Cel mai trist moment...cel mai dureros

[Amaterasu]

In mare parte viata mea este un esec este cel mai urat lucru incerk sa uit k treaiesc ,incerc sa uit ce sunt dar mai rau ma afund in ganduri ,imi doresc sa se termine am trecut prin prea multe dar durerea te face mai puternik
Doar de data asta vreau k lumea sa stie ce simt ......
Sa fiu sincera niciodata nu am fost iubita ... chiar vara trecuta m`am increzut in persoane kare mint si te fac sa suferi intodeauna m`am ascuns in spatele zambetului si cred k prin ce trec eu stie o singura persoana o colega kare pot sa zik k viata i`a luat toate bucuriile
Cel mai dureros moment al meu a fost atunci cand n`am vrut sa ma duk la tara pur si simplu
Era o zi ploioasa si atunci vb k kapra de fata a mamei mele vitrege iar fata aia te face kum are chef chiar si pe taicamiu
Nu stiu cum draq de am promis k merg la tara k nici nu mai vb k aia de 2 saptamani incerkam s`o uit .Soramea nesimtita kum era mi`a luat telefonul sa asculte muzika parka al ei nu avea muzika .Vaca s`a dus sa faca kanto impreuna k maicamea s`o insoteasca.Eu k orce om s`a culcat cred k pe la 5 dimineata si m`am trezit k taicamiu in fata blokului k kapra si zdreanta sa merg eu la tara obligata 0.o am refuzat si kapra a inceput sa trimita mesaje pe telu meu k "hai fata la tara in ****#$%@#3#$ )si injura iar telu era la soramea eu i`am deschis usa lui taicamiu si m`a facut k pe draq influentat de zdreanta si capra si mi`a zis niste cuvine care k adevarat m`au durut "tu sa uiti k sunt tatal tau sa uiti k am zis vreodata k te yubesc"ca dati seama cum m`am simtit si chiar a zis k regreta ziua in kare m`am nascut sid toate astea de ce pt k asa a vrut kapra sa merg eu la tara k vrea sa vada un baiat sau ceva de gen doar deasta vrea ea la tara

Si eu regret ziua in kare m`am nascut regret k am incercat sa fiu buna k cineva kare ma uraste

[Luzer]

Cele mai cumplite momente din viata mea cand rand pe rand cei mai buni prieteni al mei s-au sinucis.
Am fost atat de deprimata,nimic nu m-a scos din starea aia,pe care nu o pot descrie in cuvinte.Nu dau motivele,este prea dur si nu vreau sa le pateze cineva memoria.
Nu-mi pasa ce crede lumea,ma doare-n 14 de ea.
Mi-au ramas putin prieteni adevarati,restu au fost niste jigodii.Nu dau nume.
Au fost atatea momente cumplite din viata mea,ma doare si nu vreau sa-mi aduc aminte.Doare,al dracului de tare!
Crede-ma.Daca nu crezi,problema ta
Niciodata nu am sa-i uit,ii iubesc pe toti si imi aduc aminte cu drag de ei.Nu ii judec,stiu motivele prea bine.
Sa se odihneasca in pace,ingerii sa-i vegheze si Dumnezeu sa le protejeze sufletele.

[Ops!]

Eu am avut un moment extrem de dureros (stiu ca este foarte posibil sa vi se para stupid). Stateam in pat, cam la o saptamana dupa ce un baiat cu vreo trei ani mai mare decat mine a aflat ca imi place de el. Si am inceput sa imi amintesc anumite situatii in care el era protagonistul. Dar mi-am dat seama ca niciodata nu m-a bagat in seama prea tare, ca eram doar "colega ciudata a lui var-miu" sau "fata care imi mai da mingea cateodata". Mi-am amintit cum ma uitam la el in prima zi in care nu s-a mai uitat la mine cu ura. Dar mi-am dat seama ca n-am sanse. Parca il vedeam la brat cu alta fata. Mi-am amintit cu cat drag juca alaturi de o alta fata. Atunci mi-a parut rau atat de el, cat si de mine. Deoarece acea fata a spus: "Eh, doar il f** putin!" Cam asta ar fi, dar inca n-am avut pierderi, poate atunci momentul asta mi se va parea bagatela.

[Elina]

Poi...in fiecare zi am parte de momente dureroase...cred ca toata viata mea e asa....
nu am probleme cu familia sau chestii de genu...ii iubesc nui pb
cel mai dureros moment a fost cand leam dezamagit pe Lynn si Anka...imi spunt foarte dragi si am facut o prostie ... si mam indepartat de ele... incerc sa remediez tot ce am stricat intre noi dar nu prea pot singura
dar a fost vina mea...eu o rezolv pana la urma pt ca tin foarte mult la ele si nu vreau sa le pierd de tot
sa iti dezamagesti persoanele la care ti cel mai mult e foarte dureros

[Berry.]

Cel mai trist moment si cel mai dureros.:- ? Mi se pare un topic foarte bun. Cred ca aici ne punem descarca de toate lucrurile rele sau triste care ni s-au intamplat. Pana acum un an si ceva nu credeam ca... hmm, cum pot sa ma exprim mai bine si mai clar:- ?... nu credeam ca am patit sau voi pati ceva cu adevarat trist, ceva fara rezolvare, ceva mult prea tragic. Dar vad ca m-am inselat. Intotdeauna am stiut sa trec peste mutle lucruri triste, dureroase si le-am rezolvat in modul meu. Numai un lucru nu are rezolvare si acela este moartea. Nu mi-e frica de ea pentru ca l-a un moment dat trebuie sa mor, nu pot trai vesnic. Dar nu suport sa vad oameni cum mor. E prea dureros. Acum un an si ceva cum spuneam mi-a murit bunicul din partea mamei. A fost dureros si nu numai ca l-am vazut mort si cat de mult am suferit, ci m-a mai durut si faptul ca am fazut oameni tristi, deprimati, fara pofta de viata. Au fost niste momente triste, grele. M-a durut sa o vad pe mama trista sau pe rudele mele cum plang. M-a durut ca a murit bunicul meu, l-am iubit foarte mult. Pentru mine cel mai dureros lucru e sa vad cum persoanele iubite mor. Nu e corect. E prea dureros.

[Sushiiushii]

Buna tuturor. Cred ca cu toti avem momente cand ne simtim lipsiti de speranta, cand cautam la nesfarsit un rezultat pozitiv al faptelor noastre, ajungand insa sa ne ranim pe noi insine.Nu am o viata perfecta nici eu.
Amy, postul tau mi-a atras atentia. Si tatal meu are o firma de constructi, dar lucreaza si pe teren, si traiesc cu teama dupa mine ca nu cumva maine sa pateasca ceva. Nu e simplu sa stai toata ziua catarat ca o maimuta la 5m inaltime sau mai stiu e nu stiu ce :-|. Inspira teama la fiecare colt.
Mama are un suflet bun, poate prea bun. Lucreaza pe post de asistenta intr-un spital, si in ori ce clipa poate conctacta o boala grava..doar din neatentie. Odata a cazut de pe scari, dar din fericire a scapat doar cu piciorul rupt. Totusi a fost foarte greu...si m-am speriat.
Sunt strans legata de persoanele din jurul meu, In urma cu 2 ani mi-a murit bunica. M-am simtit ciudat, si singura. Si nefericitul moment s-a produs in preajma Craciunului. Eu iubesc animalele...parca ele sunt singurele fiinte care imi pot alina durerea, Am o pisica si o catelusa in momentu de fata, Pe parcursul anilor am avut mai multe animale, printre care si un papagal. Am plans mult dupa toti. Doar privindu`i ma linisteam, iar plecarea lor a fost o lovitura dura pentru mine.
Totusi o sa fac o lista:

Prima mea catelusa a fost Lola, era mica si draguta, mereu ma amuza, si ma proteja. Odata, parinti mei trebuiau sa mearga in Ungaria sa rezolve cv probleme. Asa ca am luat-o si pe Lola cu mine la bunici. Toate bune si frumoase, eu am iesit in centru pentru a imi vizita verisorul. Atunci aveam doar 8 ani, Ea ma urmarea, si nu ma deranja acest lucru. Cand m-am intors aproape se intunecase, asa ca am zis sa o iau pe scurtatura. Grava greseala am facut, scurtatura insemna sa trec printr-un parc parasit, si foarte vechii, care se afla nu departe de casa bunici mele. Bun, acolo se adunasera niste caini vagabonzi, iar unul dintre ei a vrut sa ma muste. Eu nu am frica pentru caini, dar se pare ca atunci m-am speriat. Lola m-a salvat, insa a fost grav ranita. Caini vagabonzi au fost izgoniti de vecini care au auzit sunetele, iar cainele care a incercat sa ma muste, mort. Inca`mi aduc aminte modul in care ma privea cu un singur ochi, celalart fiind ranit. Implora mila...dar a murit. Intre timp, Lola fiind si ea grav ranita, eu impreuna cu bunicul meu am mers la veterinar cu ea. Inutil..a murit in masina, in bratele mele. Am plans mult dupa ea...foarte mult si nu o voi uita.

Si Lacky mi-a fost alaturi. L-am primit de ziua mea la un an dupa moartea Lolei. L-am crescut de mic, devenin astfel un bun prieten. I-am dat libertate, i-am dat tot ce a vrut. Era frumos, madru, amuzant, era perfect. Intr-o zi am mers intr-o excursie cu scl. Eram in cls 5-a. A doua zi cand m-am intors el nu mai era, Parinti mei m-au spus ca a fugit, dar pe mine ma durea intrebarea: De ce? Dar totul a fost o minciuna, am aflat asta cu cateva luni dupa. El fusese calcat de o masina, iar parinti mei m-au protejat spunand ca inca traieste...sau nu? Durea in orice caz...

In poveste intra si pisicutele Mira si Kira, pe care le-am salvat de la moarte. Cineva le-a aruncat la marginea drumului...iar eu le-am luat. Nu au trait mult, au murin din cauza ca erau prea mici. Am mai avut inca doi catei, unu` mare de rasa[nu stiu exact nulele rasei], si un pechinez...dar se pare ca mi-au fost furati de niste oameni fara mila. Unutil, de si i-am cutat nu i-am gasit.

Imi amintesc si de Kity, o pisicuta albaaa si draguuuuta, dar din nou..m-a parasit. Am avut si un papagal pe nume Coco...a trait 2 ani, insa se imbolnavise si murise. Si din nou am plans.

Animalele sunt totul pentru mine, chiar daca nu vorbesc, ma alinta, ma linistesc.

Eu traiesc un cosmar in fiecare zi, minut, secunda. Sa nu credeti ca moartea acelor fiinte dragi e totul..nu..de fapt, nici nu a inceput. De cand m-am nascut eu aud doar cu o sigura ureche...da ai citit bine, viata mea e distrusa din cauza acestei stupide problema. Parinti mei au incercat la nesfarsit sa gaseasca un ajutor, dar doctori nu imi dadeau nici o sansa. Mi-a fost uimitor de greu sa invat chestiile precum: ÅŸ,Å£, si inca alte cateva. Ridicol?..NU. Datorita faptului ca aud doar cu dreapata, incurcam literele. Dar am reusit, intr-un final. Totusi din cauza urechi de multe ori ajungeam in situatii periculoase, precum accidentele de masina, si de multe ori nu intelegeam propozitiile. Eu sunt legata de eternul: poftim? Adica repeta sa inteleg...
Pana anu` acesta colegi mei nu stiau de problema mea, crezand ca poate asa o sa reusesc sa ma integrez mai usor...si din nou inutil. Colegele au fost mai de treaba, insa baietii... mereu isi bateau joc pe tema asta. Ma strigau continuu...si cand ma intorceam, ei se faceu ca ploua. Anu` trecut cand dadeam tezele din cls 8-a...un coleg m-a intrebat ca de ce nu ii raspund cand ma striga la teza? Evident eu nu auzeam..iar altu a venit cu replica
,,-Pentru ca e surda!" Ahh..nu aveti idee cat a durut, a zis-o in gluma, dar pe mine ma durea enorm. Inconstienta de faptele mele, m-am trezit plesnindu-l. Am scapat de el, eu sunt acum la liceu, dar am decis sa le spun in fata despre problema mea, A fost mai bine, chiar s-au dovedit mai intelegatori, si m-au acceptat asa cum sunt. Asa am invatat ca e mai bine sa spui adevarul... dar tot doare. Totusi, eu urasc din toata inima un lucru: PRIMA BANCA!111 De cand ma stiu, sunt nevoita sa stau in blestemata aia >.<

hmmm..ar mai fii si momentul cand am avut primul iubit. De si tineam la el..el vroia doar sa ma culc cu el. M-am despartit de el..il uram si pentru ca mai apoi se cuplase si cu asa zisa ,,buna prietena" ..Al doilea..ei bine il cunoscusem la club. Am acceptat sa fiu prietena lui, dar mai apoi am aflat ca eu sunt ,,rezerva".In realitate el era deja impreuna cu o tipa blonda, grasa, de doi ani. Am nimerit si pe asta. Nu am avut noroc in dragoste...dar mi-am dat seama ca cel mai bine e sa fii ,,solo". Totusi cu ocazia acestei experiente, am aflat cine imi este prieten si cine nu. Si s-a dovedit ca cei care se dadeau mari prietene..erau defapt niste preacute. Imi vine sa vomit numai cand ma gandesc.

Dar...viata merge mai departe, ori cat de buna/rea e. Nu consider moartea o solutie, de si era sa o incerc si eu. Am invatat totusi ca singuratatea si tu insasi este/esti cel mai bun prieten al tau. Nu te poti trada singur..nu te poti minti singur, dar mai ales, nu te poti rani singur.

Totusi ...mi s-a spus ca sunt de ghiata, ca sunt prea dura! Si ghiciti cn a spus asta? Fostul meu prieten, ce ma pusese pe post de rezerva. Da..m-am razbunat pe el, iar razbunarea a fost asa de dulce, ba nuuuuu, m-am simtit in Rai!

Imi pare rau ptr postul meu kilometric, si sper ca nu v-am plictisit, dar asta sunt eu!Nimeni si nimic nu ma va schimba. Iar in dragoste? ..ei bine eu nu m-ai cred...

[...:::Hana Arakida:::...]

Cel mai dureros moment e atunci cand tata a zis ca ma uraste si ca niciodata nu a vrut sa ma nasc,si cand baiatul pe care il placeam m-a refuzat in fata,dar au mai fost multe.Cateodata ma simt in plus pe la scoala si ma indepartez de toti lasandu-i sa vorbeasca intre ei
Cateodata imi spuneau emo iar eu plecam pur si simplu de la scoala.O data m-am aaruncat in fata unei masini deoarece tata plecase in anglia iar mama vroia si ea sa pleca,dar o prietena m-a tras inapoi.Daca as zice ca am o viata "roz" as minti.Unii zic ca in viata sunt importanti doar banii,mama si tata cred ca daca imi cumpara de toate ma fac fericita dar nu e asa...faptul ca stiu ca ei nu ma vor ma fac sa ma simt singura.Spunt numita "fata gothica" pentru ca stau inchisa in camera mea si rar mai ies cu bff prin oras sau cu gasca,si chiar daca ies,sunt distanta...Uneori cred ca era mai bine daca nu ma nasteam,le faceam un bine tuturor...

[Debb.']

Nu stiu cum sa zic .. Eu una nu prea am avut parte de chestii asa de dureroase .. Insa cand am citit momentele voastre .. aproape am inceput sa plang .. sunt atat de dureroase .. inca imi pare bine ca eram mica atunci cand bunicii din partea tatalui au murit .. nu as fi vrut sa trec prin asa ceva .. stiu ca asta inseamna multa suferinta .. insa .. am avut si eu parte de o veste ce m`a socat .. Sora mea venea din Turcia .. Iar pe drumul din Bulgaria .. a avut un accident de masina .. cand mi`a spus mama .. tot parul mi s`a ridicat in cap aproape si tremuram in timp ce priveam podeaua .. dupa aia imi zice ca nu au patit nimic .. doar cateva zgarieturi .. nu e asa de ... trist dar pentru mine a fost destul de mult pentru a ma speria destul de tare .. ..

Cu dragostea .. nu stiu ce sa zic .. am mai fost refuzata si data la o parte de catre baiatu` pe care il plac .. recunosc .. afost destul de dureros pentru mine dar asta e .. aproape m`a facut sa plang o veste din partea lui cand mi`a zis ca poate se muta la alta scoala .. Eram pe mess .. Asta era bine pentru ca atunci imi observa ochii umezi .. Dupa ce am citit .. am ramas blocata cu ochii atintiti in monitor .. aproape plangeam .. doar un buzz de la el m`a trezit la realitate .. stiu nu pare asa de trist dar pentru mine a fost destul ..

[HanniGram]

Viata mea este trista,chiar foarte trista si a fost inca de la nastere T_T
M-am nascut cu o problema la picior,care mi s-a inrautatit intre timp si am facut 5 operatii.Dar eu am fost fortata de mica sa port incaltaminte speciala si orteze,ceea ce ma facea ciudata in ochii celorlanti.Cel mai dureros este ca nu am prieteni ca sa-mi fie aproape,fiindca toti ma badjocoresc pentru schiopatatul meu.N-am putut sa-mi traiesc copilaria,sa ma joc cu copii,n-am putut sa fiu mandra de mine,pentru ca toti ma credeau o handicapata care nu stie nimic,asa ca am studiat ca sa ma afirm,dar totul a fost in zadar.Si acum sunt fata handicapata si nebuna care nu stie nimic si cu care nu trebuie sa se joace.Nu am fost decat la 2 zile de nastere,in rest nu m-au invitat...am fost tot timpul singura din clasa care nu primea invitatii.Ma imitau cum mergsi asta ma ranea si mai tare.Simteam nevoia sa urlu,dar eu plangeam linistit,fara sa ma observe nimeni.Spuneau ca sunt o smiorcaita,dar nu-si dadeau seama cat ma raneau T_T
Alt moment dureros a fost cand am salvat o pasare pe timpul gripei aviare si am ingrijit-o,insa ea a murit in mainile mele...am plans incontinuu fara sa ma pot oprii si m-am rugat ca pasarea sa ajunga in rai.
Alt moment a fost cei 2 ani in care parintii mei se certau.Era ingrozitor si sfasietor.Pe atunci nu mai puteam suporta nici badjocurile de la scoala.Tot timpul plangeam,fara nimeni care sa ma aline...Am suferit ingrozitor.Simteam nevoia sa mor ca sa scap de durere,dar in sfarsit au divortat.Insa si acum sunt inca in starea asta,pentru ca nimeni nu este langa mine....
Imi pare rau ca v-am intristat,dar acesta este crudul adevar...T_T

[Kayla.]

Am citit momentele voastre triste,m-au intristat foarte tare.As avea si eu ceva momente dureroase:
Prima data eram la tara,aveam vro 6 ani si in urma cu 2 luni primisem un catelus pechinez,era foarte dragut.L-am botezat Rocky.Mergea cu mine peste tot,iar seara cand sa ne culcam el statea la usa si astepta sa il spal pe labute ca sa se culce cu mine.Mereu ma culcam cu el in pat,iar daca cineva se apropia sau se prefacea ca ma loveste incepea sa latre tare.Iar intr-o zi handicapata de varamea,ca altfel nu ii pot spune,l-a scos la poarta,iar el nestand decat cu mine,a trecut strada,iar o masina l-a calcat.Am plans foarte mult dupa el,iar de atunci o urasc mult pe varamea.Nu am mai vorbit cu ea timp de 9 ani.Al doilea moment dureros a fost acum doua luni cand bunicul din partea lui tata s-a stins din viata.Il iubeam foarte mult si am plans foarte mult cand a murit,chiar si acum mai plang cand imi amintesc.Iar ultimul meu moment trist este faptul ca parintii mei fiind foarte ocupati cu afacerile foarte rar trec pe acasa.Ei recompenseaza lipsa lor prin bani,excursii in ce tara ne dorim,dar eu una am nevoie de ei,mai mult decat de bani.Parintii mei cred ca daca ne lasa sa ne ducem in ce tara vrem noi suntem cei mai fericiti.Ei poate asa o fi pentru soramea si fratimio,insa eu sunt altfel.E foarte greu sa iti vezi parintii decat odata pe saptamana sau si mai rau odata pe luna.Sper ca nu v-am plictisit prea rau cu postul meu.