Complicat

[Forever Young]

Gandindu-se putin, isi dori sa nu se fi gandit sa i-o traga atunci cand il vazuse intrand in biroul sefilor lui.
-Cu fraza asta m-ai lasat perplex *o*

Ai avut cateva mici, mici greselute, aproape insesizabile, probabil din neatentie. Si eu mai patesc :D: 'Cine era el ca sa ii ordone el?'

Se pare ca nu se inteleg asa bine pe cum credeam eu ca o sa se intample, si Akishor nu e asa uke pe cat imi parea mie :'> Ciudat, dar cei doi imi aduc aminte de Tom si Jerry xD avand in vedere cat de mult ador acel desen animat se intelege cat de mult imi place acest fic <3 Ai un fel de a scrie foarte amuzant, si imi place faptul ca e la persoana a III-a (lucru ce nu e placut de toata lumea, apropo) si reusesti sa descri asa bine sentimentele personajelor :D
Sper ca Dany sa nu mai fie asa necioplit cu scumpetea de Aki (in care ma regasesc al naibii de bine). Stim cu totii ca vrea sa para un bad boy, dar...dar sunt sigura ca nu e. Avand in vedere ca era cu 2 fete deodata inseamna ca e dragut...sau doar gagicar :))
Te astept cu urmaorul capitol, darling <3 Sunt curioasa sa vad ce nazbatii mai fac cei doi xD
~Kiss and zbye

[Clau~]

Hello, dragilor~ ^^ Ce mai faceti? Bine? Bine~ ^^ Am venit cu un nou capitol asa ca: lectura placuta. ^^

Kira's Scarlet: Nu-l vrei in preajma lui? Hm, cam greu. :)) Stiu ca pare ca cei doi nu se inteleg... Dar nu e asa. ^^ Promit. Multumesc pentru comm~ Kiss-you~ ^^
Mikky-rock68: Da, stiu. Nu duce lipsa de nimic, tocmai asta e ideea. E cam spoiled~ Daaaar~ Stie sa fie si ciocolata, ai sa vezi. Si: Wow, al doilea "wow". :)) Thx~ * huuuug *
Forever Young: E si dragut si e si gagicar. : )) Ambele. Si, da sunt cam ca Tom si Jerry. Dany nu e baiat rau, dar... Are ceva probleme~ You'll se. ^^ Multumesc pentru comm si sustinere~ :*

Capitolul IV

Articole furate si incapatanare

Inca de dimineata, Akira se panicase pentru tot felul de maruntisuri. Mai intai fusese trezirea mult prea matinala - pe care el nu o programase - apoi faptul ca a trebuit sa coboare dupa cafea, ramanand fara asa ceva in casa. Apoi a urmat intreg calvarul legat de tinuta ce facu durerea de cap sa revina, desi bea tot mai multa cafea. Iar acum, ametit din cauza cantitatii de cafea bauta, statea in fata laptop-ului sau, uitandu-se neinteresant la unele stiri. Dand de o pagina la intamplare, observa titlul si aproape ca ii venea sa isi dea una - Ayame Etsuko dezvaluie adevarul despre cariera ei! Injura printre dinti si, pentru prima data, vru sa poata fuma; astfel s-ar mai fi calmat. Acea Etsuko era tipa pe care el si Daniel o filasera cu cateva zile in urma. De ce naiba aparea tilul ala intr-un editorial concurent? Era vina lui...
- La naiba! spuse el si Cho se opri din drum, uitandu-se la el. Isi trase un scaun alaturi de el si spuse, pe un ton vesel:
- S-a intamplat ceva, amice? Akira se uita cu o fata mohorata la el si intoarse ecranul spre barbat, Cho strambandu-se neplacut. Urata treaba, ce pot spune..., replica el si ofta, batandu-l usor pe umar pe brunet. Vru sa se ridice, insa auzi vocea lui Akira, slaba, spunand:
- Nu stii unde e Daniel?
- Er... Cred ca pe acoperis, cel mai sigur. Cho ii facu cu mana, zambind, apoi se duse la xerox, incepand sa xeroxeze niste foi. Akira se uita ciudat la amicul lui, intrebandu-se in minte ce ar putea cauta blondul acolo. Se hotarase dintr-odata sa nu il mai enerveze cu prezenta lui? Poate ca da. Avu, pentru o clipa impulsul de a merge la el, insa isi scutura rapid capul, strigandu-si in minte: Da' ce e el? Vreun fel de boboc care nu stie sa faca fata stirilor proaste? Ofta deznadajduit si isi privi imaginea nearajata in geamul din dreapta lui. Una din colege ii facu cu ochiul, zambind, apoi, cand trecu pe langa el, ii spuse:
- Cand e party-ul ala, nou venitule? Akira se uita mirat la ea. Petrecere? Apoi isi aduse minte. Uitase complet ca Cho spusese ceva de o petrecere. Fusese atat de ocupat cu acel caz pe care firma aceea rivala i-l furase... Si era numai vina lui Daniel! Inca o data, gasise motiv sa il invinovateasca pe partenerul lui.
- Ce e, aiuritule? intreba aceasta, zambind amuzata; un zambet cochet, care ar fi putut sa atraga ceva admiratie din partea oricarui barbat. Dar nu din partea lui Akira, caci femeile si relatiile il interesau, poate, cel mai putin. Ofta cu un zambet vinovat pe chip si spuse, pe acel ton cu care copii isi cer scuze de la mamele lor cand fac vreo nazbatie:
- Am si uitat...
- Neh, nu-i nimic. Voi vorbi cu Cho, el e mai atent la detalii din astea, replica aceasta si ii facu din nou cu ochiul, Akira zambind stanjenit. Se uita in jur si ii zari pe ceilalti colegi ai lui muncind. Doar el statea singur... Din cauza lui Daniel!

:::::: * ::::::

Daniel se uita cu o fata nervoasa la prima pagina a acelei reviste, Fuyu si Steve privind si ei la fel de dezamagiti bucata de hartie. Marai usor, injurand printre dinti, apoi isi privi sefii. Pentru prima data nu fusese primul, pentru prima data nu reusise sa gaseasca stirea aceea. Si totul din cauza acelui pusti ce credea ca il poate invata meserie pe el.
- Nu va uitati asa la mine! striga el nervos si intalni privirea deznadajduita si ingrijorata a lui Fuyu, aceasta facandu-l sa se simta vinovat. Seteve il privi nervos si, punandu-se parca ca si un scut in fata lui Fuyu, ii spuse, protindu-si maiile in biroul masiv din mahon:
- Daca ai de gand sa continui asa, cu munca de mantuiala, si sa tipi la noi, mai bine pleci acum. Nu iti convine, noi... Eu nu te opresc! spuse brunetul, corectandu-se, fiindca stia ca Fuyu tinea cumva la prezenta lui Daniel acolo. Il vazuse tot timpul ca pe un frate mai mic. Daniel marai la fel de nervos si ingana un "in fine" la fel de agasat, apoi se intoarse, vrand sa iasa din birou.
- Unde pleci? intreba Fuyu, dandu-l pe Steve la o parte in drumul lui spre blond.
- Nu va faceti griji... Ma duc pana pe acoperis, spuse aproape zambind Daniel. Stia ca Fuyu nu ii vrea decat binele si ca nu avea sa paraseasca vreodata firma; insa nu ii convenea nici faptul ca din cauza sefilor lui trebuia sa lucreze in echipa cu Akira, incapatanatul acela. Blondul iesi din camera si Fuyu, oftand, se aseza pe scaunul lui, apoi ii arunca o privire manioasa partenerului sau. Steve ridica mainile in semn de aparare si ingana un "ce?" ofensat.
- E vina lui! se apara Steve in continuare, insa japonezul nu paru satisfacut de atitudinea lui.
Ajuns pe acoperis, Daniel ofta regretand si dadu cu piciorul intr-o piatra, injurand. Din nou momentul in care ii scapase fotografia ii reveni in minte si se blestema in gand pentru ca nu se dusese dupa Etsuko aceea. Ar fi putut, macar, sa obtina cateva informatii. Insa poza era mai utila. Stia ca aceasta nu ar fi vrut sa apara prin toate ziarele posibile, tinand extrem de mult la imaginea ei. Si ar fi putut negocia in legatura cu niste informatii. Ca acea poza in care ea aparea nemachiata sa fie uitata. Insa din cauza acelui... Akira, el pierduse oportunitatea de a avea o stire buna si de a rezolva problema. Acum trebuia sa mai indure si criticile sefilor lui, de parca toate pozele bune de pana atunci nu ii ajutasera deloc. Ofta din nou si isi aprinse o tigara, rezemandu-se de marginea de beton a acoperisului. Isi lasa capul pe spate si privi cerul innorat, gandindu-se cum de ajunse acolo. Inainte ii placea sa faca poze; acum era doar o meserie. O meserie care ii permitea niste vacante luxoase - dar scurte -, niste femei - pe care oricum le putea agata si fara bani - si ceva laude. Atat. Trase un fum din tigara si lasa fumul sa se propage impreuna cu un oftat, apoi isi lasa capul in jos, inchizandu-si ochii. Avea sa stea acolo, fumand, pana se va calma si va putea s-o ia de la capat. Singur, asa cum o facea intotdeauna. Insa, cand tocmai multumea in gand Domnului pentru putina libertate, usa ce ducea spre acoperis se auzi si isi deschise un ochi, zarind silueta difuza a lui Akira. Asta ii mai lipsea: un enervant incapatanat care sa ii spuna ca e vina lui. In schimb, Akira se apropie de el, cu mainile incrucisate la piept, dardaind ca naiba de frig, si ii spuse pe un ton abia auzit:
- Ai... Ai vazut? Daniel dadu afirmativ din cap si mai trase un fum de tigara, linistea dintre el si Aki facandu-l sa se simta stanjenit.
- Nu voi spune ca e vina ta. Desi a fost, pronunta el si isi stinse tigara, vrand sa se ridice.
- C-ce?! Ba nu! A fost doar vina ta, Mr. Uite-ce-profesionist-sunt-eu! Blondul marai scurt si il privi dusmanos pe brunet, apoi isi dadu ochii peste cap plictisit si isi dadu jos vesta de pe el. Se apropie de Akira, punand-o pe el si ii spuse, evitand privirea mirata a acestuia:
- Mai bine taci si pleci. Dardai de frig.
- B-ba nu... se balbai Akira - mare parte din cauza frigului -, si isi pleca capul rusinat. De ce se simtea rusinat, oricum? Daniel zambi malitios si ofta, apoi ingana un "aigoo" si isi scoase o a doua tigara.
- Atunci poti sta aici. Te inteleg; toata lumea e innebunita dupa prezenta mea. Akira isi ridica privirea ostila si trase acea vesta de pe el. Se apropie furios de Daniel si tranti haina in umarul blondului, lovindu-l si spunand, in acelasi timp:
- Maica-ta e innebunita dupa tine! Eu nu-s una dintre angajate, tampitule! Inainte ca Daniel sa mai poata spune ceva, brunetul o lua la fuga spre usa ce ducea in cladire si disparu la fel de repede cum aparu. Blondul ramase in acelasi loc, razand, cu tigara intre buze. Isi trase vesta groasa pe el si ofta din nou, lasand un alt nor de fum si abur sa ii pareasca buzele. Se uita spre cer si, zambind, isi spuse: Incapatanat...


[Edit Rain]: Prea multe emoticoane la inceputul postului. Am mai sters eu din ele, dar sper ca pe viitor sa nu mai faci abuz. ^^

[Forever Young]

Am ajuns la constatarea ca: Aki-chan e fratele meu geaman o.o Fara alte comentarii pe aceasta tema.

Yey, ai aparut in sfarsit cu capitolul. Din vina ta n-am putut eu sa dorm seara o_o *desigur, glumesc, nu aveam somn :-j*
A fost un capitol minunat, si totusi scurt, prea scurt p.p Stii, am observat ca niciodata capitolele n-au marimea perfecta, ba sunt prea lungi, ba prea scurte, ba nu sunt si crizezi ca autorul nu-si pune rotitele din dovleac in functiune ca sa-ti aduca capitolele...mda, vesnica poveste.
'Dar nu din partea lui Akira, caci femeile si relatiile il interesau, poate, cel mai putin.'-> nu stiu cum, dar pentru mine fraza asta e perversa...rau de tot :3 Nu il intereseaza femeile, da' barbatii? :>
Imi pare destul de rau de faptul ca si-au pierdut articolul, dar daca nu se intampla asta cei doi s-ar fi intalnit vreodata pe acoperis? Nu! Deci, inseamna ca ma bucur ca Dany nu a facut poza ^^
Gestul blondului de-ai da lui Aki-chan haina mi-a amintit de o intamplare in care o prietena a zis ca ii e frig, iar toti baietii: 'Vrei jacheta/hanoracul/tricoul meu?' :)) Mda, apoi mureau ei de frig -.-' nu inteleg baietii.

Te astept cu urmatorul capitol si sper sa-l aduci repede. Zbye ~ ^o^ ~

[Kira's Scarlet]

Asa deci ^^ Akira scumpule, te porti precum Misaki din J.Romantica. Copilaresc! Si cu toate astea imi place. E asa de simpatic. Ah, Dany draga, imi dai si mie haina ta? Nu ca mi-ar fi frig, dar vreau o amintire. Astept pachetul prin posta ^^
Pie iubire, asigura-te ca nu uita, altfel ii sparg capul.
Capitolul a fost minunat la fel ca intodeauna. Mereu reusesti sa ne incanti cu talentul tau.
Spor la scris ^^
Love yaa!

[Michee]

Wow,al treilea wow.Ce rau imi pare ca cei doi au pierdut stirea aceea despre viata acelei vedete.Ma asteptam,sincer,ca Dany sa fie ceva mai violent,dar ma bucur ca nu a fost.Akira,saracul,cred ca a ramas masca cand a vazut articolul acela din ziar,si cred ca se gandea ca Dany este foarte furios pe el.Steve si Fuyu mi-au placut de la inceput deci tin cu ei si cu Akira ,spunand si eu ca pierderea stirii a fost si vina lui Dany.Partea cu datul vestei lui Akira a fost foarte neasteptata,credeam ca ii va spune ca asa ii trebuie ,sa inghete de frig si sa il scape de o povara sau ceva de genul. Debea astept urmatorul capitol,spor la scris si bafta in continuare.P.S:Ma intreb cum o fi mama lui Dany,cea innebunita dupa fiul sau(apropo, buna replica Akira,i-a inchis gura lu' Dany).

[Clau~]

Ei, am ajuns si aici cu un nou capitol. Sper sa va placa. ^^

Forever Young: Ah, da? Ce dragut. Ai un frate acum. :)) Nu stiu daca il intereseaza barbatii; pe el sa-l intrebi. Aw, stiu, Dany chiar poate fi de ciucalata cand vrea~ Multumesc pentru sustinere. * kiss *
Kira's Scarlet: Da, ii amintesc. :)) O sa ajunga coletul ala, promit. Hmm~ Copilaresc? Akira? Ti-ar da doua daca te-ar auzi. Multumesc pentru comentariu si pentru ca citesti~ * hug *
Mikky-rock68: Oh, nu m-am gandit sa il chinui chiar asa pe Akira. Plus ca am zis ca Daniel isi va arata partea dulce~ Tre' sa ma tin de promisiune, nu? Au ei timp sa se certe, stai calma. Multumesc pentru sustinere~ ^^

Chapter V


Vanatori nocturni si ganduri aiurite

Cu toate ca prima lui saptamana fusese neplacuta, acum, cand se afla intr-un local dragut impreuna cu colegii lui, se simtea mai bine. Se uita in jur, band inca o gura de suc din pahar, apoi zambi oarecum fericit. Vorbise cu mai toti colegii si se integra destul de bine. Mai ales cu unele colege, care ii promisesera o asa-zisa "schimbare de stil". Refuzase la inceput, spunand - rosu in obraji - ca stilul lui nu are nevoie de schimbare. Dar, pana la urma, se lasa "tarat" in toata chestia asta si le promise ca isi va face timp si pentru mult visata lor sedinta de cumparaturi. Il vazu pe Cho venind cu un alt pahar de suc in mana si cu un zambet dragut pe fata.
- Te distrezi? intreba colegul lui si ciocni vesel.
- Da, e dragut, replica zambind Akira si atentia ii fu distrasa de barbatul ce tocmai intra pe usa localului. Ca si in cazul lui Daniel, simtea pericol. Dar ce fel de pericol? Si de ce? Ochii barbatului scrutara curios intreaga camera, apoi se indreptara spre el, Akira incremenind. Din nou avea senzatia ca e vanat, ca e urmarit si nu ii placea acel sentiment. Incerca sa-si ia privirea de la necunoscut, insa ceva il capta. Barbatul avea un aer de afacerist important, cu o tinuta cam excentrica, insa bine pusa la punct; la fel de stilat ca si Daniel. Avea un corp lucrat, umeri largi si bust sculptat si isi tinea pieptul in fata, ca un fel de afirmare a maretiei. Akira se uita in oglinda de pe peretele localului si nu vazu decat... Pe el.
- Nu ai de ce sa te simti inferior, auzi o voce soptita, tocmai din spatele lui. Intorcandu-si capul, dadu cu privirea de satenul misterios. Akira aproape ca incepu sa tremure vazandu-l atat de aproape; era asa aproape ca ii putea inhala parfumul cu note de rasina de pin si flori tropicale. Strainul bau o gura de vin din paharul lui, punandu-si o mana in buzunarul pantalonului de stofa si zambi imaginii din oglinda.
- Cine ti-a dat impresia ca m-as simti inferior? spuse bataios Akira si lasa paharul pe tejghea, vrand sa plece de langa el. Satenul insa il opri si, cu o privire de don Juan si cu un aer de cavaler, il prinse de mana usor si o duse la buze, sarutand-o apasat. Akira se uita cu ochi mari la el, intrebandu-se ce naiba face acel barbat, apoi se uita in alta parte. Imediat, isi dori sa nu se fi uitat in cealalta parte a camerei. Cu ochii pironiti asupra lui, Daniel statea in pragul usii. Il privi o clipa, dandu-si ochii peste cap, apoi intra in local, luandu-si ceva de baut. Intre timp, strainul ii dadu drumul la mana si Akira, baiguind mai mult, spuse:
- C-ce naiba crezi ca faci?
- Huh? Doar voiam sa-ti spun ca ma numesc Akio. Atat. De ce? replica satenul cu un zambet pervers pe chip. Aki simti ca obrajii ii iau foc, in timp ce isi ceru scuze si o sterse cat mai repede de acolo. Acel Akio era periculos, o simtea. Era chiar mai periculos decat Daniel. Incerca sa respire cat mai adanc si sa se retraga undeva, astfel incat acel barbat sa nu il vada. Insa il uimise ceva: de ce se simtise asa vinovat cand Daniel intrase in camera si ii vazu pe el si pe Akio in acea pozitie. Isi scutura capul, alungand acel gand si incerca sa-si faca loc printre colegi, care il opreau si stateau la taclale cu el. Insa, cand vru sa se aseze pe o canapea, isi dadu seama ca Akio e deja acolo, privindu-l cu acei ochi albastri scrutatori. Simti un nod in gat si, ca de fiecare data cand nu se simtea in largul lui, senzatia de a varsa. Se hotara sa se duca pana la baie, sa se calmeze, insa fu prins de mana de cineva; stransoarea puternica il facu pe Akira sa se intoarca speriat. Era Akio. Deja incepea sa il enerveze tipul acela, insa era ca si cand nu putea face nimic, era legat de maini si picioare.
- Tu nu mi-ai spus inca cum te numesti. E cam aglomerat pe aici, nu vrei sa mergem altundeva? Akira facu iarasi ochii mari si ingaima ceva, strainul razand amuzat. Inrosindu-se de furie, Akira isi desprinse mana din stransoarea lui si se indrepta spre bar, unde il gasi pe Daniel. Grozav; din rau in mai rau.
- Ce e? Te-a plictisit "iubitelul"? spuse pe un ton rautacios Daniel, bandu-si taria ce o avea in pahar. Aki ii arunca o privire furioasa si comanda o bere, apoi ofta deznadajduit si spuse pe un ton aproape imperceptibil:
- Sunt un fraier... Chelnerul ii servi berea si bau o gura din aceasta, simtind cum gustul amar ii mai taie greata. Daniel dadu nepasator din umeri si isi termina bautura, apoi isi lua jacheta si spuse:
- Nu am sa te contrazic. Akira se uita din nou manios la el si il injura printre dinti, in timp ce Daniel se uita la Akio si ii facu un semn.
- Ce faci? Nu il chema aici! spuse panicat Akira, insa, inainte sa poata fugi, Akio veni, cu acelasi zmabet arogant postat pe fata. Se astepta ca acel Akio sa inceapa iarasi cu avansurile nesimitite, insa simti cum bratul lui Daniel il cuprinde de mijloc si il auzi pe blond spunand:
- Stiu ca e total adorabil, fratioare, dar e al meu. Akio rase scurt si il batu pe fratele lui mai mic pe umar, spunandu-i ca face alegeri bune. De parca as fi un catelus... "Uite un os! Rostogoleste-te!" isi spuse in minte Daniel si ofta enervat, in timp ce Akira rosi si mai tare si vru sa plece imediat de acolo.
- Ok, va las singurei, porumbeilor, spuse Akio razand amuzat si se departa de cei doi, Daniel luandu-si mana de pe Akira.
- Frate-miu poate fi extrem de enervant cand vrea ceva, spuse calm Daniel si il privi curios pe Akira. Ce rosea atat? El doar il scapase de Akio, fiindca stia ca e un incapatanat competitiv.
- F-fratele tau? spuse cu o figura uimita Akira si incerca sa-si infrane nevoia de a vomita.
- Vitreg. Daniel ii arunca o privire amuzata si continua pe un ton rautacios: Si ce ai rosit asa? Esti intimidat de prezenta mea?
- N-nu! spuse hotarat, aproape tipand, Akira si rosi din nou, privindu-l furios pe blond. Acum intelegea; senzatia aceea de teama si inferioritate ce o simtea in preajma lui Akio semana cu senzatia ce o avea in preajma lui Daniel fiindca erau frati. Ofta la fel de enervat si exasperat, band inca o gura de bere, apoi il privi pe Daniel. La o adica, blondul nu era asa urat. Avea ochi frumos, scosi in evidenta de niste pometi ce se continuau cu o barbie masculina. Avea un gat puternic si umeri lati ce se conntinuau cu un corpul bine facut, insa nu exagerat. Totul din aparitia lui impresiona; de la parul carliontat si tot timpul ciufulit, la felul in care isi tinea flexate mainile in buzunarele hainei. Fara sa isi dea seama, Akira rosi, injurandu-se in gand fiindca o facuse. Daniel il privi cu coada ochiului si zambi multumit, apoi ofta scurt si se ridica de pe scaun, spunandu-i scurt lui Akira:
- Ne vedem maine. Si sa nu intarzii!
Akira ramase in acelasi loc, privind dupa Daniel, apoi isi scutura capul si isi continua berea, blestemandu-se din nou in gand pentru ca paru atat de slab in fata lui Daniel. Nu e decat un natarau! Un natarau dragut, ce-i drept...

[Michee]

Yupiii,debea asteptam sa citesc capitolul.Pot sa zic ca din prima,inca din descrierea lui Akio,mi-am dat seama ca el si cu Dany sunt frati,eram suta la suta sigura de asta,cei doi seamana foarte mult ,dupa parerea mea.Nu stiu de ce dar nu imi place de Akio,are ceva(inca nu stiu ce) care ma face sa imi pun cateva semne de intrebare la adresa sa.Sper ca Dany a fost macar putin gelos atunci cand frate-su se dadea la Aki,acesta merita felicitat pentru faza:"e al meu";Mi s-a parut mie sau Dany a zis ca Aki este total adorabil?!Nu imi vine sa cred ca a spus el asta chiar daca a spus-o pentru a-l face pe Akio sa se indeparteze(chiar ca nataraul acesta dragut este de ciucalata pe dinauntru).Aki sigur a ramas masca la afirmatiile partenerului sau.Debea astept sa citesc capitolul viitor deci spor la scris si bafta in continuare. P.S: Sper ca Aki sa nu vomite din greseala pe pantofi lui Dany(sincer as vrea sa vomite pe camasa lui Akio,stiu ca asta a fost cam rautacios dar ce pot sa zic,fiecare cu visele lui,desii ale mele sunt cam ciudate).

[Forever Young]

f**k you~
Am vorbit ieri (da, ieri? :-?), puteai sa ma anunti ca pui next >.>
Mi-a placut mult de tot capitolul, mai ales ca a aparut un personaj nou :> uuu, personaj nou xD Pare sexy, sexy rau :3 Mda, mintea mea perversa face ca toate personajele cu tenta de seme in ele sa fie sexy :))) Nu e vina mea, ci a celei care m-a adus in lumea yaoi xD Akio...unde am mai auzit numele asta? Oare unde?...Nu stiu, dar imi place.
Atunci cand Dany a zis: '- Stiu ca e total adorabil, fratioare, dar e al meu.' cred ca nu a spus doar asa ca sa-l scape pe Akishor. Cu siguranta era macar o boaba de adevar acolo, pe undeva. Sunt foarte sigura de asta!
Ma bucur totusi ca Aki are stari de voma cand se simte incomod, si nu are 'crize' (cum le numesc) ca ale mele. Aici nu ne potrivim asa mult, caci felul in care se simte el e doar prima faza la mine.
Astept sa vad ce ne mai pregatesti, sunt curioasa cum vor decurge lucrurile intre cei doi si schimbarea de look a lu' Akishor, scumpul de el <3
De pup si iti urez spor la scris, noroc cu scoala si la si mai mult yaoi *plus cafea :3*
~Zbye!

[Kira's Scarlet]

[size=large] Deci nu cred. M-am decis. Il fur pe Daniel si il adaug in colectie. Bineinteles, Aki va putea profita de el, dar eu inca il vreau si pentru mine. Si unde e coletul?? De o saptamana il astept si pauza...Ce nu merge???
Stii ce? Trimite-l pe Dany cu masina pentru un weekend. Dar sa aiba si multe haine la el. Sa am de unde alege. Vreau sa pastrez o haina de a lui. O sa-l trimit inapoi cu o prajitura pentru Aki.
Capitolul e minunat. Saracul Aki. S-a rosit tot. Aww <3 Abia il astept pe urmatorul.
Spor la scris! ^^
Kira was here

[Clau~]

Am ajuns si aici, dar nu cu un capitol. Ci cu un extra. ^^ Dap, fic-ul acesta va avea si extra-uri, deci sper sa va bucurati de ele.

Chapter V - EXTRA


Promisiuni perverse

Stand in biroul lui, Fuyu verifica vanzarile lunare, zambind multumit. Cu toate ca pierdusera acea stire importanta, inca erau in topul vanzarilor. Auzi usa deschizandu-se si nici nu se mai sinchisi sa se uite cine e; parfumul lui Steve inunda intreaga camera, facandu-l pe Fuyu sa respire usor sacadat. De ce naiba nu se putea abtine? Ofta aproape gemand de placere cand Steve ii atinse gatul cu buzele.
- Ce faci? intreba brunetul pe un ton soptit, sarutandu-i din nou gatul fierbinte. I se parea asa apetisant ca, pentru o clipa, vru sa il muste. Apoi se gandi la faptul ca ii va lasa semn si se abtinu, cu greu.
- Verificam vanzarile, spuse Fuyu pe un ton parca stins si incerca sa-si faca vocea normala tusind de cateva ori. Ca de obicei, suntem primii, continua Fuyu vrand sa fie serios. Steve rase amuzat si il intoarse cu tot cu scaun, ridicandu-l de pe acesta. Japonezul nu putu sa riposteze decat printr-un "c-ce?!". In clipa urmatoare, acesta se afla pe bratele lui Steve, cu picioarele de o parte si de alta a corpului sau, gemand cu putere. Steve il saruta pe gat, apoi ajunse din nou la buze, unde il musca de una dintre ele.
- N-nu aici... Steve! Inceteaza! spuse aproape panicat Fuyu si se departa de brunet. Se dadu jos din bratele lui, fiind rosu la fata, si isi aseza ochelarii, inghitind in sec. Steve ofta dezamagit si ii prinse mana partenerului sau, sarutand-o suav.
- Bine... Dar cand ajungem acasa, promit ca nu te mai las din pat. Fuyu rosi si mai tare si isi retrase mana, apoi auzi o bataie in usa si isi relua locul de la birou, rugandu-se sa nu se vada ca e rosu tot.
- Intra, spuse Steve, plictisit si suparat. Cu toate ca voia sa respecte dorinta lui Fuyu de a n-o face la birou, voia, de asemenea, sa aiba si el parte de ceva actiune. Pe usa intra Daniel si, dupa fata pe care o avea blondul, putea sa ghiceasca ce avea sa ceara.
- 'Neata, spuse zambind Daniel si se aseza pe scaun. Il vazu pe Fuyu rosu si vru sa intrebe daca ii este rau; insa nu asta era treaba lui, nu pentru asta venise. Steve se ridica de pe scaun, plimbandu-se prin birou, in timp ce vorbea:
- Ce e? Ai venit sa-ti iei concediul? Sau sa ne spui cat de bine e sa lucrezi intr-o echipa? Daniel isi dadu ochii peste cap agasat si spuse pe un ton serios:
- Treaba cu echipa pica. Fuyu se uita ca si traznit la el si, din rosu cum era, deveni alb la fata.
- Ce tot spui? Nu poti renunta la asta doar pentru un singur articol. Ati gresit amandoi, dar...
- Nu e asta, replica Daniel repede si Steve se incrunta. Baiatul asta are cam mult tupeu, isi spuse in minte stiind ca Fuyu tine la el ca la un fratior si ii vrea binele. Iar Daniel parca nici nu era constient de asta; sau nu ii pasa.
- Atunci? intreba taios Steve si il privi dur. Ce motiv ai sa refuzi asta?
- E... Un motiv personal, spuse Daniel si isi pleca ochii spre podea. Steve ofta exasperat, iar Fuyu se lasa moale in scaunul lui, luandu-si ochelarii de la ochi. Si eram sigur ca o sa mearga... isi spuse japonezul si se uita la Steve, vazand ca brunetul lui era nervos. Incerca sa ii zambeasca, pentru a-l calma, iar Daniel continua:
- Sper ca e rezolvat. Nu am sa dau mai multe detalii. Si, Fuyu, imi pare rau. Stiu ca ai vrut sa facem echipa, dar...
- E in regula... spuse dezarmat Fuyu si ii zambi parinteste blondului. Poti pleca. Il instiintam noi pe Aki, continua acesta si vazu privirea agasata a lui Steve. Blondul se ridica si iesi din incapere, Steve aproape injurandu-l din cauza nervilor.
- Dupa ce ca ai grija tot timpul de el! incepu brunetul, insa partenerul lui se ridica de pe scaun si se napusti, practic, in bratele lui.
- Stii ce am spus mai devreme? spuse fuyu pe un ton usor, aproape soptit, in timp ce Steve incerca sa-si abtina uimirea. Ce se intamplase cu Fuyu?
- Da. Ca nu vrei sa o facem aici.
- Uita, spuse zambind hotarat Fuyu si se ridica pe varfuri, prinzandu-se cu mainile de gatul puternic al lui Steve. Brunetul il prinse in bratele sale, sarutandu-l salbatic si il intinse pe biroul masiv, japonezul gemand usor. Steve incepu sa il dezbrace usor, lasand corpul dulce al lui Fuyu descoperit; de cate ori gustase acel corp... Nu stiu ce i-ai facut, Daniel, dar fa-o mai des! multumi el in gand blondului, apoi incepu sa ii freamate mugurii intre degete in timp ce il saruta la fel de patimas, limbile lor valsand nebuneste, dupa un ritm nestiut. Respiratiile celor doi devenira tot mai greoaie, in timp ce hainele tot cadeau de pe ei, lasandu-le corpurile sa se atinga lasciv. Era un joc al pasiunii de nestavilit, iar carnea lui Fuyu striga dupa atingerea brutala a lui Steve. Se privira un moment in ochi, spunandu-si parca ceva, apoi se sarutara la fel de nebuneste, impartasindu-si unul altuia dorinta imensa.
- S-Steve.. ingana printre gemete si respiratii Fuyu cand brunetul incepu sa ii linga organul. Steve, cu un zambet siret pe fata, il intoarse pe partenerul sau cu spatele, si ii desparti picioarele. Se apleca peste el, Fuyu simtind organul fierbinte si pulsand al lui Steve intre fesele lui, apoi cobora cu saruturi pe coloana vertebrala a japonezului, facandu-i buzele sa lase mai multe gemete. Nu era sigur ca secretara nu ii aude, insa acum nu ii mai pasa. Voia sa il posede pe Fuyu asa cum nu o mai facuse vreodata.
Se lasa tot in jos, pana cand ajunse cu saruturile la rozeta mica a lui Fuyu si incepu sa o sarute cu patima, simtind cum acel loc se largeste tot mai mult. Cand fu sigur ca nimic nu le poate distruge placerea, brunetul se ridica din nou asupra gatului lui Fuyu cu saruturi fierbinti ce ii infiorau pielea acestuia. Isi impinse bazinul incet, intrand cu greu in Fuyu si gemu usor, datorita acelei senzatii; acea senzatia pe care o simtise de atatea ori. Inca de cand o facusera prima data, Steve nu mai vru sa aiba pe altcineva inafara de Fuyu.
- M-mai... incerca Fuyu sa spuna, insa nu reusi caci brunetul ii anticipase cererea si se avanta mai adanc in el, facandu-l pe barbatul de sub el sa geama incantat. Isi continua acele miscari bruste cateodata, alteori usoare si ii intoarse capul iubitului lui, sarutandu-l si muscandu-l de acele buze atat de dulci.
- Vrei... incepu Steve sa spuna, insa, ca si in cazul anterior, isi anticipasera cuvintele, Fuyu raspunzandu-i cu un "da" stins. Cu un ultim geamat, Steve se elibera de toata acea tensiune, cateva picaturi din sperma acestuia ajungand pe covorul atat de scump. Se lasa pe iubitul lui, respirand greoi si ii saruta suav urechea, soptindu-i:
- Chiar daca am facut asta acum... Sa nu crezi ca nu imi voi tine promisiunea. Fuyu zambi amuzat, rosind, si il saruta apasat pe buze, cu toate ca abia avea aer.