. Purta o rochie scurta pana peste genunchi, dar neagra, care o facea sa se contopeasca cu noaptea, iar atunci Hideyoshi si-a dat seama ca era speriat, tremura, iar zembetul fetei inocente se prefacea in mintea lui intr-un ranjet sadic, dar defapt asa si era zambetul s-a transformat intr-un ramjet sadic si insetat de sange , baiatul speriat nu mai stia ce sa faca , crezand ca Anita cazu victima acestei fapturi, dar atunci ca prin minune aceasta dispare, iar Hideyoshi a crezut ca i s-a parut deoarece a vazut-o imediat pe Anita cum se grabea sa ajunga la timp. “ Dar totusi cine a fost acea fata parca era prea ciudat sa fie doar o iluzie” se gandi el , dar a fost rupt din gandire de catre Anita:
-Buna DT(deoarece asa avea Hideyoshi porecla , fiindca visa mai tot timpul) ce mai faci?
-Buna, i-a raspuns, insa pe chipul lui se putea citi frica pe care o resimtea, asa ca Anita si-a dat repede seama ca ceva e in neregula.
-Ce ai patit de esti speriat , nu-mi sta bine parul?
-A, nu, mi s-a parut ca am vazut ceva(si rasufla usurat).
-Bine cum zici tu si ce ai de gand sa facem?
-Pai eu ma gandeam ca ne putem plimba putin pana cand vin prietenii mei , si sa ne cunoastem mai bine . Esti de acord?
-Odata ce am venit aici ce crezi?
-Poi….. fiind interupt de un pupic mic pe obraz.
-Asta e ca sa-ti treaca spieretura(apoi chicotind)
-Hei da nu sunt speriat!!!!!!!!
-Bine, bine cum zici tu .
Discuta ei ce discuta despre diverse, pana sunt intrerupti de Cangutso si ceilalti .
-Hei ce fac micii amorezati aici?
Se aude o pleznitura si instantaneu se face liniste, asta demonstrand ca Cangutso a primit una peste fata de la Anita.
-Sper sa-ti fie invatatura de minte deoarece te ia gura pe dinainte.
Ceilalti razand de bietul baiat , care se inrosi ca un rac de rusine.
-Dupa cum stiti ne-am adunat aici cu un singur scop, exact cum v-am zis , un ritual Voodoo.
-Deci si cum ai de gand sa incepi acest ritual ?
Baiatul nu a dat un raspuns concret a scos cartea din rucsac si o arata prietenilor lui , acestia se dadusera 2 pasi inapoi si ramasesera speriati, Hideyoshi nestiind de ce.
Pe partea lui Hideyoshi cartea era normala dar pe partea care le-a aratat-o prietenilor lui a aparut un ochi. Cand observa si Hideyoshi scapa cartea pe jos , de cum facu cartea contact cu pamantul aparuse o pentagrama rosie parca era facuta cu sange , iar in mijlocul careia se afla cartea. Anita, dadandu-si seama despre ce este vorba, le-a zis baietilor :
-Ce va urma nu va fi deloc normal, iar ce veti vedea aici sper sa nu povestiti la nimeni.
In momentul acela, pamantul din fata lor a fost crestat de un scurt cutremur, iar din crapatura imensa iesi o creatura inalta, cam de 2 metri , cu fata acoperita de o gluga , de fapt in interiorul glugii nu se afla nimic altceva decat niste ochi rosi si fiorosi si doua coarne care ieseau afara din gluga , iar corpul aesteia era plin de muschi , numai ca nu era nimic omenesc , avea picioare de cal , o coada de sarpe , iar mainile erau umane dar cu ghiare imense. In timp ce creatura se arata, trei dintre prieteni lui Hideyoshi au ragnit cat i-au tinut plamanii si au fugit, ramanad doar Gan , DT si Anita . Dupa ce invocarea fu completa Gan intreba:
-Hide tu ai facut asta?
-Poi….. nu, habar nu am nici ce este. Atunci interveni Anita :
-Este un mesager al lumii de apoi , mi-am dat seama din prima clipa cand te-am vazut ca ceva nu e in regula si acum asta , te rog frumos zi-mi ce se intampla .
Baiatul incepu sa-i povesteasca Anitei cat de repede putu ce se petrece , iar aceasta isi dadu seama si pe cine vazuse in parc inaintea sosirii ei, dar era prea tarziu deoarece monstrul nu statu mult pe loc dupa invocare ci a luat-o la fuga, dezvaluind niste gheare imense si infricosatoare. Probabil alerga, insa picioarele atingeau pamantul cu atata gratie si rapiditate, incat abia se puteau face auzite. Inainte ca vreunul sa reactioneze creatura a iesit pe imensele porti ale parcului si s-a pierdut in noapte pentru cateva momente. Cateva secunde s-a asternut o tacere mormantala, care a fost rupta de un gemat infricosator, sfasietor, care i-a determinat pe cei trei sa inmarmureasca si sa se uite nedumeriti unul la celalalt.