Comoara templierilor

[Utlaning]

Dupa ce am terminat de citit doua carti extraordinare, m-am gandit sa fac o povestioara. Unele replici nu sunt foarte inspirate si sunt loate din anumite carti. Sper ca ideea nu e foarte asemanatoare cu a multor carti, eu am scris un fic despre o poveste legata de templieri. Am incercat sa ma documentez despre ei si despre FrancMasonerie. Sper ca useri care vor citi acest fic sa nu fie dezamagiti ca nu are legatura cu Japonia.
Comoara templierilor
Capitolul 1)
Moartea profesorului Martin. Ideei. Ganduri

Tinea in mana albicioasa o torta aprinsa. Faclia ei stralucea in noapte. Ii chema pe fratii lui templieri ma aproape, facandu-le semn ca nu e nici un pericol. Plouase de curand, iar solul era mocirlos. Fusese de departe o idee rea sa vina prin padurea Bundchen. Dar pe unde erau sa mearga? Era cel mai sigur drum prin care se puteau strecura, fara a fi observati de Dominicanii care doreau sa vaneze atat de flamanzi un Cavalerii Sarmani Ai Lui Iisus. Pentru ei era un lucru nemaipomenit de bun sa gaseasca o victima pe care sa o arda pe rugurile amplasate peaproape. Lor le placea mirosul se carne arsa, care se chirceste in timp ce focul o mistuie la fel de satisfacut. Fata ii scapa o grimasa cand isi aduse aminte de mirosul de carne omeneasca arsa, si de tipetele de durere ale fratilor lui. Acum trebuia ca el sa fie unul dintre cei care ii scapa de dusmanii de moarte pe templieri. Dar si el era unul dintre ei. Si el trebuia sa isi plateasca datoria. Azi, in acea seara, urma sa pecetluiasca secretul pe care nimeni nu il va mai desvalui. In acea seara, noaptea, el va fi printre singurii care va ingropa comoara lor intr-un loc in care nimeni nu se va gandi. Atunci, in acea seara v-a scrie cel mai mare secret din istorie, doar de un singur lucru mai avea nevoie, de rabdare, caci inima lui batea ca o nebuna in pieptul sau.


***


Trecusera aproape 800 de ani de cand templierii au ingropat comoara inimaginabila in pamantul Braziliei. Departe de privirea lacoma a Lui Filip cel Frumos al Frantei, departe de cruzii Dominicani, departe de orice vis lacom care ar putea pune stapanire pe vreun om de pe pamant. Si undeva in Franta, traia unu dintre urmasii lui Bernard de Josse, unul dintre templierii care a stiu mereu unde se afla comoara lor nepretuita, Dar suferea, nici nu stia ce il astepta pe viitor�

***



Era pentru a mia oara cand se uita la un film siropos� plictiseala il razbea. Se hotara sa schimbe pe un program mai interesant, dar parca totul era impotriva lui: aici crime, dincolo prea siropos si stupid�Inchise plictisit televizorul. Ochii lui negri erau semi deschisi. Trebuia sa recunoasca ca ii era somn, foarte somn inca. Si daca se ducea iar in pat urma sa aiba un alt cosmar. Urma sa il viseze din nou pe prietenul lui, pe fratele lui zacand pe un pat dintr-un hotel somptuos , ucis, si multe muste marii, urate, scarboase care zburau deasupra cadavrului in descompunere. Amintirea asta in bantuie inca de Joi. De cand Oliver l-a lasat sa intre in camera de la hotel a lui Martin De�pays , a fratelui sau. De atunci de cand el fusese in stare se soc la fel ca si sotia acestia Cristine De�pays. De cand aflase de la Hague ca blestematii de asasini ai Frantei il ucisesera. Si asta pentru ce, pentru ca le era frica ca o sa gaseasca comoara templierilor, care nu a fost gasita in mai mult de 800 de ani. Incepu sa bata cu degetele pe masuta de lemn din sufrageria frumos mobilata intr-un stil primitor. Mobila de culoare cafenie se potrivea cu culoarea galben-pal a peretilor. Era un tic de al lui de care nu se putea debarasa. Si din nou se intreba cu ce gresise Martin, de ce fusese asasinat. Pentru ca el credea ca va gasi o comoara imaginara, dintr-o aventura in care el intrase cu gandul ca va descoperi ceva ce va schimba cursul isoriei? Si daca comoara nu exista, daca erau doar iluzii ale unor cercetatori si profesori obsedati de comori si de secrete ascunse in fundul pamantului. Oare trebuia sa se avante si el, Oare trebuia sa creada in acelasi lucru in care crezuse si Martin? Trebuia sa faca cercetari ca sa descopere ceva ce prietenul sau voia cu tot dinadinsul sa gaseasca?Oare el, Stephane Convarde v-a schimba cursul istoriei?

Stephane Convarde:
Martin De�pays:
Cristine De�pays:

[hikari marina]

Ce pot sa spun?E interesant,contine putin mister,drama...mai pe scurt e pe placul meu.Iti urez succes in continuare si muza imaginatiei si inspiratiei sa nu te paraseasca niciodata.Atentie mare la tastare si bafta.Astept continuarea...:D

[Utlaning]

Am postat continuarea. Sper sa va placa. Nu este foarte lunga, si sper sa fie totusi foarte interesanta.:)


Capitolul 2. Un aventurier interesat

Inima templierului Bernard de Josse batea mai normal.In padurea vasta Bundchen se auzea doar respiratia cavalerilor care inaintau precaut. In spatele lor se afla un fel de platforma pe roti care era trasa de 28 de cai. El se afla in fata fratilor templieri pentru ca la o cotitura el trebuia sa inainteze primul pentru a-i preveni de vreun posibil pericol pe cei din spate. Templul subteran unde aveau sa fie amplasate cuferele se aflau la aproximativ 4 mile departare. Stia ca in acea seara totul trebuia sa decurga de minune pentru ca daca nu se intampla asa totul avea sa fie distrus. Inaintara pe langa un zid de roci. Bernard inainta primul. Dupa acel zid se aflau doi oameni. Aveau in manini sabii si erau imbracati in haine lungi din in. Incarca arcul pe care il avea in tolba. Lua o sageata si o aseza cu grija in arc. Trase. Sageata se infipse un gatul unuia dintre ei, iar varful ei ce continea otrava il facu se barbat sa cada. Dupa nici 5 secunde mai incarca o sageata si o proiecta in al doilea barbat care tocmai se aplecase catre amicul sau ranit. In lovi in stomac, iar el cazu la randul lui.
Pe Bernard il treceau transpiratiile. Acesti oameni inarmati nu aveau ce sa caute atat de aproape de Templu, care era secret la o ora atat de tarzie, inarmati. Trebuia sa se fereasca. Se introarese la templieri si le spuse sa aiba grija si sa isi pregateasca sabiile si arcurile pentru ca se putea sa apara si alti dusmani.

***

Vineri, ora 11 si 45 de minute, strada Rue Jean. Profesorul Stephane Convarde coboara scarile de piatra ale resedintei sale imbracat cu un costum negru si cu un papion de aceasi culoare. Merge in directia masinii sale Golf, in care intra si se indreapta spre strada Rivoli. In 20 de minute profesorul ajunge la destinatie. Paraseste masina, intrand in micul vestibul al unei resedinte impunatoare. La fel ca si fratii sai el murmura cele trei cuvinte in urechea fratelui de la Intrare, care il lasa sa intre in sala. Acel frate era insarcinat sa opreasca vizitatorii care nu erau francmasoni. Dupa ce si-a lasat paltonul intr-un cuier din vestiar, intra in atrium, un hol mare, patrat, in care se tineau expozitiile lunare. Toti fratii erau imbracati in negru, ca si el. L-a zarit pe Hague si s-a indreptat spre el. Barbatul era trecut de 50 de ani, avea parul negru cu fire albe aparute de curand, si ochii verzi de smarald. Barbatul se apropie de el legananduse ca un motan.
-Ah Stephane, exclama Hague pe un ton miorlait. Ce zici sa coboram sa bem un pahar Whisky, mai este aproximativ o ora pana Fratii termina de aranjat Templul pentru Sesiunea Funebra.
-Buna ziua si tie Hague. Da. Cred ca o sa coboram sa bem ceva, oricum, am nevoie de un pic de alcool. Stii...imaginea lui Martin inca imi apare in minte.
-Da, inteleg perfect Stephane.
Ambii barbati au coborat spre un mic restaurant care se afla intr-o alta incapere de langa atrium. Au stat de vorba despre moartea lui Martin si depre templieri si asa zisa lor comoara, pentru ca pe profesor numai acolo in ducea gandul.
-Si vrei sa pornesti in cautarea unei comori? spune Hague cu zambetul lui fals pe buze.
- Nu ma pasioneaza astfel de lucruri, sincer Hague. Dar Martin a murit pentru a gasi un astfel de lucru, raspunse barbatul sorbind din paharul cu lichidul galbui-maroniu transparent. Parca simt ca e datoria mea sa duc asta la capat... nu imi convine ideea, ofteaza trist Stephane.
-Dar iti dai macar seama cat de incitanta este aceasta aventura? Si comoara Stephane... comora, e inimaginabila, iti imaginezi...
- Imi imaginez, dar pe mine nu ma intereseaza. As putea trai foarte bine din descoperirile mele pe baza de arheologie, si din teoriile pe care le lansez.
- Si aventura Stephane, si aventura...
- E o aventrura sa gasesti pergamente care dateaza de jumatate de mileniu.
- Pacat ca nu te intereseaza o asemenea aventura... as fi dispus sa te insotesc...da... si sa te protejez...
-Hague, tu ai cautat comoara asta blestemata?
-... nu iti pot raspunde la intrebarea asta. Nu e momentul Stephane. Dar o sa afli. Sigur ca da.
Stephane ofteaza. Hague se numara printre obsedatii de comori. Credea ca la 53 de ani o sa descopere ceva. Iar el... el, Stephane Convarde era pedepsit sa se afunde in fundul pamantului dupa comoara asta, si asa nu pentru ca voia, ci pentru fratele lui iubit, pentru prietenul lui cel bun. Facea asta pentru Martin, pentru ca el isi dorise asta.
Fratele Mesager intra in restaurantul spunandu-le tuturor ca templul a fost aranjat pentru Sesiunea funebra a fratelui Martin De�pays.

[Red Baron]

E o poveste ceva mai ciudata fata de ce avem de obicei la fan fiction. Dar, imi place k nu e atat de clasica. Haque pare un personaj foarte interesant.
Ai foarte putine greseli de tastare, dar sunt normale.
Cu descrierea te descurci bine, dar poate ar trebui sa descrii mai mult gadurile lor, sa pui mai mult accent pe trairile interioare.Dialogul e corect, cu el te descurci cel mai bine.
Daca o tii tot asa, o sa fie chiar un fic foarte bun, pentru ca presimt ca de acum incep adevarate probe pentru personaje ca sa le zic asa.