Copii ÅŸi telefoanele

[Triangle]

Primu' meu telefon a fost cam prin clasa a7-a. Si mi l-a dat tata ca sa ma contacteze mama sa stie pe unde sunt, nu ca as fi avut nevoie de el pentru altceva (recunosc ca eram fascinata de el si ma mai jucam jocurile de pe el). Si o tin in rable pe care nu le folosesc decat pentru convorbiri si eventualele schimb de melodii prin blustut (n-are nici macar cablu USB XD).
De copchii cu telefon n-am ce sa zic. E treaba lor. Daca parintii isi permit sa le cumpere telefon de ultima fita, e total problema lor. Ei stiu sa-l foloseasca. Nu ma apuc sa vorbesc de copchii care pun muzica pe telefon la maxim, ca si eu mai fac asta cateodata. Stiu ca primesc priviri urate din partea celorlalti .

[Sin]

Si eu am vazut de multe ori la scoala copii cu telefoane in figuri, cu tot felul de aplicatii, camera, jocuri, poze, chiar si internet. Nu inteleg de ce un copil de clasele 1-4 are nevoie de mobil in fite. Inteleg, vor parintii sa verifice daca e ok si etc., dar nu ii ajunge ceva mai simplu? In primul rand, copiii nu prea stiu cum sa aiba grija de lucrurile lor, si saracu' mini-calculator are slabe sanse sa reziste. In al doilea rand, sunt multi cocalari si batausi care fura telefoanele cum altii comanda la Mc'Donalds. Am vazut destule viduri pe YouTube in care idiotii fura PSPuri, Nintendo DSuri de la copii. Din pacate, piticii vad telefoane la adolescenti si desigur, vor si ei. Cu cat mai scump, cu atat mai bine, nu? Si asa, daca nu ii cumperi unul copilului tau, el nu te mai iubeste si esti un parinte rau.

Eu am avut primul telefon in clasa a-3-a. Un Motorola vai de capul lui, pe care l-am primit de ziua mea. Am avut foarte mare grija de el. Si acum traieste si merge destul de bine, doar ca e foarte zgariat. Nu are foarte multe figuri, dar pentru un copil de clasa a-3-a e ok.

[Horia K]

sunt multi cocalari si batausi

Oricine poate fura un telefon, nu trebuie să fie neapărat ţigan, cocalar, sau cefos. Sunt în SUA cocalari ca să zici că şi acolo tot cocalarii fură telefoane ? Sau alege tu orice altă ţară, am zis SUA, fiindcă acolo delicvenţele încep la copii destul de devreme.

Cu cat mai scump, cu atat mai bine, nu?

Nu neapărat. Poţi lua din Piaţa Obor un telefon cu un milion jumate de la bişniţari care are cameră de 8 mp, internet, mp3, mp4 plus slot de card de 2 gb.

Si asa, daca nu ii cumperi unul copilului tau, el nu te mai iubeste si esti un parinte rau.

Asta ţine de mintea copilului, nu de "nevoile" acestuia. Sau, de asemenea, de educaţia pe care părinţii o dau copiilor.

Un Motorola vai de capul lui

Te plângi că era vai de capul lui ? Să nu pari ipocrită.

În fine, ca orice tip dur am un telefon praf şi mă mândresc. De fapt, nu mă mândresc, dar îmi place. Primul telefon, nostalgic, şi toate ăstea. Plus că e finlandez!
Desigur, îmi doresc un telefon pe care-l pot folosi să ascult muzică dacă nu am baterie la mp3. Parcă era telefonul ăla Xpress Music cu 2 gb (mai mult decât mp3-ul meu, făcut numai pentru muzică), plus că telefonul ăla are bateria foarte bună.
Here's mine:

Numai că e pe argintiu. E bine că e rezistent (am şi avut grijă de el).
Btw, modelul ăsta nu se mai fabrică. În 2 ani pot zice că am un model unicat.

[Sayuuki]

La mine la şcoală a devenit ceva normal să vezi puştii de a 3a cu telefoane 'şmechere' =]]. Nu ştiu de ce, dar îmi vine să mor de râs când mă gândesc. Copii ăştia, care nici măcar n-au nişte noţiuni stabile despre viaţă, vor să pară mari şi tari. Vor să crească cât mai repede, proştii, şi nu-şi dau seama că îşi macină singuri cea mai frumoasă perioadă a vieţii : copilăria. La mine la şcoală, în pauză, fetele de a 3a se plimbă pe coridoare, braţ la braţ, cu barba-n sus, ca şi cum ele ar fi cele mai importante, vorbind despre tot felul de tâmpenii, cu telefoanele după ele. Arată ca şi cum i-ai da unui bebeluş o nicovală pe post de jucărie. Îmi amintesc că vorbeam cu o fetiţă de clasa a 2a şi o întreb "Câţi ani ai?'; şi ea-mi zice: "Sunt MARE, să ştii, uite ce telefon mi-a luat mama!"; şi-mi arată un telefon, cred că era un Samsung Corby. Am rămas mască, îmi venea să mor de râs, dar m-am abţinut, că eram şi părinţi' 'odorului' prin preajmă. A trebuit să stau tot restul zilei cu fata respectivă, care n-a făcut altceva decât să-şi venereze telefonul; îl avea de vreo două zile. Nici nu ştia să umble cu el, iar dacă eu vroiam să o ajut, nici nu mă lăsa să mă apropii : "Sunt MARE, n-am nevoie de ajutorul tău!!!". Fraate, specimenele astea au nevoie de o viaţă sau de o bătaie bună.

[^^Lorraine^^]

Eu una cred ca nu prea mai conteaza acum de la ce varsta ai telefon. Verisoara mea are 5 ani si are telefon, nu performant dar are camera de 1, 3 mp. Destul de ok. Copii mici care se lauda cu telefoanele lor vor atentie si nu stie cum sa o primeasca mai bine si avand ca rezultat pierderea obiectului sau stricarea sa....putem sa ne dam cu parerea cat vrem ca nu schimbam nimic....ma intreb ce o sa mai aiba generatiile urmatoare ca accesoriu. leptopuri?

[nemo-chii]

Pustanilor din 1-4 , bai sunt niste mucosi la ce le trebuie telefoane cand nici numele nu si-l stiu a scrie ..>.>. Lynnule , sti ca stiu perimetru scoli deci .. asa si eu vedeam pustani de clasa I cu telefoane mai perfomante decat a parintilor , la ce le foloseau , dumnezeu stie decat sa ii sune pe mami si pe tati altceva nu vad ce .
In principiu eu cred ca mucosilor nu le trebuie telefoane ca nu se duc in alta tara sau oras ca sa ii sune pe parinti ...

[Crazy~Tenshi]

Nu prea inteleg de ce ar avea nevoie un copil mic de un telefon... Si mai ales de unul performant cu care sa dea de pereti zicand: "vreau unul nou, trebuie sa-l stric pe asta"... Unii parintii isi rasfata copii prea mult, le daruiesc tot ce vor, dandu-le o impresie cam gresita despre viitor, pt ca atunci cand vor fi mari nu toata lumea le va darui orice fara nicio conditie.
Am primit un telefon cand eram in clasa a 5-a. Era un model vechi, nici macar nu era color, dar mie mi-a placut pt ca avea niste jocuri dragute. Peste un an, mi-am luat unul care avea un singur lucru in plus: culori. Nu m-am plans niciodata de telefoanele astea, nu simteam nevoia de a avea ceva mai bun. Apoi cand am terminat scoala generala mi-am luat un telefon mai performant ca sa zic asa, cu mp3 si camera de 2 mp. Nu e cine stie ce grozavie, dar mie imi place foarte mult si nu am de gand sa-l schimb, nu am nevoie de ceva mai bun, cu care sa ma laud, oricum nu ma face o altfel de persoana.

[Teh]

@Crazy~Tenshi - eu în clasa a 5a, nu aveam telefon şi nici nevoie de el.
În orice caz, nu ştiu dacă poţi comenta aşa cum ai făcut-o, având în vedere situaţia. Adică, " ce nevoie are un copil mic de telefon"? dar tu, în clasa a 5a, ce nevoie aveai de telefon?
Adevărul este că situaţia se schimbă -.- adică, vremurile nu mai sunt la fel şi chiar şi un copil mic, în zilele astea, are nevoie de telefon, dacă trăieşte în oraş, sau într-un oraş mare. Pentru că străzile, oricât de penibil ar suna, nu mai sunt la fel de sigure ca şi înainte. Desigur, un telefon performant nu este necesar, dar dacă tot suntem aici şi părinţii îşi permit, şi-or zice şi ei " de ce nu? ce-i mai bun pt. copilul meu că eu n-am avut" aşa că acum nici nu putem să le aruncăm cu ceva în cap părinţilor pt. că se gândesc la binele puradeilor * laughs*.
Sunt unele şcoli care au program după masă, şi cum iarna se întunecă mai devreme, e destul de urât să îţi meargă copilul singur pe stradă fără să ştii nimic de el.
Acum că ei îşi folosesc telefoanele şi în alte scopuri şi nu văd cât de norocoşi sunt că le au şi nu sunt mulţumiţi cu nimic, asta e altă poveste ( o repet, generaţiile s-au schimbat aşa că problema " copii şi telefoanele" devine absolut absurdă, pentru că e deja normală, nu mai poate fi numită o problemă. )

[Cătă]

Eu am o vecina, de 10 ani, care de putin timp are un nokia cu screentouch. Si inainte tot un telefon "smecher" avea, inca de la 7 ani. Nu inteleg, de ce de la varsta aceasta, parintii i-au luat astfel de telefon. Poate ca acestia isi permit sa arunce banii in foc, dar totusi, un copil de varsta ei cred ca ar trebuii sa aibe un telefon decent, sa fie contactata de parinti. Primul meu telefon l-am avut in clasa a 6-a si nu era cine stie ce. Era chiar o rabla, dar mie imi placea =D. Dar cum tentatiile sunt mari, incepuse sa nu imi mai placa, insa ai mei nu s-au aruncat sa imi cumpere telefon smecher. Din clasa a 8-a am avut un LG nu stiu de care, care era "smecher", dar nu il foloseam decat sa fac poze, ca aparat nu aveam, si sa vorbesc. Apoi de Craciun, pe clasa a 9-a, am primit un Nokia E51, pe care l-am scapat in toaleta. Mi-a placut tare mult si l-am rugat pe tata sa mi-l dea pe al lui, tot aceeasi marca, pt ca el si-a luat altul. Sunt foarte multumita.
Despre copii care au muzica la maxim pe telefoane, consider ca societatea incepe sa nu mai aibe limite. Atata timp cat isi permit, ei de ce sa nu fie ca cei mari? Ei de ce sa nu fie smecheri? Stiu ca atunci cand eram mica, nici nu imi doream sa am ce au adolescentii. In fine, cred ca se pune prea mult accent pe "smecherie", iar copiii uita sa traiasca asa cum traiam noi cand eram de varsta lor. De ce? Din cauza societatii.

[History]

Primul telefon l-am avut in clasa a 5a sau a 6a, era un Nokia asemanator cu cel din imaginea asta doar ca era rosu. Nici macar jocuri nu avea, era alb-negru, evident ca nu avea camera, bluetooth, cablu USB insa eram mica si consideram ca nu am nevoie de ceva mai mult. Avem si eu acolo credit sa ii sun pe parinti daca aveam vreo problema acasa si cam atat. Tin sa mentionez ca parintii mi-au "luat" atunci telefon pentru ca mama a inceput sa lucreze in alta parte si venea acasa pe la vreo 2-3 noaptea iar tata era mai mereu plecat si eram doar cu bunica acasa. Sau se intampla sa raman si singura si, cum sunt ei grijulii, trebuia sa stie mereu unde sunt si ce fac. Niciodata nu cred ca am zis ca am nevoie de un telefon mobil pentru ca nu credeam ca am nevoie de asa ceva, pentru mine era doar ceva ce trebuie sa ai pentru a putea fi contactat sau a suna pe cineva in caz de urgente.
Ulterior, in vacanta de vara am primit de la parinti un Cosmote Cute luat la jumatate de pret , insa nou-nout. Era ceva nou pentru mine, mai ales pentru ca am avut telefon timp de vreo 2 luni iar apoi vreo 2 ani am stat fara si pot spune ca nu i-am dus lipsa. Imi place ca tine bateria destul de mult si camera e destul de buna. Nu il iau la mine la scoala etc ca sa ma dau mare, il tin acasa si cand ies pe afara il dau pe silentios.
E treaba parintilor daca vor sa le cumpere telefoane "de fite", daca au pe ce arunca banii e treaba lor. De ce sa-mi pese mie ca virgula Cutarescu Cutarica are 6 ani si maica-sa i-a luat telefon cu touchscreen and so on? Intr-adevar e total gresit pentru ca un copil de 6 ani nu poate sa aiba grija de el cum trebuie but e alegerea parintilor.